Basme comentate , dupa cartea lui Lazar Saineanu.

NECENZURAT

Basme comentate , dupa cartea lui Lazar Saineanu.

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 08:47

Voi scrie aici comentariile mele pe marginea basmelor lui Lazar Saineanu.Voi urmari clasificarea facuta de exeget si voi interpreta continutul acestor basme din perspectiva hermeneutica.Tot ceea ce este scris aici reprezinta opiniile mele personale, si desigur, sunt subiective si pot fi imbunatatite pe parcurs.Subliniez din nou faptul ca nu este o lucrare perfecta si ca ea poate fi imbunatatita in mod permanent.Spun acest lucru, pentru ca ceea ce am scris aici, nu reprezinta o limita care sa determine cercetarea sa se opreasca, ci doar un portal care se deschide spre viitor.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Reclame

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 08:50

Daca in calitate de profesori ne permitem sa glumim pe seama elevilor pe care-i educam, uitand ca ei sunt in mod direct fructul educatiei noastre, am sa va arat cateva gafe fundamentale -comice(prin tragismul lor, pentru ca sunt facute de oameni de cultura)-comise de catre exegeza.Teoria creatiei folclorice, a dat nastere la doua curente care se contrazic reciproc.Primul, se numeste al monogenezei,faptul ca basmul, (sau orice alt produs cultural de natura folclorica,)este creatia unei persoane sau unui grup , apartinand unui spatiu cultural, care poate fi identificat pe teren..Monogeneza, presupune existenta unui singur loc, unde s-a produs actul de creatie, excluzand posibilitatea ca acest proces creator sa se fi manifestat simultan, in mai multe locuri.Spre deosebire de acesta, alti exegeti au negat cu vehementa monogeneza, sustinand ca un basm, sau orice alt act de creatie culturala, se poate naste nu numai intr-un singur loc, el putand fi produsul mai multor puncte de geneza simultana.Greseala porneste dintr-un motiv foarte simplu. Uitam cele doua aspecte, in ce priveste basmul si in general toate produsele folclorice si anume, ca unele sunt produse de creatie, iar altele sunt produse de transport memorial.Pentru a intelege amintim ca Biblia, desi este scrisa in limba romana, nu este un produs de conceptie autohtona.In acelasi timp, exegeza a mai uitat un lucru.Puterea de difuziune a produsului cultural folcloric in comunitateas culturala.In vreme ce acest proces de difuziune se produce la nivelul unui anumit moment cronologic, in plan orizontal ,produsele memoriale sunt difuzate vertical pe axa timpului.
D-l Garabet Ibraileanu, spunea la un moment dat, chiar daca afirmatia domniei sale se va dovedi discutabila, ca Povestea lui Harap Alb, -a lui Ion Creanga,-este o adevarata epopee a poporului roman .Curiozitatea este ca anumite motive din Poveste se gasesc raspandite in tari cu care nici povestea lui Ion Creanga si nici autorul nu a intrat in contact.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 08:51

Definitiile basmului.
Exista foarte multe definitii despre basm.
Dupa doamna Cecilia Stoleru, basmul,este o specie literara a genului epic.Opera narativa in proza, (mai rar in versuri), de intindere mica sau mijlocie, in care realitatea este transfigurata in fabulos, iar personajele poarta valori simbolice, basmul isi are originea in creatia populara.
Lazar Saineanu, arata ca basmul, este o forma a genului narativ, al carui caracter esential, este miraculosul, supranaturalul.
Nicolae Rosianu, citandu-l pe George Calinescu, considera basmul fantastic ca o creatie literara,cu o geneza speciala, in timp ce marele exeget, definea basmul, ca fiind o opera de creatie literara, cu o geneza speciala, o oglindire in orice caz a vietii in moduri fabuloase.
Ovidiu Barlea, considera basmul la modul comparativ, ca un rau in care se varsa toate celelalte torente ale culturii populare: mituri, legende, credinte si practici religioase,conceptii despre lume, etc.Potrivit exegetului, fictiunea creata, isi are radacinile in framantarile vietii economico-sociale, sfarsindu-se cu celalalt capat in virtualitatea a ceea ce ar trebui sa fie.
Dupa A.van Gennep, basmul este o poveste miraculoasa si romantioasa, a carei actiune se desfasoara intr-un loc neprecizat, personajele, nu sunt individualizate.Basmul, raspunde unei conceptii copilaresti, asupra universului, si manifesta indiferenta morala.
B.Malinowski, surprinde si alte calitati ale basmului. Astfel, basmul este o fictiune, are particularitati specifice,caracter dramatic in timpul desfasurarii , functie de divertisment.s.a.m.d.
Toate aceste definitii, desigur, foarte interesante, nu exprima cu adevarat esenta basmului in totalitate.Exista zone de tacere sau o serie de interpretari usor hazardate, deoarece definitiile, nu tin seama de valoarea de semnificatie a basmelor.Ori valoarea de semnificatie a basmelor,este data de catre mesajul istoric pe care basmul il transmite sub forma de simboluri.Realitatea pe care producatorul de folclor o percepe in mod direct sau in mod indirect,este restituita prin simboluri, prin semne, care corespund acestei realitati.Ceea ce ni se ofera noua, ascultatorilor sau cititorilor,devine in felul acesta o mitologie a realitatii,care se accentueaza, pe masura ce povestitorul prin repetare, se indeparteaza de sursa informala primara. Din acest motiv, basmul nu reflecta o realitate, ci simboluri ale realitatii, prin constructia sa, el devenind o fictiune in totalitate.
Definitia basmului, mentioneaza faptul ca, realitatea este transfigurata in fabulos .Care realitate, doamnelor si domnilor ? Intr-o antologie comentata a basmelor culte, citim despre "Povestea lui Harap Alb" :" Fabulosul si realitatea, se insotesc deschis in Povestea lui Harap Alb..”( ?!)-Dar nu spune definitia ca realitatea este transfigurata in fabulos ?Iata ca dintr-o data, apare exceptia, ceva care contravine propriilor noastre definitii.Atunci ce trebuie sa facem?Sa consideram definitiile ca fiind deficitare,sau enuntul exprimat mai inainte ca nefiind corect?Dar ceea ce este mai surprinzator, abia acum urmeaza, cand autoarea afirma: “Lumea ce ni se dezvaluie, are culoarea umanitatii in formele ei realiste de la sat.”Aceasta concluzie, se continua atunci cand citim : " Eroul principal al acestui basm, este mezinul Harap Alb, care nu este un personaj fantastic.Este insa un taran, cu calitati deosebite, dar nu supranaturale, cu insusiri morale, s.a.m.d.. "Stiti ce se intampla aici ? Autoarea, si nu numai ea,face o confuzie.Ea cauta realitatea in limbajul lui Ion Creanga, nu in simbolismul Povestii transmise.Ea vede realitatea, in ceea ce este de fapt perspectiva din care e spusa Povestea. Miorita este o balada pastoreasca, pentru ca ea este cantata de niste pastori.Mesterul Manole, este o balada a mesterilor constructori, pentru ca este zisa intr-un mediu al constructorilor.De foarte multe ori, adevarata realitate, ascunsa de simboluri, este substituita de perspectiva din care ni se transmite informatia.Creanga este atat de hazos, atat de plin de verva, incat fara sa ne dam seama, realitatea Povestii, este inlocuita cu realitatea lui.
Despre motivul folcloric si arhetip.
Definitiile motivului folcloric si arhetipului sunt multe.O realitate istorica, care serveste autorului drept model al creatiei sale artistice, poarta numele de arhetip.
Imaginea noastra reflectata virtual de oglinda, este o imagine motiv, care nu mai contine realitatea, ci numai o reflecta in mod infidel. O realitate istorica, devine motiv folcloric, atunci cand este reflectata in mod virtual in creatia artistica a autorului, sub forma de simboluri.Pentru a ajunge la cunoasterea adevarului istoric, cercetatorul de folclor, trebuie sa cunoasca foarte bine atat produsul folcloric cat si istoria nationala si universala.Numai pe baza acestei cunoasteri,el poate sa stabileasca obiectul (arhetipul istoric) si umbra generata de acesta (motivul folcloric.) Cunoscand valoarea de semnificatie a produsului folcloric (realitatea istorica sau arhetipul de la care s-a pornit), vom putea sa facem o clasificare corecta a mitologiei si folclorului, pornind de la datele reale, istorice, nu de la cele fanteziste, pe care ni le dicteaza propriile noastre slabiciuni omenesti, sau aparentele mitului.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 08:53

Basmul proza a absurdului ?
Aspectul fantastic, alunecand pana la absurd, al basmului se datoreaza transmiterii simbolice a mesajului narativ.Motivele folclorice, ca si personajele din basme, sunt fantastice si absurde, deoarece realitatea este retransmisa prin simboluri specifice mentalitatii noastre omenesti.Cand visam, imaginile visului nostru sunt simbolice.Noi nu facem decat sa umplem un spatiu vid, cu o realitate virtuala, in care ne miscam, traim, ca si in viata reala..Visul este o realitatea din oglinda care substituie realitatea simturilor noastre..Aceleasi procese mentale, care opereaza in cadrul viselor noastre sunt vinovate crearea basmului fantastic. Aflam despre eroul basmului, ca s-a nascut din animal, din vegetal sau din mineral. Raportand aceste informatii la realitate, ele sunt contrazise de aceasta , deoarece primele contravin logicii, legilor firii, experientei noastre zilnice, bunului simt. Denaturarea adevarului, este evidenta, din cauza ca noi nu mai tinem cont de valoarea de simbol a realitatii virtuale cu care operam.Acestei realitati simbolice,(sau motiv folcloric,) trebuie sa-i gasim corespondentul din lumea reala, care se numeste arhetip si este numai unul singur.Raportarea haotica la realitate, a motivului folcloric virtual, nu rezolva problema, ci mai degraba, o complica.Din aceasta cauza, o afirmatie de genul : " Datorita originii absurde a eroului,insasi celelalte episoade devin si ele absurde, (in cadrul basmului) iar intreaga actiune este fondata pe absurd (pg.106) trebuie privita cu o mare rezerva, atata timp cat nu cunoastem valoarea de semnificatie a personajului.Setila si Flamanzila, sunt personaje fantastice, si automat sunt absurde, deoarece ele pot face ceea ce o fiinta omeneasca, nu poate infaptui. Dar consumul exagerat de apa si respectiv alimente, nu transforma in nici un chip cele doua entitati in figuri taranesti dintr-un spatiu rural, oricat de mult s-ar dori acest lucru.Personajele sunt simboluri ale unor fenomene meteorologice exceptionale, respectiv ale secetei care se manifesta in mediul acvatic, si cel terestru.In felul acesta, cunoscand valoarea de semnificatie a personajelor din basm, intelegerea simbolurilor lor, ne duce catre demitificarea Povestii si respectiv decriptarea absurdului si transformarea lui, intr-un mesaj logic, coerent, corespunzand unei realitati cunoscute candva de catre umanitate. Nasterea eroului din piatra, lemn, sau avand o obarsie animala, nu mai este deloc absurda, daca vom intelege ca personajul nostru s-a nascut pe o insula de piatra, sau undeva intr-un spatiu montan, in cadrul padurii, sau provine dintr-un trib care avea ca totem un anumit animal.Dar aceasta poate fi numai o explicatie.Pentru ca in ce priveste originea animala a eroului, vastul material etnografic si folcloric, ne determina sa credem, ca umanitatea, din care facem si noi parte, pastreaza in memoria colectiva, amintirea acelui timp dinainte de istorie, caruia Mircea Eliade i-a spus ille tempore, in care universul uman, sub forma primilor hominizi, paleo-antropi si respectiv homo sapiens, s-a desprins de maimutele arboricole,dand nastere in timp, marilor civilizatii umane.
Despre national si universal in basme.
Daca Ion Creanga, l-a determinat pe Garabet Ibraileanu sa exclame fara nici un echivoc, ca " Povestea lui Harap Alb, este o epopee a poporului roman " nu trebuie neaparat sa credem orbeste ce a spus exegetul si nici sa pasim pe calea deschisa de catre acesta.Pentru ca vom gresi.Ion Slavici, a remarcat acelasi lucru pe care-l subliniem si noi, cand referindu-se la seductia exercitata de Creanga asupra conationalilor sai,l-a numit pe autorul humulestean mare maestru in ceea ce priveste intrebuintarea limbii romanesti. Dar acelasi Ion Slavici, face o afirmatie stupefianta : " De aceea au scrierile lui atata farmec.Ne-ncanta, nu atat ce ni se spune in ele( ?!) ci forma romaneasca a lui, atat ca conceptiune, cat si ca limba."
Cred ca s-a inteles, foarte clar despre ce este vorba aici.Nationalul in basm, este dat de autorul care transmite basmul, prin limbajul folosit de catre acesta, cata vreme, mesajul basmului poate sa fie universal.Revenind la ceea ce spuneam despre Biblie, acelasi lucru se poate spune si despre ea. Biblia este universala pentru ca nu apartine poporului roman, -prin continutul ei istoric si cultual,- dar este nationala, pentru ca este scrisa in Limba Romana.Si pe urma,-revenind la afirmatiile d-lui Slavici,-scopul unei cercetari, este opera unui autor, si nu farmecul pe care il degaja el in societate sau scriind o opera literara. Daca povestile lui Creanga, sunt nationale, cum putem explica faptul ca tipul A.Th.531 ,(Spanul), este atestat in intreaga Europa, in India si in America, iar tipul A.Th.,513, (al tovarasilor supranaturali,) este raspandit in Europa, precum si sporadic in Africa.(conform catalogului Aarne Thompson ed.1964.) Este foarte greu de explicat cum a putut Povestea lui Harap Alb, care a aparut in 1877, sa aiba o asa de mare difuziune, incat, a ajuns intr-o perioada relativ scurta, sa se raspandeasca in toata Europa, India, Africa si America. Daca lucrurile nu s-au petrecut asa, inseamna ca exista o alta explicatie.
Personajele fantastice din basm.
Trebuie sa ai un mare curaj, sa sustii spre exemplu ca eroul Povestii lui Harap Alb, care poarta chiar acest nume,de Harap Alb, nu este un personaj fantastic, in schimb, este un taran cu calitati deosebite, numai pentru ca Ion Creanga l-a vazut si descris astfel, din perspectiva sa sociala.In ciuda acestui fapt, si vrand parca sa contrazica spusele comentatorilor , eroul intalneste in calea sa o serie de entitati fantastice,ca Pasari-Lati-Lungila,Ochila, Gerila, Setila si Flamanzila,cu care colaboreaza. Ori nu se poate intampla acest lucru, decat daca personajul are insusiri neobisnuite. Mai putem afirma ca Harap Alb, este o fiinta obisnuita, in situatia cand reusim sa reducem entitatile fantastice ale Povestii, la dimensiunile lor reale.Chiar daca s-au facut incercari in acest sens, acestea sunt destul de firave, si dintr-un motiv oarecare, autorii respectivi, nu au avut curajul, sa le duca pana la capat.
Cele mai importante personaje din cadrul basmelor, sunt Fat-Frumos, si Ileana Cosanzeana.Etimologia numelor, nu a dus totusi la un rezultat corespunzator, desi astfel de rezultate, prezinta si ele gradul lor de interes in ce priveste interpretarea miturilor.Totusi, trebuie sa spunem, ca una spune basmul, si altceva se ascunde in spatele lui.Ne aflam ca intr-o galerie de arta, privind niste tablouri de pe pereti. In ciuda numelor sonore si moderne ale pictorilor in cauza,foarte multe din panzele maestrilor, au fost pictate peste un vechi original ca “Ieremia jelind pieirea Ierusalimului”, “Ospatul lui Baltazar”,sau Iudita si Holofern Fat-Frumos, si Ileana Cosanzeana, sunt personaje centrale in majoritatea basmelor.O psihanaliza freudiana, ar vedea in aceste personaje, doi tineri animati de dragoste, care se cauta, trebuind sa invinga insa impotrivirea, fie a societatii in care traiesc, fie chiar a parintilor lor.Din aceasta perspectiva, tatal si mama, sunt vazuti ca niste creaturi malefice, cu care eroul, trebuie sa se confrunte obligat de soarta.O explicatie similara, au dat-o discipolii profesorului Freud, atunci cand au analizat basmul Scufita Rosie, ajungand la concluzia ca basmul, este o confruntare dintre o tanara pubera, cu sexualitatea adulta.Desigur, orice interpretare poate sa aduca o anumita lumina in cazul basmelor , dar ea trebuie sa dea un numar mult mai mare de raspunsuri la intrebarile ridicate de basm, pentru a putea afirma in cele din urma, ca s-a apropiat mai mult decat celelalte, de adevaratul mesaj transmis de piesa folclorica.Cum se creeaza un basm ? Exista aceste informatii memoriale pe care noi le numim arhetipuri, purtand in sine, nuclee istorice.Fie in forma bruta, -de arhetip,- fie intr-o forma prelucrata, -de motiv folcloric,- povestitorul le aduna laolalta.In momentul acesta se intampla ceva extrem de interesant.Arhetipurile, pot fi o serie de evenimente istorice, care nu au neaparat legatura intre ele, deoarece apartin unei cronologii care difera de la un eveniment istoric la altul.Desigur, se poate ca evenimentele sa aiba continuitate si sa fie din acest motiv, coerente, sa se lege in mod logic, unele de altele.In momentul in care povestitorul leaga intre ele motivele folclorice, el incearca sa le asambleze intr-un tot coerent, care este creatia sa folclorica.Dar sa fim foarte atenti la faptul ca el creeaza din motivele folclorice o povestire unitara, desi arhetipurile care stau la baza motivelor folclorice, sunt discontinui, apartinand unor perioade istorice diferite.Ce se intampla din aceasta cauza ?Eroul, in cazul nostru, Fat-Frumos, cat si eroina, Ileana Cosanzeana, desi aparent isi pastreaza individualitatea folclorica pe tot parcursul produsului cultural, in realitate, se schimba la nivelul arhetipurilor intalnite, devenind in permanenta altcineva.Astfel, Harap Alb, va fi la inceputul Povestii un anumit personaj, dar pe masura desfasurarii narative, sub acelasi nume, vom intalni alte personaje arhetipale, total diferite intre ele. Ori aceasta schimbare permanenta de masca va duce la situatii hilare, cand personajul care este conceput de catre creatorul sau, pozitiv prin excelenta, sa capete si trasaturi negative, care aparent nu au nicio explicatie.In Dictionarul de mitologie a lui George Lazarescu,(Dictionarele editurii Ion Creanga), Fat-Frumos este definit astfel :
"Personaj din basmele romanilor, cel mai indragit de popor pentru frumusetea, barbatia, generozitatea si omenia lui, insusiri proprii poporului roman insusi.Este prototipul tanarului frumos si bun, al carui destin este legat de acela al Ilenei Cosanzeana.Impreuna sunt protagonisti in multe din basmele romanilor, s.a.m.d." Desi definitia este foarte frumoasa , permiteti-mi sa pastrez rezerva asupra a doua dintre formularile autorului.
Fat-Frumos, este inzestrat cu o serie de calitati, dar aceste calitati nu sunt insusiri ale poporului roman, din moment ce noi il gasim pe erou intr-o serie de apocrife vetero-testamentare, cei care il creeaza pe Fat-Frumos din poveste, fiind Adam, Iosif, Moise, Solomon, e.t.c.Dar acelasi Fat-Frumos din" Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" a lui Petre Ispirescu, devine Ulise, deoarece basmul mentionat este un apocrif al Odiseei lui Homer dupa cum va vom demonstra in capitolele urmatoare.Fat-Frumos, nu este permanent un personaj pozitiv, respectiv bun, asa cum afirma exegetul.Astfel Harap Alb, din Povestea cu acelasi nume, devine un personaj negativ, in clipa cand sare cu calul in apa ca sa protejeze o nunta de furnici care tocmai atunci se gasise sa treaca peste un pod.Negativismul personajului, apare si mai bine reliefat atunci cand ne dam seama ca Harap Alb, reprezinta in acest episod (motiv folcloric) , detasamentul de care a lui Faraon , ce a intrat in apa dupa copiii lui Israel, cu gandul sa-i rapuna cu desavarsire, Povestea lui Harap Alb, fiind un apocrif vetero-testamentar.
Apeland la acelasi autor, sa vedem cum defineste acesta, cel de-al doilea personaj important al basmului, pe Ileana Cosanzeana.
Ea este cea mai frumoasa si pura reprezentare feminina, din mitologia romaneasca, identica zeitei Venus, tipul frumusetii idealizate , craiasa a tuturor Zanelor. In unele basme, apare si ca o femeie razboinica, ocrotitoare a celor slabi.Destinul ei este legat de acela al lui Fat-Frumos.
Din nou, ne lovim de o definitie destul de nesigura, deoarece, orice comparatie al unui motiv folcloric, nu se poate face decat cu arhetipul sau, modelul care a stat la baza motivului folcloric.Comparand–o pe Ileana Cosanzeana cu zeita Venus a grecilor, nu facem decat sa comparam doua motive folclorice intre ele, apartinand unor sit-uri culturale diferite.Comparatia aceasta, poate fi adevarata, numai in cazul cand modelul grec cu care se compara eroina noastra, este arhetipul primeia, prin urmare basmul care vorbeste despre Ileana Cosanzeana, este un apocrif al unui basm cu un continut asemanator, apartinand culturii grecesti.Dar noi am aratat ca regula de baza a hermeneuticii, este ca un motiv folcloric pleaca de la un arhetip istoric, comparatia facuta de d-l George Lazarescu, nerespectand acest criteriu de evaluare.In momentul cand Ileana Cosanzeana este reprezentata ca o femeie razboinica, dintr-o data, exista o contradictie intre prima parte a definitiei, unde eroina basmului este reprezentata ca o femeie foarte frumoasa (forma idealizata) si o femeie razboinica (forma eroica). Este posibil ca povestitorul sa fi cautat sa o aduca pe Ileana Cosanzeana la acelasi numitor comun cu Fat-Frumos, barbatia acestuia, sa fi creat necesitatea unei replici feminine de aceeasi anvergura. Din nou, comparatia este destul de vaga, deoarece chiar daca in cea de-a doua imagine, am simti arhetipul istoric al personajului, acesta nu este conturat cu destula claritate, respectand conditia mentionata de catre noi mai inainte.In primul caz,Ileana ca o femeie frumoasa, si in al doilea caz, Ileana ca o femeie razboinica, exegetul trebuie sa gaseasca la nivelul istoriei, o femeie care sa indeplineasca cele doua conditii laolalta, sau separat, si atunci putem vorbi de doua personaje distincte, ceea ce ne-ar duce la ipoteza existentei a trei arhetipuri model diferite de geneza al eroinei din basm. Daca luam in discutie mitologia greaca, acest personaj feminin razboinic, este lesne de gasit.El se numeste Hippolita, este regina amazoanelor, fiica lui Ares-zeul razboiului. De la Apollo a primit in dar o centura care i-a fost luata de Heracles cand acesta le-a cucerit pe Amazoane, ajutat de Tezeu.Cu aceeasi ocazie, Heracles, a obligat-o pe aceasta, sa-l ia de sot pe eroul grec Tezeu. Lucrurile insa se complica, atunci cand o eroina la fel de razboinica apare in legendele nordice,- scandinave si germane,- cunoscute sub numele de Cantecul Nibelungilor , eroina, care aici nu se mai numeste Hippolita ci Brunhilda.Si ca lucrurile sa fie mai interesante si ea poseda o centura care-i da putere si pe care nu poate sa o ia decat Siegfried.Ceea ce vrem sa subliniem spunandu-va aceste lucruri, este ca necomparand motivul folcloric cu arhetipul corespunzator, ne trezim in situatia stanjenitoare de a compara motivul cu alte motive folclorice similare, ceea ce nu duce decat la ratacirea noastra in labirintul mitologiei romanesti si universale.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 08:55

