NECENZURAT

Hermeneutica miturilor (cartea a treia)

Mesajde vanghelis007 » 11-Dec-2008, 11:12

Aceasta carte a treia a hermeneuticii, isi propune sa continuie asa cum este firesc, studiile de folclor comparat, si identificarea arhetipului istoric, pornind de la motivele folclorice continute de text.Dar ea vrea sa mai faca ceva.Sa adune marturii despre trecerea umanitatii de la faza salbatica la aceea actuala de homo sapiens.Aceste marturii despre care amintim, sunt risipite in diferite scrieri istorice, in basme si povesti, in cantece batranesti si legende.Daca Darwin a avut dreptate ca omul s-a tras din maimuta, va trebui sa gasim aceasta trecere, mentionata in foarte multe dintre materialele memoriale.In existenta unor zeitati primitive cu o infatisare fantastica, in prezenta unor fiinte care inca nu s-au rupt cu totul de salbaticie, si caracterele animaliere sunt mai mult decat evidente.In credintele celor vechi in asa numitele totemuri.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Reclame

Mesajde vanghelis007 » 11-Dec-2008, 11:37

Din pacate, nu pot sa definesc clar sursa din care culeg aceste date, dat fiind faptul ca este o carte mai veche si nefericirea face ca pe parcursul anilor, ea sa-fi fi pierdut paginile de la inceput si de la sfarsit.Asa ca daca scriu ca este redactata de d-l Dan Apostol, pun totusi un semn de intrebare, de teama sa nu nedreptatesc vreun alt autor.Citez din aceasta carte de la pg. 50:
"In 1982, arheologul dr.Myra Shackley, de la universitatea din Leicester (Marea Britanie,), scandaliza antropologii conservatori, afirmand ca , dupa toate probabilitatile, in Mongolia, traiesc mici grupuri de "oameni ai cavernelor, " numiti de localnici , Alma."Este imposibil de negat existenta acestor fiinte",declara cercetatoarea britanica, prezentand o serie de dovezi socante, prezentand o serie de dovezi socante adunate la fata locului, in cursul expeditiei arheologice,la care participase cu un an inainte."
Ea a descoperit astfel, unelte de piatra de tip neanderthalian, topoare, varfuri de sulita, razatoare, dalti si cutite, intr-un desert stancos, care apartineau potrivit martorilor chestionati, de catre o populatie pe care localnicii o numeau Alma.Acesti oameni Alma, stateau ascunsi in grotele din munti.Existenta acestei populatii de tip neardenthalian, a fost mentionata inca din 1245, cand calugarul Giovanni da Pian del Carpinniil vizita pe Batu HanAtat aici cat si la curtea din Kara Korum, italianul a auzit despre o populatie de oameni salbatici, care nu domesticisera calul si se luptau cu pietre prinse la capetele unor bete groase.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 12-Dec-2008, 10:59

Un alt calugar,Wilhelm van Ruysbroock, aflat si el pe aceste meleaguri, a vazut chiar o femela Alma.
"Creatura avea trupul acoperit cu par de culoare inchisa ce crestea in plete lungi pe cap, dar lipsea de pe fata, pantece si piept.Mongolii ii dadeau carne cruda, pe care ea o rupea lacoma cu dintii.(...) Poporul ei traia in pesterile muntilor din vestul marelui desert de nisip, si nu cobora decat rareori in campie, pentru a prinde cate o oaie ratacita de turma."
La inceputul veacului al XV-lea, Hans Schiltberger prizonier la curtea lui Timur Lenk, povestea in memoriile sale despre despre "ciudatii oameni salbatici din desert"', barbati si femei foarte parosi, pe care i-a vazut expusi in custi la curtea hanului.
Intr-o lucrare tibetana din secolul al XVIII-lea, era descrisa o fiinta humanoida paroasa, cu urechi mari si arcade proieminente, numita "omul animal".
In anul 1925, un regiment de cavalerie al armatei rosii, a reusit sa impuste o creatura intr-o pestera, acoperita cu par des, de culoare inchisa.
"La prima vedere, am crezut ca era o maimuta mare, dar corpul semana foarte mult cu acela al unui om.Creatura, un barbat inalt de 1,65-1,70 m.,destul de inaintat in varsta , judecand dupa nuanta gri argintie a blanii, avea pieptul acoperit cu par lung si rar, cafeniu inchis, iar pantecele cu o blana deasa, dar scurta, de culoare gri.Parul era foarte des pe toit corpul, in afara de fese, ceea ce ne-a permis sa deducem ca aceasta fiinta obisnuise sa stea asezata ca oamenii.(...) Genunchii se transformasera in placi rotunde ca niste bataturi."
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 12-Dec-2008, 11:11

