NECENZURAT

Blog de hermeneutica a miturilor

Mesajde vanghelis007 » 10-Mai-2008, 13:39

Aici va fi un blog de hermeneutica a miturilor :)
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Reclame

Mesajde vanghelis007 » 10-Mai-2008, 15:16


Hermeneutica Miturilor
12.03.2008 14:50

[AD] HERMENEUTICA MITURILORConsideratii teoretice.1)Despre monogeneza. Vom incepe prin a vorbi despre una dintre cele mai surprinzatoare intuitii a fratilor Grimm, aceea a monogenezei basmului. Ce se intelege prin monogeneza ? Faptul ca basmul, este creatia unei persoane sau unui grup , apartinand unui spatiu cultural, care poate fi identificat pe teren..Monogeneza, presupune existenta unui singur loc, unde s-a produs actul de creatie, excluzand posibilitatea ca acest proces creator sa se fi manifestat simultan, in mai multe locuri.Mai tarziu, o serie de cercetatori din domeniul folclorului,au negat posibilitatea ca un act de creatie sa fie rezultatul unui singur loc de geneza, ceea ce a dus la aparitia teoriei poligenezei.Prin aceasta noua teorie, se sustinea ca un basm, sau orice alt act de creatie culturala, se poate naste nu numai intr-un singur loc, el putand fi produsul mai multor puncte de geneza simultana.Aceste aspecte,-ale mono si poligenezei,- se pot teoretiza la nesfarsit, fiecare exeget putand afirma ca dreptatea este de partea sa.Este insa bine de retinut faptul, ca produsul folcloric,nu apare ca un act de fantezie creatoare a unui povestitor sau rapsod popular.El porneste avand la baza, un eveniment major, care a impresionat o anumita colectivitate, sau in care aceasta colectivitate a fost implicata in mod direct, sau in mod indirect.Sa ne amintim ce i-a spus Ulise lui Demodoc, ascultandu-i cantecul despre Troia. :« O, Demodoc, pe tine eu te laudMai mult decat pe-oricare om din lume.Sau muza te-anvatat, sau chiar Apollon,Caci prea zici bine, tot ce faptuira Si patimira si trudira-aheiiDe parc-aeve-ai fost si tu de fata,Ori altul, ti le-a spus din auzite. »(George Murnu, Odiseea,Editura Univers,Bucuresti,1979)Ca sa dam un exemplu, d-l Garabet Ibraileanu, spunea la un moment dat, chiar daca afirmatia domniei sale se va dovedi din alte motive discutabila, ca « Povestea lui Harap Alb, -a lui Ion Creanga,-este o adevarata epopee a poporului roman ».Chiar daca aici citatul se refera la basmul cult, aceasta incercare de limitare culturala ,- la un anumit spatiu geografic, la o anumita colectivitate etnica, la o anumita cronologie si istoricitate,-nu seamana cumva cu teoria monogenezei fratilor Grimm ? Sau cand un alt exeget, vorbind despre balada Miorita,va spune ca aceasta « reprezinta o sinteza a unor teme si motive fundamentale, foarte vechi in cultura populara romaneasca »,sau va afirma ca : « Specialistii au cazut de acord asupra faptului ca Miorita reprezinta o sinteza a spiritualitatii romanesti, » ideea de monogeneza,reiese din insusi afirmatiile facute de autor.Este bine totusi,ca inainte da a trage concluzii, sa avem in vedere, doua aspecte, in ce priveste basmul si in general toate produsele folclorice si anume, daca ele sunt produse de creatie, sau sunt produse de transport memorial.Pentru a intelege ceea ce dorim sa scoatem in evidenta aici, sa ne amintim ca Biblia, desi este scrisa in limba romana, nu este un produs de conceptie autohtona.Subliniem acest lucru, deoarece de foarte multe ori, ceea ce noi consideram ca fiind o productie folclorica nationala, nu este altceva decat o modalitate de conservare si transmitere memoriala a unor informatii care se leaga de evenimente foarte vechi, petrecute in timp, si depasind granitele nationale ale statului nostru.2)Definitia basmului.Exista foarte multe definitii despre basm.Dupa doamna Cecilia Stoleru, « basmul,este o specie literara a genului epic.Opera narativa in proza, (mai rar in versuri), de intindere mica sau mijlocie, in care realitatea este transfigurata in fabulos, iar personajele poarta valori simbolice, basmul isi are originea in creatia populara. »Lazar Saineanu, arata ca basmul, este o forma a genului narativ, al carui caracter esential, este miraculosul, supranaturalul.Nicolae Rosianu, citandu-l pe George Calinescu, considera basmul fantastic ca o creatie literara,cu o geneza speciala, in timp ce marele exeget, definea basmul, ca fiind o opera de creatie literara, cu o geneza speciala, o oglindire in orice caz a vietii in moduri fabuloase.Ovidiu Barlea, considera basmul la modul comparative, ca un rau in care se varsa toate celelalte torente ale culturii populare: mituri, legende, credinte si practice religioase,conceptii despre lume, etc.Potrivit exegetului, fictiunea creata, isi are radacinile in framantarile vietii economico-sociale, sfarsindu-se cu celalalt capat in virtualitatea a ceea ce ar trebui sa fie.Dupa A.van Gennep, « basmul este o poveste miraculoasa si romantioasa, a carei actiune se desfasoara intr-un loc neprecizat, personajele, nu sunt individualizate.Basmul, raspunde unei conceptii « copilaresti, » asupra universului, si manifesta indiferenta morala. »B.Malinowski, surprinde si alte calitati ale basmului. Astfel, basmul este o fictiune, are particularitati specifice,caracter dramatic in timpul desfasurarii si functie de divertisment.s.a.m.d.Toate aceste definitii, desigur, foarte interesante, nu exprima cu adevarat esenta basmului in totalitate.Exista zone de tacere sau o serie de interpretari usor hazardate, deoarece definitiile, nu tin seama de valoarea de semnificatie a basmelor.Ori valoarea de semnificatie a basmelor,este data de catre mesajul istoric pe care basmul il transmite sub forma de simboluri.Realitatea pe care producatorul de folclor o percepe in mod direct sau in mod indirect,este restituita prin simboluri, prin semne, care corespund acestei realitati.Ceea ce ni se ofera noua, ascultatorilor sau cititorilor,devine in felul acesta o mitologie a realitatii,care se accentueaza, pe masura ce povestitorul prin repetare, se indeparteaza de sursa informala primara. Din acest motiv, basmul nu reflecta o realitate, ci simboluri ale realitatii, prin constructia sa, el devenind o fictiune in totalitate.Daca ne uitam in oglinda, fiinta pe care o vedem acolo, nu ne reprezinta pe noi, in ciuda faptului ca pare o copie fidela a propriei noastre persoane.Potrivit imaginii, inima eului reflectat de oglinda, bate in partea dreapta a pieptului, ceea ce nu corespunde cu realitatea din fata


0 Comentarii »
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 10-Mai-2008, 15:18

Hermeneutica-Continuare1
12.03.2008 14:50

oglinzii.Definitia basmului, mentioneaza faptul ca, « realitatea este transfigurata in fabulos »Care realitate, doamnelor si domnilor ? Intr-o antologie comentata a basmelor culte, citim despre « Povestea lui Harap Alb » :« Fabulosul si realitatea, se insotesc deschis in Povestea lui Harap Alb..”( ?!)-Dar nu spune definitia ca realitatea este transfigurata in fabulos ?Iata ca dintr-o data, apare exceptia, ceva care contravine propriilor noastre definitii.Atunci ce trebuie sa facem?Sa consideram definitiile deficitare,sau enuntul exprimat mai inainte ca nefiind corect?Dar ceea ce este mai surprinzator, abia acum urmeaza, cand autoarea afirma: “Lumea ce ni se dezvaluie, are culoarea umanitatii in formele ei realiste de la sat.”Aceasta concluzie, se continua atunci cand citim : « Eroul principal al acestui basm, este mezinul Harap Alb, care nu este un personaj fantastic.Este insa un taran, cu calitati deosebite, dar nu supranaturale, cu insusiri morale, s.a.m.d.. » Stiti ce se intampla aici ? Autoarea, si nu numai ea,face o confuzie.Ea cauta realitatea in limbajul lui Ion Creanga, nu in simbolismul Povestii transmise.Ea vede realitatea, in ceea ce este de fapt perspectiva din care e spusa Povestea.Miorita este o balada pastoreasca, pentru ca ea este cantata de niste pastori.Mesterul Manole, este o balada a mesterilor constructori, pentru ca este zisa intr-un mediu al constructorilor.De foarte multe ori, adevarata « realitate, » care este ascunsa de simboluri, este substituita de perspectiva din care ni se transmite informatia.Creanga este atat de hazos, atat de plin de verva, incat fara sa ne dam seama, realitatea Povestii, este inlocuita cu realitatea lui.3)Despre motivul folcloric si arhetip.Ce este motivul folcloric ? La fel ca la basme, definitiile motivului folcloric sunt multe.O realitate istorica, care serveste autorului drept model al creatiei sale artistice, poarta numele de arhetip.Imaginea noastra reflectata virtual de oglinda, este o imagine motiv, care nu mai contine realitatea, ci numai o reflecta in mod infidel. O realitate istorica, devine motiv folcloric, atunci cand este reflectata in mod virtual in creatia artistica a autorului, sub forma de simboluri.Pentru a ajunge la cunoasterea adevarului istoric, cercetatorul de folklor, trebuie sa cunoasca foarte bine atat produsul folkloric cat si istoria nationala si universala.Numai pe baza acestei cunoasteri,el poate sa stabileasca obiectul(arhetipul istoric) si umbra generata de acesta(motivul folkloric.) Cunoscand valoarea de semnificatie a produsului folcloric (realitatea istorica sau arhetipul de la care s-a pornit), vom putea sa facem o clasificare corecta a mitologiei si folclorului, pornind de la date reale, nu de la cele fanteziste, pe care ni le dicteaza propriile noastre slabiciuni omenesti, sau aparentele mitului.4)Basmul proza a absurdului ?Aspectul fantastic, alunecand pana la absurd, al basmului se datoreaza transmiterii simbolice a mesajului narativ.Motivele folclorice, ca si personajele din basme, sunt fantastice si absurde, deoarece realitatea este retransmisa prin simboluri specifice mentalitatii noastre omenesti.Cand visam, imaginile visului nostru sunt simbolice.Noi nu facem decat sa umplem un spatiu vid, cu o realitate virtuala, in care ne miscam, traim, ca si in viata reala..Visul este realitatea din oglinda care ne substituie.Aceleasi procese mentale, care opereaza in cadrul viselor noastre sunt folosite de autorii populari in creerea basmului fantastic. Aflam despre eroul basmului, ca s-a nascut din animal, din vegetal sau din mineral. Raportand aceste informatii la realitatea noastra, ele sunt contrazise de aceasta , contravenind atat logicii, cat si legilor firii.Denaturarea adevarului, pare evidenta, din cauza ca noi nu mai tinem cont de valoarea de simbol a realitatii virtuale cu care operam.Acestei realitati simbolice,(sau motiv folkloric,) trebuie sa-i gasim corespondentul din lumea reala, corespondent care se numeste arhetip si este numai unul singur.Raportarea haotica la realitate, a motivului folkloric virtual, nu rezolva problema, ci mai degraba, o complica.Din aceasta cauza, o afirmatie de genul : « Datorita originii absurde a eroului,insasi celelalte episoade devin si ele absurde, iar intreaga actiune este fondata pe absurd »,(pg.106) trebuie privita cu o mare rezerva, atata timp cat nu cunoastem valoarea de semnificatie a personajului.Setila si Flamanzila, sunt personaje fantastice, si automat sunt absurde, deoarece ele pot face ceea ce o fiinta omeneasca, nu poate infaptui. Dar consumul exagerat de apa si respectiv alimente, nu transforma in nici un chip cele doua entitati in figuri taranesti dintr-un spatiu rural, oricat de mult s-ar dori acest lucru.Personajele sunt simboluri ale unor fenomene meteorologice, respectiv ale secetei care se manifesta in mediul acvatic, si cel terestru.In felul acesta, cunoscand valoarea de semnificatie a personajelor din basm, intelegerea simbolurilor lor, ne duce catre demitificarea Povestii si respectiv decriptarea absurdului si transformarea lui, intr-un mesaj logic, coerent, corespunzand unei realitati cunoscute candva de catre umanitate. Nasterea eroului din piatra, lemn, sau avand o obarsie animala, nu mai este deloc absurda, daca vom intelege ca personajul nostru s-a nascut pe o insula de piatra, sau undeva intr-un spatiu montan, in cadrul padurii, sau provine dintr-un trib care avea ca totem un anumit animal.Dar aceasta poate fi numai o explicatie.Pentru ca in ce priveste originea animala a eroului, vastul material etnografic si folcloric, ne determina sa credem, ca umanitatea, din care facem si noi parte, pastreaza in memoria colectiva, amintirea acelui timp dinainte de istorie, caruia Mircea Eliade i-a spus « ille tempore, » in care universul uman, sub forma primilor hominizi, paleo-antropi si respectiv homo sapiens, s-a desprins de maimutele arboricole,dand nastere in timp, marilor civilizatii umane.5)Despre national si universal in basme.Daca Ion Creanga, l-a determinat pe Garabet Ibraileanu sa exclame fara nici un echivoc, ca « Povestea lui Harap Alb, este o epopee a poporului roman », nu trebuie neaparat sa credem orbeste ce a spus exegetul si nici sa pasim pe calea deschisa de catre acesta.Pentru ca vom gresi.Ion Slavici, a remarcat acelasi lucru pe care-l subliniem si noi, cand referindu-se la seductia exercitata de Creanga asupra conationalilor sai,l-a numit pe autorul humulestean « mare maestru in ceea ce priveste intrebuintarea limbii romanesti. »Dar acelasi Ion Slavici, face o afirmatie stupefianta : « De aceea au scrierile lui atata farmec.Ne-ncanta, nu atat ce ni se spune in ele( ?!) ci forma romaneasca a lui, atat ca conceptiune, cat si ca limba. »Cred ca s-a inteles, foarte clar despre ce este vorba aici.Nationalul in basm, este dat de autorul care transmite basmul, prin limbajul folosit de catre acesta, cata vreme, mesajul basmului poate sa fie universal.Revenind la ceea ce spuneam despre Biblie, acelasi lucru se poate spune si despre ea. Biblia este universala pentru ca nu apartine poporului roman, -prin continutul ei istoric si cultual,- dar este nationala, pentru ca este scrisa in Limba Romana.Si pe urma,-revenind la afirmatiile d-lui Slavici,-scopul unei cercetari, este opera unui autor, si nu farmecul pe care il degaja el in societate.Daca povestile lui Creanga, sunt nationale, cum putem explica faptul ca tipul A.Th.531 ,(Spanul), este atestat in intreaga Europa, dar si in India si in America, iar tipul A.Th.,513, (al tovarasilor supranaturali,) este raspandit in Europa, precum si sporadic in Africa.(conform catalogului Aarne Thompson ed.1964.) Este foarte greu de explicat cum a putut Povestea lui Harap Alb, care a aparut in 1877, sa aiba o asa de mare