Personajele negative din basm.
Numarul fiintelor sau mai bine zis ale entitatilor negative din basm, este foarte mare.Cele mai cunoscute sunt balaurii si zmeii care locuiesc intr-o lume considerata de catre exegeti ca fiind virtuala, numita: lumea cealalta. In afara de aceste doua categorii , universul nostru mitologic este populat de : moroi, strigoi, oameni, animale , pasari ciudate, stime, valve, zane, vrajitoare, solomonari, zburatori, s.a.m.d.Nu vom vorbi despre toate aceste entitati care fac obiectul diferitelor studii de etnografie si folclor, sau pe care le putem descoperi in Dictionarele consacrate acestui subiect.Haideti sa vedem cum defineste d-l George Lazarescu, balaurii din basme.
Balaurii,
" sunt animale fantastice, de proportii uriase, care apar in mitologia romaneasca, inchipuiti sub forma de sarpe cu aripi, picioare si mai multe capete, sau tot sub forma de sarpe, dar cu solzi mari si capete de cal..Sunt o intruchipare a raului, razbunator si distrugator.De multe ori ei apar si ca o personificare a cruzimii omenesti.Sunt prezenti in majoritatea basmelor romanesti. "
In primul rand, balaurii, indiferent cum sunt prezentati de fantezia creatorului popular, nu sunt animale, chiar daca exegeza incearca o delimitare fata de acestea, grupandu-le in categoria "animale fantastice" .S-a incercat la un moment dat crearea unui arhetip istoric in existenta animalelor preistorice, dar acestea au trait cu mult inainte de prezenta omului primitiv,nu posedau mai multe capete si nu debordau flacari pe nari sau pe gura.Revenind la definitia d-lui George Lazarescu, nu credem ca un concept poate da nastere altui concept, un lucru abstract, poate genera o alta abstractizare.Pasii nostri se misca intotdeauna de la concret la abstract, de la o realitate, la o imagine virtuala, la un produs simbolic mental..Exegetul, este pus in situatia sa explice apoi, sau sa raspunda la o serie de intrebari pe care le ridica imaginatia populara. Foarte bine, dar de ce balaurul are mai multe capete ? De ce improasca lumea inconjuratoare cu produse ignice ? De ce are aripi ? De ce poseda capete care seamana cu capetele de cal si nu cu altceva ?Sunt eternele intrebari care bat la usa dorintei de cunoastere, si cu care noi, copii fiind, i-am exasperat pe parintii nostri, pentru ca la randul lor, copiii nostri sa se poarte la fel cu noi. O interpretare corecta a miturilor si folclorului, presupune raspunsuri permanente la intrebarile pe care acestea le ridica.Si interpretarea este cu atat mai corecta, cu cat reusim sa dam cat mai multe raspunsuri logice, menite sa satisfaca nevoia de intelegere a fenomenului cultural popular si ale semnificatiilor sale ascunse. Definitia balaurului, pe care am citat-o mai inainte, cuprinde numai aspecte superficiale, formale, ea nefiind capabila sa patrunda in adancimea mitului, sa scoata de acolo valoarea de semnificatie a simbolului. Cuvantul "balaur," este un cuvant compus, alcatuit din doi termeni :" Baal "reprezentand divinitatea, uneori fara ca aceasta divinitate sa fie numita, si " Laur " forma alterata a termenului " laha " sugerand natura taratoare, animaliera , terioforma, a acestei creaturi serpentiforme. Dar sub numele de Baal, sunt cunoscute o serie de divinitati feniciene , ale caror cetati tutelate de catre acestea, se aflau intr-un conflict continu, intre ele, sau cu lumea inconjuratoare, din afara sferei lor culturale si cultuale. Datorita evolutiei evenimentelor in timp, s-a ajuns cu vremea la transformarea acestor divinitati exceptionale , in niste creaturi fantastice, in care elementele divine s-au amestecat cu cele profane, omenesti, au devenit simboluri si au dat nastere figurii atat de complexe a balaurului pe care il cunoastem in mitologia si folclorul romanesc.Balaurul, nu poate fi inteles decat prin decriptarea semnificatiilor simbolice continute de text..El are aripi si poate sa zboare, acestea fiind simboluri legate de miscare, de viteza de deplasare.Caii ca si corabiile, au aripi din acelasi motiv.Dar aripile sunt, repetam, simboluri ale iutelii, ale miscarii,ele fiind virtuale si nu un adaos fizic la anatomia vreunei structuri reale sauromorfe.Sarpele zburator din mitologia romaneasca, poate sa zboare, dar imaginea lui este redata cu aripi, pentru a putea intelege atat originea divina a acestuia, cat si faptul, ca se poate deplasa prin eter.Forma alungita, de sarpe, a balaurului, sugereaza o coloana in mars.Din acelasi motiv, Pasarila-Lati-Lungila, se poate lungi depasindu-si dimensiunile sale normale, putand sa se incolaceasca in jurul pamantului, sau sa ajunga la soare, la luna sau la stele.Solzii mari ai balaurului, reprezinta scuturile purtate de luptatori.Cand monstrul se deplaseaza, el poseda capete de cal, simbol al detasamentelor de razboinici calari.Capacitatea de a arunca foc pe gura si pe nari, se refera la distrugerile facute de cotropitori care sunt asimilati in plan virtual cu aceasta entitate cotropitoare fantastica.
Va fac urmatoarea propunere.Pornind de la principiile hermeneutice, arhetip(istoric) =motiv popular(fictiune, simbol), la care adaugam cele cateva cunostinte legate de cele spuse de catre noi inainte, sa incercam citirea hermeneutica a catorva basme.

"Inima putreda".

"Inima putreda," este un basm din colectia de basme a domnului Ionel Oprisan.Basmul, debuteaza printr-un motiv folcloric,pe care noi l-am numit, potrivit continutului sau, "motivul Sefora".Vom reda mai jos, continutul motivului, asa cum apare el scris in basm.(pg.6):
"(Ionel) apuca un drum si merge catva timp asa si da de-o fantanitza. La fantanitza aia, el obosit de drum, se-apuca sa bea apa, sa se racoreasca,sa se spele pe picioare,cum era obosit si sta rezemat si dus.Intre timp,apare o fetiscana sa vie sa ia apa.Vine fetiscana.El da buna ziua.Ea nu multumeste.'Ci:
-N-am voie sa multumesc la nimeni.
(Ionel) ramase foarte uimit.Lua fata apa, pleca.Se duce in casa si-i spune lui taica-sau:
-Tata, un baiat tanar, uite-asa, asa, sta la fantana , mi-a dat buna ziua.
-Ci baiat e ala?Ia du-te si ada-l incoace.
Vine fata .'Ci:
-Vrei sa poftesti pana la noi acasa, ca te cheama taica-meu?"-s.a.m.d.
Motivul acesta corespunde unui motiv mai vechi, pe care il vom regasi in Vechiul Testament, la capitolul Exodul(2;15-21):
"Faraon a aflat ce se petrecuse, si cauta sa-l omoare pe Moise.Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, si a locuit in tara Madian.A sezut langa o fantana.Preotul din Madian, avea sapte fete.Ele au venit sa scoata apa si au umplut jgheburile ca sa adape turma tatalui lor.Dar au venit pastorii si le-au luat la goana.Atunci Moise s-a sculat,le-a ajutat, si le-a adapat turma.Cand (fetele) s-au intors la tatal lor Reuel, el a zis:
-Pentru ce va intoarceti asa de curand azi?
Ele au raspuns:
-Un egiptean ne-a scapat din mainile pastorilor si chiar ne-a scos apa si a adapat turma.
Si el a zis fetelor:
-Unde este? Pentru ce ati lasat acolo pe omul acela?Chemati-l sa manance paine.Si i-a zis:"
Ce vrem sa spunem aratandu-va aceasta coincidenta care nu este totusi coincidenta?Ca basmele, sunt apocrife ale altor lucrari mai vechi, in cazul acesta, basmul nostru este un apocrif vetero-testamentar.Lucrul acesta se intampla dincolo de vointa noastra, nerespectand interpretarile exegezei, care vede in acest basm, ca de altfel in toate basmele, orice altceva in afara de valoarea de semnificatie continuta de acestea.Curios, dar basmul continua sa ramana vetero-testamentar si mai departe:
" Mai Ionele uite care este situatiunea.Eu te iau ca copil aici, sa fii copil al meu, te fac vanator, da' cu conditia: numa-n Padurea Neagra sa nu vanezi.Incolo, in toate padurile poti sa vanezi."
Intotdeauna, o interdictie se refera la ceva sacru, care trebuie respectat, incalcarea sacrului putand fi atat de cumplita incat poate duce la moartea aceluia care o infaptuieste chiar fara sa aiba vreo vina.Cum apare aceasta incalcare a sacrului, in Vechiul Testament?
"Odata,(Moise) a manat turma pana dincolo de pustie si a ajuns la Muntele lui Dumnezeu,la Horeb."
Ce-i spune aici Dumnezeu lui Moise?
"Dumnezeu a zis:
-Nu te apropia de locul acesta ; scoate-ti incaltarile din picioare, caci locul pe care calci este un pamant sfant."
Interesant este faptul ca interdictia de a nu calca incaltat intr-un spatiu considerat sacru, este valabila si in ziua de astazi. Astfel cand vii din oras, te descalti la usa inainte de a intra in casa. Aceasta se intampla, deoarece, se da o explicatie profana fenomenului, legata de mentinerea curateniei, cata vreme ideea de sacru, pare sa se fi estompat, pana la pierderea totala, fiind substituita asa cum am vazut, cu altceva.. Ori casa, este o incinta sacra, un rai care a fost al strabunilor nostri, si ale caror spirite benefice ne vegheaza nestiute din icoanele pozelor lor, aflate pe pereti.Interdictia sugerata lui Ionel, se leaga de existenta in acel spatiu a unei entitati malefice, pe care povestitorul o numeste "Magaoaia".Iata descrierea intalnirii dintre om si monstru, desi vom vedea la un moment dat ca este vorba de cu totul altceva.
"Ce-avea el, niste prepelite acolo,si-a aprins focul,si-a-nceput sa le friga.(...)Intre timpul asta,o magaoaie mare(cu ocazia aceasta am aflat ca magaoaiele pot fi si mici,) a-nceput sa zica:
-Mi-e frig! Mi-e frig!
El:
Nu te dai jos sa te-ncalzesti?
-Pai,'ce nu.Mi-e frica de cainii tai."-s.a.m.d.
Acest motiv folcloric, este foarte celebru, el regasindu-se in foarte multe din basmele romanesti si universale.Chiar si Ion Creanga, i-a acordat toata atentia, repovestindu-l in "Povestrea lui Harap Alb," dar in poveste, magaoaia capata statutul unui personaj fantastic bine definit, cu numele de Gerila:
"Mai merge el cat mai merge, si cand , la poalele unui codru,numai iaca ce vede o dihanie de om,care se parpalea pe langa un foc de douazeci si patru de stanjeni de lemne,si tot atunci striga, cat ii lua gura, ca moare de frig."
Intr-un alt basm,-"Trifon Habaucul"- prostanacul de Trifon, scapa un sarpe dintr-un stog de paie, caruia el insusi ii daduse foc.Este vorba de acelasi lucru.Si ca mintea cititorului cat si a exegetului, sa se incurce in labirintul mitologiei, in "Fratele cel rufos al lui Scaraoschi", sluga diavolului, sta langa niste cazane mari, in care fierb mai marii sai de pe vremea cand eroul era un simplu ostean la imparatie.Datoria sa este sa incinga focul, ca superiorii lui sa fiarba, sau sa arda cat mai bine.Toate sunt bune, numai ca scena apare redata de doua ori in Vechiul Testament, cand Moise merge cu oile la muntele lui Dumnezeu Horeb, si se intalneste acolo, cu Divinitatea:
"Ingerul Domnului, i s-a aratat intr-o flacara de foc, care iesea din mijlocul unui rug.Moise s-a uitat; si iata ca rugul era tot un foc, si rugul nu se mistuia de loc."
Magaoaia din basm, este imaginea solara a lui Dumnezeu, care ii vorbeste lui Moise din mijlocul rugului de flacari.Este Sarpele scapat din flacari de catre Ion Habaucul.Sunt sefii ierarhici ai fratelui rufos al lui Scaraotchi, unde Dumnezeu este vazut ca o trinitate, dar si ca un Dumnezeu al razboilui.Se mai intampla in cadrul basmului, ceva uluitor, care nu a fost explicat de exegeza, acelasi lucru ca si in cazul lui Polyfem: Magaoaia este orbita de Ionel cu fripturica lui, tot asa cum ciclopul este orbit de catre Ulise, dupa ce a fost imbatat.Secventa orbirii, apare si la Petre Dulfu, in Ispravile lui Pacala, atunci cand Pacala este trimis de catre popa cel hapsan la Moara Dracilor, sa macine niste saci cu... cenusa.In alte basme, -ca Scufita Rosie, spre exemplu, - locul orbirii este luat de imbatranirea lupului.Numai ca aceasta imbatranire nu este infatisata ca in Odiseea, cand Atena il ajuta pe Ulise sa nu fie recunoscut de catre familia sa si mai ales de catre petitori.Alegoria din Odiseea, este inlocuita cu alta mult mai sofisticata in Scufita Rosie,aici, avem de-a face cu o alegorie de miscare,-daca putem sa spunem asa ceva,-lupul mancand-o pe bunica si imbracandu-se cu hainele acesteia.Orbirea lui Polyfem, a Magaoaiei, mancarea bunicii de catre lup si substituirea acesteia de catre lup, toate acestea au o singura explicatie.Este vorba de Cel vechi de zile,-numele lui Dumnezeu.Dar in afara de asta mai exista un model arhetipal.Polyfem si Magaoaia orbesc, pentru ca iarna, soarele nu mai incalzeste cu aceeasi putere pamantul.Nu este vorba de eclipsa, pentru ca eclipsa nu ocupa decat o secventa insignifianta de timp.Lupul solar,-Lykios, -o mananca pe zeita Fecioara adica intra in zodiacul ei(care este la sfarsitul lui august si inceputul lunii septembrie)-in basm zeita Fecioara este Scufita Rosie-dupa care se succed urmatoarele intamplari:
Soarele este impuscat de vanator(ori vanatorul are costumul verde, care sugereaza natura renascanda), iar Scufita va iesi teafara din burta lupului, transformandu-se prin invierea sa in primavara care va succede anotimpul iernii si al mortii vegetative.Intr-o parte, Polyfem si Magaoaia orbesc, intr-alta, Scufita Rosie este inghitita.Interpretarea este insa aceeasi.
Iliada lui Homer si Gheorghita Viteazul.
Basmul, din colectia lui Ionel Oprisan,"Gheorghita viteazul", este un apocrif homeric.Aceasta inseamna ca o serie de motive folclorice care apar in basm, se regasesc si in Iliada si Odiseea lui Homer.Studiul mai spune ceva interesant, si anume, ca basmul nostru este o varianta populara a razboiului troian, vorbind in acelasi timp,-datorita identificarii facute de noi intre Atlantida platoniciana si epopeile lui Homer, -despre Atlantida.Vom face cateva referiri mai scurte in ceea ce priveste textul basmului, oferind cititorului, nu atat mecanismul explicatiei, cat solutiile pe care le-am intuit noi.Desigur, exegeza, isi poate exprima si alte opinii in ceea ce priveste acest basm.Este dreptul ei.
Fata,-"atat de frumoasa, incat se auzise de frumusetea ei peste noua tari si noua mari,si multi voinici venisera sa o peteasca",-nu este altcineva decat frumoasa Elena, sotia lui Menelaos,din cauza careia a izbucnit razboiul troian.Expresia aceasta,-"din cauza careia", -este o mica perversiune barbateasca, care pune pe umerii femeii,o serie de vini imaginare, care justifica actiunile barbatilor, incriminand-o pe cea dintai.Vina "Elenei", consta in faptul ca s-a opus lui Paris, si respectiv navalirii in tara sa, a furiosului Agamemnon, in fruntea coalitiei pe care a organizat-o in acest scop.Vrajitorul cu corabia, este in egala masura, Paris, dar si Agamemnon.Atrag atentia cititorului ca numele acestea doua sunt niste simboluri, in spatele carora se ascund adevaratele realitati, sau adevaruri istorice.In urma disparitiei Elenei,-dar Elena nu a disparut niciodata, decat in imaginarul autorilor ei,s-a creat coalitia aheeana,in urma careia, asa cum se spune in basm:
"Au venit numerosi viteji din toate tarile, de peste toate locurile.Au venit Feti-Frumosi, au venit crai, au venit fel si fel de baieti ca sa mearga s-o caute pe fata de-mparat, dar n-au dat de nici un fel de urma."
Singurul care putea sa obtina un rezultat remarcabil,in descoperirea locului unde a fost ascunsa fata de imparat,era Ulise:
"Dintre toti cei stransi acolo, numai unul singur, avu curajul sa mearga in fata imparatului.Acesta cine credeti ca era?Era un purcar (porcar), care era la curtea palatului."
Descalificarea sociala a eroului,s-a facut dintr-o greseala, regele Itakai, fiind confundat cu porcarul sau, sau cu activitatea economica a lui Ulise.Intr-adevar, cel care se ocupa cu cresterea porcilor, era sluga lui Ulise,-Eumeu.Foarte interesant ni se pare si faptul ca basmul, indica numarul de ani cat a durat razboiul troian, lucru confirmat si de exegeza:
"Si astfel a mers Gheorghita, cu corabia si cu soldatii lui.A mers o zi, a mers doua, a mers noua, a mers noua ani..."
Dupa gasirea fetei, si intoarcerea ei acasa, povestitorul face o incursiune si in Odisseia:
"Atunci, ei, intr-o seara, cand Gheorghita dormea,s-au intors din nou cu corabia, si l-au lasat pe marginea apei, deci asa adormit cum era, si-au plecat cu corabia, s-au pierdut pe apa."
Iata acelasi moment al sosirii in insula Itaka a lui Ulise:
"De-a dreptu-n schela asta cunoscuta,
Corabia si-o-mpinsera feacii.
Ea, repezita pe uscat ajunse
Cu talpa jumatate,asa de vrednici
Erau plutasii care-o repezira.
Iesind din ea, pe urma lopatarii,
Intai din pod(puntea corabiei) il luara pe Ulise,
Cu asternut cu tot, si-l asezara,
Pe prund, asa cum somnul il palise.
Apoi din vas, ii scoasera si-avutul,
Cu care din indemnul inimoasei
Minerva-l daruisera slavitii,
Fruntasi feaci, cand el pleca in tara."
Finalul, nu mai respecta cursul normal al naratiunii homerice.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 08:58