"Labele picioarelor, erau de asemenea lipsite de par, cu talpile intarite de mersul pe jos.Palmele aratau si ele batatorite, iar pielea de pe maini si picioare, avea o culoare cafeniu inchis.Fata era negricioasa, lipsita de barba, sau mustati, cu fruntea tesita si arcadele foarte proeminente.(...)Nasul era turtit, gros la baza, urechile mult mai departate decat la om, maxilarul inferior masiv, si dintii sanatosi. Creatura avea un piept foarte puternic, si muschii bine dezvoltati.(...) palmele erau mai largi, iar labele picioarelor, mai scurte, dar mai late decat ale omului."
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 12-Dec-2008, 18:32

In 1945,un hidrolog din Leningrad,observa in Pamir o creatura ciudata care semana cu un barbat gol si foarte paros, alergand dupa o pasare ranita,intr-o vale.Pastorii kirkizi, i-au povestit ca ei stiu de mai multe generatii despre existenta in podisul Pamir, a unor grupuri de "oameni parosi", pe care ii denumeau prin acelasi cuvant imprumutat de la mongoli:Alma.
"Mongolii si kirkizii,- scria Rinchen,-se intalnesc adesea cu Alma, care ii observa cu multa curiozitate si sunt foarte speriosi.Atat pastorii cat si vanatorii triburilor nomade, respecta o lege nescrisa, care interzice uciderea sau ranirea unui Alma.
Neanderthalieni asemanatori cu Alma, au fost descoperiti si in alte regiuni ale fostei Uniuni SovieticeIn 1945, un hidrolog rus, din Leningrad, observa in Pamir o creatura ciudata, la granita comuna Gruziei, Daghestanului, si Azerbadgeanului.Ei sunt numiti de localnici, Kaptar,si au corpul acoperit de par des, negru sau cafeniu, nu pot vorbi, traiesc in paduri si sunt mai sociabili decat Alma.Localnicii nu sunt prea incantati de prezenta lor, din cauza pagubelor pe care "oamenii salbatici" le aduc culturilor de porumb si turmelor de oi.
Cercetatorul rus, Boris Porshnev, a descoperit intr-un sat din muntii Zadan, cativa tarani batrani, care au povestit ca un consatean de-al lor, prinsese o tanara Kaptar, pe care mai tarziu, o luase de nevasta si facuse impreuna cu ea, trei copii.Zana, cum o numea acel taran pe tanara femeie Kaptar,era scunda, insa puternica si avea pielea de culoare gri inchis, acoperita,-exceptand chipul, abdomenul, fesele si pieptul, -cu par roscat, des ca o blana, crescut in suvite lungi pe cap.Fruntea se tesea spre arcadele proieminente, ochii erau adanciti in orbite, nasul turtit si lat la baza, iar prognatismul partii inferioare a fetei, aqducea aminte de antropoide.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 12-Dec-2008, 18:58

Femeia Kaptar a murit in 1880 si a fost ingropata in afara cimitirului local, deoarece autoritatile ecleziastice, nu au dorit sa dea autorizatie de inhumare unui animal .Ulterior, s-a gasit craniul unuia dintre copii, Kvit, care a murit in varsta de 70 de ani.Antropologii sovietici, au confirmat faptul ca anumite particularitati ale oaselor parietal si occipital, precum si a arcurilor supraciliare si foselor nazale, prezentau caractere arhaice preumane.
Naturalistul britanic, Frank Lane, afirma ca printre cele mai enigmatice din jungla africana,se numara si omuletii de padure Agogve.Prima relatare despre acestia, dateaza din 1937, protagonistul fiind capitanul W.Hitchens, care a intalnit in regiunea Issure-Simbiti,(Tanganyika)doua fiinte speriate care au fugit speriate la vederea oamenilor.
"Pareau niste omuleti foarte mici, cu inaltimea de aproximativ 1,20 m.,care mergeau in doua picioare, si erau acoperiti cu blana roscata.Localnicii i-au spus cercetatorului, ca omuletii acestia se numesc Agogve, (sau"Omuletii padurilor")ca ei sunt imposibil de prins, datorita simturilor neobisnuit de ascutite, si agilitatii deosebite de a se strecura prin jungla.Desi au o figura asemanatoare maimutelor, se deosebesc de acestea prin pozitia si mersul biped, iar mainile lor au au palme inguste si lungi ca ale omului.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 13-Dec-2008, 17:10

Intre 1940 si 1960, au fost inregistrate mai mult de 30 de rapoarte ale unor vanatori si functionari portughezi, din Mozambic, care relatau intalnirea cu fiinte asemanatoare maimutelor, dar avand statiunea verticala, bipeda.Martorii afirmau ca animalele erau acoperite cu o blana roscata sau cafeniu inchisa, aveau maxilarele poroieminente, si ochii adanciti in orbite ca ai cimpanzeilor.(...) Locuitorii regiunii Kwa-Ngombe, sunt siguri ca muntii lor sunt locuiti de bivoli salbatici, facoceri si triburi de omuleti roscati, care isi pazesc cu strasnicie domeniile(...)Cei care au incercat sa urce pe platourile si varfurile montane,situate la 1700-2000 m., inaltime, au fost opriti de o adevarata grindina de pietre aruncate de omuletii parosi de inaltimea unui copil de 12 ani.(...)Localnicii din muntii kenieni Mau(3049m.) si Langonot(2777m.,)i-au povestit vanatorului si exploratorului J.Cottnay, despre existenta omuletilor Mau(Omuletii Zapezilor) care ii impiedica pe pastori sa isi duca oile la pasunat, pe povarnisurile celor doua masive muntoase.Acesti Mau, au fost descrisi de martorii oculari, (vanatori si pastori kenyeni,) astfel:
"Sunt mici de statura, au pielea alba, corpul acoperit cu blana neagra, si obisnuiesc sa arunce cu pietre asupra dusmanilor.Mau sunt bipezi si nu au coada.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 13-Dec-2008, 17:52