0 Comentarii »
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 10-Mai-2008, 15:21

Hermeneutica-Continuare2
12.03.2008 14:49

difuziune, incat, a ajuns intr-o perioada relativ scurta, sa se raspandeasca in toata Europa, India, Africa si America. Daca lucrurile nu s-au petrecut asa, inseamna ca exista o alta explicatie. Vom explica la vremea respectiva despre ce este vorba.6)Personajele fantastice din basm.Trebuie sa ai un mare curaj, sa sustii spre exemplu ca eroul Povestii lui Harap Alb, care poarta chiar acest nume,de Harap Alb, nu este un personaj fantastic, in schimb, este un « taran » cu calitati deosebite, numai pentru ca Ion Creanga l-a vazut si descris astfel, din perspectiva sa sociala.In ciuda acestui fapt, si vrand parca sa contrazica spusele comentatorilor , eroul intalneste in calea sa o serie de entitati fantastice,ca Pasari-Lati-Lungila,Ochila, Gerila, Setila si Flamanzila,cu care colaboreaza.Ori nu se poate intampla acest lucru, decat daca personajul are insusiri neobisnuite. Mai putem afirma ca Harap Alb, este o fiinta obisnuita, in situatia cand reusim sa reducem entitatile fantastice ale Povestii, la dimensiunile lor reale.Chiar daca s-au facut incercari in acest sens, acestea sunt destul de firave, si am putea afirma, fara sa gresim prea tare, ca dintr-un motiv oarecare, autorii respectivi, nu au avut curajul, sa le duca pana la capat.Cele mai importante personaje din cadrul basmelor, sunt Fat-Frumos, si Ileana Cosanzeana.Etimologia numelor, nu a dus totusi la un rezultat corespunzator, desi astfel de rezultate, prezinta si ele gradul lor de interes in ce priveste interpretarea miturilor.Totusi, trebuie sa spunem, ca una spune basmul, si altceva se ascunde in spatele lui.Ne aflam ca intr-o galerie de arta, privind niste tablouri de pe pereti. In ciuda numelor sonore si moderne ale pictorilor in cauza,foarte multe din panzele maestrilor, au fost pictate peste un vechi original ca “Ieremia jelind pieirea Ierusalimului”, “Ospatul lui Baltazar”,sau « Iudita si Holofern ».Fat-Frumos, si Ileana Cosanzeana, sunt personaje centrale in majoritatea basmelor.O psihanaliza freudiana, ar vedea in aceste personaje, doi tineri animati de dragoste, care se cauta, trebuind sa invinga insa impotrivirea, fie a societatii in care traiesc, fie chiar a parintilor lor.Din aceasta perspectiva, tatal si mama, sunt vazuti ca niste creaturi malefice, cu care eroul, trebuie sa se confruntee obligat de soarta.O explicatie similara, au facut-o discipolii profesorului Freud, atunci cand au analizat basmul « Scufita Rosie »,ajungand la concluzia ca basmul, este o confruntare dintre o tanara pubera, cu sexualitatea adulta.Desigur, orice interpretare poate sa aduca o anumita lumina in cazul basmelor , dar ea trebuie sa dea un numar mult mai mare de raspunsuri la intrebarile ridicate de basm, pentru a putea afirma in cele din urma, ca s-a apropiat mai mult ca celelalte, de adevaratul mesaj transmis de piesa folclorica.Cum se creeaza un basm ? Exista aceste informatii memoriale pe care noi le numim arhetipuri, purtand in sine, nuclee istorice.Fie in forma bruta, -de arhetip,- fie intr-o forma prelucrata, -de motiv folcloric,- povestitorul le aduna laolalta.In momentul acesta se intampla ceva extrem de interesant.Arhetipurile, pot fi o serie de evenimente istorice, care nu au neaparat legatura intre ele, deoarece apartin unei cronologii care difera de la un eveniment istoric la altul.Desigur, se poate ca evenimentele sa aiba continuitate si sa fie din acest motiv, coerente, sa se lege in mod logic, unele de altele.In momentul in care povestitorul leaga intre ele motivele folclorice, el incearca sa le asambleze intr-un tot coerent, care este creatia sa folclorica.Dar sa fim foarte atenti la faptul ca el creeaza din motivele folclorice o povestire unitara, desi arhetipurile care stau la baza motivelor folclorice, sunt discontinui, apartinand unor perioade istorice diferite.Ce se intampla din aceasta cauza ?Eroul, in cazul nostru, Fat-Frumos, cat si eroina, Ileana Cosanzeana, desi aparent isi pastreaza individualitatea folclorica pe tot parcursul produsului cultural, in realitate, se schimba la nivelul arhetipurilor intalnite, devenind in permanenta altcineva.Astfel, Harap Alb, va fi la inceputul Povestii un anumit personaj, dar pe masura desfasurarii narative, sub acelasi nume, vom intalni alte personaje arhetipale, total diferite intre ele. Ori aceasta schimbare permanenta de « masca »,va duce la situatii hilare, cand personajul care este conceput de catre creatorul sau, pozitiv prin excelenta, sa capete si trasaturi negative, care aparent nu au nicio explicatie.In Dictionarul de mitologie a lui George Lazarescu,(Dictionarele editurii Ion Creanga), Fat-Frumos este definit astfel :« Personaj din basmele romanilor, cel mai indragit de popor pentru frumusetea, barbatia, generozitatea si omenia lui, insusiri proprii poporului roman insusi.Este prototipul tanarului frumos si bun, al carui destin este legat de acela al Ilenei Cosanzeana.Impreuna sunt protagonisti in multe din basmele romanilor, s.a.m.d. »Desi definitia este foarte frumoasa , permiteti-mi sa pastrez rezerva asupra a doua dintre formularile facute de autor.Fat-Frumos, este inzestrat cu o serie de calitati, dar aceste calitati nu sunt insusiri ale poporului roman, din moment ce noi il gasim pe erou intr-o serie de apocrife vetero-testamentare, cei care il creeaza pe Fat-Frumos din poveste, fiind Adam, Iosif, Moise, Solomon, e.t.c.Dar acelasi Fat-Frumos din « Tinerete fara batranete si viata fara de moarte » a lui Petre Ispirescu, devine Ulise, deoarece basmul mentionat este un apocrif al Odiseei lui Homer dupa cum va vom demonstra in capitolele urmatoare.Fat-Frumos, nu este permanent un personaj pozitiv, respectiv bun, asa cum afirma exegetul.Astfel Harap Alb, din Povestea cu acelasi nume, devine un personaj negativ, in clipa cand sare cu calul in apa ca sa protejeze o nunta de furnici care tocmai atunci se gasise sa treaca peste un pod.Negativismul personajului, apare si mai bine reliefat atunci cand ne dam seama ca Harap Alb, reprezinta in acest episod (motiv folkloric) , detasamentul de care a lui Faraon , ce a intrat in apa dupa copiii lui Israel, cu gandul sa-i rapuna cu desavarsire, Povestea lui Harap Alb, fiind un apocrif vetero-testamentar.Apeland la acelasi autor, sa vedem cum defineste acesta, cel de-al doilea personaj important al basmului, pe Ileana Cosanzeana.Ea este « cea mai frumoasa si pura reprezentare feminina, din mitologia romaneasca, identica zeitei Venus, tipul frumusetii idealizate , craiasa a tuturor Zanelor. In unele basme, apare si ca o femeie razboinica, ocrotitoare a celor slabi.Destinul ei este legat de acela al lui Fat-Frumos. »Din nou, ne lovim de o definitie destul de nesigura, deoarece, orice comparatie al unui motiv folcloric, nu se poate face decat cu arhetipul sau, modelul care a stat la baza motivului folcloric.Comparand –o pe Ileana Cosanzeana cu zeita Venus a grecilor, nu facem decat sa comparam doua motive folclorice intre ele, apartinand unor sit-uri culturale diferite.Comparatia aceasta, poate fi adevarata, numai in cazul cand modelul grec cu care se compara eroina noastra, este arhetipul primeia, prin urmare basmul care vorbeste despre Ileana Cosanzeana, este un apocrif al unui basm cu un continut asemanator, apartinand culturii grecesti.Dar noi am aratat ca regula de baza a hermeneuticii, este ca un motiv folcloric pleaca de la un arhetip istoric, comparatia facuta de d-l George Lazarescu, nerespectand acest criteriu de uare.In momentul cand Ileana Cosanzeana este reprezentata ca o femeie razboinica, dintr-o data, exista o contradictie intre prima parte a definitiei, unde eroina basmului este reprezentata ca o femeie foarte frumoasa (forma idealizata) si o femeie razboinica (forma eroica). Este posibil ca povestitorul sa fi cautat sa o aduca pe Ileana Cosanzeana la acelasi numitor comun cu Fat-Frumos, barbatia acestuia, sa fi creat necesitatea unei replici feminine de aceeasi anvergura. Din nou, comparatia este destul de vaga, deoarece chiar daca in cea de-a doua
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 10-Mai-2008, 15:22