Haideti sa vorbim si de balade.
Balada "Broasca Roasca"
Aceasta balada, pe care o vom gasi la Petre Ispirescu in proza, cu numele de "Broasca testoasa cea fermecata",face parte din ciclul Solomonian.Iata rezumatul baladei cum apare la Amzulescu, in "Baladele populare romanesti," vol.I,( pg.125):
"Feciorii lui Stancu- Saracu, stau neinsurati si, indemnati de tatal lor,isi cauta sotiile la locul caderii sulitei pe care o arunca fiecare dintre ei.(Cititorul, nu sesizeaza probabil ironia acestei incercari voinicesti,care se refera, la razboi si cucerirea de noi teritorii, cu arma in mana.) Primii doi feciori, se insoara astfel.Al treilea, cu numele de Dumitru, (s-a folosit aici forma romaneasca pentru Solomon,), nu-si gaseste sulita aruncata, si pleaca in cautarea ei. Intalneste un mos (acest mos nu este altul decat Dumnezeu,), care ii spune ca sulita lui este infipta intr-o piatra, in "coadele marilor", langa o gropana cu apa statuta.Ajuns acolo, pe langa sulita, tanarul gaseste o broasca, harazita sa-i fie sotie. Cand vine acasa, tatal vrea sa-i ucida, dar baiatul se adaposteste, sau se ascunde, cu sotia in grajd.Peste noapte,broasca cheama pe muma-sa Salomeia, si cere sa-i ridice, palate, in care, prefacuta in fata, intra cu sotul ei. Auzind acestea, imparatul il cheama pe Dumitru, si-i cere sa-i ridice palate si mai mandre. Sotia, il scoate din incurcatura. Imparatul ii cere atunci sa-i aduca toalele parintilor sai morti, si muma broastei, i le aduce.Imparatul ii mai cere la sfarsit, sa schimbe broasca cu imparatia, dar atunci arde de viu, iar Dumitru ramane sa imparateasca in locul lui. Redusa in felul acesta la un rezumat in proza, povestea aproape nu spune nimic.
Un mare exeget, d-l Pruteanu, vorbind despre Miorita, afirma ca o balada de genul Mioritei, -dar lucrul acesta poate fi valabil in ce priveste toate baladele,- se construieste pe baza unei emotii.Acolo, cel putin este vorba despre intrebarile pe care si le pune omul, cat si despre emotia pe care acesta o traieste, in vecinatatea mortii.In felul acesta, Balada Miorita, ar fi produsul unei emotii, transfigurate in poezie.Sigur, ca alte balade, nu pornesc de la intrebari si raspunsuri, sau emotii existentiale de acelasi tip cu cele fixate de balada pastoreasca. Dar conform exegetului, ar trebui ca fiecare balada sa fie rezultatul unei emotii, ceea ce din nefericire, nu este adevarat.Producatorul de folclor, cu toata filozofia lui personala, sau filozofia celor care interpreteaza baladele, mai transmite si niste evenimente, care se regasesc in istoria universala.Sa vedem ce face Broasca Roasca, dupa ce Dumitru, adoarme in grajd.( pg.454 Amzulescu):
"Cand odata corconea,
Iaca muma-sa auzea,
Muma-sa Solomeia.
La broschita ca venea,
Broasca Roasca povestea:
-Iaca muma, ce-am poftit:
Pan' se varsa zorili,
Tu sa-mi faci conacili.
Conacile le fursesti,
Cu argint le poleiesti,
Cand o iesi soarili,
Ele-n soare sa luceasca,
Dumitru sa ma pofteasca.
Solomeia de-auzea,
Cand odata caraia,
Si pe ea ca auzea,
Sa vezi, muma iadului,
Si cu tata -al broastelor,
Ca toate mi se-astrangea,
Toata noaptea ca lucra,"
s.a.m.d.
Adevarul, se amesteca in egala masura, cu fictiunea, intr-o imbratisare atat de stransa, incat seamana cu doi frati sau doua surori siameze. Este foarte dificil, dar nu imposibil, sa faci aceasta separare de fetusi culturali, in asa fel, incat fiecare dintre ei sa supravietuiasca, dupa o astfel de operatie culturala.Atragem atentia, ca acest lucru nu este la indemana oricui, iar timpul si exegeza, au demonstrat cu prisosinta acest lucru. Salomeia, este femininul pentru regele Solomon. Nu de o femeie oarecare, cu numele de Salomeia, este vorba aici, ci de insusi regele Solomon. Din acest motiv, ea, poate fi vazuta ca mama a broscutei noastre, numai in cadrul baladei, dar nu este mama ei, in planul realitatii istorice, pentru ca acolo, broscuta devine sotia lui Solomon, loc uzurpat in planul mitologic al poeziei, de catre fiul de imparat, Dumitru.Balada, vorbeste de doua ori despre regele Solomon.Atunci cand il numeste cu numele broscutei, si atunci cand vorbeste despre Dumitru.Cele afirmate in balada, cu privire la ceea ce face in cursul noptii Salomeia, este confirmat, de ceea ce face la nivel de istorie, regele Solomon.Intr-adevar, Solomon,va zidi in afara templului din Ierusalim,pe care il va numi :Casa Domnului", Sau "Casa Numelui Domnului",si un palat pentru uzul sau personal, constructie care va dura, timp de 13 ani.Astfel, Biblia, ne spune, ca Solomon, a zidit mai intai Casa din Padurea Libanului,pe patru randuri de stalpi de cedru, odaile acestei case, erau in numar de 45, cate 15 pe fiecare cat..Tot aici a facut pridvorul scaunului de domnie, numit si pridvorul judecatii, acoperit cu lemn de cedru, de la pardoseala pana in tavan. Sursele Biblice, sunt totusi ambigue, sau ambiguitatea o creem noi, dintr-o citire defectuasa a surselor informale Biblice,deoarece ,se pare ca in afara acesteia, Solomon a dat ordin sa i se ridice inca o casa, in apropiere, pentru el, si pentru fiica lui faraon, pe care o luase de sotie.Faptul ca Solomon, s-a insurat cu fata lui Faraon, care era stapan peste tinutul deltaic si peste Nil, l-a facut pe producatorul popular,sa o transforme pe fata faraonului, intr-o broscuta, iar tinutul peste care stapanea tatal ei, intr-o balta statuta, amintind de Delta, respectiv de mlastinile Nilului. Si iata rugamintea regelui Solomon catre Hiram, caruia ii cere sa-l ajute la construirea caselor pe care si le-a dorit atat de mult corespunzand cu rugamintea fetei de faraon catre mama sa Salomeia, dar mai ales, cu " caraitul" Salomeei, catre constructori, reprezentati in balada sub formele demonice ale mamei-iadului si tatalui broastelor:
"Stii ca tatal meu David, n-a putut sa zideasca o casa a Domnului, Dumnezeului lui, din pricina razboaielor cu care l-au inconjurat dusmanii sai,pana ce Domnul i-a pus sub talpa picioarelor sale.Acum, Domnul Dumnezeul meu, mi-a dat odihna din toate partile.Nu mai am potrivnici, nici alte nenorociri.Iata, ca am de gand sa zidesc o casa Numelui Domnului..(..) Porunceste acum pentru mine, sa se taie cedri din Liban... s.a.m. d.
Stancu, din balada, este tatal lui Solomon, adica David.Lucrul acesta este subliniat prin primirea beliucoasa, pe care tatal, i-o face fiului la intoarcerea acasa:
"Taica-sau, cand il vedea,
Mana pe topor punea,
Dupa Dumitru se lua."
Numele de Solomon, sau Salomeia, va dispare din cadrul basmului lui Ispirescu, ceea ce ne face sa credem ca prin gradul de abstractizare, balada este mai veche(aici existand aluzii mai stranse cu legenda si respectiv cu istoria), iar basmul este mult mai apropiat de zilele noastre si departat de evenimentele istorice descrise in sursele de informare Biblica.
Dupa construirea Caselor, regele David din balada, va cere si construirea Templului:
"Iaca-mparatul a poftit:
Dumitru, lui i-o facea,
Iar conace ca ale noastre
Naintea conacelor,
Sa-i faca doi pomi infloriti,
Cu argintul poleiti.
Cand soarili-o rasarea,
Conacili-o stralucea."
Ceea ce ne-a atras atentia, a fost construirea celor doi pomi de argint.O incercare similara o vom regasi si in alte basme, unde eroul transformat in porc, sau in alta lighioana, primeste ca sarcina, pentru demonstrarea virtutilor sale craiesti, sa construiasca un palat in vecinatatea palatului regal, iar de acolo, si pana la palat sa fie numai pomi de argint sau de aur, cu pasarele de argint sau aur, care sa cantede-a lungul intregului drum.Va trebui mai tarziu sa acordam o atentie deosebita acestor basme care se brodeaza, in jurul unui sambure istoric de factura Solomoniana, tot asa cum o va face mitul Solomonarilor, care se refera tot la casatoria lui Solomon, cu fata lui Faraon, imaginata ca in Vizor craiul serpilor, asemenea unui sarpe balaur.Numai ca in acest mit, sensul initial al legendei, a fost deturnat printr-o simbolizare excesiva, adaptandu-se unei mitologii meteorologice.Intrebarea de la care am pornit, a fost extrem de simpla.Daca balada noastra, este de tip Solomonian, atunci trebuie sa apara in informatia biblica , o referire, la ceva care sa fie doi pomi, sau altceva care sa semene cu pomii despre care vorbeste balada.Si am gasit urmatoarea insemnare:
"Imparatul Solomon, a trimes si a adus din Tir, pe Hiram, fiul unei vaduve din semintia lui Neftali, si a unui tata din Tir, care lucra in arama.(...)(Acesta,).. a turnat doi stalpi de arama.Cel dintai avea 18 coti in inaltime,si un fir de 12 coti, masura grosimea celui de-al doilea.A turnat doua acoperisuri de arama, ca sa le puna pe varfurile stalpilor; cel dintai era inalt de cinci coti, si cel de-al doilea era tot de cinci coti.A mai facut niste impletituri,in chip de retea,, niste ciucuri facuti cu lantisoare,pentru acoperisurile de pe varful stalpilor, sapte pentru acoperisul dintai, sapte pentru acoperisul al doilea.A facut cate doua siruri de rodii, imprejurul uneia din retele, ca sa acopere acoperisul de pe varful unuia dintre stalpi.Tot asa a facut si pentru al doilea."-s.a.m.d.Stalpii se numeau,-cel din dreapta pridvorului,-Iachin, iar cel din staga,-Boaz.Ultima incercare la care este supus Dumitru/Solomon, de catre imparatul David, este pe cat de interesanta, pe atat de curioasa.De fapt am putea spune ca incercarile la care este supus Solomon, sunt doua.Penultima dintre ele, suna asa:
"Mai Dumitre, Fat-Frumos,
Tu mie sa-mi aduci,
Toalele lui taic-al meu,
Toalili, de pe lumea ailalta,
Mandru ce le-am imbracat,
Cu maica mea cand s-a luat
Si-amandoi s-au cununat,
Cand a fost taica danac."
Aceeasi cerere, apare si in basmul "Vizor craiul serpilor", unde boierul, /sau imparatul, care ravnea la sotia eroului, il trimite pe acesta pe lumea cealalta, sa-i aduca coroana tatalui sau.Intrebarea pe care ne-am pus-o, se lega de aceste haine misterioase, sau de coroana regala, deoarece solutia putea fi legata de doua aspecte :
-unul de investitura intr-un anumit rang (preotesc, spre exemplu, si atunci hainele aveau o explicatie cultuala).
-Sau era vorba despre aducerea osemintelor tatalui lui David si deci a bunicului lui Solomon, pentru a fi ingropate in templul costruit de Solomon, la Ierusalim.
Balada nu ne mai spune ce varsta are David in cadrul desfasurarii sale narative.Dupa ce-i cere lui Solomon sa-i aduca hainele tatalui, respectiv bunicului sau,acesta mai are o pretentie, si anume, sa i-o dea lui pe Broasca Roasca, respectiv pe fata lui Faraon, pe care Solomon, o luase de nevasta.Curios este ca acest capitol este descris in Vechiul Testament:
" Imparatul David era batran, inaintat in varsta.Il acopereau cu haine(iata si a treia explicatie a cererii hainelor tatalui sau), si nu se putea incalzi.Slujitorii lui i-au zis: " Sa se caute pentru Domnul, Imparatul, o fata fecioara.Ea sa stea inaintea imparatului, sa-l ingrijeasca, si sa se culce la sanul tau.Si Domnul meu, Imparatul, se va incalzi.
Au cautat in tot tinutul lui Israel, o fata tanara sui frumoasa, si au gasit, pe Abisag, Sunamita, pe care au dus-o la imparat.Aceasta fata era foarte frumoasa.Ea a ingrijit pe imparat si i-a slujit.Dar Imparatul, nu s-a impreunat cu ea."
Casatoria dintre regele Solomon si fata lui Faraon, sau aluzii la aceasta, apar in Cartea Cantarilor:
"Sunt neagra, dar sunt frumoasa, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, si cum sunt covoarele lui Solomon." "Nu va uitati ca sunt asa de negricioasa, caci m-a ars soarele"-spune fata lui Faraon. Si este posibil ca urmatoarele versuri sa sublinieze in mod indirect obarsia sa straina:
"Dar fara sa bag de seama, dorinta mea, m-a dus la carele unui popor ales."
Numele fetei lui Faraon, este aici, Sulamita, nume pe care il atribuim in balada, broscutei cu care se va casatori Dumitru.
Aceasta este interpretarea pe care o dam noi textului baladei.Desigur, exegeza, are legile ei, si poate ca drumurile cercatarii semnificatiilor, va duce in alta parte.Pentru ca uneori, adevarurile pe care le descoperim, nu sunt batute in cuie.
Fiul regelui, a vrut luna de pe cer.
( poveste populara persana.)
Acest basm, reprezinta o varianta in proza, a baladei " Mesterului Manole ", sau a construirii Turnului
(Templului ) din Babilon.Iata enuntul pe scurt al continutului :
"Fiul unui rege, viseaza ca apucase luna de pe cer.Stiind ca tatal sau, nu-i refuzase pana atunci nici o dorinta, i-a povestit acestuia visul, si l-a rugat sa i-l implineasca.La insistentele baiatului, este adus un tamplar, care face niste cutii mari de lemn, pe care le aseaza una peste alta,si aproape ca turnul facut de el din cutiile acelea suprapuse, atingea cerul.Tamplarul, aproape ca terminase lucrarea, cand a aparut la fata locului, fiul regelui. Acesta nemai avand rabdare, a inceput sa urce, pana a ajuns in varful turnului.Cand a intins mana spre luna care tocmai aparuse, nu a putut sa o atinga.Atunci, i-a strigat tatalui sau:
"- Numai de-o singura cutie este nevoie si daca nu aveti alta pe acolo, iau ultima cutie si o pun in lung, ca sa fie mai inalta.
Dar, facand acest lucru, calca gresit si se prabusi cu turn cu tot.Basmul, se gaseste in colectia Povestiri Nemuritoare, nr. 14, la pg. 139.Ceea ce se construieste aici, nu este un turn oarecare, ci un templu in trepte, a carui constructie seamana in mod izbitor, cu asezarea unor cutii unele peste altele, de la cele mai mari, la cele mai mici.Cel mai celebru templu zigurat, al carei amintire a patruns in balada Mesterului Manole, si a basmului de fata, cat si in scrierile vetero-testamentare, este cunoscut sub numele de Turnul Babel.Potrivit acestor scrieri, Turnul a fost construit in campia Sinear:
"Si au zis unul catre altul:" Haidem ! Sa facem caramizi, si sa le ardem bine in foc." Si caramida le-a tinut loc de piatra, iar smoala le-a tinut loc de var.Si au mai zis: "Haidem! sa ne zidim o cetate(cetatea este cetatea Babilon), si un turn al carui varf sa atinga cerul, si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului."
"Tinerete fara batranete, si viata fara de moarte", din colectia Petre Ispirescu, si "Ion Smintitu", din colectia Ionel Oprisan.
Vom vorbi in cele ce urmeaza, de doua basme, care sunt apocrife ale Iliadei si Odiseei.Deoarece aceste epopei se refera la cetatea Troia(Ilion= Cetatea Zeului ), respectiv la Atlantida, putem numi basmele noastre si "apocrife Atlante".Aceste basme, sunt: "Tinerete fara batranete, si viata fara de moarte", din colectia Petre Ispirescu, si "Ion Smintitu", din colectia Ionel Oprisan.
Daca un numar mare de basme sunt ceea ce noi numim totusi gresit, apocrife vetero-testamentare, exista si alte categorii de basme, care au ca model, razboaiele medice, si respectiv, epopeile lui Homer.Trebuie sa va spun un lucru, care pentru mine a devenit foarte simplu, dar el este o piatra de incercare pentru exegeza, si pentru toti cercetatorii sau comentatorii, in general.Epopeea indiana Ramayana, -eu am citit-o in veriunea lui Valmiki, in Biblioteca pentru toti, in doua volume, nu reprezinta decat versiunea indiana a razboaielor medice.Acelasi lucru il putem spune si despre "Cantecul Nibelungilor" si respectiv despre" Cantecul lui Tristan si Isolda." La fel ca epopeia indiana, acestea, sunt versiuni occidentale ale celor doua razboaie dintre persi si atenieni.De aici si posibilitatea de a le numi variante, desi s-ar putea ca in ce priveste constructia lor sa fie independenta fata de celelalte , singurul spatiu cultural comun, fiind legat asa cum am amintit de cele doua razboaie medice, despre care a vorbit parintele Istoriei, Herodot.
In ce priveste primul basm, valorile de semnificatie se desprind din cele cateva motive care presara (si alcatuiesc basmul).Haideti sa citim impreuna, cum este sau ce este Tinerete fara batranete...
"o casa, (...) inconjurata cu o padure deasa si inalta, unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume.Ziua si noaptea, ele pazesc cu neadormire, si sunt multe foarte.Cu dansele, nu este chip de a te bate.Si ca sa trecem prin padure, e peste poate.Noi insa, sa ne silim, dac-om putea, sa sarim pe deasupra."-incheiat citatul.
Dar aceleasi case, apar in mod paradoxal-insa explicabil,-si in Odiseea, unde Ulise ajunge cu tovarasii sai, la vrajitoarea Circe.(Odiseea, pg.238 ):
"Gasira intr-o vale din padure,
Palatul Circei, ridicat din piatra
Frumos cioplita pe-o naltime-a vaii.
Pe-mpreajma lui stau lei si lupi salbatici,
Dar imblanziti de farmecele zanei."
Prima ipoteza care am emis-o cu multa vreme in urma, si care a aparut intr-un ziar,se referea la identitatea zeitei Circe, cu Persefona,-zeita mortii, sotia lui Hades.Din aceasta perspectiva, animalele care o inconjoara pe zeita, sunt de fapt animale psihopompe, avand dublul rol, de a conduce sufletele celor morti in lumea infernala, dar si de paznici ai mormintelor, ele reprezentand la un moment dat si virtutile celor ingropati. Astfel, cand un pustnic moare, vine si-i sapa groapa un leu.Nu este exclus insa, ca sa existe si alte semnificatii simbolice, pe care noi, nu le stim deocamdata."Locul cu animale", apare pe masura crestinarii basmelor, situat la casele unei sfinte.