Triburile din Uganda si Kenya, sustin ca Agogve sunt "bunicii oamenilor, " si de aceea ii ocrotesc in ciuda vecinatatii lor nu prea comode.Localnicii erau convinsi ca vanarea sau omorarea unui Mau, ar aduce oamenilor mari nenorociri.Oamenii de stiinta considera ca aceste creaturi, seamana cu australopitecii.
Putem adauga langa aceste creaturi preumane, faimosii oameni ai zapezilor, denumiti Yeti in Tibet, Nepal si India, Tchoutchounaa in fosta URSS si Yeren, in R.P.Chineza.In America, astfel de creaturi sunt cunoscute sub denumirea de Sasquatch, Patton(din limba engleza) sau Bigfoot.
Daca asfel de creaturi au fost observate aproape de noi , unele dintre ele, chiar in secolele imediat anterioare, XX, XIX sau XVIII, miscandu-se odata cu evolutia agitata a omului, imi pun intrebarea daca nu cumva, imaginea acestor creaturi a patruns in scrierile noastre sapientiale, respectiv in Vechiul Testament, in folclorul poporului nostru ca si in folclorul altor popoare, intr-o forma simbolica, care noua ne scapa inca, sau nu i-am acordat, cuvenita atentie?
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 13-Dec-2008, 18:26

Potrivit scrierilor Biblice, inainte de a-l face pe om , Dumnezeu va face raiul.Numai ca Raiul acesta este foarte ciudat.Ascultati:
"Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise."
Gradina este in general un loc amenajat,cu banci, cu tot felul de flori, cu fantani arteziene si alei, unde omul vine sa se recreeze, iar copiii sa se joace.Totusi locul de agreement creat de Domnul, este altceva, din moment ce citim:
"Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii (l-a plantat) in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului."
Chiar unele definitii ale Raiului, Paradisului sau Gradinii Edenului, vad in acestea "o padure."Si aceasta padure asa cum spun Dictionarele este locul de obarsie al primilor oameni.La care primi oameni se face aici aluzie?Ce se intampla mai departe?Eva gusta din arborele interzis, ii da si lui Adam sa faca acelasi lucru, si dintr-o data, celor doi "li s-au deschis ochii si au vazut ca sunt goi. Au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele."
Sigur ca toata lumea s-a intrebat dupa aceea, in ce a constat pacatul perechii primordiale.Bine inteles ca s-au spus o serie intrega de aberatii, care de care mai haioase.In realitate, gestul lor de a coase frunzele de smochin intre ele, a rupt legatura destul de fragila dintre Dumnezeu cel care era stapan in gradina cu pomi, si acea pereche care se desprinsese de regnul animal, si devenise umana, transformandu-se in ceea ce oamenii de stiinta, au numit ca fiind, homo sapiens.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 13-Dec-2008, 18:47

In basmele populare romanesti, o femeie batrana care nu avea copii, se intalneste intr-o padure cu un mos fleosh de batran cu care intra in vorba.Fiinta aceea ciudata care era acoperita toata cu par alb de sus si pana jos, care era blajina,si a ascultat cu atentie pasul femeii necajite, nu era altcineva decat Dumnezeu.Dar Dumnezeu , vazut astfel, seamana in mod straniu cu Yeti, cu Bigfoot, cu Yeren, intr-un cuvant cu Tatal Padurilor sau cu Paduroiul, din folclorul nostru romanesc.Si ca sa nu existe cumva o confuzie, unul dintre obiceiurile religioase vetero-testamentare ale evreilor, care se numeste "Legea Nazireatului", arata ce trebuie sa faci, ca sa ajungi asemenea lui Dumnezeu:
"Cand un barbat sau o femeie se va desparti de ceilalti, facand o juruinta de Nazireat, ca sa se inchine Domnului, sa se fereasca de vin si de bautura imbatatoare; sa nu bea nici otet facut din vin, nici otet facut din vreo bautura imbatatoare.Sa nu bea nicio bautura stoarsa din struguri, si sa nu manance struguri proaspeti, nici uscati.In tot timpul Nazireatului lui, sa nu manance nimic care vine din vita, de la samburi, pana la pielita strugurelui.In tot timpul Nazireatului, briciul sa nu treaca pe capul lui.Pana la implinirea zilelor in care s-a inchinat Domnului, va fi sfant.Sa-si lase parul sa creasca in voie."
In felul acesta,diferenta dintre homo sapiens si homo neadentharliensis, dispare, si omul se identifica cu creatura primordiala care strabatea gradinile raiului.Aceasta lege au respectat-o la randul lor, Samson si Iisus Hristos.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 16-Dec-2008, 11:37