0 Comentarii » Hermeneutica-Continuare 3
12.03.2008 14:49

imagine, am simti arhetipul istoric al personajului, acesta nu este conturat cu destula claritate, respectand conditia mentionata de catre noi mai inainte.In primul caz,Ileana ca o femeie frumoasa, si in al doilea caz, Ileana ca o femeie razboinica, exegetul trebuie sa gaseasca la nivelul istoriei, o femeie care sa indeplineasca cele doua conditii laolalta, sau separat, si atunci putem vorbi de doua personaje distincte, ceea ce ne-ar duce la ipoteza existentei a trei arhetipuri model diferite de geneza al eroinei din basm. Daca luam in discutie mitologia greaca, acest personaj feminin razboinic, este lesne de gasit.El se numeste Hippolita, este regina amazoanelor, fiica lui Ares-zeul razboiului. De la Apollo a primit in dar o centura care i-a fost luata de Heracles cand acesta le-a cucerit pe Amazoane, ajutat de Tezeu.Cu aceeasi ocazie, Heracles, a obligat-o pe aceasta, sa-l ia de sot pe eroul grec Tezeu. Lucrurile insa se complica, atunci cand o eroina la fel de razboinica apare in legendele nordice,- scandinave si germane,- cunoscute sub numele de « Cantecul Nibelungilor », eroina, care aici nu se mai numeste Hippolita ci Brunhilda.Si ca lucrurile sa fie mai interesante si ea poseda o centura care-i da putere si pe care nu poate sa o ia decat Siegfried.Ceea ce vrem sa subliniem spunandu-va aceste lucruri, este ca necomparand motivul folcloric cu arhetipul corespunzator, ne trezim in situatia stanjenitoare de a compara motivul cu alte motive folclorice similare, ceea ce nu duce decat la ratacirea noastra in labirintul mitologiei romanesti si universale.7)Personajele negative din basm.Numarul fiintelor sau mai bine zis ale entitatilor negative din basm, este foarte mare.Cele mai cunoscute sunt balaurii si zmeii care locuiesc intr-o lume considerata de catre exegeti ca fiind virtuala, numita « lumea cealalta. ».In afara de aceste doua categorii , universul nostru mitologic este populat de : moroi, strigoi, oameni, animale sau pasari ciudate, stime, valve, zane, vrajitoare, solomonari, zburatori, s.a.m.d.Nu vom vorbi despre toate aceste entitati care fac obiectul diferitelor studii de etnografie si folclor, sau pe care le putem descoperi in Dictionarele consacrate acestui subiect.Haideti sa vedem cum defineste d-l George Lazarescu, balaurii din basme.« Balaurii,sunt animale fantastice, de proportii uriase, care apar in mitologia romaneasca, inchipuiti sub forma de sarpe cu aripi, picioare si mai multe capete, sau tot sub forma de sarpe, dar cu solzi mari si capete de cal..Sunt o intruchipare a raului, razbunator si distrugator.De multe ori ei apar si ca o personificare a cruzimii omenesti.Sunt prezenti in majoritatea basmelor romanesti. »In primul rand, balaurii, indiferent cum sunt prezentati de fantezia creatorului popular, nu sunt animale, chiar daca exegeza incearca o delimitare fata de acestea, grupandu-le in categoria « animale fantastice ».S-a incercat la un moment dat crearea unui arhetip istoric in existenta animalelor preistorice, dar acestea au trait cu mult inainte de prezenta omului primitiv,nu posedau mai multe capete si nu debordau flacari pe nari sau pe gura.Revenind la definitia d-lui George Lazarescu, nu credem ca un concept poate da nastere altui concept, un lucru abstract, poate genera o alta abstractizare.Pasii nostri se misca intotdeauna de la concret la abstract, de la o realitate, la o imagine virtuala, la un produs simbolic mental..Exegetul, este pus in situatia sa explice apoi, sau sa raspunda la o serie de intrebari pe care le ridica imaginatia populara. Foarte bine, dar de ce balaurul are mai multe capete ? De ce improasca lumea inconjuratoare cu produse ignice ? De ce are aripi ? De ce poseda capete care seamana cu capetele de cal si nu cu altceva ?Sunt eternele intrebari care bat la usa dorintei de cunoastere, si cu care noi, copii fiind, i-am exasperat pe parintii nostri, pentru ca la randul lor, copiii nostri sa se poarte la fel cu noi. O interpretare corecta a miturilor si folclorului, presupune raspunsuri permanente la intrebarile pe care acestea le ridica.Si interpretarea este cu atat mai corecta, cu cat reusim sa dam cat mai multe raspunsuri logice, menite sa satisfaca nevoia de intelegere a fenomenului cultural popular si a semnificatiilor sale ascunse. Definitia balaurului, pe care am citat-o mai inainte, cuprinde numai aspecte superficiale, formale, ea nefiind capabila sa patrunda in adancimea mitului, sa scoata de acolo valoarea de semnificatie a simbolului. Cuvantul balaur, este un cuvant compus, alcatuit din doi termeni : « Baal » reprezentand divinitatea, uneori fara ca aceasta divinitate sa fie numita, si « Laur » ,forma alterata a termenului « laha », sugerand natura taratoare, animaliera , a acestei creaturi serpentiforme. Dar sub numele de Baal, sunt cunoscute o serie de divinitati feniciene , ale caror cetati tutelate de catre acestea, se aflau intr-un conflict continu, intre ele, sau cu lumea inconjuratoare, din afara sferei lor culturale si cultuale. Datorita evolutiei evenimentelor in timp, s-a ajuns cu vremea la transformarea acestor divinitati exceptionale , in niste creaturi fantastice, in care elementele divine s-au amestecat cu cele profane, omenesti, au devenit simboluri si au dat nastere figurii atat de complexe a balaurului pe care il cunoastem in mitologia si folclorul romanesc.Balaurul, nu poate fi inteles decat prin decriptarea semnificatiilor simbolice continute de text..El are aripi si poate sa zboare, acestea fiind simboluri legate de miscare, de viteza de deplasare.Caii ca si corabiile, au aripi din acelasi motiv.Dar aripile sunt, repetam, simboluri ale iutelii, ale miscarii,ele fiind virtuale si nu un adaos fizic la anatomia vreunei structuri reale sauromorfe.Sarpele zburator din mitologia romaneasca, poate sa zboare, dar imaginea lui este redata cu aripi, pentru a putea intelege atat originea divina a acestuia, cat si faptul, ca se poate deplasa prin eter.Forma alungita, de sarpe, a balaurului, sugereaza o coloana in mars.Din acelasi motiv, Pasarila-Lati-Lungila, se poate lungi depasindu-si dimensiunile sale normale, putand sa se incolaceasca in jurul pamantului, sau sa ajunga la soare, la luna sau la stele.Solzii mari ai balaurului, reprezinta scuturile purtate de luptatori.Cand monstrul se deplaseaza, el poseda capete de cal, simbol al detasamentelor de razboinici calari.Capacitatea de a arunca foc pe gura si pe nari, se refera la distrugerile facute de cotropitori care sunt asimilati in plan virtual cu aceasta entitate cotropitoare fantastica.s
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 10-Mai-2008, 15:24

Hermeneutica miturilor (continuare 4 )
14.03.2008 08:27

Inima putreda
"Inima putreda," este un basm din colectia de basme a domnului Ionel Oprisan.Basmul, debuteaza printr-un motiv folcloric,pe care noi l-am numit, potrivit continutului sau, "motivul Sefora".Vom reda mai jos, continutul motivului, asa cum apare el scris in basm.(pg.6):
"(Ionel) apuca un drum si merge catva timp asa si da de-o fantanitza. La fantanitza aia, el obosit de drum, se-apuca sa bea apa, sa se racoreasca,sa se spele pe picioare,cum era obosit si sta rezemat si dus.Intre timp,apare o fetiscana sa vie sa ia apa.Vine fetiscana.El da buna ziua.Ea nu multumeste.'Ci:
-N-am voie sa multumesc la nimeni.
(Ionel) ramase foarte uimit.Lua fata apa, pleca.Se duce in casa si-i spune lui taica-sau:
-Tata, un baiat tanar, uite-asa, asa, sta la fantana , mi-a dat buna ziua.
-Ci baiat e ala?Ia du-te si ada-l incoace.
Vine fata .'Ci:
-Vrei sa poftesti pana la noi acasa, ca te cheama taica-meu?"-s.a.m.d.Motivul acesta corespunde unui motiv mai vechi, pe care il vom regasi in Vechiul Testament, la capitolul Exodul(2;15-21):
"Faraon a aflat ce se petrecuse, si cauta sa-l omoare pe Moise.Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, si a locuit in tara Madian.A sezut langa o fantana.Preotul din Madian, avea sapte fete.Ele au venit sa scoata apa si au umplut jgheburile ca sa adape turma tatalui lor.Dar au venit pastorii si le-au luat la goana.Atunci Moise s-a sculat,le-a ajutat, si le-a adapat turma.Cand(fetele)s-au intors la tatal lor Reuel, el a zis:
Pentru ce va intoarceti asa de curand azi?
Ele au raspuns:
-Un egiptean ne-a scapat din mainile pastorilor si chiar ne-a scos apa si a adapat turma.
Si el a zis fetelor:
-Unde este? Pentru ce ati lasat acolo pe omul acela?Chemati-l sa manance paine."Si i-a zis:
Ce vrem sa spunem aratandu-va aceasta coincidenta care nu este totusi coincidenta?Ca basmele, sunt apocrife ale altor lucrari mai vechi, in cazul acesta, basmul nostru este un apocrif vetero-testamentar.Lucrul acesta se intampla dincolo de vointa noastra, nerespectand interpretarile exegezei, care vede in acest basm, ca de altfel in toate basmele, orice altceva in afara de valoarea de semnificatie continuta de acestea.Curios, dar basmul continua sa ramana vetero-testamentar si in continuare:
" Mai Ionele uite care este situatiunea.Eu te iau ca copil aici, sa fii copil al meu, te fac vanator, da' cu conditia: numa-n Padurea Neagra sa nu vanezi.Incolo, in toate padurile poti sa vanezi."
Intotdeauna, o interdictie se refera la ceva sacru, care trebuie respectat, incalcarea sacrului putand fi atat de cumplita incat poate duce la moartea aceluia care o infaptuieste chiar fara sa aiba nici o vina.Cum apare aceasta incalcare a sacrului, in Vewchiul Testament?
"Odata,(Moise) a manat turma pana dincolo de pustie si a ajuns la Muntele lui Dumnezeu,la Horeb."
Ce-i spune aici Dumnezeu lui Moise?
"Dumnezeu a zis:
-Nu te apropia de locul acesta ; scoate-ti incaltarile din picioare, caci locul pe care calci este un pamant sfant."
Interesant este faptul ca interdictia de a nu calca incaltat intr-un spatiu considerat sacru, este valabila si in ziua de astazi. Astfel cand vii din oras, te descalti la usa inainte de a intra in casa. Aceasta se intampla, deoarece, se da o explicatie profana fenomenului, legata de mentinerea curateniei, cata vreme ideea de sacru, pare sa se fi pierdut. Ori casa, este o incinta sacra, un rai care a fost al strabunilor nostri, si ale caror spirite benefice ne vegheaza nestiute din icoanele pozelor lor, aflate pe pereti.