Gheonoaia, despre care exegeza a incercat sa spuna ceva, dar a sfarsit intr-o afirmatie amuzanta, reprezinta in spatiul narativ al basmului, Sirenele:
"Sa stii stapane, ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie, care este atat de rea, incat nimeni nu calca pe mosia ei, fara sa fie omorat.A fost si ea femeie ca toate femeile, dar blestemul parintilor, pe care nu-i asculta, ci ii tot necajea, a facut-o sa fie Gheonoaie."
Iata ce-i zice Circe, lui Ulise:
"Intai si-ntai,sosi-vei la sirene,
Acele care-ademenesc pe oameni,
Pe toti care se-apropie de ele.
Oricine-aproape merge fara stire,
Si cantecul sirenelor aude,
Napoi acasa, nu se mai intoarce,
Si nu-si mai vede pruncii si femeia.
E dus, nenorocit pe totdeauna,
Ca-l farmeca sirenele cu versul,
Rasunator, de unde-ntr-o livada,
Stau ele-ntre mormane de-oseminte,
De trupuri moarte, putrede de oameni."
Interesant este ca si sirenele, il vor vedea pe Ulise, si chiar daca nu-si dau seama ca el este legat de catarg, se vor ruga de acesta:
"Ulise laudate, vino-ncoace,
Tu slava-nalt-a neamului ahaic,
Opreste vasul, sa ne-auzi cantarea,
Pentru ca, zic mai departe Sirenele:
"(Aceia care ne asculta,)Invata mult, ca noi cunoastem toate,
Ispravile ce-au savarsit cu voia
Cerestilor, aheii si troienii,
Pe sesul larg din Troia.Ba cunoastem,
Si toate cate se petrec in lume."
Scoliile, vorbind despre Sirene, spun o gramada de prostii, care merita sa fie cunoscute, numai poentru a intelege de ce unele interpretarile acestora si ale altora, trebuiesc evitate.Ele spun:(Felix Buffiere-Miturile lui Homer si gandirea greaca, pg.303):(Sirenele sunt)...
"Pasari cantatoare pe campii, sau femei seducatoare si inselatoare, sau linguseala personificata.Linguseala ne seduce adesea, si ne inseala si ne omoara intr-un fel."Dar nici pe Felix Buffiere, nu-l putem ierta, interpretarea sa transformandu-se intr-o filozofie putin cam aberanta.Merita mentionat autorul, pentru ca cititorul sa nu repete greselile lui.Stiti unde gasim cheia pentru a lamuri enigma sirenelor? In Dialogurile lui Platon, legate de legendara Atlantida.Solon s-a dus in Egipt, unde preotii din Sais si Heliopolis( acestia sunt de fapt sirenele), i-au povestit despre conflictul dintre stramosii sai atenieni si persi.(Cantecul sirenelor.)Ele stau intr-o gradina,(Gradina este Delta Nilului), printre oseminte de oameni.(Egiptul era considerat inca din antichitate, un tinut al mortii, datorita atentiei exagerate pe care egiptenii o acordau vietii de apoi, si mai putin, vietii reale pe care o traiau.De aceea si Moise va fi salvat dintr-un sicriu de papura(Simbolul copiilor lui Israel pentru Egipt).In Mitologia Romaneasca, a lui Tudor Pamfile, (pg.223), este cunoscuta versiunea "Femeilor pesti " sau a "Faraonilor":
" In mare, se afla un soi de pesti, femei pe jumatate, numiti si Faraoni,care stau ascunsi sase zile, cat marea se framanta, iar sambata, cat marea se odihneste, ies deasupra.(...) Femeile Faraon, incep indata sa cante foarte frumos."
Desi se refera la Egipt, insa nimerind cu explicatia, undeva pe alaturi,alte variante legendare, leaga Femeile pesti, de Exodul Biblic(pg.223):
"Dincolo de partea de mare a acestor Femei pesti, este tara mancatorilor de oameni.Acestia cauta sa faca in fiecare sambata, pod peste mare, cat apele contenesc din fiert, ca sa treaca la noi, dar ostasii le zadarnicesc incercarea".(Dupa Voronca, op. cit. pg. 999-1001).
Podul peste mare este acel pod facut miraculos de Moise cu toiagul sau permitand copiilor lui Israel sa treaca pe malul celalalt, pasind pe apele marii ca pe uscat.
Mai obscura ni se pare prezentarea Scorpiei in cadrul basmului.Eu consider, ca Scorpia, ii reprezinta pe cei doi monstri ai Odiseei, Scyla si Caribda.
Sa vorbim putin de motivul imbatranirii.In basmul lui Ispirescu, el apare descris astfel:
"Locuitorii radeau de dansul (dar locuitorii nu sunt altii decat petitorii de la curtea Penelopei ) ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept, iar el, suparat, pleca inainte, fara a baga de seama ca barba si parul, ii albisera."
Sau ceva mai departe:
"Si iarasi suparat, pleca cu barba alba pana la brau, simtind ca ii cam tremurau picioarele, si ajunse la imparatia tatane-sau."
Ori:
"Cautand intr-o parte si in alta, cu barba alba pana la genunchi , ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland.." s.a.m.d.
Despre aceasta uimbatranire vorbeste insa si Odiseea lui Homer:(pg. 322):
"Dar hai sa fac, sa nu te stie nimeni.
(ii zice zeita Atena lui Ulise)
Zbarci-voi pielea neteda pe trupul
Cel mladios, si te-oi cheli cu totul
De parul tau balai, si peste tine,
Voi pune doar o zdreanta, ca oricine,
Vazandu-te, sa se ingretoseze.
Frumosii ochi ti-oi inrosi ca astfel,
Sa te arati schimonosit cu totul
La petitori, la fiul, la nevasta,
Pe care i-ai lasat la tine-acasa."
Sa spunem cateva cuvinte, despre al doilea basm, apartinand colectiei lui Ionel Oprisan, care se numeste "Ion Smintitu."Ovidiu Barlea,vorbind despre basme, facea o interesanta distinctie vorbind despre "verosimilitatea " basmelor fantastice si " veridicitatea "basmelor analizate.Potrivit exegetului, actiunea basmelor fantastice, s-ar intampla "candva," "demult",(dar daca l-am intreba pe domnia sa cand, am primi probabil un raspuns evaziv,), "odinioara",(fara o precizare exacta a momentului)si ar fi plasata peste noua mari si peste noua tari,undeva "departe"(atat de departe, incat nici exegeza nu mai poate sa dea de urma locului respectiv, in ciuda mijloacelor moderne de circulatie,)in timp ce celelalte naratiuni fantastice, s-ar desfasura in realitatea nemijlocita, de curand."Este eterna greseala pe care o face exegeza, care confunda "realitatea" basmului fantastic cu perspectiva din care este scris sau povestit acesta.Si pe urma, d-l Barlea, uita ca atunci cand rosteste cuvantul fantastic, sau chiar acela ceva mai demonetizat, de basm, conform definitiilor, el este un produs fictional, motiv pentru care motivele folclorice continute si personajele devin fictionale, in ciuda aparentei lor la o realitate imediata.Fictiunea, potrivit parerii mele, inseamna un limbaj simbolic, si atunci trebuie sa cunosti modelul real, ca sa poti sa-ti dai seama cum a lucrat povestitorul basmul respectiv, ca sa observi incarcatura simbolica a naratiunii.Desi d-l Ionel Oprisan, situeaza basmul Ion Smintitu, in categoria basmelor superstitioase, dat fiind ca il consideram un apocrif homeric, incadrarea sa aici ni se pare a fi totusi o exagerare. Motivele existente in cadrul basmului, nu mai respecta modelul initial al epopeilor lui Homer,fiind dispersate in mod dezordonat, ca intr-un pachet de carti de joc.Vom arata succint, motivul folcloric si corespondentul sau homeric, sau, interpretarea pe care o dam noi.
"Pe timpul ala, (...) se facea armata noua ani de zile."
Informatia este corecta.In studiul introductiv la Odiseea lui George Murnu, citim:
"Iliada lasase povestea razboiului Troiei, neterminata.Asediul dura de noua ani si grecii, nu reusisera mare lucru..."
Sa amintim acum despre un alt moment:
"Si dupa noua ani de zile,il aduce la scaun(scaunul imparatesc) imparatu,(...)si-atuncea i-a dat si lui doua costume de haine, ca-l stia ca-i baiat sarac,si ma-sa era vaduva,si-i umple o ranita cu bani,cu poli de aur."
Momentul acesta se petrece la curtea regelui Feacilor, Alcinou, care il daruieste pe Ulise, cu tot felul de bunuri materiale, inainte de a-l trimite inapoi, in insula Itaka.Concluzia la care ajung, pe masura citirii basmului "Ion Smintitu," este ca autorul basmului, a cunoscut intr-un fel sau altul epopeile lui Homer.El a citit o varianta scrisa a acestor epopei.Memoria lui, insa a pierdut o buna parte din actiunea piesei, si pus in situatia de a spune o poveste, el repovesteste restul amintirilor care s-au sedimentat in mentalul sau, alcatuind nucleele narative ale motivelor folclorice, pe care a incercat sa le lege intre ele, intr-un tot coerent.As putea spune, ca aerul de arhaicitate, este imprimat la un moment dat chiar de catre povestitor, nu atat prin continutul motivelor folclorice, ci prin acea disperare, de a umple golurile dintre ele, din caracterul de improvizatie spontana, in care se amesteca verosimilul fictional al nucleelor folclorice, cu neverosimilul impletiturii in care le fixeaza autorul.Scena daruirii de catre imparat a lui Ion Smintitu, apare asa cum spuneam, in Odiseea: (pg.198-199):
"Iar Alcinou,(...) feacilor le zise:
-Fruntasilor si sfetnici, dati-mi ascultare,
Strainul mie, prea cuminte-mi pare,
Deci hai sa-i facem dar de ospetie,
Cum ni se cade.Voi sunteti cu totii,
Douasprezece-a obstii capetenii.
Cu mine trisprezece.Fiecare,
Aduceti-i cate-o manta curata,
Si-o-mbracaminte, si-un talant de aur..."
Tot aici, la curtea Feacilor, Ulise o intalneste pe fata regelui Alcinou si-a reginei Areta, Nausicaa, desi in basm, intalnirea iese din tiparele obisnuite ale epopeii, reprezentand acel gol memorial, pe care povestitorul, trebuie sa-l umple cu ceva.Dar mintea lui, nu mai stapaneste intamplarea, si de aceea, exista oscilatia care o simtim, dintre Nausicaa, si cealalta femeie care a provocat razboiul troian, fara voia ei, Elena.
"Si cand pleca el, sa iasa pe poarta, si se uita-napoi, atuncea vazu fata-mparatului.Doamne, zice: Ce fata frumoasa.Da n-am vazut-o pana acum.- si pleaca."
Replica aceasta cu "Da n-am vazut-o pana acum", -este total absurda.Chiar si faptul ca Ulise in economia basmului, o vede pe fata , numai inaintea plecarii, este absurd.Povestitorul se grabeste, pentru a-si ascunde neputinta restituirii episodului, in intelesul lui originar, pentru a-si camufla lapsusul memorial.Pentru ca lucrurile acolo, s-au petrecut cu totul altfel, si Homer ne-o spune cu gratie:( pg.159)
" Te rog domnita in genunchi. Esti zana?
Daca tu esti una Ori muritoare?
Din cele care locuiesc Olimpul,
Eu dupa stat, si fata si faptura,
Te-aseman foarte, cu-a lui Joe fiica,
Diana."
Si putin mai departe:
"Caci nu-mi vazura ochii o femeie,
Si nici un om, ca tine de-opotriva.
(...)
In Delos doar vazui asa un lujer,"
..s.a.m.d.
Amuzanta este si scena rapirii Elenei de catre Paris, asa cum o descrie povestitorul:
"Si mergand asa prin padure, a obosit, si sta si el jos, razimat de-un copac ( dar rezematul de copac apare atunci cand Ulise va fi legat de catargul corabiei sale, in momentul trecerii prin apropierea coastelor, unde se gaseau sirenele). Atunci aude un glas ceva de fata,pe deasupra lui mergand si cerand ajutor."
Textul povestitorului a devenit iarasi ambigu, pentru ca el isi aminteste foarte vag niste fapte pe care le amesteca memorial.Aici, ori se vorbeste despre Elena din Troia, ori prin faptul ca actantul se sprijina de copac, si aude glasul, scena se refera chiar la trecerea eroului grec pe langa tara sirenelor, asa cum am spus mai inainte.
Plecat in cautarea Elenei, (pg.15), eroul da de un copil mort.
"La noua ani de zile, ajunge intr-o padure, cam deasa, si acolo, tot asa, sa caute,si gaseste un copil mic mort."
Copilul, pe care il intalneste actantul, este Elpenor, scena mortii lui petrecandu-se la casele zeitei Circe.Ulise il va revedea in tinutul umbrelor,unde Ulise vroia sa-l intalneasca pe prorocul Tiresias, ca sa afle drumul de intoarcere spre casa. Ion Smintitu, da ordin capitanului sau sa descalece de pe cal, sa sape o groapa si sa ingroape copilul, dar la refuzul acestuia, se apuca el insusi sa faca acest lucru:
Atunci Ion Smintitu "descaleca, face atunci o groapa , l-ingroapa, toarna peste el o sticla cu vin ii pune si lui o cruce la cap si pleaca."
Povestitorul impleteste propria sa fictiune cu vagile amintiri despre Odiseea, incercand sa umple golul memorial pe care il are.Pentru ca Circe i-a spus asa lui Ulise:
"Sa sapi o groapa ca de-un cot in cruce,
Si mortilor sa-nchini intr-ansa paos.
Intai sa fie mied,apoi vin dulce,
Si-al treilwa tot apa.Peste ele,
Faina alba sa presari.Pe urma,
sa tot te rogi de testele deserte
Ale mortilor...."
In cadrul basmului, apare si motivul calului troian.
" Descaleca de pe cal, taie calul, da-i tot afara din cos, si te bagi in cosul lui, ca va veni o pasare mare,si-l va lua in gheare.Si sus te va duce."
In Cantecul Nibelungilor, Siegfried, va calari calul fantastic, cu care va strapunge zidul de foc ce inconjoara patul sau cetatea Brunhildei.Modalitatile sunt diferite, calul este insa acelasi.Uneori, numele calului se confunda in mod straniu cu al eroinei, eroul fiind obligat sa ia, sau sa cucereasca braul fetei.Dar atunci, ea se va numi Brunhilda-in versiunea germana, si nordica, -si Hipolita, in cadrul legendelor grecesti.Reamintim cititorului, ca numele Hipolita, inseamna de fapt, calul de piatra. A lua braul Hipolitei,- asa cum va face Heracles,-inseamna de fapt a lua "Braul de piatra a calului", cel vare a construit acest brau de piatra, fiind zeul marilor Poseidon, care ridica cu forte proprii sau ajutat de Foibos Apolo, zidurile inexpugnabile ale cetatii Troia sau Ilion.Acelasi brau, se va transforma intr-un cerc de fier,-simbol al asediului, in jurul Fecioarei, sau zeitei Fecioare, care este impiedicata in felul acesta de catre Fat-Frumos, sa nasca.Numai la atingerea mainii lui, cercul de fier se rupe -dar atentie, cercul nu este o centura de castitate media,-si zeita Fecioara, poate da nastere astfel, pruncului sau.Ma intreb daca pruncul care plange in pantecul mamei sale,- desi aici mai exista o explicatie de traditie traca, privitor la soarta nefasta a copilului care se va naste,-ca idee, nu se leaga de centura de fier, si de zeita Fecioara, in mod complementar.
Momentul calului, apare de4scris succint in Odiseea, cel putin de doua ori:
(pg.106):
"Sa vezi ce fapta mai facu si alta,
El (Ulise ), vajnicul barbat odinioara,
In calul cel de lemn, cioplit, alaturi
De noi, de toti fruntasii cei din Argos,
Cand aduceam troienilor pieire."
Sau, legat de cantecul lui Demodoc,(pg. 202):
"... si-ncepu povestea,
De unde-aheii, lagarul arzandu-si,
S-au prefacut ca pleaca pe corabii,
Pe cand ceilalti, in jurul lui Ulise,
Se-aflau in Troia-nconjurati, in calul,
De lemn, ascunsi... s.a.m.d.
In basm, o pasare ia calul eviscerat in care se afla Ulise, si este urcat pe stanca unde era cetatea.Pasarea respectiva, sunt troienii. Intrebarea care urmeaza, este fireasca.Dar de ce pasare? Pentru ca zeita Atena a grecilor, se numea Atena, si era reprezentata printr-o pasare nocturna, simbolul noptii, dar si a mintii mereu treze.Dupa ce omoara pasarea,Ion Smintitu, iese afara si incepe sa caute.
" Dar acolo erau lupi, ursi, tigri, fel de fel de animale rele.Si-atunci l-a apucat noaptea."
Vorbind despre muntii Troadei, Heinrich Schliemann, scria:
"Muntele Ida, si-a pastrat vechiul nume.Epitetele lui homerice sunt: inalt, bogat in izvoare,; din cauza bogatiei sale in vanat, este numit mama sau nutritoarea animalelor salbatice."(pg.109 , Pe urmele lui Homer, vol.II.).
Dar eu cred ca pe povestitor, l-a impresionat mai degraba descrierea caselor zeitei Circe, unde apare ceea ce am numit mai inainte, "locul cu animale."
"Gasira intr-o vale din padure,
Palatul Circei ridicat din piatra,
Frumos cioplita, pe-o-naltime-a vaii.
Pe-mpreajma lui stau lei si lupi salbatici,
Dar imblanziti de farmecele zanei."
Basmul, mai povesteste despre intrarea lui Ulise in cetatea Troiei, si despre intalnirea dintre acesta si Elena.Totusi, daca aceasta interpretare poate fi relativa, mai consistent ni se pare motivul folcloric al recunoasterii eroului.
"La poarta imparatului,(pasarea) ii da doua pene.
-Ia aceste pene.(...) Cu aceasta pana, cum ai dat pe la nas, te faci om batran. Si cand vrei sa te faci la loc, dai cu cealalta.(...)
Atunci, Ion Smintitu, ia pana, da pe la nas, se duce la-mparat, om batran, cocosat, cu chelie-n cap, intr-un baston mergand."
Scena este foarte bine conturata in Odiseea lui Homer, si nu o mai repetam.Recunoasterea lui Ulise, se face dupa aplicarea de catre fata, a unei stampile imparatesti, pe gatul barbatului, de catre femeie, in timp ce dansau amandoi.Stampila, este aici echivalenta cu cicatricea descoperita de Euricleia, dar care se gasea, in cu totul alta parte.
Ion Smintitu, se numea astfel, pentru ca atunci cand Palamede a venit la Ulise sa-l ia la razboi, acesta s-a prefacut a fi nebun, nebunie neconfirmata atunci cand Palamede l-a pus pe pruncul lui Ulise, Telemah, in fata plugului, regelui Itakai.Aceasta este istoria celor doua basme despre care amintim in acest capitol.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 08:59