Fratii Grimm, au intre basmele lor un basm, intitulat,-"Fratele cel rufos al lui Scaraotzchi."Aici se produce o intalnire interesanta intre un omulet, care nu este altcineva decat diavolul -si un ostean slobozit de la oaste.Diavolul, il tocmeste pe om ca argat, dar ii pune in mod straniu, urmatoarea conditie:
"Dar sa iei bine seama la un lucru: Cat timp mi-oi fi sluga, nu se cade sa te speli si sa te piepteni, sa-ti tai unghiile si parul, si nici sa-ti stergi ochii, de ti-or da lacrimile."
Omul il va sluji pe diavol sapte ani.Dupa aceasta perioada de timp, acesta il recompenseaza cu un sac cu balegar si ii reda libertatea.Cand pleaca din iad, omul se trezeste intr-o rariste a unei paduri.Tot ce se intampla in acest basm a fratilor Grimm, nu este o simpla coincidenta..Comentarul basmului a fost facut in alta parte a hermeneuticii.Vrem numai sa subliniem aici aparitia omului,-Dar a carui om?-la marginea unei paduri, posedand un aspect care nu numai ca este pomenit in Vechiul Testament in acea traditie a Nazireatului, despre care am vorbit mai inainte, dar si de aspectul insolit a unei fiinte preumane amintind de maimutele antropoide, despre care am mai amintit.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 16-Dec-2008, 15:28

Daca din unele basme suntem nevoiti sa deducem noi prezenta creaturilor preumane, ce parere aveti de un alt basm al Fratilor Grimm, care se numeste, "Hans cel de Fier."Ca sa nu existe nici un fel de dubii, povestitorul anonim, spune:
"Si sa vezi dracia dracului: din mlastina aia, aparu un brat gol, care-l insfaca pe caine si-l trase in adanc.Daca vazu vanatorul asta, se intoarse la curte, de lua trei oameni cu el, si-i puse sa scoata apa din baltoaca aceea.Scoasera ei oamenii ce scoasera apa cu galetile, si cand dadura de fundul mlastinii, sa vezi si sa nu crezi:in mocirla zacea un om salbatic, cu pielea rosie, cum este fierul ruginit.Si-atat de lung ii crescuse parul, ca-i ajungea pana la genunchi.Si dupa ce l-au legat fedeles cu niste odgoane groase, l-au dus la palatul domnesc.Omul cel salbatic starni multa uimire printre poporeni, ca o asemenea grozavie de fiinta, nu mai intalnise nimeni pana atunci. Imparatul porunci ca prinsul sa fie inchis intr-o cusca de fier, si acea cusca sa o aseze slujitorii in curtea palatului, ca sa stea la vederea oricui."
In basmul "Salatica" a acelorasi frati, apare iarasi ceea ce Biblia va numi Gradina Edenului.
"In spatele casei acelor oameni, se deschidea o ferestruica, si de-ti aruncai privirea prin ea, zareai intinzandu-se de jur imprejur, pana hat departe, o gradina neasemuita, incarcata cu cele mai minunate flori ale pamantului, si cu tot soiul de legume, dintre cele mai alese si mai gustoase."
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 17-Dec-2008, 08:37

In clipa in care am scris cele spuse de povestitorul lui Grimm, mi-am amintit de gradinile oamenilor.Deci undeva, pe la inceputuri, sau poate chiar mai tarziu, lumea, incepuse sa se dezvolte si una dintre formele acestei dezvoltari spirituale imbraca aspectul acesta al organizarii mediului inconjurator, al transformarii acestuia, potrivit intereselor sociale.Gradina, reprezinta o forma de organizare, o expresie in acelasi timp a abundentei.Trebuie sa fim insa atenti la celalalt aspect al gradinii, care apare ca un act de creatie care apartine lui Dumnezeu.Unul dintre scenariile noastre este ca in apropierea unui sat, acolo unde oamenii isi facusera gradini si cultivasera plante necesare vietii lor, isi faceau aparitia oamenii salbatici, cei vechi, care le furau sau pradau produsele.In acest context, fiica unei familii de oameni , a fost furata de oamenii salbatici, si dusa in munti.
Sa ne intoarcem inca cateva clipe la gradina.
"Dar vezi ca gradina asta era inconjurata de de un zid inalt, mai inalt de cateva ori decat statul de om, si nimeni nu se incumeta sa se catere pe el si sa patrunda inauntru, fiindca tot pamantul dintre meterezele cele groase, se afla in stapanirea unei vrajitoare."
Trebuie sa interpretam putin lucrurile, ca sa ne dam seama ce se spune in poveste.Zidurile, meterezele care inconjoara gradina, si sunt de cateva ori mai mari decat inaltimea unui om, sunt de fapt o descriere a muntilor aflati in preajma.Zidurile sunt muntii, nu trebuie sa uitati nici o clipa lucrul acesta.Acum, urmeaza descrierea vrajitoarei, care este de fapt, descrierea unei creaturi preumane.
"Si avea iazma puterea sa robeasca, cu vraji, pe orice voinic, si sa dea piept cu cel mai urias dintre uriasi, si sa-l doboare in tarana.Din pricina asta era temuta de orice suflare omeneasca, ce-si avea salasul prin locurile acelea."
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 17-Dec-2008, 09:05