0 Comentarii »
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 10-Mai-2008, 15:26

Hermeneutica Miturilor (continuare 5)
16.03.2008 14:29

Interdictia sugerata lui Ionel, se leaga de existenta in acel spatiu a unei entitati malefice, pe care povestitorul o numeste "Magaoaia".Iata descrierea intalnirii dintre om si monstru, desi vom vedea la un moment dat ca este vorba de cu totul altceva.
"Ce-avea el, niste prepelite acolo,si-a aprins focul,si-a-nceput sa le friga.(...)Intre timpul asta,o magaoaie mare(cu ocazia aceasta am aflat ca magaoaiele pot fi si mici,) a-nceput sa zica:
-Mi-e frig! Mi-e frig!
El:
Nu te dai jos sa te-ncalzesti?
-Pai,'ce nu.Mi-e frica de cainii tai."-s.a.m.d.
Acest motiv folcloric, este foarte celebru, el regasindu-se in foarte multe din basmele romanesti si universale.Chiar si Ion Creanga, i-a acordat toata atentia, repovestindu-l in "Povestrea lui Harap Alb, dar in poveste, magaoaia capata statutul unui personaj fantastic bine definit, cu numele de Gerila:
"Mai merge el cat mai merge, si cand , la poalele unui codru,numai iaca ce vede o dihanie de om,care se parpalea pe langa un foc de douazeci si patru de stanjeni de lemne,si tot atunci striga, cat ii lua gura, ca moare de frig."
Intr-un alt basm,-"Trifon Habaucul"- prostanacul de Trifon, scapa un sarpe dintr-un stog de paie, caruia el insusi ii daduse foc.Este vorba de acelasi lucru.Si ca mintea cititorului cat si a exegetului, sa se incurce in labirintul mitologiei, in "Fratele cel rufos al lui Scaraoschi", sluga diavolului, sta langa niste cazane mari, in care fierb mai marii sai de pe vremea cand acesta era un simplu ostean la imparatie.Datoria sa este sa incinga focul, ca superiorii lui sa fiarba, sau sa arda cat mai bine.Toate sunt bune, numai ca aceasta scena apare redata de doua ori in Vechiul Testament, cand Moise merge cu oile la muntele lui Dumnezeu Horeb, si se intalneste acolo, cu Divinitatea.
"Ingerul Domnului, i s-a aratat intr-o flacara de foc, care iesea din mijlocul unui rug.Moise s-a uitat; si iata ca rugul era tot un foc, si rugul nu se mistuia de loc."

0 Comentarii »
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 10-Mai-2008, 15:28

Hermeneutica miturilor ( continuare 6)
16.03.2008 14:55

Se mai intampla in cadrul basmului, ceva uluitor, care nu a fost explicat de exegeza, acelasi lucru ca si in cazul lui Polyfem: Magaoaia este orbita de Ionel cu fripturica lui, tot asa cum ciclopul este orbit de catre Ulise, dupa ce a fost imbatat.Secventa orbirii, apare si la Petre Dulfu, in Ispravile lui Pacala, atunci cand Pacala este trimis de catre popa cel hapsan la Moara Dracilor, sa macine niste saci cu... cenusa.In alte basme, -ca Scufita Rosie, spre exemplu, - locul orbirii este luat de imbatranirea lupului.Numai ca aceasta imbatranire nu este infatisata ca in Odiseea, cand Atena il imbatraneste pe Ulise sa nu fie recunoscut de catre familia sa si mai ales de catre petitori.Alegoria din Odiseea, este inlocuita cu alta mult mai sofisticata in Scufita Rosie,aici, avem de-a face cu o alegorie de miscare,-daca putem sa spunem asa ceva,-lupul mancand-o pe bunica si imbracandu-se cu hainele acestuia.Orbirea lui Polyfem, a Magaoaiei, mancarea bunicii de catre lup si substituirea acesteia, se refera la acelasi motiv folcloric, in ciuda deosebirilor aparente care exista intre secventele respective.Stiti unde se gaseste explicatia? In raspunsul pe care-l veti da la urmatoarea intrebare multipla:
"De ce Hristos(Dumnezeu) are doisprezece apostoli, in numarul acesta, existand doua perechi si o femeie?"Aceasta nu este o intrebare, ci o ghicitoare, o enigma, care testeaza capacitatea fiecaruia de gandire. Ea este pusa nu numai lui Edip, ci voua oamenilor, de catre Sfinx.Raspunsul se gaseste dincolo de fiecare dintre noi.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 06:44

HERMENEUTICA MITURILOR (continuare 7 )
28.03.2008 07:03

Iliada lui Homer si Gheorghita Viteazul.
Basmul, din colectia lui Ionel Oprisan, este un apocrif homeric.Aceasta inseamna ca o serie de motive folclorice care apar in basm, se regasesc si in Iliada si Odiseea lui Homer.Studiul care l-am facut in legatura cu Atlantida, mai spune ceva interesant, si anume, ca basmul nostru este o varianta populara a razboiului troian, vorbind in acelasi timp,-datorita identificarii facute de noi intre Atlantida platoniciana si epopeile lui Homer, -despre Atlantida.Vom face cateva referiri mai scurte in ceea ce priveste textul basmului, oferind cititorului, nu atat mecanismul explicatiei, cat solutiile pe care le-am intuit noi.Desigur, exegeza, isi poate exprima si alte opinii in ceea ce priveste acest basm.Este dreptul ei.Fata,-"atat de frumoasa, incat se auzise de frumusetea ei peste noua tari si noua mari,si multi voinici venisera sa o peteasca",-nu este altcineva decat frumoasa Elena, sotia lui Menelaos,din cauza careia a izbucnit razboiul troian.Expresia aceasta,-"din cauza careia", -este o mica perversiune barbateasca, care pune pe umerii femeii,o serie de vini imaginare, care justifica actiunile barbatilor, incriminand-o pe cea dintai.Vina "Elenei", consta in faptul ca s-a opus lui Paris, si respectiv navalirii in tara sa, a furiosului Agamemnon, in fruntea coalitiei pe care a organizat-o in acest scop.Vrajitorul cu corabia, este in egala masura, Paris, dar si Agamemnon.Atrag atentia cititorului ca numele acestea doua sunt niste simboluri, in spatele carora se ascund adevaratele realitati, sau adevaruri istorice.In urma disparitiei Elenei,-dar Elena nu a disparut niciodata, decat in imaginarul autorilor ei,s-a creat coalitia aheeana,in urma careia, asa cum se spune in basm:
"Au venit numerosi viteji din toate tarile, de peste toate locurile.Au venit Feti-Frumosi, au venit crai, au venit fel si fel de baieti ca sa mearga s-o caute pe fata de-mparat, dar n-au dat de nici un fel de urma."
Singurul care putea sa obtina un rezultat remarcabil,in descoperirea locului unde a fost ascunsa fata de imparat,era Ulise:
"Dintre toti cei stransi acolo, numai unul singur, avu curajul sa mearga in fata imparatului.Acesta cine credeti ca era?Era un purcar(porcar), care era la curtea palatului."
Descalificarea sociala a eroului,s-a facut dintr-o greseala, regele Itakai, fiind confundat cu porcarul sau, sau cu activitatea economica a lui Ulise.Intr-adevar, cel care se ocupa cu cresterea porcilor, era sluga lui Ulise,-Eumeu.Foarte interesant ni se pare si faptul ca basmul, indica numarul de ani cat a durat razboiul troian, lucru confirmat si de exegeza:
"Si astfel a mers Gheorghita, cu corabia si cu soldatii lui.A mers o zi, a mers doua, a mers noua, a mers noua ani..."
Dupa gasirea fetei, si intoarcerea ei acasa, povestitorul face o incursiune si in Odisseia:
"Atunci, ei, intr-o seara, cand Gheorghita dormea,s-au intors din nou cu corabia, si l-au lasat pe marginea apei, deci asa adormit cum era, si-au plecat cu corabia, s-au pierdut pe apa."
Iata acelasi moment al sosirii in insula Itaka a lui Ulise:
"De-a dreptu-n schela asta cunoscuta,
Corabia si-o-mpinsera feacii.
Ea, repezita pe uscat ajunse
Cu talpa jumatate,asa de vrednici
Erau plutasii care-o repezira.
Iesind din ea, pe urma lopatarii,
Intai din pod(puntea corabiei) il luara pe Ulise,
Cu asternut cu tot, si-l asezara,
Pe prund, asa cum somnul il palise.
Apoi din vas, ii scoasera si-avutul,
Cu care din indemnul inimoasei
Minerva-l daruisera slavitii,
Fruntasi feaci, cand el pleca in tara."
Finalul, nu mai respecta cursul normal al naratiunii homerice.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 06:45

HERMENEUTICA MITURILOR ( urmare 8 )
29.03.2008 18:02

Balada "Broasca Roasca"
Aceasta balada, pe care o vom gasi la Petre Ispirescu in proza, cu numele de "Broasca testoasa cea fermecata",face parte din ciclul Solomonian.Iata rezumatul baladei cum apare la Amzulescu, in "Baladele populare romanesti," vol.I,( pg.125):
"Feciorii lui Stancu- Saracu, stau neinsurati si, indemnati de tatal lor,isi cauta sotiile la locul caderii sulitei pe care o arunca fiecare dintre ei.(Cititorul, nu sesizeaza porobabil ironia acestei incercari voinicesti,care se refera, la razboi si cucerirea de noi teritorii, cu arma in mana.) Primii doi feciori, se insoara astfel.Al treilea, cu numele de Dumitru, (s-a folosit aici forma romaneasca pentru Solomon,), nu-si gaseste sulita aruncata, si pleaca in cautarea ei. Intalneste un mos (acest mos nu este altul decat Dumnezeu,), care ii spune ca sulita lui este infipta intr-o piatra, in "coadele marilor", langa o gropana cu apa statuta.Ajuns acolo, pe langa sulita, tanarul gaseste o broasca, harazita sa-i fie sotie. Cand vine acasa, tatal vrea sa-i ucida, dar baiatul se adaposteste, sau se ascunde, cu sotia in grajd.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 06:47

HERMENEUTICA MITURILOR ( urmare 8' )
29.03.2008 20:09

Peste noapte,broasca cheama pe muma-sa Salomeia, si cere sa-i ridice, palate, in care, prefacuta in fata, intra cu sotul ei. Auzind acestea, imparatul il cheama pe Dumitru, si-i cere sa-i ridice palate si mai mandre. Sotia, il scoate din incurcatura. Imparatul ii cere atunci sa-i aduca toalele parintilor sai morti, si muma broastei, i le aduce.Imparatul ii mai cere la sfarsit, sa schimbe broasca cu imparatia, dar atunci arde de viu, iar Dumitru ramane sa imparateasca in locul lui. Redusa in felul acesta la un rezumat in proza, povestea aproape nu spune nimic.
Un mare exeget, vorbind despre Miorita, afirma ca o balada de genul Mioritei, -dar lucrul acesta poate fi valabil in ce priveste toate baladele,- se construieste pe baza unei emotii.Acolo, cel putin este vorba despre intrebarile pe care si le pune omul, cat si despre emotia pe care acesta o traieste, in vecinatatea mortii.In felul acesta, Balada Miorita, ar fi produsul unei emotii, transfigurate in poezie.Sigur, ca alte balade, nu pornesc de la intrebari si raspunsuri, sau emotii existentiale de acelasi tip cu cele fixate de balada pastoreasca. Dar conform exegetului, ar trebui ca fiecare balada sa fie rezultatul unei emotii, ceea ce din nefericire, nu este adevarat.Producatorul de folclor, cu toata filozofia lui personala, sau filozofia celor care interpreteaza baladele, mai transmite si niste evenimente, care se regasesc in istoria universala.Sa vedem ce face Broasca Roasca, dupa ce Dumitru, adoarme in grajd.( pg.454 Amzulescu):
"Cand odata corconea,
Iaca muma-sa auzea,
Muma-sa Solomeia.
La broschita ca venea,
Broasca Roasca povestea:
-Iaca muma, ce-am poftit:
Pan' se varsa zorili,
Tu sa-mi faci conacili.
Conacile le fursesti,
Cu argint le poleiesti,
Cand o iesi soarili,
Ele-n soare sa luceasca,
Dumitru sa ma pofteasca.
Solomeia de-auzea,
Cand odata caraia,
Si pe ea ca auzea,
Sa vezi, muma iadului,
Si cu tata -al broastelor,
Ca toate mi se-astrangea,
Toata noaptea ca lucra,"
s.a.m.d.
Adevarul, se amesteca in egala masura, cu fictiunea, intr-o imbratisare atat de stransa, incat seamana cu doi frati sau doua surori siameze. Este foarte dificil, dar nu imposibil, sa faci aceasta separare de fetusi culturali, in asa fel, incat fiecare dintre ei sa supravietuiasca, dupa o astfel de operatie culturala.Atragem atentia, ca acest lucru nu este la indemana oricui, iar timpul si exegeza, au demonstrat cu prisosinta acest lucru. Salomeia, este femininul pentru regele Solomon. Nu de o femeie oarecare, cu numele de Salomeia, este vorba aici, ci de insusi regele Solomon. Din acest motiv, ea, poate fi vazuta ca mama a broscutei noastre, numai in cadrul baladei, dar nu este mama ei, in planul realitatii istorice, pentru ca acolo, broscuta devine sotia lui Solomon, loc uzurpat in planul mitologic al poeziei, de catre fiul de imparat, Dumitru.Balada, vorbeste de doua ori despre regele Solomon.Atunci cand il numeste cu numele broscutei, si atunci cand vorbeste despre Dumitru.


Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 06:53

HERMENEUTICA MITURILOR (urmare 9 )
30.03.2008 08:33

Cele afirmate in balada, cu privire la ceea ce face in cursul noptii Salomeia, este confirmat, de ceea ce face la nivel de istorie, regele Solomon.Intr-adevar, Solomon,va zidi in afara templului din Ierusalim,pe care il va numi :Casa Domnului", Sau "Casa Numelui Domnului",si un palat pentru uzul sau personal, constructie care va dura, timp de 13 ani.Astfel, Biblia, ne spune, ca Solomon, a zidit mai intai Casa din Padurea Libanului,pe patru randuri de stalpi de cedru, odaile acestei case, erau in numar de 45, cate 15 pe fiecare cat..Tot aici a facut pridvorul scaunului de domnie, numit si pridvorul judecatii, acoperit cu lemn de cedru, de la pardoseala pana in tavan. Sursele Giblice, sunt totusi ambigue, sau ambiguitatea o creem noi, dintr-o citire defectuasa a surselor informale Biblice,deoarece ,se poare ca in afara acestei cSolomon sa fi dat ordin sa i se ridice inca o casa, in apropiere, pentru el, si pentru fiica lui faraon, pe care o luase de sotie.Faptul ca Solomon, s-a insurat cu fata lui Faraon, care era stapan peste tinutul deltaic si peste Nil, l-a facut pe producatorul popular,sa o transforme pe fata faraonului, intr-o broscuta, iar tinutul peste care stapanea tatal ei, intr-o balta statuta.Si iata rugamintea regelui Solomon catre Hiram, caruia ii cere sa-l ajute la construirea caselor pe care si le-a dorit atat de mult corespunzand cu rugamintea fetei de faraon catre mama sa Salomeia, dar mai ales, cu " caraitul" Salomeei, catre constructori, reprezentati in balada sub formele demonice ale mamei-iadului si tatalui broastelor:
"Stii ca tatal meu David, n-a putut sa zideasca o casa a Domnului, Dumnezeului lui, din pricina razboaielor cu care l-au inconjurat dusmanii sai,pana ce Domnul i-a pus sub talpa picioarelor sale.Acum, Domnul Dumnezeul meu, mi-a dat odihna din toate partile.Nu mai am potrivnici, nici alte nenorociri.Iata, ca am de gand sa zidesc o casa Numelui Domnului..(..) Porunceste acum pentru mine, sa se taie cedri din Liban... s.a.m. d.
Stancu, din balada, este tatal lui Solomon, adica David.Lucrul acesta este subliniat prin primirea beliucoasa, pe care tatal, i-o face fiului la intoarcerea acasa:
"Taica-sau, cand il vedea,
Mana pe topor punea,
Dupa Dumitru se lua."
Numele de Solomon, sau Salomeia, va dispare din cadrul basmului lui Ispirescu, ceea ce ne face sa credem ca prin gradul de abstractizare, balada este mai veche(aici existand aluzii mai stranse cu legenda si respectiv cu istoria), iar basmul este mult mai apropiat de zilele noastre si departat de evenimentele istorice descrise in sursele de informare Biblica.
Dupa construirea Caselor, regele David din balada, va cere si construirea Templului:
"Iaca-mparatul a poftit:
Dumitru, lui i-o facea,
Iar conace ca ale noastre
Naintea conacelor,
Sa-i faca doi pomi infloriti,
Cu argintul poleiti.
Cand soarili-o rasarea,
Conacili-o stralucea."
Ceea ce ne-a atras atentia, a fost construirea celor doi pomi de argint.O incercare similara o vom regasi si in alte basme, unde eroul transformat in porc, sau in alta lighioana, primeste ca sarcina, pentru demonstrarea virtutilor sale craiesti, sa construiasca un palat in vecinatatea palatului regal, iar de acolo, si pana la palat sa fie numai pomi de argint sau de aur, cu pasarele de argint sau aur, care sa cantede-a lungul intregului drum.Va trebui mai tarziu sa acordam o atentie deosebita acestor basme care se brodeaza, in jurul unui sambure istoric de factura Solomoniana, tot asa cum o va face mitul Solomonarilor, care se refera tot la casatoria lui Solomon, cu fata lui Faraon, imaginata ca in Vizor craiul serpilor, asemenea unui sarpe balaur.Numai ca in acest mit, sensul initial al legendei, a fost deturnat printr-o simbolizare excesiva, adaptandu-se unei mitologii meteorologice.Intrebarea de la care am pornit, a fost extrem de simpla.Daca balada noastra, este de tip Solomonian, atunci trebuie sa apara in informatia biblica , o referire, la ceva care sa fie doi pomi, sau altceva care sa semene cu pomii despre care vorbeste balada.Si am gasit urmatoarea insemnare:
"Imparatul Solomon, a trimes si a adus din Tir, pe Hiram, fiul unei vaduve din semintia lui Neftali, si a unui tata din Tir, care lucra in arama.(...)(Acesta,).. a turnat doi stalpi de arama.Cel dintai avea 18 coti in inaltime,si un fir de 12 coti, masura grosimea celui de-al doilea.A turnat doua acoperisuri de arama, ca sa le puna pe varfurile stalpilor; cel dintai era inalt de cinci coti, si cel de-al doilea era tot de cinci coti.A mai facut niste impletituri,in chip de retea,, niste ciucuri facuti cu lantisoare,pentru acoperisurile de pe varful stalpilor, sapte pentru acoperisul dintai, sapte pentru acoperisul al doilea.A facut cate doua siruri de rodii, imprejurul uneia din retele, ca sa acopere acoperisul de pe varful unuia dintre stalpi.Tot asa a facut si pentru al doilea."-s.a.m.d.Stalpii se numeau,-cel din dreapta pridvorului,-Iachin, iar cel din staga,-Boaz.Ultima incercare la care este supus Dumitru/Solomon, de catre imparatul David, este pe cat de interesanta, pe atat de curioasa.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 06:54

HERMENEUTICA MITURILOR ( urmare 10 )
30.03.2008 09:41

De fapt am putea spune ca incercarile la care este supus Solomon, sunt doua.Penultima dintre ele, suna asa:
"Mai Dumitre, Fat-Frumos,
Tu mie sa-mi aduci,
Toalele lui taic-al meu,
Toalili, de pe lumea ailalta,
Mandru ce le-am imbracat,
Cu maica mea cand s-a luat
Si-amandoi s-au cununat,
Cand a fost taica danac."
Aceeasi cerere, apare si in basmul "Vizor craiul serpilor", unde boierul, /sau imparatul, care ravnea la sotia eroului, il trimite pe acesta pe lumea cealalta, sa-i aduca coroana tatalui sau.Intrebarea pe care ne-am pus-o, se lega de aceste haine misterioase, sau de coroana regala, deoarece solutia putea fi legata de doua aspecte :
-unul de investitura intr-un anumit rang (preotesc, spre exemplu, si atunci hainele aveau o explicatie cultuala).
-Sau era vorba despre aducerea osemintelor tatalui lui David si deci a bunicului lui Solomon, pentru a fi ingropate in templul costruit de Solomon, la Ierusalim.
Balada nu ne mai spune ce varsta are David in cadrul desfasurarii sale narative.Dupa ce-i cere lui Solomon sa-i aduca hainele tatalui, respectiv bunicului sau,acesta mai are o pretentie, si anume, sa i-o dea lui pe Broasca Roasca, respectiv poe fata lui Faraon, pe care Solomon, o luase de nevasta.Curios pentru detractorii Biblici , in relatia Biblie-fenomen folcloric,- este ca acest capitol este descris in Vechiul Testament:
" Imparatul David era batran, inaintat in varsta.Il acopereau cu haine(iata si a treia explicatie a cererii hainelor tatalui sau), si nu se putea incalzi.Slujitorii lui i-au zis: " Sa se caute pentru Domnul, Imparatul, o fata fecioara.Ea sa stea inaintea imparatului, sa-l ingrijeasca, si sa se culce la sanul tau.Si Domnul meu, Imparatul, se va incalzi.
Au cautat in tot tinutul lui Israel, o fata tanara sui frumoasa, si au gasit, poe Abisag, Sunamita, pe care au dus-o la imparat.Aceasta fata era foarte frumoasa.Ea a ingrijit pe imparat si i-a slujit.Dar Imparatul, nu s-a impreunat cu ea."
Casatoria dintre regele Solomon si fata lui Faraon, sau aluzii la aceasta, apar in Cartea Cantarilor:
"Sunt neagra, dar sunt frumoasa, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, si cum sunt covoarele lui Solomon."
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 06:55

HERMENEUTICA MITURILOR ( urmare 11 )
30.03.2008 09:58

"Nu va uitati ca sunt asa de negricioasa, caci m-a ars soarele"-spune fata lui Faraon. Si este posibil ca urmatoarele versuri sa sublinieze in mod indirect obarsia sa straina:
"Dar fara sa bag de seama, dorinta mea, m-a dus la carele unui popor ales."
Numele fetei lui Faraon, este aici, Sulamita, nume pe care il atribuim in balada, broscutei cu care se va casatori Dumitru.
Aceasta este interpretarea pe care o dam noi textului baladei.Desigur, exegeza, are legile ei, si poate ca drumurile cercatarii semnificatiilor, poate ca va duce in alta parte.Pentreu ca uneori, adevarurile pe care le descoperim, nu sunt batute in cuie.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 06:57

HERMENEUTICA MITURILOR ( urmare 12 )
30.03.2008 10:30

Fiul regelui, a vrut luna de pe cer.
( poveste populara persana.)
Acest basm, reprezinta o varianta in proza, a baladei " Mesterului Manole ", sau a construirii Turnului (si Templului ) din Babilon.Iata enuntul pe scurt al continutului :
"Fiul unui rege, viseaza ca apucase luna de pe cer.Stiind ca tatal sau, nu-i refuzase pana atunci nici o dorinta, i-a povestit acestuia visul, si l-a rugat sa i-l implineasca.La insistentele baiatului, este adus un tamplar, care face niste cutii mari de lemn, pe care le aseaza una peste alta,si aproape ca turnul facut de el din cutiile acelea suprapuse, atingea cerul.Tamplarul, aproape ca terminase lucrarea, cand a aparut la fata locului, fiul regelui. Acesta nemai avand rabdare, a inceput sa urce, pana a ajuns in varful turnului.Cand a intins mana spre luna care tocmai aparuse, nu a putut sa o atinga.Atunci, i-a strigat tatalui sau:
"- Numai de-o singura cutie este nevoie si daca nu aveti alta pe acolo, iau ultima cutie si o pun in lung, ca sa fie mai inalta.
Dar, facand acest lucru, calca gresit si se prabusi cu turn cu tot.Basmul, se gaseste in colectia Povestiri Nemuritoare, nr. 14, la pg. 139.Ceea ce se construieste aici, nu este un turn oarecare, ci un templu in trepte, a carui constructie seamana in mod izbitor, cu asezarea unor cutii unele peste altele, de la cele mai mari, la cele mai mici.Cel mai celebru templu zigurat, al carei amintire a patruns in balada Mesterului Manole, si a basmului de fata, cat si in scrierile vetero-testamentare, este cunoscut sub numele de Turnul Babel.Potrivit acestor scrieri, Turnul a fost construit in campia Sinear:
"Si au zis unul catre altul:" Haidem ! Sa facem caramizi, si sa le ardem bine in foc." Si caramida le-a tinut loc de piatra, iar smoala le-a tinut loc de var.Si au mai zis: "Haidem! sa ne zidim o cetate(cetatea este cetatea Babilon), si un turn al carui varf sa atinga cerul, si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului."
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 06:58