MOTANUL INCALTAT
Acest basm al lui Charles Perrault, este un apocrif vetero-testamentar.Pentru a intelege acest lucru, aratam ca motivul folcloric din basm, se regaseste in alt motiv, cu valoare pseudo-arhetipala, in Vechiul Testament.Spunem lucrul acesta, deoarece, motivul Biblic, care este legendar, substituie in mod fals arhetipul, pe care nu-l putem detecta dintr-o sursa de natura istorica, care sa confirme realitatea sa ca eveniment.Vom arata in cele ce urmeaza numai motivul folcloric, asa cum apare el in basm, si varianta sa cea mai indepartata, de factura Biblica:
"Multumit ca toate planurile sale au izbutit, si ca totul ii mergea dupa voie, motanul le sopti oamenilor care coseau pe camp:
_Daca va intreaba regele al cui este graul pe care il cositi,sa raspundeti:Al Marchizului de Carabas! Altfel va fi vai si amar de voi."
Sigur ca regele a fost impresionat de lanurile de grau, si foarte curios, a intrebat ale cui erau aceste lanuri, la care seceratorii au raspuns asa cum ii invatase motanul.
"Si tot asa facu motanul, care pasea mandru inaintea calestii, cu toti acei pe care-i intalnea, iar regele se mira de atatea bunuri cate le avea marchizul de Carabas, cu toate ca era atat de tanar si de sfios."
Potrivit comentatorilor, basmul reprezinta epoca feudala, potrivit personajelor si tabloului de ev mediu, pe care-l respira basmul.Dar basmul, este o ironie la adresa societatii medievale, deoarece regele apare descris ca fiind un mare naiv, incaput in mainile unor escroci, care-i speculeaza credulitatea.Sub aceasta facatura a basmului, se simte un protest impotriva regalitatii, pamfletul, care va capata in alte forme acea virulenta, care va duce la izbucnirea revolutiilor franceze si schimbarea unor institutii de stat, care nu mai pot guverna in mod corespunzator societatea, intrata in criza.Acest lucru il face Perrault,prefigurand atitudinea antiregala, a societatii burgheze care incepea sa se afirme din ce in ce mai puternic pe plan economic, vrand sa ia in mainile sale, si controlul politic, pentru a-si putea construi in siguranta viitorul.Am putea afirma ca basmul este un act de protest inventat adhoc.Ori lucrurile nu stau chiar asa.Intamplarea chiar a existat, si a fost mentionata cu peste o mie de ani inainte.Ea poate fi citita in Biblie, la capitolul Genesa sau Facerea, 32; 13-23, unde gasim scris:
"Iacov, a petrecut noaptea in locul acela.A luat din ce mai avea cu el, si-a pus deoparte ca dar, pentru fratele sau Esau.Doua sute de capre si douazeci de tapi, doua sute de oi si douazeci de berbeci. Treizeci de camile alaptatoare, cu manjii lor, patruzeci de vaci si zece tauri,douazeci de magarite, si zece magarusi.Le-a dat robilor sai, turma cu turma, deosebit, si a poruncit robilor sai:
-Treceti inaintea mea, si lasati o departare intre fiecare turma.
A dat celui dintai, porunca urmatoare:
-Cand te va intalni fratele meu si te va intreba:"Al cui esti?Unde te duci ? Si a cui este turma aceasta dinaintea ta?- sa raspunzi:
-A robului tau Iacov.Ea este un dar trimes domnului meu Esau.Si el insusi vine in urma noastra.
A dat aceeasi porunca celui de-al doilea, celui de al treilea si tuturor celor ce manau turmele."- incheiat citatul.
Esau, avea o particularitate fizica deosebita, care va duce la aparitia basmului a Motanului Incaltat.In binecuvantarea data lui Esau, din Biblie, putem citi:
"Iacav a raspuns mamei sale: " Iata, fratele meu Esau este paros, iar eu nu am par deloc."
Exista in afara acestui basm,un altul, in care un preot care asculta la o fereastra a fost blestemat sa se prefaca in tap sau in urs, blana animalului respectiv, lipindu-se de el, omul respectiv ajungand in felul acesta sa se identifice cu lighioana respectiva.Am putea introduce acest tip de basm, intr-un nou ciclu, care nu mai apare la Lazar Saineanu, si anume, ciclul Esau.
CICLUL SOLOMONIAN
Dupa Gennep, -"legenda are o localizare precisa, personaje determinate, ale caror acte par a avea un fundament istoric, si au calitate eroica."(Sabina Ispas, Preaminte Solomon, -legenda populara romaneasca, intre canonic si apocrif).Nu toate legendele stiu asta, in ciuda faptului ca si alti exegeti ii rezerva legendei, un statut serios, un caracter informal factologic.Am vazut legende, care asemenea altor productii folclorice , in ciuda aspectului lor serios, se jucau cu exegeza, si ii punea cornite.Se distrau de minune si le lasau pe batranele doamne si batranii domni, sa abereze cu tonul cel mai serios cu putinta dand definitii minunate, care aveau foarte multe relatii de rudenie cu fantezia si irealul.Lasand gluma la o parte, mentionam ca problemele localizarii, a personajelor si faptelor lor, legaturile acestora cu anumite evenimente istorice, sunt discutabile.De cele mai multe ori, eroul actioneaza asemanea unui paratrasnet, adunand imprejurul lui o serie de evenimente, care nu apartin neaparat si imediat istoriei sale.Fiecare exeget are dreptate cand discuta legendele din punctul lui de vedere, demonstratia sprijinindu-se pe argumente solide, ceea ce ofera o perspectiva foarte interesanta.In spiritul acestei afirmatii, si eu voi pastra sistemul de cercetare hermeneutic, care presupune nu numai cautarea sacrului in special, ci si identificarea arhetipului corespunzator motivului folcloric pe care acest arhetip l-a generat.
Intr-una dintre legende, numita, -"Cat cantareste mintea femeii. Solomon si plugul de aur" (pg.193 ), demonstrand cat de usoara este mintea femeii, mama lui Solomon il blestema pe acesta:
" Sa te duci sa umbli in inaltul cerului si fundul pamantului, si din surcele sa scoti glas de fata mare."
Ce este in definitiv un blestem? Este un act de predictie, faptul ca cineva care are harul prezicerii este capabil sa-ti spuna ce vei face tu in viitor. Aceasta conexiune mentala se poate intr-adevar realiza, unii oameni posedand calitatea de a prevede viitorul apropiat sau mai indepartat.In cadrul legendei insa, lucrurile sunt putin inversate. Ce face Solomon, dupa ce a fost blestemat?Desigur, se va supune blestemului, adica va porni in lume sa realizeze cele spuse de mama sa.Asa ca Solomon pleca, si pribegind pe malul unei mari, de urat stranse surcele, si-si facu o vioara, din care cantand, isi alina durerile(din surcele glas de fata mare ).Diavolul, placandu-i tare mult cantecele din vioara, iesi din mare si ii ceru lui Solomon, sa i-o dea lui.Solomon ii promise, cu conditia de a-l purta prin inaltul cerului, si a-l cobori in fundul pamantului.Diavolul, luandu-l pe-o aripa, il sui pe Solomon in inaltul cerului, apoi il cobori in fundul marii dupa care il scoase.In modul acesta, Solomon, isi indeplini pedeapsa blestemului, aruncat asupra sa de catre mama sa.Intr-o alta legenda, mai apropiata de adevarul istoric, Solomon, isi va construi in loc de vioara, un fluier.(pg.206).
Intr-o legenda asemanatoare,pe care o gasim la Voronca, blestemul este rostit de mama, dar este sustinut si de Dumnezeu.continutul blestemului este acelasi:
"Sa ajungi in inaltul cerului si fundul marii, si atunci sa fii tu iertat de Dumnezeu si de mine.Sa te duci,sa nu te mai vad."
Calatoria lui Solomon, este foarte interesanta, numai ca acum, spre deosebire de prima legenda citata, apar alte fiinte si obiecte mitologice:
"El s-a dus prin lume.Ajunge pana la mare, se pune pe mal si incepe sa planga.Iese un peste mare:

-De ce plangi Solomoane?

-Ia, imi plang pacatele.Iata cum m-a blestemat mama.