Vrajitoarea, sau iazma, cum mai este denumita aici creatura preumana, era foarte puternica, mai puternica decat un voinic, decat un om bine antrenat si rezistent."-Si sa dea piept cu cel mai urias dintre uriasi".-Uriasii sunt aici de fapt muntii.Povestitorul nu face decat sa ne spuna ca neanderthalianul nostru era mai puternic decat un om, si locuia in munti.Se intampla acum ceva extrem de curios.In schimbul salatelor, vrajitoarea ii cere "sa-i dea ei pruncul pe care il va aduce pe lume, sotia lui."Din acest moment avem de a face cu un sacrificiu ritual, ori acest sacrificiu, destinat oamenilor salbatici, sau omului muntelui, presupune deja o anumita relatie spirituala, aparitia religiei.Inca o data subliniem faptul, ca avem de-a face cu o forma incipienta de religie.Nu conteaza ce s-a intamplat de fapt:copilul a fost pierdut, a fost sacrificat sau a fost dat de buna voie omului salbatic.Relatia este deja o relatie de subordonare, in care homo sapiens, va fi tributar cu sacrificii rituale, Domnului sauSa vedem ce se va intampla mai departe:
"Cand minunea asta de fata, implini douasprezece primaveri, vrajitoarea o inchise intr-un foisor pierdut in adancul unui codru.Si niuci un muritor, n-ar fi fost in stare sa ajunga pana la ea, ca nici trepte si nici usa nu avea turnul acela inalt si singuratic, ci sus de tot, sub acoperis, doar o ferestruica prin care abia de razbatea soarele."Locatia care o avea prizoniera, de fapt nu este vorba despre prizoniera, ci de insusi omul padurii,era undeva intr-un varf de munte singuratic, inconjurat din toate partile de catre padurea primordiala.Fereastra din turnul singuratic, aflata aproape de varful turnului (muntelui) este intrarea in pestera.Aceasta intrare era inaccesibila oamenilor.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 17-Dec-2008, 10:04

"De cate ori venea vrajitoarea la fata, numai ce se apuca sa-i strige, de se cutremura padurea, cale de mai multe poste imprejur:
Salatica-odor frumos,
Da-ti cositele in jos.
ca alt chip sa ajunga la ea, nu avea.
Cum auzea glasul ascutit al vrajitoarei, fata isi lua cozile lungi si grele, si dupoa ce le trecea de cateva ori pe dupa un carlig priponit in usorul ferastruicii, le lasa sa cada in jos.Si erau cozile lungi de douazeci de coti, -ba si mai bine-ca ajungeau poana in drepotul unde sta vrajitoarea....Ei, acum treaba era usoara, si-ntr-o clipita,se catara babusca pana la fata."
Ceea ce trebuie sa retineti , este aceasta particularitate a fetei, a carui par era foarte lung, cat si agilitatea omului padurii, de a se catara cu o mare dexteritate pe versantii abrupti ai versantului muntos, pana la pestera unde iusi afla ascunzisul.Intalnirea dintre cele doua forme umanoide este extraordinara.Cititi si ganditi cu atentie la cele ce veti citi:
"N-am sa va spun ce spaima a tras biata fata, cand s-a trezit cu faptura aceea care aducea a om, ca si ea, dar parca era mai altfel... ca vezi, pana atunci, nu-i fusese dat sa vada alt chip decat al babatiei."
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 17-Dec-2008, 10:25

Intr-una dintre epopeile cele mai vechi ale omenirii, se vorbeste despre "Omul salbatic".Epopeea se numeste Ghilgames.Iata cum este descris Enkidu, acest Alma sau Kaptar al creaturilor preumane intalnite de om:

"Acoperit de par ii este trupul,
Cu belsug de par, ca o femeie.
Are o claie de par stufoasa, ca spicele secerate.
Si nu stie ce sunt oamenii, si nici cum traiesc oamenii.
Cat despre vesminte, poarta straie ca a zeului Sumukan.
Paste iarba laolalta cu gazelele,
Cu turma de fiare salbatice, se-mbulzeste la adapatoare.
Inima-i da ghes sa stea printre dobitoacele apelor."
Iata intalnirea unui vanator cu Enkidu:
"... se-ntalni la marginea adapatoarei , fata in fata cu el.
Numai ce-l vazu vanatorul, si chipul i se-mpietri de groaza..."
Iata ce va povesti vanatorul, tatalui sau:
"... am vazut un om venit de prin locuri salbatice,
e cel mai puternic din tara, e taria insasi.
Puterea sa este asemenea bolovanului care cade din bolta cereasca.
Cutreiera fara incetare locurile salbatice.
Neincetat, laolalta cu turmele salbatiuce, paste iarba,
Neincetat isi poarta pasii spre marginea adapatoarei,
Mi-a fost atat de teama, incat n-am indraznit sa ma apropii de el.
A astupat gropile pe care le sapasem,
A smuls plasele pe care le intinsesem.
Din pricina lui mi-au scapat turmele si fiarele salbatice,
Din pricina lui, nu mai pot face nimic in pustiu."
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 25-Dec-2008, 10:37