HERMENEUTICA MITURILOR ( urmare 13 )
30.03.2008 12:25

Vom vorbi in cele ce urmeaza, de doua basme, care sunt apocrife ale Iliadei si Odiseei.Deoarece aceste epopei se refera la cetatea Troia(Ilion= Cetatea Zeului ), respectiv la Atlantida, putem numi basmele noastre si "apocrife Atlante".Aceste basme, sunt: "Tinerete fara batranete, si viata fara de moarte", din colectia Petre Ispirescu, si "Ion Smintitu", din colectia Ionel Oprisan.
Daca un numar mare de basme sunt ceea ce noi numim totusi gresit, apocrife vetero-testamentare, exista si alte categorii de basme, care au ca model, razboaiele medice, si respectiv, epopeile lui Homer.Trebuie sa va spun un lucru, care pentru mine a devenit foarte simplu, dar el este o piatra de incercare pentru exegeza, si pentru toti cercetatorii sau comentatori, in general.Epopeea indiana Ramayana, -eu am citit-o in veriunea lui Valmiki, in Biblioteca pentru toti, in doua volume, nu este decat versiunea indiana a razboaielor medice.Acelasi lucru il putem spune si despre "Cantecul Nibelungilor" si respectiv despre" Cantecul lui Tristan si Isolda." La fel ca epopeia indiana, acestea, reprezinta versiunea occidentala ale celor doua razboaie dintre persi si atenieni.De aici si posibilitatea de a le numi variante, desi s-ar putea ca constructia lor sa fie independenta fata de celelalte , singurul spatiu cultural comun, fiind legat asa cum am amintit de cele doua razboaie medice, despre care a vorbit parintele Istoriei, Herodot.In ce priveste primul basm, valorile de semnificatie se desprind din cele cateva motive care presara (si alcatuiesc basmul).Haideti sa citim impreuna, cum este sau ce este Tinerete fara batranete...
"o casa, (...) inconjurata cu o padure deasa si inalta, unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume.Ziua si noaptea, ele pazesc cu neadormire, si sunt multe foarte.Cu dansele, nu este chip de a te bate.Si ca sa trecem prin padure, e peste poate.Noi insa, sa ne silim, dac-om putea, sa sarim pe deasupra."-incheiat citatul.
Dar aceleasi case, apar in mod paradoxal-insa explicabil,-si in Odiseea, unde Ulise ajunge cu tovarasii sai, la vrajitoarea Circe.(Odiseea, pg.238 ):
"Gasira intr-o vale din padure,
Palatul Circei, ridicat din piatra
Frumos cioplita pe-o naltime-a vaii.
Pe-mpreajma lui stau lei si lupi salbatici,
Dar imblanziti de farmecele zanei."
Prima ipoteza care am emis-o cu multa vreme in urma, si care a aparut intr-un ziar,se referea la identitatea zeitei Circe, cu Persefona,-zeita mortii, sotia lui Hades.Din aceasta poerspectiva, animalele care o inconjoara pe zeita, sunt de fapt animale psihopompe, avand dublul rol, de a conduce sufletele celor morti in lumea infernala, dar si de paznici ai mormintelor, ele reprezentand la un moment dat si virtutile celor ingropati.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 07:00

HERMENEUTICA MITURILOR ( urmare 14 )
30.03.2008 13:42

Astfel, cand un pustnic moare, vine si-i sapa groapa un leu.Nu este exclus insa, ca sa existe si alte semnificatii simbolice, pe care noi, nu le stim deocamdata."Locul cu animale", apare pe masura crestinarii basmelor, situat la casele unei sfinte.
Gheonoaia, despre care exegeza a incercat sa spuna ceva, dar a sfarsit intr-o afirmatie amuzanta, reprezinta in spatiul narativ al basmului, Sirenele:
"Sa stii stapane, ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie, care este atat de rea, incat nimeni nu calca pe mosia ei, fara sa fie omorat.A fost si ea femeie ca toate femeile, dar blestemul parintilor, pe care nu-i asculta, ci ii tot necajea, a facut-o sa fie Gheonoaie."
Iata ce-i zice Circe, lui Uliuse:
"Intai si-ntai,sosi-vei la sirene,
Acele care-ademenesc pe oameni,
Pe toti care se-apropie de ele.
Oricine-aproape merge fara stire,
Si cantecul sirenelor aude,
Napoi acasa, nu se mai intoarce,
Si nu-si mai vede pruncii si femeia.
E dus, nenorocit pe totdeauna,
Ca-l farmeca sirenele cu versul,
Rasunator, de unde-ntr-o livada,
Stau ele-ntre mormane de-oseminte,
De trupuri moarte, putrede de oameni."
Interesant este ca si sirenele, il vor vedea pe Ulise, si chiar daca nu-si dau seama ca el este legat de catarg, se vor ruga de acesta:
"Ulise laudate, vino-ncoace,
Tu slava-nalt-a neamului ahaic,
Opreste vasul, sa ne-auzi cantarea,
Pentru ca, zic mai departe Sirenele:
"(Aceia care ne asculta,)Invata mult, ca noi cunoastem toate,
Ispravile ce-au savarsit cu voia
Cerestilor, aheii si troienii,
Pe sesul larg din Troia.Ba cunoastem,
Si toate cate se petrec in lume."
Scoliile, vorbind despre Sirene, spun o gramada de prostii, care merita sa fie cunoscute, numai poentru a intelkege de ce unele interpretarile acestora si ale altora, trebuiesc evitate.Ele spun:(Felix Buffiere-Miturile lui Homer si gandirea greaca, pg.303):
"Pasari cantatoare pe campii, sau femei seducatoare si inselatoare, sau linguseala personificata.Linguseala ne seduce adesea, si ne inseala si ne omoara intr-un fel."Dar nici pe Felix Buffiere, nu-l putem ierta, interpretarea sa transformandu-se intr-o filozofie putin cam aberanta.Merita mentionat autorul, pentru ca cititorul sa nu repete greselile lui.Stiti unde gasim cheia pentru a lamuri enigma sirenelor? In Dialogurile lui Platon, legate de legendara Atlantida.Solon s-a dus in Egipt, unde preotii din Sais si Heliopolis( acestia sunt de fapt sirenele), i-au povestit despre conflictul dintre stramosii sai atenieni si persi.(Cantecul sirenelor.)Ele stau intr-o gradina,(Gradina este Delta Nilului), printre oseminte de oameni.(Egiptul era considerat inca din antichitate, un tinut al mortii, datorita atentiei exagerate pe care egiptenii o acordau vietii de apoi, si mai putin, vietii reale pe care o traiau.De aceea si Moise va fi salvat dintr-un sicriu de papura(Simbolul copiilor lui Israel pentru Egipt).In Mitologia Romaneasca, a lui Tudor Pamfile, (pg.223), este cunoscuta versiunea "Femeilor pesti " sau a "Faraonilor":
" In mare, se afla un soi de pesti, femei pe jumatate, numiti si Faraoni,care stau ascunsi sase zile, cat marea se framanta, iar sambata, cat marea se odihneste, ies deasupra.(...) Femeile Faraon, incep indata sa cante foarte frumos."
Desi se refera la Egipt, insa nimerind cu explicatia, undeva pe alaturi,alte variante legendare, leaga Femeile pesti, de Exodul Biblic(pg.223):
"Dincolo de partea de mare a acestor Femei pesti, este tara mancatorilor de oameni.Acestia cauta sa faca in fiecare sambata, pod peste mare, cat apele contenesc din fiert, ca sa treaca la noi, dar ostasii le zadarnicesc incercarea".(Dupa Voronca, op. cit. pg. 999-1001)
Mai obscura ni se poare prezentarea Scorpiei in cadrul basmului.Eu consider, ca Scorpia, ii reprezinta pe cei doi monstri ai Odiseei, Scyla si Caribda.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 07:08

HERMENEUTICA MITURILOR (urmare 15 )
30.03.2008 16:33

Sa vorbim putin de motivul imbatranirii.In basmul lui Ispirescu, el apare descris astfel:
"Locuitorii radeau de dansul (dar locuitorii nu sunt altii decat petitorii de la curtea Penelopei ) ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept, iar el, suparat, pleca inainte, fara a baga de seama ca barba si parul, ii albisera."
Sau ceva mai departe:
"Si iarasi suparat, pleca cu barba alba pana la brau, simtind ca ii cam tremurau picioarele, si ajunse la imparatia tatane-sau."
Ori:
"Cautand intr-o parte si in alta, cu barba alba pana la genunchi , ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland.." s.a.m.d.
Despre aceasta uimbatranire vorbeste insa si Odiseea lui Homer:(pg. 322):
"Dar hai sa fac, sa nu te stie nimeni.
(ii zice zeita Atena lui Ulise)
Zbarci-voi pielea neteda pe trupul
Cel mladios, si te-oi cheli cu totul
De parul tau balai, si peste tine,
Voi pune doar o zdreanta, ca oricine,
Vazandu-te, sa se ingretoseze.
Frumosii ochi ti-oi inrosi ca astfel,
Sa te arati schimonosit cu totul
La petitori, la fiul, la nevasta,
Pe care i-ai lasat la tine-acasa."
Sa spunem cateva cuvinte, despre al doilea basm, apartinand colectiei lui Ionel Oprisan, care se numeste "Ion Smintitu."Ovidiu Barlea,vorbind despre basme, facea o interesanta distinctie vorbind despre "verosimilitatea " basmelor fantastice si " veridicitatea "basmelor analizate.Potrivit exegetului, actriunea basmelor fantastice, s-ar intampla "candva," "demult",(dar daca l-am intreba pe domnia sa cand, am primi probabil un raspuns evaziv,), "odinioara",(fara o precizare exacta a momentului)si ar fi plasata peste noua mari si peste noua tari,undeva "departe"(atat de departe, incat nici exegeza nu mai poate sa dea de urma locului respectiv, in ciuda mijloacelor moderne de circulatie,)in timp ce celelalte naratiuni fantastice, s-ar desfasura in realitatea nemijlocita, de curand."Este eterna greseala pe care o face exegeza, care confunda "realitatea" basmului fantastic cu perspectiva din care este scris sau povestit acesta.Si pe urma, d-l Barlea, uita ca atunci cand rosteste cuvantul fantastic, sau chiar acela ceva mai demonetizat, de basm, conform definitiilor, el este un produs fictional, motiv pentru care motivele folclorice continute si personajele devin fictionale, in ciuda aparentei lor la o realitate imediata.Fictiunea, potrivit parerii mele, inseamna un limbaj simbolic, si atrunci trebuie sa cunosti modelul real, ca sa poti sa-ti dai seama cum a lucrat povestitorul basmul respectiv, ca sa observi incarcatura simbolica a naratiunii.Desi d-l Ionel Oprisan, situeaza basmul Ion Smintitu, in categoria basmelor superstitioase, dat fiind ca il consideram un apocrif homeric, incadrarea sa aici ni se pare o exagerare.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 07:11

