Nedumeriri ... mai intotdeauna masculine

NECENZURAT

Nedumeriri ... mai intotdeauna masculine

Mesajde patricia one » 4-Iul-2008, 15:19

Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată -
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti...
Şi nu va şti-o, poate, niciodată...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrată
În violet,
În alb,
În roz
Şi-n bleu.

Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul,
Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc...

Şi ne-am iubit!...
Ţi-aduci aminte?...
Bluza -
Ah!... Bluza ta pe sânu-ţi decoltat
Părea un peplum de mătase, sfâşiat
Pe sânul unei Venere ce moare!...

Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie,
Că statuile albe ne-au privit
Cu ochi geloşi,
Iar zeul a-mpietrit
În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!...
Şi ne-am iubit,
Şi-azi toată lumea ştie
Că ne iubim...
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti!...

I. Minulescu Romanta fara muzica

Oare de ce e barbatul primul care se teme de tribulatiile sufletesti...?!?
De ce in sufletul si in psihicul sau totul incepe, aproape invariabil, cu un "Dar..." ?!?
Avatar utilizator
patricia one
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3022
Membru din: 11-Sep-2007, 16:37
Localitate: Bucuresti
Puncte de reputaţie: 0

Reclame

Înapoi la Bloguri

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: CommonCrawl [Bot], DotNetDotCom.org [Bot] şi 8 vizitatori