Vom da acum o definitie a "ifritilor" sau "efritilor",asa cum apare ea redata in "Basmele arabe" vol.II, antologie, traducere si note de Nicolae Dobrisan:
Ifrit=Forte chtoniene puternice, redutabile si viclene, care, conform credintei populare, s-ar amesteca in viata oamenilor de obicei pentru a le face rau.De multe ori ifritii, sunt confundati cu djinii.(...)Asemenea djinilor, ifritii pot sa ia infatisari diferite.In general ei au o statura gigantica, fiind inzestrati cu sapte capete sau cu aripi, si au capacitatea de a se preschimba in fum. Isi parasesc salasurile din maruntaiele pamantului, de obicei in timpul noptii.In ciuda fortei deosebite cu care sunt dotati, ei pot fi dominati de om, cu ajutorul lui Alah, si al unor mijloace magice.De obicei fac rau oamenilor, dar apar si ifriti care isi pun puterile lui miraculoase in seviciul omului, ajutandu-l sa iasa din diverse incurcaturi.Se casatoresc in interiorul speciei,dar se intalnesc si casatorii intre ifriti si fiinte umane.Ei au o organizare sociala asemanatoare cu cea a oamenilor, fiind impartiti in triburi si clanuri, si condusi de regi.(..)In islamul contemporan, ifritii sunt interpretati ca niste demoni puternici si redutabili, iar in credintele populare, apar si in chip de strigoi, sau spirite, ale unor poersoane disparute."
Tot in cartea de Basme arabe, intalnim un basm interesant, care se numeste: "Mazna si Ifritul".Basmul, este povestea unei rapiri a unei tinere din lumea noastra de catre un ifrit si salvarea ei ulterioara din captivitate.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 25-Dec-2008, 10:59

Sigur ca nu am sa va spun basmul in intregime, ci numai am sa scot unele citate din el, pentru ca Dvs., sa sesizati anumite particularitati, ce apropie basmul de realitate, aceasta realitate fiind pentru mine, imaginea omului preistoric.In timp ce fetele, printre care se afla si frumoasa Mazna, se scaldau nestiutoare in apa, "..n-a observat nici una chipul inspaimantator (infatisare neumana) al unui ifrit, care le urmarea cat e ziua de lunga, ascuns printre stanci."
Deja ati observat, cele doua aspecte care se opun discursului narativ firesc:Ifritul(dar chiar numele acestuia introduce o imagine neobisnuita, care se situeaza in afara umanului)care avea un chip inspaimantator(tot ce se abate de la un chip omenesc poate fi interpretat ca fiind inspaimantator,)statea ascuns( dar de ce ascuns?) printre niste stanci.(Ori noi am spus de la bun inceput, ca hominizii de tip neanderthalian cat si cei numiti de stiinta, australopiteci si avand talia joasa, locuiau in munti, in stancarii, ascunzatorile lor fiind deschiderile naturale din munte, pesterile.)Furtul fetei, va fi facilitat chiar de catre aceasta:
"Mazna s-a lasat furata de evantaiul colorat de pe aripile unui fluture.Si tot asa, din piatra in piatra, s-a tot indepartat, alergand dupa minunata faptura ce-i incantase ochiul, pana ce n-a mai zarit pe nimeni in jurul ei.S-a intors din cale, si-a strigat suratele, dar nu i-a mai raspouns nimeni.Si tocmai in clipa cand si-a dat seama ca este singura, si incepea sa se teama de intunericul care se lasa, un falfait puternic s-a abatut deasupra ei.Ifritul, a coborat din vazduh, a prins-o intre aripile lui uriase, si s-a ridicat cu ea in tariile vazduhului, unde nu mai ajunge nici vulturul."
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 25-Dec-2008, 11:17