HERMENEUTICA MITURILOR (urmare 16)
31.03.2008 19:56

Motivele existente in cadrul basmului, nu mai respecta modelul initial al epopeilor lui Homer,fiind dispersate in mod dezordonat, ca intr-un pachet de carti de joc.Vom arata succint, motivul folcloric si corespondentul sau homeric, sau, interpretarea pe care o dam noi.
"Pa timpul ala, (...) se facea armata noua ani de zile."
Informatia este corecta.In studiul introductiv la Odiseea lui George Murnu, citim:
"Iliada lasase povestea razboiului Troiei, neterminata.Asediul dura de noua ani si grecii, nu reusisera mare lucru..."
Sa amintim acum despre un alt moment:
"Si dupa noua ani de zile,il aduce la scaun(scaunul imparatesc) imparatu,(...)si-atuncea i-a dat si lui doua costume de haine, ca-l stia ca-i baiat sarac,si ma-sa era vaduva,si-i umple o ranita cu bani,cu poli de aur."
Momentul acesta se petrece la curtea regelui Feacilor, Alcinou, care il daruieste pe Ulise, cu tot felul de bunuri materiale, inainte de a-l trimite inapoi, in insula Itaka.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 07:15

HERMENEUTICA MITURILOR ( urmare 17 )
01.04.2008 06:36

Concluzia la care ajung, pe masura citirii basmului "Ion Smintitu," este ca autorul basmului, a cunoscut intr-un fel sau altul epopeile lui Homer.El a citit o varianta scrisa a acestor epopei.Memoria lui, insa a pierdut o buna parte din actiunea piesei, si pus in situatia de a spune o poveste, el repovesteste restul amintirilor care s-au sedimentat in mentalul sau, alcatuind nucleele narative ale motivelor folclorice, pe care a incercat sa le lege intre ele, intr-un tot coerent.As putea spune, ca aerul de arhaicitate, este imprimat la un moment dat chiar de catre povestitor, nu atat prin continutul motivelor folclorice, ci prin acea disperare, de a umple golurile dintre ele, din caracterul de improvizatie spontana, care se amesteca verosimilul fictional al nucleelor folclorice, cu neverosimilul impletirturii in care le fixeaza autorul.Scena daruirii de catre imparat a lui Ion Smintitu, apare asa cum spuneam, in Odiseea: (pg.198-199):
"Iar Alcinou,(...) feacilor le zise:
-Fruntasilor si sfetnici, dati-mi ascultare,
Strainul mie, prea cuminte-mi pare,
Deci hai sa-i facem dar de ospetie,
Cum ni se cade.Voi sunteti cu totii,
Douasprezece-a obstii capetenii.
Cu mine trisprezece.Fiecare,
Aduceti-i cate-o manta curata,
Si-o-mbracaminte, si-un talant de aur..."
Tot aici, la curtea Feacilor, Ulise o intalneste pe fata regelui Alcinou si-a reginei Areta, Nausicaa, desi in basm, intalnirea iese din tiparele obisnuite ale epopeii, reprezentand acel gol memorial, pe care povestitorul, trebuie sa-l umple cu ceva.Dar mintea lui, nu mai stapaneste intamplarea, si de aceea, exista oscilatia care o simtim, dintre Nausicaa, si cealalta femeie care a provocat razboiul troian, fara voia ei, Elena.
"Si cand pleca el, sa iasa pe poarta, si se uita-napoi, atuncea vazu fata-mparatului.Doamne, zice: Ce fata frumoasa.Da n-am vazut-o pana acum.- si pleaca."
Replica aceasta cu "Da n-am vazut-o pana acum", -este total absurda.Chiar si faptul ca Ulise in economia basmului, o vede pe fata , numai inaintea plecarii, este absurd.Povestitorul se grabeste, pentru a-si ascunde neputinta restituirii episodului, in intelesul lui originar, pentru a-si camufla lapsusul memorial.Pentru ca lucrurile acolo, s-au petrecut cu totul altfel, si Homer ne-o spune cu gratie:( pg.159)
" Te rog domnita in genunchi. Esti zana?
Daca tu esti una Ori muritoare?
Din cele care locuiesc Olimpul,
Eu dupa stat, si fata si faptura,
Te-aseman foarte, cu-a lui Joe fiica,
Diana."
Si putin mai departe:
"Caci nu-mi vazura ochii o femeie,
Si nici un om, ca tine de-opotriva.
(...)
In Delos doar vazui asa un lujer,"
..s.a.m.d.
Amuzanta este si scena rapirii Elenei de catre Paris, asa cum o descrie povestitorul:
"Si mergand asa prin padure, a obosit, si sta si el jos, razimat de-un copac ( dar rezematul de copac apare atunci cand Ulise va fi legat de catargul corabiei sale, in momentul trecerii prin apropierea coastelor, unde se gaseau sirenele). Atunci aude un glas ceva de fata,pe deasupra lui mergand si cerand ajutor."
Textul povestitorului a devenit iarasi ambigu, pentru ca el isi aminteste foarte vag niste fapte pe care le amesteca memorial.Aici, ori se vorbeste despre Elena din Troia, ori prin faptul ca actantul se sprijina de copac, si aude glasul, scena se refera chiar la trecerea eroului grec pe langa tara sirenelor, asa cum am spus mai inainte.
Plecat in cautarea Elenei, (pg.15), eroul da de un copil mort.
"La noua ani de zile, ajunge intr-o padure, cam deasa, si acolo, tot asa, sa caute,si gaseste un copil mic mort."
Copilul, pe care il intalneste actantul, este Elpenor, scena mortii lui petrecandu-se la casele zeitei Circe.Ulise il va revedea in tinutul umbrelor,unde Ulise vroia sa-l intalneasca pe prorocul Tiresias, ca sa afle drumul de intoarcere spre casa.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 07:18

HERMENEUTICA MITURILOR ( urmare 18 )
01.04.2008 12:46

Ion Smintitu, da ordin capitanului sau sa descalece de pe cal, sa sape o groapa si sa ingroape copilul, dar la refuzul acestuia, se apuca el insusi sa faca acest lucru:
Atunci Ion Smintitu "descaleca, face atunci o groapa , l-ingroapa, toarna peste el o sticla cu vin ii pune si lui o cruce la cap si pleaca."
Povestitorul impleteste propria sa fictiune cu vagile amintiri despre Odiseea, incercand sa umple golul memorial pe care il are.Pentru ca Circe i-a spus asa lui Ulise:
"Sa sapi o groapa ca de-un cot in cruce,
Si mortilor sa-nchini intr-ansa paos.
Intai sa fie mied,apoi vin dulce,
Si-al treilwa tot apa.Peste ele,
Faina alba sa presari.Pe urma,
sa tot te rogi de testele deserte
Ale mortilor...."
In cadrul basmului, apare si motivul calului troian.
" Descaleca de pe cal, taie calul, da-i tot afara din cos, si te bagi in cosul lui, ca va veni o pasare mare,si-l va lua in gheare.Si sus te va duce."
In Cantecul Nibelungilor, Siegfried, va calari calul fantastic, cu care va strapunge zidul de foc ce inconjoara patul sau cetatea Brunhildei.Modalitatile sunt diferite, calul este insa acelasi.Uneori, numele calului se confunda in mod straniu cu al eroinei, eroul fiind obligat sa ia, sau sa cucereasca braul fetei.Dar atunci, ea se va numi Brunhilda-in versiunea germana, si nordica, -si Hipolita, in cadrul legendelor grecesti.Reamintim cititorului, ca numele Hipolita, inseamna de fapt, calul de piatra. A lua braul Hipolitei,- asa cum va face Heracles,-inseamna de fapt a lua "Braul de piatra a calului", cel vare a construit acest brau de piatra, fiind zeul marilor Poseidon, care ridica cu forte proprii sau ajutat de Foibos Apolo, zidurile inexpugnabile ale cetatii Troia sau Ilion.Acelasi brau, se va transforma intr-un cerc de fier,-simbol al asediului, in jurul Fecioarei, sau zeitei Fecioare, care este impiedicata in felul acesta de catre Fat-Frumos, sa nasca.Numai la atingerea mainii lui, cercul de fier se rupe -dar atentie, cercul nu este o centura de castitate media,-si zeita Fecioara, poate da nastere astfel, pruncului sau.Ma intreb daca pruncul care plange in pantecul mamei sale,- desi aici mai exista o explicatie de traditie traca, privitor la soarta nefasta a copilului care se va naste,-ca idee, nu se leaga de centura de fier, si de zeita Fecioara, in mod complementar.
Momentul calului, apare de4scris succint in Odiseea, cel putin de doua ori:
(pg.106):
"Sa vezi ce fapta mai facu si alta,
El (Ulise ), vajnicul barbat odinioara,
In calul cel de lemn, cioplit, alaturi
De noi, de toti fruntasii cei din Argos,
Cand aduceam troienilor pieire."
Sau, legat de cantecul lui Demodoc,(pg. 202):
"... si-ncepu povestea,
De unde-aheii, lagarul arzandu-si,
S-au prefacut ca p[leaca pe corabii,
Pe cand ceilalti, in jurul lui Ulise,
Se-aflau in Troia-nconjurati, in calul,
De lemn, ascunsi... s.a.m.d.
In basm, o pasare ia calul eviscerat in care se afla Ulise, si este urcat pe stanca unde era cetatea.Pasarea respectiva, sunt troienii. Intrebarea care urmeaza, este fireasca.Dar de ce pasare? Pentru ca zeita Atena a grecilor, se numea Atena, si era reprezentata printr-o pasare nocturna, simbolul noptii, dar si a mintii mereu treze.

Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 07:21

HERMENEUTICA MITURILOR ( urmare 19 )
02.04.2008 07:58

Dupa ce omoara pasarea,Ion Smintitu, iese afara si incepe sa caute.
" Dar acolo erau lupi, ursi, tigri, fel de fel de animale rele.Si-atunci l-a apucat noaptea."
Vorbind despre muntii Troadei, Heinrich Schliemann, scria:
"Muntele Ida, si-a pastrat vechiul nume.Epitetele lui homerice sunt: inalt, bogat in izvoare,; din cauza bogatiei sale in vanat, este numit mama sau nutritoarea animalelor salbatice."(pg.109 , Pe urmele lui Homer, vol.II.).
Dar eu cred ca pe povestitor, l-a impresionat mai degraba descrierea caselor zeitei Circe, unde apare ceea ce am numit mai inainte, "locul cu animale."
"Gasira intr-o vale din padure,
Palatul Circei ridicat din piatra,
Frumos cioplita, pe-o-naltime-a vaii.
Pe-mpreajma lui stau lei si lupi salbatici,
Dar imblanziti de farmecele zanei."
Basmul, mai povesteste despre intrarea lui Ulise in cetatea Troiei, si despre intalnirea dintre acesta si Elena.Totusi, daca aceasta interpretare poate fi relativa, mai consistent ni se pare motivul folcloric al recunoasterii eroului.
"La poarta imparatului,(pasarea) ii da doua pene.
-Ia aceste pene.(...) Cu aceasta pana, cum ai dat pe la nas, te faci om batran. Si cand vrei sa te faci la loc, dai cu cealalta.(...)
Atunci, Ion Smintitu, ia pana, da pe la nas, se duce la-mparat, om batran, cocosat, cu chelie-n cap, intr-un baston mergand."
Scena este foarte bine conturata in Odiseea lui Homer, si nu o mai repetam.Recunoasterea lui Ulise, se face dupa aplicarea de catre fata, a unei stampile imparatesti, pe gatul barbatului, de catre femeie, in timp ce dansau amandoi.Stampila, este aici echivalenta cu cicatricea descoperita de Euricleia, dar care se gasea, in cu totul alta parte.
Ion Smintitu, se numea astfel, pentru ca atunci cand Palamede a venit la Ulise sa-l ia la razboi, acesta s-a prefacut a fi nebun, nebunie neconfirmata atunci cand Palamede l-a pus pe pruncul lui Ulise, Telemah, in fata plugului, regelui Itakai.Aceasta este istoria celor doua basme despre care amintim in acest capitol.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 07:25