-Suie pe mine, sa nu pici, caci te voi duce...Ia un odgon, si te leaga bine de mine.
Acela era imparatul pestilor.L-a dus in fundul marii, el de acolo a luat margaritare,pietre scumpe si cand aiesit, a mers acasa si -a pandit cand nu era ma-sa, de le-a pus pe masa si-a fugit.Dupa aceasta a cunoscut maica-sa ca a fost in mare.Se duce el, se duce, ajunge langa o stanca, se pune jos si plange.Vine o pajuroaica:
-De ce plangi Solomoane?
El iar ii spune:
-Sa-mi cauti 12 ialovite de mancare si 12 poloboace de apa, sa-mi dai cand imi va fi foame si sete, si eu te voi duce la cer.
El a cautat ce i-a zis.Ajungand la cer, a apucat un fluieras de aur, de pe masa de la Dumnezeu, si-a venit de l-a dus mane-sa, ca semn. Si-atunci a fost iertat."
Avand in fata aceste legende, haideti sa vedem daca definitia lui van Gennep este corecta, adica in ce masura, aceste legende au o localizare precisa, au personaje determinate , un fundament istoric , si au calitate eroica.Pentru aceasta trebuie sa raspundem la cateva intrebari:Cine sunt personajele legendare care fac parte din legenda, si corespondentul lor istoric, locurile unde s-au petrecut cele doua intamplari ( despre ce mare, munte , si fluier este vorba,) s.a.m.d.Am putea intreba pe oricare exeget dorit de Dvs. cele de mai sus, dar imi este teama ca raspunsul se va lasa asteptat, sau nu va veni niciodata.Pentru ca legenda, este un produs folcloric, si chiar daca foloseste pretextul unor personaje si locuri "reale", toate sunt de fapt fantastice, si nu fac parte din realitate, ci din virtual.Si aceasta deoarece, produsul folcloric, este o creatie populara, care se adauga peste o informatie memoriala.Noi stim ceva care straluceste in amintirea noastra, acest ceva fiind nucleul memorial al informatiei, pe care dorim sa o transmitem,dar, fie ca este informatia noastra(bazata pe fapte reale) fie este o informatie pe care am cules-o din alte surse, in momentul cand o elaboram, mentalitatea noastra, o reda prin simboluri care inchid criptic mesajul sub un strat de semne grafice sau orale, pe care nu le mai putem intelege cu usurinta.Ceea ce vreau sa va spun, este ca nu Solomon este eroul legendei, ci Iosif, la care se adauga Moise si Aaron.Dar dincolo de aceste personaje emblematice ale istoriei si mitologiei evreieti, este chiar neamul lui Israel, pe care il vedeti in miscarea sa migrationista, dinspre Canaan catre Egipt, apoi urmand drumul Exodului, intorcandu-se la patria sa muma, sau la pamantul muma.Prin urmare, personajul feminin, nu este numai o femeie, pentru ca aici se vorbeste despre pamantul care a dat viata personajelor respective, de Gaia.Legenda este interesanta, pentru ca vorbeste mai apoi despre Trecerea peste Marea Rosie(desi am dubii serioase cu privire la trecerea peste aceasta apa, eu considerand ca locul Marii Rosii este luat de fluviul Nil, care in antichitate se mai numea Marea, sau Marea de Trestii/Yam stuf.), de ajungerea la Muntele sfant al lui Dumnezeu, Horeb, de Dumnezeu insusi reprezentat cand ca un diavol, un peste, o pajuroaica, sau un stalp de lumina noaptea si unul de ceata ziua, pentru a-i calauzi pe copiii lui Israel prin pustie.Stalpul acela de lumina sau ceata, este fluierul, pe care si-l construieste Solomon din lemn, ca sa-si cante suferinta de a fi fost alungat de acasa dintre ai sai.Pentru ca am vorbit de fluier, va pot spune ca este acelasi fluier, despre care vorbeste Lazar Saineanu in Basmele Romane in ciclul lui Pacala, este rasplata pe care Dumnezeu i-o da lui Pepelea pentru binele pe care i l-a facut(pg.605):
"Ingerul a ascultat porunca si zburand la Pepelea, i-a zis:
-Eu sunt inger trimis de la Dumnezeu, sa te intreb: Ce poftesti tu pentru jertfa aceasta mare ce i-ai adus-o.Cere ce vrei, pentru ca Dumnezeu, este gata sa-ti implineasca toate.
-Eu, raspunse Pepelea, nu voiesc alta nimic, decat numai fluierul acela ce este la Dumnezeu,dupa usa tindei, -caci el(Pepelea) stia ca dupa zicatura acestuia joaca orice fiinta."
Fluierul apare si intr-o varianta neogreaca, in "Ispravile lui Pacala " a lui Petre Dulfu, in legenda menestrelului din Hameln,(dar aici nu mai este fluier, fiind inlocuit cu un cimpoi,)care farmeca intreg neamul soricesc ce nu dadea pace locuitorilor orasului. Fluierul, este si aici tot simbolul cosmic al cometei, care ii va orienta pe copiii lui Israel prin pustie spre tara Fagaduintei.In cadrul basmelor, el poate lua infatisarea unui buzdugan pe care zmeul il arunca spre casa sa, buzduganul lovind in portile casei, lovind masa, si abia dupa aceea asezandu-se singur in cui pe perete.In alte basme, ia aspectul unei lampi care nu se stinge si care lumineaza calea eroului in fuga sa.S.a.m.d.
Ce face exegeza cand vorbeste despre instrumentul vrajit?Acumuleaza laolalta toate intamplarile de acest gen, asa cum a facut-o si Lazar Saineanu, dar acumulandu-le, ea nu incearca sa le explice punctual, dispersandu-ne atentia cu ele, ceea ce ne face sa pierdem esentialul. Fiti atenti:
" Fluierul vrajit, -scrie Saineanu,- e o trasatura eminamente mitica.Zeul Pan facea sa joace satirii si zanele padurii la sunetul syrinxului sau.Zidurile Tebei se ridicau la viersul lautei lui Amphion,(precum zidurile Ierichonului, cazura la sunetul trambitelor preotilor lui Israel) si cand Orfeu facea sa vibreze coardele lirei sale, natura intreaga se punea in miscare apele isi opreau cursul stancile se apropiau sa asculte, fiarele si arborii incepeau sa salte.Cornul minunat al lui Oberon, facea sa joace vrand nevrand pe toti aceia care-l ascultau, si menestrelul din Hameln, fermeca cu cimpoiul sau pe intreg neamul soricesc care nu da pace locuitorilor orasului".
Ce ati inteles aici? Doar aspectul legendar al unor mituri, care nu stim daca sunt variante sau versiuni ale aceluiasi mit, sau au arhetipuri istorice deosebite.Nici un exeget nu vorbeste despre aceste obiecte apartinand sacrului, ori dupa parerea mea, eruditia nu inseamna numai efortul de a aduna si memora sub o forma sau alta o serie de fapte, ci si de a le descoperi intelesul ascuns.Astfel, putem vorbi numai de o jumatate de eruditie.Inventarul faptic, este interesant si chiar important, dar daca ne baga in ceata, pentru ca nu ne ofera nicio explicatie plauzibila, permiteti-mi sa spun, nu ne ajuta cu absolut nimic.Poate doar sa sublinieze harnicia, dar pune sub semnul intrebarii inteligenta noastra si marcheaza ignoranta noastra culturala.Sa mai vorbim putin in cele ce urmeaza, pentru ca tot s-a ivit ocazia, despre aceasta balada a vrajitorului din Hameln, desi nu mai are nici o legatura cu ciclul Solomonian despre care am inceput sa vorbesc mai inainte:
"Au, cine-i in pestrita haina?
Un om marsav la gand si taina,
Viclean cum fluiera mereu,
Nu i-as da-n paza, pruncul meu."
Asa incepe balada vrajitorului din Hameln, si continua:
"Un vrajitor istet la minte,
Sosi-n pestritele-i vesminte,
Guzgani el stranse fluierand,
Si-n Weser i-neca pe rand."
Dar dupa ce scapa orasul de aceasta plaga, sfatul orasului, nu a mai vrut sa-l plateasca pe motiv ca a fost prea usor si ca l-a ajutat in aceasta activitate chiar dracul.Atunci, vrajitorul din Hameln, se razbuna:
"Zburdau copii-n ulicioara,
Cand vrajitorul trecu iara,
Si stranse fluierand la fel,
Copii vre-o suta langa el."
Probabil ca un martor ocular a asistat la scena, deoarece suntem informati:
"Vazu cum inspre rau ii duce,
De-atunci pastorul le-a pus cruce,
Pierdu-ti au fost din tristul ceas,
Parintii-n lacrimi au ramas."
Aceeasi scena a "inecului" o vom regasi si in snoavele lui Pacala.Dus sa fie inecat, Pacala este inlocuit in sac de catre un cioban care s-a invoit sa fie primar in locul lui.Intorcandu-se in sat cu vitele, satenii uimiti, afla de la Pacala, ca pe fundul apei sunt mai multe vite decat a putut el sa adune, si atunci, tot satul, in frunte cu popa, se duce la rau si se ineaca.Cele spuse aici sunt interesante, dar faptul este descris si in Biblie, la capitolul Exodul.
Vrajitorul din Hameln este Moise.Copiii care pleaca cu Moise sunt copiii lui Israel.Fluierul la care canta Moise, este cometa, sau steaua calauzitoare care ii insoteste pe acestia prin pustie, pana la muntele Horeb.Raul peste care trebuie sa treaca, nu este nici Weserul, nici Dunarea sau vreo alta apa, ci Marea Rosie.(Dar in ce priveste ma indoiesc de aceasta ultima afirmatie.)
Sigur ca cercetarea a stabilit niste repere legendare si istorice, care privite comparativ(cele legendare ) sau luate in consideratie celelalte,il vor deruta pe cititor,dar si pe comentator, deoarece legendele puse laolalta, maresc confuzia, in loc de a rezolva, iar adevarul istoric, este discutabil, pentru ca asa cum se intampla de foarte multe ori ,realitatile istorice, se pot substitui unele altora.Astfel, citim la sfarsitul baladei germane, urmatorul comentariu(pg.74):
"Unele cronici din secolul al XVI-lea,relateaza exodul copiilor ca un fapt real petrecut in anul 1284, odata cu banuita emigrare a sasilor in Transilvania."Totodata comentatorul mai adauga:
"Balada are origini pagane."
Si pentru a argumenta cele afirmate,sunt dati drept exemplu Wodan,regele Horant al danezilor,cantaretul suedez Stromkerl si regele vrajitor Halewyn, etc.Descoperim acelasi viciu de cercetare al mitului, deoarece productia folclorica este in primul rand un mit, o creatie populara culturala, inchisa, sau proiectrata in simboluri. Cand un personaj face lucruri neobisnuite, automat, el devine un personaj mitologic.Aceasta inseamna ca lui ii corespunde un model istoric,dar modelul istoric trebuie sa corespunda in mare masura, motivului folcloric pe care l-a creat.Noi raportam mitul vrajitorului din Hameln, la un model mult mai vechi legendaro-istoric, si anume la cel vetero-testamentar, care nu trebuie respins pentru a face loc unei fixari nationale al unui mit universal.Autorul comentariului respectiv se gaseste in situatia lui Petru Caraman, in sensul ca accepta istoricitatea fenomenului folcloric, dar nu il poate sustine cu siguranta.Iar peste mana, ii dau celelalte mituri amintite de autor, al caror arhetip istoric, nu mai este precizat.
Revenind la cursul nostru, reamintim ca ajutorul pe care-l primeste Aleodor de la animalele recunoscatoare, au legatura intr-un fel zis, cu ciclul solomonian.Transformarea succesiva a eroului in corb,in cosacel care inoata pe fundul marii, in ou de taun, reprezinta variante ale mitului principal, legat de Exod, o varianta ca si cea a lui Solomon, care incifreaza putin altfel acelasi Exod Biblic.Forma de ou sau de larva, pe care o ia eroul, se incadreaza motivului piperului sau omului cu copii muilti, si explicatia este data de preotul templului din Sais, cand acesta ii spune lui Solon, ca grecii sunt niste copii fata de egipteni, copilaria fiind legata de aparitia comparativa a grecilor fata de egipteni, pe scara istoriei.Acelasi lucru este valabil si in ceia ce-i priveste pe copiii lui Israel.De asemenea, larva si oul, bobul de piper, inglobeaza mai multe semnificatii simbolice, pe care le gasim in scrierile vetero-testamentare. Ele se refera fara indoiala la micime, dar si la multime, la puterea germinativa a acestei populatii din Vechiul Testamant,care in ciuda tuturor piedicilor dure ale vietii a putut sa renasca din propria cenusa ca pasarea FENIX.
Citiom in cartea d-nei Sabina Ispas:
"Astfel intr-un fragment de cronograf, publicat de M.Gaster, eroul,(Solomon), este un rege captiv, prizonier al imparatului Cirus."(pg.135)
Cercetarea nu trebuie sa lase lucrurile neterminate, lasandu-le la discretia unor zvonuri confuze, cu aparenta istorica.Istoriile lui Herodot, mentioneaza ca persii au cucerit cetatea Sardes si l-au prins pe Cresus de viu.Conform lui Xenofon, caderea Sardesului, s-a intamplat in anul 5467 i.d.H.Herodot, nu pomeneste despre captivitatea vreunui rege iudeu.Mai repede suntem inclinati sa punem fragmentul de cronica, in perioada de domnie a lui Ioiachim,si Nabucodonosor al doilea, cand Ierusalimul a fost cucerit de cel de-al doilea, regele iudeu fiind omorat sau dus in robia babiloniana.O soarta similara va avea si fiul regelui iudeu, Iehonia.Ceea ce observati Dvs., este ca nu numai legenda, ba chiar si evenimentul istoric, poate fi interpretat gresit, unele intamplari si personaje, fiind substituite de alte intamplari si personaje istorice, ceea ce va determina, o interpretare discutabila a adevarurilor legendare si uneori istorice.
Intr-o legenda solomoniana, intitulata "Preaminte Solomon", informatorul Alexa Isar, povesteste:
"Cum s-a nascut, ( mama lui Solomon) a mers de a cautat printre tigani, poate va gasi un copil nou nascut,si l-a schimba cu o tiganca, luand copilul cel tiganesc, in loc, si crescandu-l in palatul imparatesc,iar pe al ei, l-a lasat in bordei in cenusa. (...)Imparatul, pe baiatul tiganului il lua la plimbare.(...)Mai merg, (si) vad o multime de copii adunati in jurul unui copac, iar in copac, aninat de creanga, un copil care tipa.Intreba imparatul ce i s-a intamplat.
-Iata, -zise unul.-baiatul acela a furat un cutitas de la cutare, iar altul a zis ca el e imparat, (si) a spus sa fie spanzurat pentru fapta lui.Noi ne-am suit l-am legat de copac, si acum tipa."
Aceasta legenda, are o varianta arhetipala,pe care o intalnim in Istoriile lui Herodot.
"Cand copilul ( CIRUS ) a implinit zece ani, o intamplare dezvalui cine este.El se juca in satul in care erau si grajdurile.Se juca chiar in drum cu alti copii de varsta lui.Copiii, in joaca l-au ales ca rege chiar pe cel caruia lumea ii zicea, "feciorul vacarului."(...) Unul dintre copiii, care se jucau laolalta, fiul lui Artembares,(...) n-a vrut sa indeplineasca porunca data, de Cirus.Acesta puse atunci pe ceilalti copii, sa-l prinda,si cum copiii ii dadura ascultare, Cyrus il batu pe baiat cu biciul pana la sange."Ce vrem sa spunem cu asta? Ca mecanismul care determina aparitia motivului folcloric,functioneaza intotdeauna la fel, indiferent ca avem in fata noastra, un basm, o legenda, o balada sau o colinda.Exemplul cel mai interesant pe care vi-l pot da este ghicitoarea.Dar daca aici, simbolurile sunt concentrate asupra catorva trasaturi definitorii, care impingamentalul catre o solutie reala,celelalte produse folclorice sunt mult mai vaste, dispun de mai multe detalii, facand mai usoara cautarea valorii de semnificatie a mitului.In acelasi timp, chiar fiind vorba de legenda, nu trebuie sa acordam incredere absoluta acesteia, in sensul ca legenda ne transmite un adevar.Sigur, ea transmite adevaruri, dar problema este, cui apartin aceste adevaruri? Putem sa facem filozofie cata dorim, dar drumul de la motivul folcloric la arhetip, este simplu si direct, fara complicatiile pe care ni le creem noi singuri.In ciuda tuturor opiniilor contradictorii, se pare ca tocmai existenta "teoriilor primejdioase" ne ajuta sa iesim din impas.
In legenda solomoniana, "Tovaras cu Sfarma piatra",Solomon a facut un lantcat toate zilele, de unde a scos stalpul, si a facut juramant cu fratii sai, ca l-or scoate cand o clatina din lant, si si-o dat drumul prin borta in pamant."
Motivul bortei sau fantanii, pe care am particularizat-o, numind-o "motivul fantanii lui Iosif,",Care face legatura cu lumea cealalta(Egiptul), il vom regasi frecvent in basme si legende.El apare in unele variante ale baladei "Miorita", apare iarasi, in "Povestea lui Harap Alb", in "Praslea cel voinic si merele de aur" a lui Ispirescu,s.a.m.d.Motivul,se regaseste in motivul fantanii Biblice, din Vechiul Testament, unde a fost aruncat Iosif de catre fratii sai, pentru a fi vandut apoi, unei caravane de ismaeliti, care se indrepta catre Egipt.Reperul, sau arhetipul istoric, il reprezinta intrarea triburilor de hicsosi in Egipt, in cea de-a doua perioada interimara.
Intr-o alta legenda,( pg. 211, Sabina Ispas,) "Preaminte Solomon", se vorbeste despre Solomon, ca fiind un baietel mic:
"Si-mparateasa aceea, de unde pana unde, avea un baietel mic.El era cat un fir de mazare"Aceasta idee despre care am amintit si mai inainte,are o explicatie mitologica, care merge in mai multe directii.Copilul ( dar trebuie sa fim atenti la insasi notiunea de copil care apare in texte,) se poate naste dintr-un bob de mazare, ( Mazare Imparat,)-asa cum s-a spus,- dintr-un bob de piper,-de unde si numele eroului-Petrea Piperiul, Chiparus Viteazul-sau este la fel de mare ca un firisor de neghina, de la care isi imprumuta numele.Caracteristica plantelor care fac samanta marunta, este multimea acestei seminte.Alteori, un gospodar are o suta de copii(Suta Ion) Tot odata, notiunea de copil, este folosita in sens istoric, pentru a sublinia aparitia unor civilizatii tinere pe parcursulevolutiei fluctuante a istoriei si civilizatiei omenesti.Grecii au fost numiti astfel de catre Sonkis, preotul egiptean din Sais, cand a vorbit cu Solon, si sub acest nume, de "copiii lui Israel," sunt cunoscuti evreii in cartile sfinte ale Vechiului Testament.
"Preaminte Solomon si sarpele,(pg.222 Sabina Ispas,)este o legenda interesanta, deoarece, incepe cu motivul sarpelui, pe care il gasimsi in basmul lui Reteganul, "Trifon Habaucul".Este vorba de un sarpe care stand intr-un copac, ciobanii lasa focul de sub acest copac mocnind in cenusa, focul se reaprinde si copacul ia foc."Numai varful copaciului, inca nu ardea, insa para si caldura focului, ajungea pana acolo(in varf).Aici sta sarpele, pe-o creanga de vasc,care crestea in varful bradului, incolacit si tipand amarnic,caci arsita focului, il frigea de viu, nu altceva."
Intamplarea face sa treaca pe acolo un drumet ratacit, si sarpele tipand, se ruga de drumet ca sa-l scape de moartea focului, jurandu-i ca-i va fi recunoscator.In Trifon Habaucul, eroul este cel care aprinde prosteste un stog de fan, in care se ascunsesera de cu iarna tot felul de serpi, si fiul imparatului serpilor, se roaga de netot sa fie salvat, in scimbul uinei recompense substantiale.Aceeasi secventa o intalnim si in alte basme, care vorbesc despre intamplarile fratilor gemelari "Busuioc si Siminoc." (Basme fantastice romanesti, vol.VI, autor Ionel Oprisan):
"Acolo la vanatoare, era obaba in padurea aia, urata.Cand a ajuns acolo, era o vatra de foc acolo.(...)Si el a facut focul sa-si friga o pasaricape care a vanat-o cu arcusu.Si zice baba aia din copacul acela:
-Ooo! Ce frig imi e!
Da el:
-Da-te jos daca ti-e frig si incalzeste-te."
Acelasi motiv, este cunoscut in alte basme, ca "Povestea lui Harap Alb", atunci cand eroul se intalneste cu Gerila.Acesta este un om batran, care sade incolacit serpentiform, langa un foc de 24 de stanjeni.Imaginea aceasta de sarpe, poate sa lipseasca din unele descrieri ale batranului, care a capatat vadite trasaturi antropomorfe.
In "Fratele cel rufos al lui Scaraoschi", a Fratilor Grimm, eroul este pus sa inteteasca focul sub niste cazane de smoala in care fierb fostii lui sefi din armata.
In "Ispravile lui Pacala",se reia scena din basmele fratilor gemelari, in care nazdravanul Pacala, aflat la moara dracilor, il orbeste pe unul dintre diavoli, lovindu-l peste ochi cu frigarea in care se afla o bucata de slanina incinsa in foc.Reuand datele, chiar secventa orbirii lui Polifem de catre Ulise,cred ca este similar motivelor folclorice, enuntate mai inainte.Toate acestre motive, subliniem, reprezinta episodul biblic al intalnirii dintre Moise cu Dumnezeu, pe muntele Horeb, muntele lui Dumnezeu, unde divinitatea ii vorbea liderului evreu dintr-un rug in flacari, care ardea, dar nu se mistuia.Dar secventa biblica, nu este arhetipul acestor motive folclorice pe care le-am enuntat mai inainte.Deoarece orice motiv folcloric pleaca de la un arhetip, acest arhetip il reprezinta aici, miscarea soarelui pe ecliptica, ajungand in perioada corespunzatoare pentru pamant al anotimpului hibernal.Atunci se intampla un lucru interesant.Desi soarele se gaseste pe cer, el nu mai are puterea de a incalzi lumea asa cum o face primavara si vara.
Intr-o alta legenda,(pg.229, Sabina Ispas,)coborarea lui Solomon in iad, unde acesta vrea sa construiasca o biserica (legenda care aminteste de povestea Danila Prepeleac a lui Ion Creanga,), arhetipul este putin mai greu de precizat, datorita existentei unor perioade istorice similare.Noi am considerat-o o buna perioada de timp, ca fiind, povestea concentrata a Exodului, deoarece Solomon ii cere lui Scaraoschi, sa-i dea toate sufletele mosilor si stramosilor sai,pe care i-a scos din iad, cu ajutorul unei sfori lungi, rasucite din canepa, sfoara reprezentand prin lungimea ei, un simbol al drumului si respectiv al Exodului.Firul Ariadnei dat lui Tezeu, nu reprezinta un ghem oarecare , cu ajutorul caruia eroul a patruns si a iesit din labirint, ci aceeasi imagine simbolica a drumului, pe care trebuia sa-l strabata eroul grec.Preaminte Solomon,a scos sufletele afara din iad, si le-a dat drumul la odihna cea de veci , in sanul lui Dumnezeu.Simbolurile aici sunt totusi discutabile, deoarece daca Solomon vorbind cu Scaraoschi, ca personaje semilegendare istorice,ii reprezinta pe Moise si respectiv pe Faraon, conducatorul Egiptului,daca scoaterea sufletelor la cerere, acceptata cu o oarecare reticenta de catre Faraon, ii reprezinta simbolic pe copiii lui Israel, daca iarasi, franghia cu care sunt trasi de acolo, reprezinta asa cum am mai spus, drumul Exodului, ceea ce ne incurca este construirea bisericii.Exista posibilitatea, nesustinuta din punct de vedere istoric,ca evreii sa fi avut intentia sa isi construiasca o biserica a lor in captivitatea egipteana, ceea ce nu i-a convenit la un moment dat lui Faraon, care a preferat sa le dea drumul, decat aceasta intentie sa se transforme intr-o realitate concurentiala.In acelasi timp, construirea unei biserici, poate fi intr-adevar legata de istoria lui Solomon si la preocuparea acestuia de a ridica un templu de ruigaciune Domnului sau.Ceea ce deruteaza interpretarea mitului, este insasi mentalitatea noastra, care tinde sa lege coerent, intr-un tot unitar, o serie de evenimente disparate.Pentru ca , daca aceasta constructie, este un fapt istoric dovedit, atunci logic ar fi ca intamplarile ulterioare sa se incadreze tot iostoriei neamului lui Israel,de la aceasta constructie incolo, adica mergand catre distrugerea templului de catre Nabucodonosor al doilea, cu luarea in captivitatea Babiloniana a unui insemnat numar de localnici, si ulterior, eliberarea lor de catre regele Cirus cel mare.In felul acesta, ca personaj, Solomon ar apare numai legat de constructia Bisericii,ca ulterior, el sa absoarba personalitatea istorica a regelui Cirus, asa cum s-a mai intamplat.Aceste doua posibilitati de interpretare le punem in discutie, fara a putea afirma cu certitudine care dintre ele este cea mai corecta.Aceasta sovaire, se naste aici din putinatatea datelor informale.Vorbind mai inainte de Teseu, ne punem intrebarea daca nu cumva, o parte a acestui mit,cel al labirintului, si uciderii balaurului, nu reprezinta ecouri ale celor aratate de noi mai inainte, ecouri retinute in mitologia greaca.Deocamdata afirmatia nu este decat o presupunere fara o sustinere argumentata in mod serios.
Ceea ce ati vazut pana acum, in exemplele aratate, este ca legendele -cel putin acestea,-nu respecta cu fidelitate definitia data legendei de van Gennep.Legenda pleaca de la un personaj cunoscut, si toata lumea conteaza pe istoricitatea lui dovedita, dar dezvoltarea legendei,capata in virtual substanta din alte surse informale istorice, ceea ce poate complica la un moment dat interpretarea.Insusi Solomon, in cazurile de fata, devine un simbol, pentru alte personaje, pe care le ascunde cu personalitatea sa.Intr-o legenda intitulata "Ce e mai usure si ce este mai greu,?"relatata la vremea respectiva de catre mos Toma Stancu, zis si Toma Chelu,(legenda pe care o gasim tot in cartea doamnei doctor Sabina Ispas,) intamplarea povestita se refera la pacalirea lui Isaac de catre Iacov, care s-a dat drept celalalt frate al sau, Esau.Singurul lucru comun dintre aceasta legenda Solomoniana este nationalitatea comuna a eroilor implicati, povestea neavand nimic comun altceva, cu regele iudeilor, Solomon.La fel, putem spune despre legenda" Pataniei mandrului Solomon cu ciuma. Cheia legendei, o descoperim din dialogul pe care Solomon, il poarta cu ciuma:
"-Cine esti?-intreaba Ciuma.
-Eu sunt Mandrul Solomon.
-Tu esti Mandru Solomon , pentru a carui fata a stat soarele-n loc trei zile ca s-o priveasca?"
In proorocirile lui Isaia, exista un episod numit " Boala si insanatosirea lui Ezechia."Secventa soarelui, apare si aici:
"Voi intoarce cu zece trepte umbra cu care s-a pogorat soarele pe cadranul lui Ahaz.
Si soarele s-a dat inapoi cu zece trepte, de pe treptele pe care se pogorase."
In Dictionarul lui Horia C. Matei, se povesteste acelasi eveniment al ciumei din punct de vedere istoric:
"(Urmeaza) pustiirea Iudeei de catre (regele asirian) Sennaherib(705-681 i.d.H.)care cucereste 46 de cetati, deporteaza 20.000 de captivi, si incepe in 701 asediul Ierusalimului, intrerupt probabil de in urma izbucnirii unei epidemii de ciuma,in randurile armatei siriene."
Interesant este ca acest episod istoric, se reflecta si in povestea "Ivan Turbinca ", a lui Ion Creanga.
Printre altele amintim ca poemul Iliada incepe prin a vorbi despre o ciuma pustiitoare care a rarit in mod ingrijorator randurile armatei aheene.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:01