Sirul curiozitatilor nu se opreste aici.Ifritul pasare, se va lasa la un moment dat peste un palat maret, asa cum fata nu mai vazuse niciodata."Era inconjurat de un zid gros, si inalt, in care nu se afla nici macar o ferastruica, in afara unei porti uriase de fier zavorata cu sapte lacate.Zidul parea de netrecut iar palatul parea pustiu.Imediat ce-au intrat in palat si fara ca Mazna sa aiba ragaz sa se dezmaticeasca, ifritul si-a lepadat aripile lui uriase si chipul de pasare, luand infatisarea unui om."Palatul maret si inalt, nu era altul decat muntele.Muntele nu are ferestre, de aceea, nici fata nu a vazut vreo fereastra, deschizandu-se in zidurile acelui palat.Nu era decat intrarea in pestera, care poentru fata semana cu o poarta uriasa de fier.Aici, in mediul lui, ifritul isi va lepada vesmantul sau de pasare, daca nu cumva, acest vesmant nu a fost decat in imaginatia fetei, care isi justifica in felul acesta rapirea.Fata nu putea fugi de aici, deoarece nu avea abilitatile pe care le poseda creatura nonumana care o rapise.Descrierea care urmeaza, este aceea a unei pesteri.Daca Dvs., credeti ca ea apartine unui palat, va priveste.Ascultati insa:
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 25-Dec-2008, 14:18

"Vazand copila atat de infricosata, i-a vorbit cu blandete si, cand si-a mai revenit, a luat-o binisor de mana pornind sa strabata impreuna incapere dupa incapere una mai frumoasa si mai stralucitoare decat alta.(...) Si-au tot ratacit asa prin multimea salilor si incaperilor palatului, care pareau sa nu se mai sfarseasca trecand prin odai cu totul si cu totul din argint, prin camere cu ferestrele si usile aurite, prin sali cu tavane din pietre pretioase, si cu podele din lemn parfumat.Iar cand au ajuns in camera poe care ifritul i-o harazise ei, Mazna s-a fastacit cu totul de atata stralucire.(...)..numai lazi cu podoabe si parfumuri, valuri si vesminte de matase, saluri si conduri din fir aurit, colivii din argint cu pasari colorate si viers minunat si un havuz din care picura ape de portocale."
Ceea ce luase tanara ca fiind valuri si vesminte de matase, sau saluri, nu erau decat stalagmitele si stalactitele care alcatuiau in interiorul salii pesterii, adevarate dantelarii de piatra pe care imaginatia naturii le risipise acolo din abundenta.Existau intr-adevar tot ceea ce fata vazuse si povestise semenilor sai mai tarziu la intoarcerea acasa.Adancurile pamantului, facuse ca incaperile sa fie feerice, punandu-si comorile cele mai fantastice la indemana ochiului ca sa le vada si sufletului ca sa le admire.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 4-Ian-2009, 10:15

Sacrul.
Cred ca este timpul sa vorbim putin despre acest subiect interesant, pe care l-am gasit abordat de catre un autor belgian,Julien Ries, in cartea sa,-"Sacrul, in istoria religioasa a omenirii."Cartea a aparut in editura Polirom 2000, fiind tradusa de catre Roxana Utale, din limba italiana.Imi marturisesc o oarecare ignoranta in domeniul respectiv, deoarece imi lipseste o imagine de ansamblu asupra sacrului.In introducerea autorului la aceasta carte, domnia sa scrie, in deplina cunostinta de cauza:
"Primele teorii referitoare la sacru, au aparut in cadrul etnologiei si sociologiei, pornind de la doi factori fundamentali: mana si totem.Mana, este privita ca o forta impersonala si anonima, prezentata in clan, si in fiecare membru al clanului.O atare forta constituie miezul tuturor fenomenelor religioase.Totemul, exprima si simbolizeaza mana, fiind o ipostaza a clanului.Mana este matricea sacrului si sta la originea religiei primitive.Teoria sociologica a sacrului, isi are radacinile in cercetarile etnologice despre mana si totem."Marturisesc ca desi autorul s-a exprimat foarte limpede, continua sa persiste in mintea mea ideea ca lucrurile sunt destul de simple in realitate, si in acelasi timp, foarte incurcate asa cum sunt prezentate aici ,din punct de vedere filozofic.Iar cand acelasi autor, afirma ca "Religia trebuie asadar studiata pornind nu de la societate, ci de la omul religios",sau ca "Sacrul se opune profanului, tot asa cum omul religios se opune omului nereligios", imi dau seama panicat, ca subiectul este la fel de inabordabil, chiar daca autorul incearca sa vorbeasca despre el, ceea ce reprezinta un merit deosebit din partea acestuia.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 4-Ian-2009, 10:48