HERMENEUTICA MITURILOR ( urmare 20 )
02.04.2008 13:23

BALADA MESTERULUI MANOLE.
Negru voda, descalecator mitic,(neidentificat insa, dear identificabil,) se adreseaza unui mare arhitect si donstructor,cunoscut sub numele de "Mesterul Manole",si ajutoarelor acestuia,carandu-le sa ridice o manastire " cum n-a mai fost alta".Mesterul si calfele sale, merg la locul ales de Negru voda,si se apuca de lucru.Ca un blestem, tot ce se construieste ziua, noaptea se prabuseste, ceea ce face ca efortul facut de constructori sa fie zadarnic.Intr-o noapte, Mesterul Manole, vede in vis un inger, (sau nu-l vede,locul acestuia fiind luat de un glas,), care-l anunta ca nu va izbandi, decat daca va zidi in zidurile manastirii, prima fiinta omeneasca care va veni la locul constructiei.Toti zidarii sunt anuntati de acest vis, si pentru ca trebuia ca a doua zi sa vina sotiile lor cu mancare la dansii, acestia le anunta prin diverse mijloace,sa nu mai vina, sau in cel mai rau caz, sa intarzie aceasta venire, cat mai mult cu putinta.Asa se intampla, ca prima fiinta care soseste la locul constructiei, este sotia mesterului mare.Acesta este in felul acesta obligat sa-si zideasca sotia de vie, in zidurile manastirii.Constructia este savarsita, Negru voda vine sa o vada si sa o admire, dar pentru ca el nu doreste constructia si in alte parti a unor manastiri la fel de frumoase, pune de le ia scarile zidarilor, incat acestia raman izolati pe acoperis.Vrand sa scape, mesterul si calfele lui isi construiesc aripi din sindrili usoare, si se arunca in gol, incercand sa zboare (asemenea lui Icar si Dedal), se prabusesc, si mor.La locul prabusirii, se fac bolovani sau cum este cazul mesterului, un izvor cu apa rece, tamaduitoare pentru cei bolnavi.Desi s-au scris pe acest subiect nenumarate eseuri si studii de folclor, ca si in cazul altor materiale folclorice luate in analiza cercetarii, lucrurile sunt departe de solutiile sugerate de exegeza, balada continuand sa-si pastreze atat frumusetea cat si misterul.
In " Studiu asupra poeziei populare romane", publicata in 1866, Aron Densusianu, da o interpretare mitologista baladei.El sustine, ca " aceasta legenda, nu este altceva decat mitul lui Dedal si Icar."Continutul legendei este urmatorul:
Celebrul arhitect al labirintului din Creta( prima greseala, deoarece in Creta nu s-a construit nici un labirint, singurul labirint care s-a construit
in antichitate, fiind legat de Egipt, dar greseala nu apartine autorului nostru, ci fixarii eronate a unei realitati istorice egiptene, in spatiul cultural al mitologiei grecesti de catre grecii insusi,),inchis impreuna cu Icar, de catre regele Minos in cladirea ridicata cu propriile lor maini, isi face aripi impreuna cu ajutorul sau, si zboara, dar celui din urma, i se topesc aripile si cade in mare.
Densusianu, cosidera, ca legenda lui Manoli, este clasica, in intelesul acordat de cultura greco-romana, acestei notiuni.Ion Talos, exegetul care s-a ocupat minutios de studiul legendei Mesterului Manole, isi exprima o opinie proprie, contrazicandu-l pe Densusianu.Potrivit acestuia din urma,"parerea ca este vorba de acelasi lucru, reprezinta o nepermisa exagerare mitologizanta.Ea, neglijeaza faptul, ca tema principala a baladei, e "zidirea femeii",in timp ce zborul cu aripi de sita, al mesterilor, este un episod ulterior, si de aceea secundar.Dar Ion Talos greseste, dintr-un motiv foarte simplu.Daca intr-un cos, avem mai multe mere, care au acelasi gust si acelasi parfum, numai culoarea difera intre ele,alegerea marului din cos, pe criteriul culorii, si considerarii ca acela ales de noi este cel mai bun, este strict subiectiva.Autorul uita un fapt esential si anume, ca Negru Voda, ii cere Mesterului Manole sa-i construiasca o manastire, nu sa zideasca femei, sau sa zboare in timpul programului de lucru, ceea ce inseamna abateri grave , putand duce pana la desfacerea contractului de munca,conform legilor in vigoare.Lasand gluma la o parte, acordand aceiasi egalitate motivelor folclorice din cadrul legendei, singurul lucru real fiind ca Mesterul Manole a fost pus sa zideasca o manastire, consecinta este uimitoare.Jertfa zidirii, poate sa lipseasca din cadrul narativ, ceea ce largeste in mod considerabil numarul variantelor baladesti care pot avea aceeasi tema a costructiei, putand fi luate in discutie in cazul de fata.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Mai-2008, 13:24

HERMENEUTICA MITURILOR ( urmare 18 )
01.04.2008 12:46

Ion Smintitu, da ordin capitanului sau sa descalece de pe cal, sa sape o groapa si sa ingroape copilul, dar la refuzul acestuia, se apuca el insusi sa faca acest lucru:
Atunci Ion Smintitu "descaleca, face atunci o groapa , l-ingroapa, toarna peste el o sticla cu vin ii pune si lui o cruce la cap si pleaca."
Povestitorul impleteste propria sa fictiune cu vagile amintiri despre Odiseea, incercand sa umple golul memorial pe care il are.Pentru ca Circe i-a spus asa lui Ulise:
"Sa sapi o groapa ca de-un cot in cruce,
Si mortilor sa-nchini intr-ansa paos.
Intai sa fie mied,apoi vin dulce,
Si-al treilwa tot apa.Peste ele,
Faina alba sa presari.Pe urma,
sa tot te rogi de testele deserte
Ale mortilor...."
In cadrul basmului, apare si motivul calului troian.
" Descaleca de pe cal, taie calul, da-i tot afara din cos, si te bagi in cosul lui, ca va veni o pasare mare,si-l va lua in gheare.Si sus te va duce."
In Cantecul Nibelungilor, Siegfried, va calari calul fantastic, cu care va strapunge zidul de foc ce inconjoara patul sau cetatea Brunhildei.Modalitatile sunt diferite, calul este insa acelasi.Uneori, numele calului se confunda in mod straniu cu al eroinei, eroul fiind obligat sa ia, sau sa cucereasca braul fetei.Dar atunci, ea se va numi Brunhilda-in versiunea germana, si nordica, -si Hipolita, in cadrul legendelor grecesti.Reamintim cititorului, ca numele Hipolita, inseamna de fapt, calul de piatra. A lua braul Hipolitei,- asa cum va face Heracles,-inseamna de fapt a lua "Braul de piatra a calului", cel vare a construit acest brau de piatra, fiind zeul marilor Poseidon, care ridica cu forte proprii sau ajutat de Foibos Apolo, zidurile inexpugnabile ale cetatii Troia sau Ilion.Acelasi brau, se va transforma intr-un cerc de fier,-simbol al asediului, in jurul Fecioarei, sau zeitei Fecioare, care este impiedicata in felul acesta de catre Fat-Frumos, sa nasca.Numai la atingerea mainii lui, cercul de fier se rupe -dar atentie, cercul nu este o centura de castitate media,-si zeita Fecioara, poate da nastere astfel, pruncului sau.Ma intreb daca pruncul care plange in pantecul mamei sale,- desi aici mai exista o explicatie de traditie traca, privitor la soarta nefasta a copilului care se va naste,-ca idee, nu se leaga de centura de fier, si de zeita Fecioara, in mod complementar.
Momentul calului, apare de4scris succint in Odiseea, cel putin de doua ori:
(pg.106):
"Sa vezi ce fapta mai facu si alta,
El (Ulise ), vajnicul barbat odinioara,
In calul cel de lemn, cioplit, alaturi
De noi, de toti fruntasii cei din Argos,
Cand aduceam troienilor pieire."
Sau, legat de cantecul lui Demodoc,(pg. 202):
"... si-ncepu povestea,
De unde-aheii, lagarul arzandu-si,
S-au prefacut ca p[leaca pe corabii,
Pe cand ceilalti, in jurul lui Ulise,
Se-aflau in Troia-nconjurati, in calul,
De lemn, ascunsi... s.a.m.d.
In basm, o pasare ia calul eviscerat in care se afla Ulise, si este urcat pe stanca unde era cetatea.Pasarea respectiva, sunt troienii. Intrebarea care urmeaza, este fireasca.Dar de ce pasare? Pentru ca zeita Atena a grecilor, se numea Atena, si era reprezentata printr-o pasare nocturna, simbolul noptii, dar si a mintii mereu treze.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 12-Mai-2008, 20:30

HERMENEUTICA MITURILOR ( urmare 21 )
Apr 2, 2008 10:03 PM

Densusianu, nu a facut decat sa compare doua umbre intre ele, deoarece, el a pierdut ca si ceilalti exegeti, din vedere, arhetipul.Adica, tocmai obiectul real care isi revarsa umbra sa culturala peste timp."Legenda mesterului Manole," este o legenda care are la baza, constructia unei biserici, termenul fiind de fapt o reactualizare moderna al cuvantului pagan," templu."Legenda este un apocrif vetero testamentar, deoarece povesteste dintr-o perspectiva a breslei constructorilor, ridicarea primului templu zigurat din istorie, prevazut cu un turn, lucrare care s-a efectuat in Babilonul antic, si a fost mentionata in cap."Facerea" sau "Geneza ".Se mai intampla insa un lucru curios aici, ceea ce face ca textul legendar sa ridice o serie de intrebari suplimentare,pentru ca fiecare motiv folcloric, inglobat in Legenda, trebuie discutat in amanuntime, pentru a se arata bazele arhetipale de unde a pornit autorul, sau autorii respectivi.Pe masura elaborarii materialului folcloric, pana ce acesta a luat forma sa definitiva, datorita continutului sacru,-legenda se leaga nu de orice constructie, ci de construirea unei biserici,-putem spune ca sacrul, a fost magnetul care a adunat in jurul sau diferite forme de sacru.Ce vreau sa spun cu asta?Ca structura baladei, este construirea turnului din Babilon(desi numai includerea turnului in masa legendara, nu corespunde strict adevarului, odata cu turnul fiind construit si templul, asa cum am spus,)-dar pe parcurs, s-au adaugat elemente noi, din Noul Testament.Astfel, transformarea mesterului Manole, intr-un izvor, se leaga de crucificarea lui Iisus Hristos.De asemenea, numele actantului, Manole, are doua explicatii mitologice:Una, se refera la "primul om", "intemeietorul," care are deopotriva o origine divina,-fiind asimilat cu Dumnezeu,- dar si una profana, legata de figura legendara a lui Adam.Dar Adam, ewste nu numai om, el poseda si virtuti divine, reprezentandu-l de fapt pe Dumnezeu, pe Pamant.Ca sa se inteleaga mai bine, in Evanghelia lui Matei, apare numele de Emanuel,-sau" Dumnezeu este cu noi", nume care apartine Mantuitorului.Problema se complica putin atunci cand vom spune ca si Negru Voda, este de fapt o reprezentare a lui Dumnezeu.Aceasta corespondenta, intre persoanele divine si constructor, fac posibila o dubla interpretare a textului legendar, din doua perspective religioase diferite.Una de origine vetero-testamentara, legata in mod direct numai de construirea turnului Babel, alta,de origine Nou -Testamentara, care vede in constructor, pe Hristos, si muta centrul de greutate al legendei, din Babilonul antic(respectiv din Asia Mica) in spatiul Ierusalimului, dar si aici exista doua v
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Următorul
Forum Statistici

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: CommonCrawl [Bot] şi 0 vizitatori

Opţiuni

Înapoi la Bloguri