Spiridusul
Pentru a vorbi despre "spiriduş", cunoscut şi sub numele de "spirituş", avem la îndemână dicţionarele: wikipedia, al lui George Lăzărescu şi Dicţionarul de Mitologie Generala.Definiţia dată spiriduşului în wikipedia [mitologie romănească], este foarte interesantă : astfel, spiriduşii sunt creaturi cu chip de om, foarte mici de statură, care, de multe ori, locuiesc in scorburile copacilor, la rădăcinile florilor sau ierburilor. Există spiriduşi buni sau răi, [ o anumită analogie cu gnomul, koboldul, sau trollul din alte mitologii, ], uneori se adună în grupuri mai numeroase şi pot fi buni meşteşugari, producând obiecte fermecate. Alteori, cunosc tainele comorilor de sub pământ, înţeleg limbile plantelor şi animalelor. Par a fi o variantă îndepărtată a naiadelor şi driadelor mitologiei romane, sau a nimfelor mitologiei greceşti.
Conform principiului de bază al hermeneuticii miturilor, care afirmă că un motiv folcloric este egal cu arhetipul său istoric,definiţia dată în wikipedia, nu corespunde realităţii. Aceasta deoarece, definiţia se mişcă numai în planul virtual al mitului, evitând orice referire la valoarea de semnificaţie [care nu se cunoaşte deloc], şi care ne-ar oferi posibilitatea cunoaşterii istorice a acestor fiinţe legendare. Dacă aţi fost atenţi, s-a încercat o pseudoexplicaţie,atunci când autorul, destul de şovăitor, a sugerat originea spiriduşilor, în naiadele şi driadele romane sau nimfele greceşti.Dar el nu o spune ca o certitudine, explicaţia fiind doar o posibilitate de interpretare,nu interpretarea în sine.În acelaşi timp, sugestia nu corespunde unei realităţi istorice, aşa cum ar fi trebuit, comparaţia făcându-se formal,tot la nivelul miturilor, Spiriduşul românesc ,fiind comparat sau considerat descendent, din mitologia romană sau greacă,aşa cum s-a arătat mai înainte.Ciudăţenia,constă în faptul că,basmele noastre populare, chiar şi unele balade, sunt pline de spiriduşi, despre care,exegeza nu ne spune nimic. Să amintim aici despre balada Mioriţa, unde, unul dintre ciobani,este mai mititel,[ conform Mioriţelor colind,],sau numit alături de ceilalţi confraţi ai săi, diminutival,-ciobănaş, sau ciobănaşul, apelativ legat de tinereţea acestuia şi nu de mărimea lui. În cadrul basmelor, [dăm exemplu aici "Povestea lui Harap Alb a lui Creangă, care este o versiune în proză a baladei Mioriţa,], cel care izbuteşte să ajungă la destinaţie şi să învingă toate obstacolele, este fiul cel mic al craiului.Observati aceasta tendinta permanenta de a vorbi la nivelul miturilor si ale folclorului despre niste fiinte mai mici decat oamenii.Sonkin, preotul egiptean ii spunea lui Solon:
-Voi grecii, Solon, sunteti niste copii.
Semnificatia aceasta de copil, se regaseste atunci cand se vorbeste despre neamul lui Israel, aflat in robia egipteana.Ea se refera nu neaparat la copii, ci la faptul ca din punct de vedere istoric, un anumit grup de oameni este mai tanar , s-a format mai recent pe scara cronologica a istoriei omenesti.Intr-un fel expresia este asemanatoare cu a privi unii semeni de sus, desi de data aceasta diferenta este de clase, de bogatia unora si de saracia altora.Spiridusul, este imaginea copiilor lui Israel.
Mitul lui Sisif
O falsă interpretare a mitului lui Sisif,o va face Albert Camus. Unul dintre motivele pentru care facem această afirmaţie, este că autorul respectiv, pleacă de la mit, oferindu-i o explicaţie filozofică: O întâmplare mitologică, serveşte pentru a proiecta mitul în realitate, acestei realităţi, oferindu-i-se o concluzie morală.Al doilea motiv este faptul că hermeneutica, spune foarte clar: unui motiv folcloric,- respectiv mitului lui Sisif,- trebuie să-i corespundă, o realitate istorică, nu una filozofică, şi cu atât mai puţin, o concluzie morală.Etimologia numelui, este incertă.In limba greacă, Sisif înseamnă "Înţelept", "Iscusit", "Priceput",dar şi "burduf de capră". Ultima denumire este atât de aiurea, că orice exeget, o va trece cu vederea, neânţelegând valorile de semnificaţie ale termenului,dar nici sensul iniţial ale celorlalte cuvinte,care vin în contradicţie, cu conţinutul mitului lui Sisif.De ce este acuzat şi condamnat Sisif? Pentru că a divulgat răpirea Aiginei de către Zeus. Din acest motiv,este supus în Hades, caznei de a împinge mereu o stâncă până la coama unui deal, aceasta rostogolindu-se înapoi, pentru ca efortul de împingere să se reia de fiecare dată.Cheia enigmei acestui mit, o deţine Pherekydes, care pune pedeapsa lui Sisif pe faptul că acesta, l-a legat pe zeul morţii, Thanatos, în lanţuri la palatul său. Această legendă, are şi un apocrif românesc, în povestea domnului Creangă, "Ivan Turbincă", eroul, făcând acelaşi lucru cu moartea, în faţa raiului,moarte pe care a băgat-o în turbinca blagoslovită de Dumnezeu, după care a agăţat-o într-un pom.Subliniem faptul că povestea "Ivan Turbincă", este varianta românească a mitului lui Sisif, denumirea de "burduf de capră",fiind sinonimă cu" turbinca "lui Ivan.Mitul lui Sisif,nu este grecesc,deoarece povestea lui este de factură vetero-testamentară.El se găseşte în cele două Cronici: [2 Împăraţi/2 Regi, 19; 35]: "În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului, şi a ucis în tabăra Asirienilor, o sută optzeci şi cinci de mii de oameni.Şi când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte.Atunci Sanherib,împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra a plecat şi s-a întors; şi a locuit la Ninive."Dacă numele lui Sisif în Biblie apare sub forma de Ezechia, istoria îl va numi Iezechia sau Hezechia, şi este fiul şi succesorul lui Ahaz.Ezechia,a fost suveran al regatului Iudeii, domnind între anii 727-698 î.d.H. şi pe vremea acestuia se consemnează asediul Ierusalimului de către Sennaherib,[705-681 î.d.H.],în anul 701 î.d.H.,asediu întrerupt de izbucnirea unei epidemii de ciumă, în rândurile armatei asiriene.Acesta afost mitul lui Sisif.Vă mulţumesc pentru atenţie.
Scufita Rosie
El se numeşte Robert Darnton . Ea se numeşte Scufiţa Roşie . Între cei doi , există o carte care se numeşte : " Marele masacru al pisicii ".Este interesant faptul că autorul ,ne oferă în această carte , o interpretare a basmului menţionat , -chiar dacă nu este de acord cu ea ,- din domeniul psihanalizei . Comentariile ,aparţin profesorilor Erich Fromm şi Bruno Bettelheim . Potrivit acestora , basmul este o parabolă despre subconştientul colectiv în societatea primitivă , subiectul , fiind confruntarea unei adolescente , cu sexualitatea adultă . Simbolurile folosite în basm , au o coloratură erotică ,iar faptul că lupul , după Bettelheim este tatăl fetei ,împinge basmul către o istorioară incestuoasă ,un fel de fapt divers al ziarului "Infractorul" sau "Infractoarea" cu temă similară , proiectat în trecut . Nu este adevărat .Unul dintre motive ,este interpretarea impulsurilor sexuale care se manifestă la adolescenţi , în cadrul unui sistem închis , respectiv în sânul unei familii . Din acest motiv , interpretarea este limitată la familie , concluziile desprinse din simboluri fiind legate de membrii acesteia , cu rezultatele discutabile care s-au văzut . Există totuşi un sâmbure de adevăr în poveste , care poate fi pus în relaţie cu una dintre Istoriile lui Herodot . Potrivit acestuia , Mikerynos , faraon al Egiptului antic , s-ar fi căsătorit cu fiica sa , care ulterior a murit , -probabil la naştere - faraonul construind pentru ea o vacă de lemn , îngropând-o în acest insolit sarcofag care o reprezenta pe zeiţa cerului ,-vaca cerească , Hathor . Interesant este faptul că o serie de basme din colecţia lui Ionel Oprişan , cuprind apocrife similare ,mult mai apropiate de Istoriile lui Herodot decât basmul Scufiţa Roşie.Dar cea mai interesantă dintre toate , ni se pare a fi versiunea greacă a poveştii , care apare legată de mitul Minotaurului şi de labirintul [de fapt inexistent] din insula Creta .Vă amintiţi că regina Pasifae , s-a îndrăgostit de un taur ,şi pentru a se putea împreuna cu el , i-a cerut lui Dedal ,să-i construiască o vacă de lemn în care s-a ascuns . Din această căsătorie împotriva firii s-a născut Minotaurul . Ştiţi ce asemănare există între Mykerinos ,faraonul despre care vorbeşte istoricul Herodot , şi Mynos , soţul lui Pasifae ? Vă învăţ ceva care contravine ştiinţei , semănând mai mult cu o vrăjitorie . Scădeţi , sau scoateţi din numele faraonului gruparea de litere " keri " şi citiţi ce rămâne .
Povestea lui Harap Alb
O serie de basme populare si culte- si aici ne vom referi printre altele si la unele dintre basmele domnului Creanga,nu sunt altceva decat apocrife Biblice.Aceasta inseamna, ca o serie de intamplari,care s-au petrecut cu multa vreme in urma, avand o valoare arhetipala(deci o baza de plecare istorica de necontestat,)se vor regasi in Biblie, in Vechiul Testament, dar si in Povestea noastra, sub forma infidela a unor motive folclorice, cu valoare simbolica.Deoarece noi vom considera in mod oarecum fals ca arhetipul il constituie ceea ce apare mai intai in Vechiul Testament, variantele care apar in basmele noastre populare si universale, le numim apocrife. Nu toti exegetii vor fi de acord cu cele spuse aici. Unii dintre ei, necunoscand valoarea de semnificatie a basmului, vor face o serie de afirmatii gratuite, care nu corespund insa realitatii transmise de text.
Ceea ce m-a distrat la un moment dat, dar va marturisesc, fara rautate, au fost afirmatiile unui mare exeget roman Garabet Ibraileanu, referitor la Povestile lui Ion Creanga.
"Sa nu ne inselam,-spunea domnia sa si nici nu stia cata dreptate avea,-Povestile lui Creanga, sunt bucati rupte din viata poporului moldovenesc.Soacra si nurorile ei, Stan Patitul, Badea Ipate, etc., sunt oameni vii, tarani din Humulesti, tarani din plasa Muntelui,din judetul Neamt.Si vestitii nazdravani, Ochila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila, Gerila si Setila, sunt flacai sugubeti si" ai dracului",ca si dascalii Mogorogea, Trasnea si ceilalti din "Amintiri"...-numai cat tratati epic."-incheiat citatul.(pg.42)
Dar cum ar fi aceste povesti daca personajele respective ar fi fost tratate cu o tuica, o bere, sau un pahar cu vin, nu ne mai spune nimeni.Si autorul continua in acelasi spirit autodemolator:
"Creanga este atat de realist, incat unele dintre povestile lui sunt aproape lipsite de miraculos, iar altele au acea specie de miraculos care ingaduie povestitorului sa inzestreze pe eroii sai cu insusiri sufletesti si trupesti, peste masura omeneasca.Iar creatiile pur fantastice,, ca zmeii s.c.l., Creanga le imprumuta o viata curat omeneasca, si anume taraneasca; ii amesteca cu desavarsire in mediul de toate zilele din Humulesti, si-i trateaza pe un picior de perfecta egalitate."
Care picior de egalitate?Autorul nu ne mai spune, asa ca Dvs., va trebui sa alegeti cu discernamant, daca acel picior, este stangul sau dreptul.
Ca urmare a acestor scapari,Garabet Ibraileanu, va trage doua concluzii care mie personal mi s-au parut foarte simpatice:
1)"Opera lui Creanga, este epopeea poporului roman."
2)"Creanga, este Homer al nostru".
Raspunsul meu este simplu:
Aiurea.Domnul Garabet Ibraileanu, va imbrobodeste, si data fiind personalitatea domniei sale sunteti in stare sa credeti ceea ce va spune.
Din clipa cand Garabet Ibraileanu, exprima astfel de opinii,el deschide,fara nici o intentie negativa desigur,cutia Pandorei, interpretarii nationale, a unei povesti, care are un caracter universal.Pentru ca iata ce aflam de la un alt exeget, Cristea Sandu Timoc:"Ovidiu Barlea, in volumul" Povestile lui Creanga," (1967) arata ca tipul A.Th.531(Spanul), este atestat in intreaga Europa, dar si in India si in America,iar tipul A.Th.513,( al tovarasilor supranaturali,)este raspandit in Europa, precum si sporadic, in Africa.(conform catalogului Aarne Thompson,ed.1964.)"Ce face Cristea Sandu Timoc? Ne spune intr-un limbaj simplu, ca Povestea lui Creanga, este universala, contrazicandu-l pe Garabet Ibraileanu, care are o cu totul alta opinie.Afirmatia lui Garabet Ibraileanu,s-a raspandit in randul exegezei, determinandu-i pe unii comentatori sa sustina o serie de lucruri, care sunt in afara realitatii istorico-mitologice a povestii noastre.Spre exemplu:
"(Harap Alb,)... este este asa cum se spune in colindele noastre, junele bunu dintr-o indepartata epoca, a civilizatiei taranesti...", iar uriasii din poveste, "sunt simboluri simpatice, ale duhului pamantului, dar si ale virtutilor populare, expresii ale felului de a fi, a gandi, ale poporului nostru,foarte inzestrat vital,prietenos,saritor, neprotocolar, iscusit, optimist, s.a.m.d."Putem face orice interpretare dorim dar eu ma intreb, de ce aceasta poveste a fost atat de importanta pentru Ion Creanga, incat el a simtit nevoia sa ne-o spuna?Eu, ca cititor, am nevoie de o relatie mult mai simpla, care sa se stabileasca intre mine si Poveste. Vreau, sa stiu care este mesajul , care este morala Povestii,care este cu alte cuvinte, valoarea ei de semnificatie, pentru ca povestile nu se spun numai de dragul divertismentului, asa cum sustin unii exegeti.Povestile au o tinta precisa, si aceasta tinta suntem noi, cititorii, fie ca suntem tineri sau batrani, femei sau barbati.
Cand Pompiliu Constantinescu afirma ca "mitul narativ din Povestea lui Harap Alb, isi releva existenta epica in sine,ca proiectie in fantastic,"am avut sentimentul ca cineva cauta sa ma pacaleasca.Cine spune adevarul si cine incearca sa ne induca in eroare?Garabet Ibraileanu cu realismul lui Creanga sau Pompiliu Constantinescu cu epicul proiectat in fantastic? Singura consecinta a acestui citat este ca trebuie sa-l inveti pe dinafara, ca sa-l tii minte, dar daca te intreaba cineva despre ce este vorba, nu poti sa dai nicio explicatie plauzibila. Autorul nu ne explica de ce craiul, tatal lui Harap Alb, avea numai feciori, in vreme ce fratele acestuia avea numai fete.El, ca si ceilalti, ne lasa sa ne balacim intr-o ignoranta culturala, din care insasi menirea lui de exeget,trebuia sa ne scoata.Dar el nu o face, nu pentru ca ar fi lipsit de inima, ci pentru ca nu cunoaste valoarea de semnificatie a Povestii, toata cercetarea alunecand pe ideea limbajului folosit de Creanga, pe taranismele sale, confundandu-se valoarea de semnificatie a Povestii, cu perspectiva taraneasca din care Creanga ne spune aceasta istorie.Ca sa intelegeti despre ce este vorba, incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari:"Daca Biblia, este scrisa in Limba Romana, este ea romaneasca?"Daca intr-o biserica, un capitol din ea este citit de un taran,inseamna ca personajele din Biblie sunt tarani de-ai nostri, din Ardeal sau din Moldova,doar pentru ca il auzim pe omul nostru ca vorbeste ardeleneste sau in dulcele grai al Iasului?"Stiti ce faceti acum?Ati inceput sa va indoiti.Ori motorul cercetarii striintifice, se pune in miscare pornind de la propria noastra indoiala.Ea-indoiala- este cea care ne determina sa aflam unde este si cum arata adevarul. Pentru a ne familiariza cu continutul Povestii, -pe care am convingerea ca fiecare dintre noi il cunoaste destul de bine-, vom apela la rezumatul lui Jean Boutiere:
"Un tanar print, se duce la unchiul sau care trebuie sa-l faca mostenitor.Este obligat pe drum sa sa-si schimbe identitatea cu un om despre care a fost atentionat la plecare sa se fereasca.Insarcinat in trei randuri cu misiuni periculoase, de catre necunoscut care vrea sa scape de el, tanarul revine totdeauna victorios,datorita ajutorului unui cal fermecat, al unei zane, al unor tovarasi miraculosi si al unor animale recunoscatoare.Dupa ce tradatorul a fost demascat, eroul se casatoreste cu printesa pe care a cucerit-o in ultima instanta."Inainte de a incepe interpretarea Povestii,subliniem faptul, ca "Popa Smantana", cum i-a zis lui Ion Creanga, Jacob Negruzzi, indiferent de neconformismul sau fata de autoritate in genere, si de cea bisericeasca mai ales,era un foarte bun cunoscator al scrierilor sapientiale Vetero-Testamentare.
Nu trebuie sa pierdem din vedere niciodata acest aspect, ca Ion Creanga,in ciuda firii sale neastamparate,era un bun cunoscator al Bibliei.Si acum haideti sa citim Povestea impreuna.Sa ne amintim cum debuteaza Povestea lui Harap Alb:
"Amu cica era odata,intr-o tara un crai, care avea trei feciori.Si craiul acela mai avea un frate mai mare care era imparat intr-o tara mai departata.Si imparatul, fratele craiului, se numea Verde Imparat.Si Imparatul Verde, nu avea feciori, ci numai fete."Aparent, actiunea Povestii se desfasoara intr-un spatiu geografic neprecizat.Nu ni se spune unde se gasesc tarile celor doi imparati, aceasta imprecizie, plutind si in jurul cronologiei, adica a timpului cand aceasta istorie fantastica s-a desfasurat, cat si in privinta numelor reale ale personajelor implicate in Poveste.Aceasta stare de lucruri, va determina pe unii exegeti sa inventeze un concept pe care l-au numit "illud tempus" sau "illo tempore", care nu este altceva decat o definitie a acestei "imprecizii creatoare a povestitorului popular.Exegetii au spus in felul urmator:Exista un timp istoric, legat de derularea evenimentelor omenesti care a fost masurat cu o oarecare precizie, si in care evenimentele povestite, pot fi incadrate.Daca aceasta incadrare este imposibila, inseamna ca timpul cand s-au desfasurat evenimentele mentionate, se gaseste undeva la inceputurile istoriei, dar nu in cadrul istoriei, ci in afara ei.Acest timp, a capatat denumirea de "illo tempore"facand ca produsul folcloric, sa fie amplasat aici.Ori ceea ce nu a abservat exegeza, este faptul ca nici un eveniment nu se poate produce in afara istoriei, pentru ca istoria, tocmai aceasta relatie o stabileste:existenta unei intamplari, petrecute in timp.Nimic nu se poate intampla fara timp.Chiar si ignoranta noastra poate fi stabilita in timp desi ea apartine mai degraba mentalului, decat istoriei.La un moment dat, acest concept, a inceput sa defineasca, nu momentul din afara istoriei, cand s-au petrecut evenimentele din basm, ci incapacitatea culturala a exegezei, de a stabili cu certitudine, istoria intamplarilor povestite.Am aratat ceva mai inainte cum incepe Povestea lui Creanga.Daca exegeza nu este capabila pe baza acestui inceput (si a altor detalii narative) sa stabileasca timpul cand s-au intamplat evenimentele,aceasta incapacitate se datoreaza abordarii defectuoase a Povestii.Si acest defect de logica, va permite in mod ciudat, ca unii comentatori, sa afirme ca Povestea se desfasoara intr-un cadru taranesc,ca Harap ALb este taran, si ar mai fi lipsit afirmatia ca locuia in Humulesti, numai pentru ca Povestea o spune Creanga, seducandu-ne cu graiul sau moldovenesc, pentru ca in felul acesta confuzia sa fie totala.Primul lucru pe care trebuie sa-l faca un comentator, este sa se intoarca in copilarie, si sa inceapa cu intrebarile pe care le punea atunci:De ce?-asa cum proceda cand vroia sa capete o anumita explicatie.De ce imparatul se numea Imparatul Verde? De ce craiul avea numai baieti?De ce imparatul avea numai fete?Greseala care se face de regula in abordarea folclorului, este aceea ca se considera produsul folcloric, ca fiind o creatie personalizata, avand la baza niste emotii, ca este vorba aici de o creatie a mentalului, in care nu se reflecta decat personalitatea aceluia care a scris.Eu spun cu totul altceva.Povestitorul, nu creeaza opera sa fara sa aiba un model.Acest model, sunt faptele de viata, sunt evenimentele reale, care pot fi fixate in coordonate istorice.Cine acuza basmul si produsul folcloric, de lipsa unei baze istorice, isi face un mare deserviciu, iar ceea ce este si mai grav, reuseste sa ignore capacitatea Dvs. de gandire.Iata ce citim in "Biblioteca Istorica" a lui Diodor din Sicilia:(pg.44):
"...dupa cum recunoaste toata lumea, o seceta mare bantuia aproape tot pamantul locuit, cu exceptia Egiptului, fiindca tinutul fusese ocrotit prin insusi asezarea lui..."
Despre seceta,se vorbeste in mai multe locatii si in Vechiul Testament:
"Cei sapte ani de belsug care au fost in tara Egiptului, au trecut.Si au inceput sa vina cei sapte ani de foamete, asa cum vestise Iosif.In toate tarile era foamete.Dar in toata tara Egioptului, era paine."
Iar putin mai departe, putem citi:
"Cand a auzit Iacov ca este grau in Egipt,a zis fiilor sai:
-Pentru ce stati si va uitati unii la altii?-Si a mai zis:
-Iata, aud ca este grau in Egipt, pogorati-va si cumparati grau de acolo, ca sa traim si sa nu murim."_________________
Seceta care a bantuit lumea Marii Mediterane, tara Canaan, tara Heteilor si dincoace de stramtoare(careia grecii ii spuneau Stramtoarea lui Heracles, si vorbesc aici ca sa se inteleaga de ceea ce astazi se numeste stramtoarea Bosfor si Dardanele,) a patruns in amintirea orala si scrisa a oamenilor locurilor.Nu numai ca a patruns, dar s-a si transformat in mit.Cele citate din Biblie, apartin Canaanului.Cum apare reflectarea secetei in mitologia elina?Citim in cartea lui Kun, "Legendele si miturile Greciei antice":(pg.67):
"Zeita Demeter,se mahni si mai tare. Se manie peste masura pe Zeus, stapanul tunetelor, pentru ca o daduse lui Hades, pe fiica ei Persefone,fara a-i cere invoirea.Parasi pe zei,parasi luminosul Olimp, lua infatisarea unei muritoare, si imbracandu-se in
straie cernite,rataci mult timp printre muritori,plangand indurerata."
Deja povestea aceasta este incarcata de semnificatii simbolice.Pentru ca Demetra este zeita fertilitatii si a agriculturii.Ea este Zeita, dar copila ei este tocmai aceasta fertilitate, tocmai aceasta agricultura primitiva, amandoua reprezentand rodul, in dubla semnificatie pe care o presupune:rodul pantecului zeitei, rodul graului cand face spic, sau al pomilor cand se umplu de roade, adica de poame.Intamplarea este o alegorie.Nu se spune cauza, dar moartea, reprezentata de Hades, a luat acest rod al pantecului zeitei,(care poate fi vazuta si ca anotimpul cand trebuiau sa se coaca granele pe camp.) dar cauza trebuie subanteleasa, pentru ca mitul ne spune adevarurile pe ocolite si dupa multe eforturi, ca in telenovele:Soarele stie ca Hades este autorul.Ori soarele si Hades se confunda la un moment dat unul cu celalalt.Primul devine cauza, al doilea efectul.Hainele cernite pe care le imbraca zeita, reprezinta seceta, faptul ca aceasta caldura excesiva, a transformat granele in scrum.Din aceasta cauza, Harap Alb, se insoteste cu Flamanzila si Setila, cele doua entitati care simbolizeaza seceta, si nu romani simpatici, mancaciosi si bautori, dar altfel plin de virtuti, cum sugereaza exegeza.De aceea, in unele basme, eroul ii cere sa i se faca o turta de cenusa amestecata cu laptele mamei sale.Dar cenusa este recolta uscata de pe camp, motiv pentru care in "Ispravile lui Pacala", a lui Petre Dulfu, popa ii pune lui Pacala saci umpluti cu cenusa pe care sa-i macine la moara dracilor.(adica in Egipt.)
Pentru ca textul cu Demetra, putea sa nu fie inteles de oameni, s-a lasat o usa deschisa catre semnificatia adevarata:
"Pe pamant nu mai crestea nimic. Frunzele copacilor palira si se scuturara. Codrii se despuiara de vesmantul lor.Iarba se ofili.Florile isi plecara coronitele lor multicolore si se uscara.Livezile nu mai dadeau rod,viile verzi de asemenea.Nu se mai coceau ciorchinii grei, plini de must.Viata abia mai palpaia pe pamant.Foametea domnea pretutindeni.Peste tot se auzeau plansete si vaete.(Acestea erau de fapt plansetele si vaetele zeitei despre care am citit mai inainte.)Dar Demeter coplesita de durere, ca-si pierduse fiica iubita,nu vedea si nu auzea nimic."Singurul tinut care isi pastrase prospetimea, datorita apelor binecuvantate ale Nilului, era Egiptul.Rapirea zeitei Persefona de catre Hades si ducerea fetei in imperiul subteran al mortii, inseamna tocmai acest lucru:In vreme ce toata lumea suferea de seceta, singurul loc unde se mai faceau grane,era Taramul Mortii, condus de Faraon, adica Egiptul.Pentru ca inca din vechime, Egiptul, datorita cultului pe care il promova, era considerat o lume infernala.De aceea, Dumnezeu va salva copiii lui Israel din apa mortii, care strabatea infernul, ducandu-i spre tara unde curge lapte si mier,tara Fagaduintei.Sicriul in care se gaseau acesti copii reprezentati la un moment dat chiar de Moise, era Egiptul.Se creea astfel un paradox, sanctionat sau reprosat egiptenilor de catre mitologia greaca:In vreme ce lumea vie tragea sa moara, lumea infernala, Egiptul, continua sa ramana verde, sa aiba viata, pentru ca Hades, zeul infernal al mortii, (care in Egipt purta desigur alt nume, acesta putand sa fie de fapt chiar numele lui Faraon,) o furase pe Persefona.
_Cred ca am fost destul de explicit aratand de ce fratele mai mare al craiului, se numea Imparatul Verde, iar tara lui,(desi era vazuta din afara ca un mormant urias,) se numea la randul ei, tara Verde.Desigur, exegeza, minimalizeaza numele imparatilor si crailor din basme,legand aceasta denumire mai mult de fantezia creatorilor populari decat de semnificatia simbolica pe care o contine.Am obtinut acum un reper fix si un vector in miscare.Reperul este Egiptul antic, vectorul este fiul de crai care se indreapta catre Egipt.Motivatia acestei miscari, este data de seceta generala care bantuia lumea si de situatia exceptionala a Egiptului, care dispunea de granele trebuincioase celorlalti.Observati?A fost suficient sa punem corect intrebarea, ca raspunsul, a aparut aproape de la sine.Voi face o scurta paranteza, pentru ca mi-a venit o idee pe care doresc sa vi-o impartasesc si Dvs.Ce fac doi oameni cand se intalnesc?Se saluta si daca se cunosc, vorbesc.Dar despre ce vorbesc ei?In marea majoritate oamenii vorbesc despre trecut, despre amintirile lor, despre istoriile care sunt inchise in aceste amintiri.Viitorul este o fictiune, si din acest motiv, oamenii simpli nu vorbesc despre el, pentru ca nu-l cunosc, si nu prea stiu ce sa spuna despre acesta.Din acest motiv,viitorul este tezaurizat mai mult de politicieni, care sunt niste creatori de posibilitati stiintifico-fantastice.Despre prezent, iarasi nu se poate vorbi.Pentru ca prezentul are darul sa semene cu o pasare care zboara intotdeauna spre trecut.Prezentul oamenilor, se confunda foarte mult cu trecutul lor.Acelasi lucru se intampla cu creatorul de folclor.El nu poate povesti despre prezent, pentru ca acest prezent abia incepe sa se formeze, si povestitorul, nu are amintiri despre el.De asemeni nu poate vorbi despre viitor, pentru ca tot asa, noi nu avem amintiri despre sau din viitor.Exista totusi o exceptie de la regula, Erich von Daniken, dar falsele lui "Amintiri despre viitor", apartin trecutului.Ce face povestitorul?Ne povesteste amintirile care au ramas in mentalul sau despre trecut.Pentru ca pentru el, aceste amintiri au o mare valoare, si intamplarile au o morala, sau cel putin asa crede el.Din acest motiv, povestitorul, ne povesteste trecutul, chiar daca amintirile nu-i mai apartin decat pe o durata limitata, celelalte, fiind ale umanitatii, din care face si el parte.Bun. Cum este rezolvata povestea secetei in Povestea lui Harap AlB? Foarte simplu.Prin introducerea a doua entitati, Flamanzila si Setila.Acestea fac ravagii in lume, cand le intalneste eroul Povestii, si Egiptul va deveni tinta celor trei calatori, care navalesc in el, intrand in istorie, sub numele triburilor hicsose, sau a "regilor pastori", cum sunt numiti in alta parte.Este momentul sa raspundem la cea de-a doua intrebare.De ce imparatul, are numai fete ?Cu toate ca raspunsul l-am dat putin mai inainte, sunt convins ca nu i-ati acordat o mare atentie.Din doua mari motive.Va amintiti ca Imparatul, este unul si acelasi cu Faraon, si se numeste imparatul Verde, din cauza ca insusi Egiptul poarta numele acesta.In Vechiul Testament, Faraon, da o porunca ciudata moaselor egiptene:
"-Cand veti implini slujba de moase pe langa femeile evreilor, si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat(copilul pe care-l va naste femeia,) sa-l omorati, iar daca este o fata, s-o lasati sa traiasca."
Deoarece moasele nu vor respecta ordinul dat de fereon, acesta il reformuleaza, dandu-l sub forma de decret catre toata populatia Egiptului:
"Sa aruncati in Rau(in Nil),orice baiat care se va naste, si sa lasati pe toate fetele sa traiasca."
In Evanghelia dupa Matei, vom intalni aceeasi forma de de reglare demografica, desi incidentul, nu este confirmat de istoria profana in ceea ce-l priveste pe regele Irod.In legenda raului Ganga,din epopeea indiana Ramayana, ni se povesteste acelasi episod referitor la inmultirea excesiva a poporului evreu, motiv de mare tulburare(sau suparare) pentru Faraon:
"Asamanjas, ajunsese un nebun plin de cruzime.Isi petrecea timpul aruncand intr-un rau (dar" Raul" este denumirea pe care evreii o dadeau Nilului,) copiii mici si radea plin de veselie, vazandu-i cum se chinuiau murind.Fireste, poporul incepu sa-l urasca pe nebun, si-l izgoni din tara."Dar aceasta secventa nu exista din punct de vedere istoric, pentru ca, copiii aruncati in Rau, nu sunt decat copiii lui Israel, care traverseaza Marea Rosie,-cum scrie Biblia, in capitolul Exodul, atunci cand avand in frunte liderul lor spiritual, parasesc Egiptul.Tn varianta indiana, este singurul loc in care se spune in mod clar ca evreii nu vor trece prin Marea Rosie ci peste fluviul Nil, lucru pe care il face si Biblia, dar intr-un alt context, ceea ce face ca episoadele, sa para straine intre eledesi vorbesc despre acelasi lucru. Vreau sa retineti asta, ca aruncarea copiilor lui Israel in Rau, se refera de fapt la Exodul, cand in alta parte, Biblia ne spune ca poporul lui Israel, traverseaza Marea Rosie ca pe uscat._Prima parte a raspunsului, ar fi trebuit sa se lege de faptul ca Faraon ucidea copiii nou nascuti de sex masculin, dar raspunsul acesta este fals, deoarece episodul face referire certa la Exodul Biblic, care este povestit in forma lui mitologica, la fel ca in mitul Persefonei al grecilor.Al doilea raspuns (care este si cel adevarat, este urmatorul, sau se leaga de urmatoarea constructie logica:Zeul infernului, fura rodul Demetrei, pe care il transfera in infern.In limbajul desacralizat, asta inseamna ca in Egiptul lui Faraon, existau grane, in vreme ce dincolo de tara Egiptului, lumea incepea sa moara.Singura solutie, era aceea sugerata de Iacov copiilor sai:Ce asteptati?Duceti-va in Egipt sa aduceti grane, ca sa nu murim.Ce face fiul cel mai mic al craiului?Porneste la drum, ajunge dupa diferite peripetii in Egipt, se casatoreste cu fata lui Faraon sau a lui Potifera(Putifar dupa alte grafii,) zeita Asnat sau Asineta, care era fiica zeitei Neith, sau a zeitei cerului Hathor(corespondentul zeitei grecesti Demetra.).Asineta, este una si aceeasi cu fiica lui Demeter, Persefona.Prin urmare Harap Alb, se coboara in Egipt si se lupta cu Faraon(Hades,) luand-o pe Persefona(Asineta) de sotie.Primul lucru care o sa-l aud de la Dvs., este ca o fac pe desteptul si ca incerc sa va seduc cu vorbele.Nu este adevarat.Si stiti din ce cauza?Datorita visului lui Iosif, care imi confirma teoriaAcesta le spune fratilor sai:
" Noi eram la legatul snopilor,in mijlocul campului.Si iata ca snopul meu s-a ridicat si a stat in picioare.Iar snopii vostri l-au inconjurat,si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui."
Fratii lui iosif, nu au inteles mesajul visului, dar i-au dat o interpretare oarecare:
"Doar n-ai sa imparatesti tu peste noi.Doar n-ai sa ne carmuiesti tu pe noi?"
Ori visul lui Iosif spunea altceva:
In timp ce granele voastre vor fi sarace, doar Egiptul va fi in masura sa va stinga foamea si sa va scape de la moarte.Iar Iosif va fi cel care, casatorindu-se cu fiica Demetrei, va va salva."Asa spunea visul.Ca Iosif se va casatori cu Persefona, fiica Demetrei,de aceea rodul va fi in casa lui.Filonul memorial grecesc,cuprinde si el aceasta intamplare istorica, a ascunderii -de data aceasta nu a lui Moise,( ceea ce reprezinta persapectiva ebraica a povestii,)-unui barbat printre fetele lui Lycomede.Numai ca grecii, il vor numi pe eroul lor Ahile, care este dupa parerea mea, pronuntia inversata a numelui pe care evreii il foloseau pentru Dumnezeu.Pentru ca Ahile, in forma inversa Eliha, este pronuntia deformata a cuvantului Elohim, pluralul numelui lui Dumnezeu(El,) insemnand"Cei puternici."Ce se va intampla cu Ahile/ Dumnezeu/Moise, o sa ca spunem ceva mai tarziu, pentru ca in decursul desfasurarii narative, Harap Alb, se va intalni cu El, de cateva ori.Hai sa va povestesc in momentul acesta, altceva.Citeam intr-un ghid(indrumar) pentru Bacalaureat:
"Speriat de necunoscut, si lipsit de experienta, el,(Harap Alb,) se vaicareste de fiecare data cand Spanul il supune la cate o proba, isi plange de mila:
"-Asa este maicuta, -raspunse Harap Alb, cufundat in ganduri, si galben la fata de parca-i luase panza de pe obraz.Spanul vrea sa-mi rapuie capul cu orice pret."
Dar aceeasi plangere, apare in folclorul nostru romanesc, in balada Miorita:
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:03