Personal, nu am inteles absolut nimic din ceea ce autorul a spus pana acum.Aceasta, deoarece ii lipseste un model unitar in care sa insereze, succesiv, aceste experiente ale sacrului,cartile sfinte, obiectele sacrului, ritualurile s.a.m.d., incat sa obtinem o imagine de ansamblu a fenomenului, care sa nu se contrazica in componentele lui, ci sa devina un tot armonic.Nu poti sa mergi pe un drum, daca nu ai imaginea acestui drum in minte, dar mai ales in realitate.Fara drumul respectiv, fara niste repere care conduc catre intelegerea logica a fenomenului despre care discutam, riscam sa ne trezim ca intram cu masina in mare.Julien Ries, spune cateva lucruri interesante, ceea ce ne ofera o speranta:
"In comportamentul omului, in viata lui de relatie, limbajul joaca un rol important.Limba este un fenomen fundamental al oricarui grup uman.Iar in domeniul religiei, rolul ei, este unul dintre cele mai importante.Vocabularul religios, este un vehicul al gandirii si comportamentului.Acest vocabular religios, este una dintre componentele esentiale ale cartilor sfinte, ale ritualului, ale liturghiei, si intervine in initiere, in celebrare, in rugaciune, in invatatura.Prin urmare, o cercetare de semantica istorica, ar trebui sa ne permita o mai buna intelegere a sensului si a semnificatiei sacrului in diferitele religii."
Fiti foarte atenti insa.Nu tot ce a scris Julien este la fel de valabil.Putem face tot ce sustine autorul, si desigur, din punctul de vedere al acestuia este perfect.Dar cand ne dam cu sania pe un derdelus, sa nu uitam nici o clipa ca iarna este un fenomen mult mai complex decat simpla alunecare din cauza gravitatiei pe partie.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Ian-2009, 19:40

Se intampla un fenomen foarte curios, dar logic intr-un anumit fel.In timp ce autorul porneste de la "sacru" ca fiind un fenomen deja existent, eu cred ca sacrul, este un fenomen creat cultural.In felul acesta noi vom gasi sacrul in universul creatiei mitologice si folclorice, il vom gasi ca o forma de exprimare a lui Dumnezeu intr-o forma arhaica sub forma vechilor credinte religioase, cu o ruptura populara care se va numi institutia populara a vrajitoriei, si respectiv sub forma religiei actuale, crestine.La inceput nu a existat decat o tendinta filozofica menita sa separe lumea sau universul profan de sacru.Inainte de momentul acesta al separarii, care s-a produs la un momenta dat de la sine, a trebuit ca acest sacru sa fie creat.Sacrul s-a creat ca o filozofie.Dar, filozofia sacrului nu era acceptata de catre oricine.Ea trebuia sa fie sustinuta de catre o serie de argumente, care sa ofere greutate filozofiei sacrului.Argumentele, au pornit de la interpretarea in registru sacru a istoriei, in aparitia cartilor sfinte, a folclorului, sau ale cartilor de vrajitorie.Dar povestirea despre sacru, ar ramane o povestire incredibila, pentru ca ea intra in contradictie cu experienta zilnica a profanului, care in felul acesta o poate nega.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Ian-2009, 19:53

Este nevoie ca acest sacru sa fie adus in lumea profana, pentru a capata plauzibilitate.Lucrul acesta se va realiza prin mai multe cai.Daca la inceput se pornea de la transformarea unui fenomen istoric intr-unul sacru, acum sacrul este cel adus in cadrul istoriei.Introducerea lui Iisus Hristos intr-un segment istoric, va ingreuna pe de o parte cercetarea, pentru ca este foarte greu sa negi existenta cuiva, cand replica se va referi in permanenta la o serie de personaje cu care divinitatea a venit in contact.In acelasi timp, la fel ca si la vrajitori sau vrajitoare, vor fi create obiecte sacre care au apartinut mai intai divinitatii, iar ulterior unor persoane care posedau in custodia lor spirituala acest sacru.Lucrurile se vor complica mai tarziu, prin aparitia unor personaje, avand o viata exemplara, care dupa moarte, au fost considerate moaste sfinte, cu puteri miraculoase, care continua sa faca minuni si dupa disparitia lor fizica.Vrajitorul, sau vrajitoarea, lucreazaq dupa aceleasi principii ca ale religiei.Isi creeaza propriul lor sacru, sau recurg la un sacru de imprumut implicand in relatiile lor cu sacrul Divinitatea pe care o invoca, pentru rezolvarea anumitor probleme lumesti, de regula de natura rurala.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 11-Ian-2009, 20:09

Dominique Camus, in "Puteri si practici vrajitoresti,"va aminti despre argumnentele materiale ale sacrului in cartea sa:
"De asemenea materialele vrajitorului, se impun privirii: numeroase jocuri de carti, mai ales tarotul, bete de diferite dimensiuni, pendule, globuri de cristal, oglinzi, uneori cadelnite si sfesnice, de marimi si forme diferite,(sfesnicul cu sapte brate, este foarte utilizat desi posesorii sai neaga orice klegatura a acestora cu religia,)borcane continand decocturi, plante, pietre, fel de fel de prafuri, precum si o multime de alte ustensile.In sfarsit, abunda cartile de vrajitorie si de ocultism.(...)Acasa, vrajitorul are de regula o incapere rezervata pentru practicile lui, in care in principiu nu intraq nimeni, pentru a nu face sa intre inauntru anumite elemente nefaste.Pe pereti figureaza diferite rugaciuni, de protectie sau formule intr-o limba straina, simboluri cabalistice, cruci diverse...Imagini care reprezinta monstri si balauri, abunda..."
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
vanghelis007
Avatar utilizator
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Următorul
Forum Statistici

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: CommonCrawl [Bot] şi 5 vizitatori

Opţiuni

Înapoi la Bloguri