Danila Prepeleac
lon Slavici, va pune in mod deosebit accentul pe limbajul folosit de Creanga,mesajul povestilor acestuia pierzandu-se din aceasta pricina.Pentru ca, fara a nega valoarea limbajului folosit (acesta avand importanta lui in comunicare, ca mijloc de transmitere a informatiei folclorice) se pierde din vedere ceea ce este dupa mine lucrul cel mai important: chiar informatia folclorica.
Doi folcloristi, se duc sa culeaga folclor autentic.Dupa ce fac inregistrarile de care au nevoie, unul dintre ei ii spune celuilalt:
-Ai vazut ce material extraordinar am adunat?
-Da, ii raspunde acesta.Dar nici povestitoarea nu arata rau.
O asemenea opinie, depre "povestitoare", apare si intr-unul dintre comentariile lui Nicolae Iorga, atunci cand spune:
"Cu totul alta este valoarea povestii lui Danila Prepeleac,-de un extraordinar umor si pe alocurea de o forma literara aleasa,-ca atunci cand dracul e pus sa chiuie,si naratorul gaseste accente in adevar epice."
Va dati seama care ar fi fost reactia exegezei, daca autorul si-ar fi suflat nasul in batista, subliniind in acest fel un anumit aspect narativ.La fel de profunde sunt si opiniile lui George Calinescu, potrivit caruia, povestile lui Creanga, "sunt dezvoltari ale unei observatii morale milenare."Astfel, 'Danila Prepeleac dovedeste ca prostul are noroc, Punguta cu doi bani da satisfactie mosilor care nu traiesc bine cu baba, (...) Povestea lui Stan Patitul, cuprinde morala barbatilor cu privire la femei,Ivan Turbinca demonstreaza ca moartea a fost lasata de Dumnezeu cu socoteala,Povestea lui Harap Alb,e un chip de a dovedi, ca omul de soi bun e vadeste sub orice strai, si la orice varsta, "s.a.m.d.
Basmul lui Creanga, debuteaza prin prezentarea a doua personaje:
"Erau odata intr-un sat, doi frati, si amandoi erau insurati.Cel mare, era harnic, grijuliu si chiabur, pentru ca unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila, dar n-avea copii.Iara cel mai mic, era sarac.De multe ori fugea el de noroc si norocul de dansul,caci era lenes, nechibzuit la minte si nechibzuit la trebi.Si-apoi, mai avea si o multime de copii."
Cheia de dezlegare , a ghicitorii pe care o avem in fata, este aceasta aluzie foarte fina, la adresa copiilor.Fiindca, mentionarea lor nu apare ca un fenomen singular, numai in scrierile lui Creanga.Preotul din Sais, Sonkis, ii va spune lui Solon ca grecii fata de egipteni sunt niste copii.Referirea, sublinia aici faptul, ca istoriceste, grecii au aparut mai tarziu pe scara istoriei decat egiptenii.A doua semnificatie legata de acest termen, se refera la potentialul de inmultire naturala, conditie esentiala pentru ca un popor sa poata sa rezisate pe scara istoriei.Amintiti-va ce scria in Exodul:
"Iar fiii lui Israil s-au prasit, au sporit, s-au inmultit si s-au facut tari din ce in ce mai mult,si tara s-a umplut de ei..."O marturisire asemanatoare va apare si in Facerea/Geneza, cand Dumnezeu ii va spune lui Avram:
"Nu acesta va fi mostenitorul tau, ci acel ce va iesi din maruntaiele tale, acela va fi mostenitorul tau.-Si l-a scos afara din cort si i-a zis:-Ia uita-te la cer si numara stelele, daca poti sa le numeri.-Si a mai zis:"Atat de multi vor fi si urmasii tai."
Cand femeia ramasa acasa, inghite un bob de piper, ea va da nastere unui erou care se va chema "Piparus Petru", "Chiparusul", pentru a sublinia parca aspectul vegetal al acestei nasteri.Dar ca simbol, bobul de piper sau de fasole, subliniaza pe langa natura vegetala a conceptiei, si notiunile de copii(data de marimea bobului inghitit, care este mic),cat si multimea lui, aceasta multime, sugerand un alt termen care apare in Biblie, si anume acela de semintie, cuvant derivat din samanta.Reversul omului cu copiii multi, este omul fara copii.Dar cel care nu poseda urmasi, este asemenea unui om mort.Daca in Povestea lui Harap Alb, fratele craiului-Imparatul- avea fete, aici acestea lipsesc, pentru ca in felul acesta singularitatea fratelui, sa sublinieze lumea infernala in care fratele cel mare traieste, si care noi o vom numi ca si mai inainte, Egiptul, considerandu-l o lume a mortii prin excelenta.
Pentru a putea scapa de nevoile care il apasau parca din ce in ce mai greu,Danila ii cere fratelui sau carul sa mearga in padure ca sa ia lemne:
"Lui Danila atat i-a trebuit.Ia acum carul cu boii fratane-sau,si porneste.Cum ajunge in padure, chiteste un copac care era mai mare, trage caruta langa el, si fara sa dejuge boii, incepe a taia copacul, ca sa cada in car deodata.Trebi de-ale lui Danila Prepeleac.Bocaneste el cat bocaneste,cand paaarrr! cade copacul peste car de-l sfarma si peste boi de-i ucide ."
Se creeaza pe undeva impresia,-de altfel foarte bine regizata de autor,- ca Danila Prepeleac, da aici-ca si in alte secvente- dovada de o prostie inegalabila.Ori a face o astfel de afirmatie, inseamna o inerpretare formala a povestii lui Creanga.Pentru ca autorul, incearca prin orice metoda sa ne faca sa acceptam informatia pe care ne-o transmite.Noi suntem ca niste copii mofturosi care nu vrem sa ne luam doctoria, decat daca deasupra este presarat putin zahar.Problema este ca acest episod, este un motiv folcloric.El este motiv folcloric, pentru ca se repeta cu unele modificari de structura, in diferite variante.Este motiv folcloric, pentru ca sub o forma simbolica, transmite o anumita informatie.Ironia este ca personajele care retraiesc repetitiv aceasta secventa, nu sunt zugravite ca avand prostia lui Danila Prepeleac.Astfel citim intr-o varianta populara,-"Omul la targ":
" S-a dus dupa lemne in padure.S-a bagat acolo intr-un parau afund.Atatea lemne o pus el, atatea lemne o pus.Ce sa poata vacile iesi de acolo.Batut-o la ele, suduit-o, facut-o, Doamne pazeste.S-o facut sara, noapte.S-a pomenit cu zmeul ca vine acolo la el."
Acelasi motiv il vom gasi si in varianta populara a Povestii lui Stan Patitu",care se numeste:"Flacaul credincios":
"Intr-una din timp, intr-o vara, el cara saci de grau de la o mosie boiereasca(Egiptul/Fratele mai mare.) unde-i ducea la un slep.Acolo trecea o apa.(Marea Rosie)Apoi trebuia sa puie carutele pe pod, pe vase, cu boi cu tot.S-a dus numaidecat diavolul si i-a dat boii cu carute cu tot in apa, si el a ramas cu mainile-n buzunar."Evenimentul va aparea si la Petre Dulfu, in "Ispravile lui Pacala":
"Iar acolo-ntr-o poiana, sub o rapa se opri,
Si din jug, scotandu-si boii, de-un stejar ii priponi.
Apoi hai sa cate lemne.Dara cand venea-napoi,
De pe unde colindase, ..Ce sa vaza?Bietii boi,
Se zbateau ca arsi in funii, caci se pomenira tzup,
C-un ursoi de-odata-n fata si c-o namila de lup!"
Daca aici, textul impune si o alta interpretare,in basmul lui Greuceanu, a lui Petre Ispirescu, motivul este foarte clar conturat si prin el o sa va oferim explicatia pe care aceste motive folclorice o au.
"Inaintand el alene, rasturnat in caruta, trecu pe langa un diavol schiop, care le tinea calea drumetilor, ca sa le faca neajunsuri.Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu, dara ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca,ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat, si-l arunca departe in urma.Apoi tot el zise Greuceanului:
-Mai vericule, ti-ai pierdut cuiul, du-te de ti-l cauta.
Greuceanu, sarind din caruta, isi uita acolo palosul, din greseala.Iara cand el isi cauta cuiul, diavolul ii fura palosul, apoi, asezandu-se in marginea drumului, se dete de trei ori peste cap, si se schimba intr-o stana de piatra."
Am sa va spun personajele care alcatuiesc acest episod, chiar daca nu o sa fiti de acord, cu modul in care acestea au fost zugravite de povestitori:Danila cu carul, ca si Greuceanu, care sta in caruta, este Faraon.Drumul pe care merge Greuceanu, este drumul Exodului.Diavolul care ii face greutati lui Greuceanu, furandu-i cuiul de la osie, este Dumnezeu.Daca nu credeti in cuvintele mele, am sa va rog sa fiti putin atenti:
"Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.Egiptenii i-au urmarit.Si toti caii lui Faraon,carele si calaretii lui, au intrat dupa ei in mijlocul marii.In straja diminetii,Domnul, din stalpul de foc si de nor (" apoi asezandu-se la marginea drumului, se dete de trei ori peste cap, si se schimba intr-o stana de piatra.")S-a uitat spre tabara egiptenilor,si a aruncat invalmaseala in tabara lor.A scos roatele carelor si le-a ingreunat mersul.(...)Si spre dimineata, marea si-a luat iarasi repeziciunea cursului, si la apropierea ei, egiptenii au luat-o lka fuga.Dar Domnul, a napustit pe egipteni in mijlocul marii."
Indiferent sub forma in care este reprezentat motivul folcloric, el trebuia sa se intample.Faptul ca aici, in povestea lui Creanga, acesta vrea sa ne spuna ca Danila Prepeleac este un prost, nu se sustine.Cu atat mai mult, cu cat preluand prerogativele lui Dumnezeu, Danila, va incepe sa faca lumea"Dupa multa truda si buimaceala, in loc sa iasa la drum, da de-un helesteu, si vazand niste lisite pe apa, zvaarrrr! cu toporul intr-insele,cu chip sa ucida vreo una si sa o duca pesches fratane-sau.Toporul s-a scufundat si Prepeleac a ramas batand din buze."
Scena este atat de hazoasa, atat de suculenta, si suntem gata sa ne stricam de ras, daca nu am fi citit acest motiv al aruncarii toporului in apa, (uneori toporul este inlocuit cu toiag(substitut sexual, dar si ca obiect magic daruit de catre Dumnezeu lui Moise pentru a desparti apele Marii Rosii), intr-un apocrif al Facerii, care apare in legendele populare romanesti:
"Pana nu a fost lume, si era numai apa mare, s-a gandit Dumnezeu sa faca lumea, cat mai degraba.Dar nu stia ce fel de lume si cum sa o faca.Si se mai supara Dumnezeu, ca nu avea nici frati, nici prieteni.De manie si-a aruncat baltagul in apa cea mare.Si ce sa vezi? Din baltag crescu un arbore mare, iar sub arbore sedea dracul"(Legende populare romanesti, Tony Brill.)Pe fondul acesta al trecerii Marii Rosii, din baltag(ca arma de lupta si totodata simbol falic, amintiti-va cum se numeau israelitii iesind din Egipt, si totodata la numarul lor-asta legat de semnificatia falica), din baltag va creste un arbore.Arborele, ne aminteste de arborele genealogic, de umanitate, de copii promisi de Dumnezeu lui Avram care vor fi ca puzderia de stele de pe cer, sau puzderia de frunze care cresc intr-un copac.Acel copac este umanitatea, din care facem si noi parte.Iar Nefartatul care sta sub arbore, suntem tot noi, pentru ca ne-am nascut din divinitate, dar in loc sa mergem pe drumul aratat de aceasta, lalaim ca betivanul de Ivan, mergand clatinat, dintr-o parte si alta a magistralei istorice, mai mult la intamplare, decat la voia Domnului.
Unde apare gestul Creatorului in Vechiul Testamewnt?
"De ce strigi catre mine?Spune fiilor lui Israil sa porneasca, iar tu ridica toiagul tau si intinde mana ta deasupra marii si despic-o in doua, ca fiii lui Israel, sa treaca prin mijlocul marii pe pamant uscat."
Aici se mai intampla ceva.Marea este de genul feminin, in vreme ce cerul este zeitatea mascula creatoare.Toiagul este falusul, care desfereca pantecele marii, pentru a-si lasa acolo samanta acelei umanitati care va umple uscatul.Scena este puternic incarcata de uin simbolism erotic.Pentru ca actul de creatie sa poata fi blocat, acest falus/ toiag, va trebui retezat, zeitatea masculina va fi emasculata,si vom regasi gestul in mitul lui Isis si Osiris, in mitul lui Uranos si Cronos, in basmul Jack si vrejul de fasole.
De ce s-a ratacit Danila, in loc sa iasa la drum, si a nimerit la un elesteu?De ce Ivan Turbinca, mergea dintr-o parte si alta a drumului, in loc sa mearga pe drumul drept?Raspunsul clasic ar fi:Pentru ca Danila era prost, iar Ivan, era betivan.Raspunsul adevarat il gasim in Biblie, si in cartea lui Keller, "Arheologia cresatina."Iata ce scrie legat de acest aspect al povestii lui Creanga, Vechiul Testament:
"Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care da in tara Filistenilor,macar ca era mai aproape.(...)Ci Dumnezeu a pus pe popor sa faca un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Rosie."
In felul acesta, Danila, s-a ratacit pe drum si a ajuns la un elesteu.Keller, povesteste si el in cartea sa:
"Merita remarcat faptul ca ei,nu au urmat drumul care da in tara Filistenilor, si care este de fapt si calea cea mai scurta spre Asia, via Palestina.Aceasta cale de acces merge paralel cu coasta Mediteranei, si este intr-adevar cea mai convenabila,dar si cea mai bine pazita.O armata de soldati si functionari supravegheau din posturile lor de frontiera, traficul in ambele directii.Deci drumul principal era prea riscant.Israelitii au luat-o spre sud."
In momentul cand Danila Prepeleac arunca baltagul in apele primordiale,la Dumnezeu apare prin emersiune, un copac care il va scoate din adancuri si pe dracul.La Creanga, apar amandoua.Si copacul si diavolul, in aceeasi ordine, numai ca acest copac ia la Creanga o alta forma:
"Prepeleac era tocmai la helesteul din padure,(...)Aici ii trasni prin cap lui Danila ca el ar fi bun de calugar, dupa vorbele fratane-sau.
-Am sa durez o manastire pe pajistea asta de are sa se duca vestea in lume, zise el.
Si deodata se si apuca.Face mai intai o cruce si o infige in pamant, de insamna locul.Apoi se duce prin poadure si incepe a chiti copacii trebuitori: ista-i buna de amanare, cela de talpi, ista de grinzi, cela de tumurugi, cela de costoroabe, ista de toaca.Si tot asa dondanind el din gura, iaca se trezeste dinaintea lui cu un drac ce iesise din iaz."
Ne aflam in fata unui motiv, pe care il vom numi," motivul construirii unei biserici."Intrebarea pe care ne-o punem, este, unde anume apare in Vechiul Testament un motiv similar vetero-testamentar, iar daca ne vom confrunta cu mai multe motive, care dintre ele, implica imaginea taierii de arbori din padure, pentru ridicarea bisericii mentionate.Cred ca cititorul, este de acord cu mine.Daca ideia constructiei unei biserici, ii apartine numai lui Creanga, atunci va fi extrem de greu, daca nu chiar imposibil, sa gasim ceva asemanator in Biblie.Daca totusi apare, inseamna, ca intr-un fel sau altul, autorul povestii lui Danila Prepeleac, s-a servit de un model vetero-testamentar, pentru a introduce acest element inedit in cadrul povestii sale.
In Biblie, exista doua locuri, in care cineva construieste o biserica.Prima, se refera la construirea cetatii Babilon si la templul turn, care se va numi turnul Babel.
"Haidem sa facem caramizi si sa le ardem bine in foc.(...)Si au mai zis:Haidem sa ne zidim o cetate,si un turn care sa atinga cerul, si sa ne facem un nume ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului."
Aceasta prima referire, nu respecta conditiile impuse de Creanga, in care biserica are nevoie de foarte multa materie lemnoasa.Singurul avantaj al acestui text arhaic de origine vetero-testamentara, este ca el va genera o balada romaneasca, care se va numi, "balada Manastirii Curtii de Arges, "sau "balada Mesterului Manole."
A doua biserica, este celebrul templu construit de regele Solomon.
"Iata,-ii trimite vorba regele Solomon lui Hiram-ca am de gand sa sa zidesc o casa Numelui Domnului, Dumnezeului meu,(...)Porunceste acum sa taie pentru mine, cedri din Liban."
Si Hiram a raspuns:
"Voi face tot ce vei vrea in ce priveste lemnele de cedru si lemnele de chiparos.Slujitorii mei le vor cobori din Liban la mare, si le voi trimite pe mare in plute, pana la locul pe care mi-l vei arata.Acolo voi pune sa le dezlege si le vei lua."
Referirea la lemn, mai apare si dupa ridicarea templului:
"Dupa ce a ispravit de zidit casa, Solomon i-a imbracat zidurile pe dinauntru cu scanduri de cedru, de la pardoseala pana la tavan.A imbracat astfel in lemn, partea dinauntru,si a acoperit pardoseala casei cu scanduri de chiparos."
Creanga, a rupt continuitatea evenimentelor care se desfasurau in Egipt, facandu-l pe Danila, sa construiasca templul lui Solomon.Dar acest episod este asa cum se observa, interpolat, dupa care autorul revine la continuitatea textului dinainte, unde actiunea se desfasoara in cadrul Egiptului, legat de episodul Biblic al Exodului.Este momentul cand in fata lui Danila apare primul diavol din imparatia acvatica(Delta Nilului) a lui Scaraoschi(Faraon).
Aparitia primului dracusor,este, am putea spune,cel dintai contact al hicsosilor navalitori, cu lumea fascinanta a Nilului, cu lumea condusa de Faraon.Toata istoria convietuirii celor doua neamuri, a hicsosilor si egiptenilor este concentrata aici, sub forma unui concurs de inteligenta.Si sa mai aud ca Danila Prepeleac este prost.Numai ca autorul,si el pezevenghi de felul sau, facand intr-un fel parte din neamul aceluiasi Danila,nu respecta cronologia istorica, si pune evenimentele sa se scurga la voia intamplarii.Sau ca sa fim mai concilianti, la voia lui Creanga, la voia propriei sale fantezii care se joaca cu cuburile, asa cum il serveste intamplarea sau gustul.Din aceasta cauza, oferta banilor apare aici cea dintai, cand in Biblie, ea este am putea spune, ultima.
"-Na-ti ma bani.-zise dracul trimis.-Si sa te carabanesti de aici, ca de nu, e rau de tine."
In "Titirezul si zmeul", entitatile malefice, ii fac aceeasi propunere omului:
"...noi ti-om da (...)din binele nostru, atata argint si aur, cat va putea duce cel mai voinic si mai tare dintre noi.Te invoiesti asa, ca sa curmam treaba?"
In"Flacaul credincios",chiar Aghiuta este cel care ii cere lui nen'su Ion:
"-Nu, nene Ioane.-zice,-io nu-ti pretind nici un franc.Imi dai si mie -zice- traista asta cu zgrebeni,-zice- ca sa am si eu ceva de la dumneata."
In "Ispravile lui Pacala"- a lui Dulfu, popa isi pune aurul si cartile sfinte in saci, iar Pacala se ascunde intr-un sac.In Biblie, Dumnezeu il invata pe Moise si Moise pe oamenii sai:
"Spune dar, poporului in taina, ca fiecare barbat, -de la vecinul sau,-si fiecare femeie-de la vecina ei,-sa ceara imprumut, vase de argint, de aur si haine.
Si a dat Dumnezeu poporului sau trecere inaintea egiptenilor, si acestea le-au imprumutat cele cerute."
Ca aceasta "cerere" a fost facuta sub presiune, este si concluzia finala care apare in Biblie:
"Si astfel, au fost pradati egiptenii."
Acest aspect, denota, ca aceasta convietuire dintre cele doua popoare, nu s-a desfasurat chiar asa de lin si de frumos, cum lasa sa se inteleaga Biblia.
Si celelalte ispravi directe sau indirecte ale lui Danila, se inscriu in Exod.Intrecerea dracului cu iepurele nu este deloc intamplatoare.In Exodul, intalnim pentru neamul lui Israel termenul de "copii." Hobitii lui Tolkien, daca ati observat, sunt niste copii.Imaginea, nu este de loc intamplatoare, ea avand o adresa precisa.Ce-i spune dracul, dupa concursul nereusit cu iepurila, lui Danila?
"-Ma! da' sprinten si saprintaroiu copil mai ai, drept sa-ti spun.Cand aproape, aproape, sa pun mana pe dansul, i-am pierdut urma, si sa te duci duluta!"
Stiti unde scrie in Biblie ca dracul este gata sa puna mana pe bietul iepuras speriat?
"Egiptenii i-au urmarit.Si toti caii si carale lui Faraon, calaretii si ostirea lui, i-au ajuns tocmai cand erau tabarati langa mare, langa Pi-Hahirot, fata in fata cu Baal-Tefon.Faraon se apropia.Copiii lui Israel si-au ridicat ochii, si iata ca egiptenii veneau dupa ei.Si copiii lui Israel s-au spaimantat foarte tare, si au strigat catre Domnul dupa ajutor."
Moise isi linisteste poporul, si le spune:
"Nu va temeti de nimic, stati pe loc si veti vadea izbavirea, pe care vi-o va da Domnul in ziua aceasta.Caci pe egiptenii acestia, pe care-i vedeti astazi, nu-i veti mai vedea niciodata."
Si Moise, le va mai zice, un lucru, care se va transforma in Povestea lui Danila Prepeleac, in motivul luptei ursului cu dracul:
"Domnul se va lupta pentru voi.Dar voi stati linistiti."
Si iepurasul reuseste sa dispara din fata dracului care-l urmarea, pentru ca Moise, la sfatul lui Dumnezeu,si-a ridicat toiagul catre mare si marea s-a despicat in doua, copiii lui Israel trecand prin mijlocul marii ca pe uscat.
Dar unde este zugravita oare trecerea prin Marea Rosie?In Povestea lui Harap Alb, trecerea este substituita de acel pod pe care mergeau furnicile.In Ivan Turbinca, insasi Ivan trece podul avandu-i la capete pe Dumnezeu si pe Sfantul Petre.Cititi cu atentie concursul de chiuituri.La un moment dat, Creanga va spune:
"Dracii ies afara din iaz, cata frunza si iarba."
Dracii care ies afara din iaz, sunt copiii lui Israel, care ies de fapt in partea cealalta a Marii Rosii, dupa ce au traversat-o.Observati un paradox.Daca la inceput, dracii cu stapanul lor ii reprezintau pe egipteni, si respectiv pe Faraon,aproape imediat, aceleasi fiinte malefice, ii substituie pe copiii lui Israel.Si asta din cauza lui Moise, liderul lor spiritual, pe care Michelangelo, il reprezenta sculptural cu doua protuberante care seamanau cu coarnele.Aceasta deoarece fata lui Moise iradia lumina, aceasta lumina fiind reprezentata ca doua fluxuri iesind din capul acestuia.Neintelegandu-se despre ce este vorba in realitate, imaginea a fost vulgarizata, coroana de lumina, care la fiintele divinizate va aparea in iconografia crestina ca un halou luminos, s-a transformat intr-o pereche de coarne, sugerand un alt model mitologic, care apartine lumii infernale.
Greuceanu si Aleodor imparat.
Vom vorbi acum foarte succint desopre alte doua basme,si anume despre "Greuceanu" si despre "Aleodor imparat".Basmele se gasesc in colectia domnului Petre Ispirescu.Amandoua aceste creatii folclorice, sunt vetero-testamentare.Nu pentru ca sustinem noi asa ceva, ci pentru ca asa au fost construite basmele, pornindu-se de la niste izvoare istorico-legendare.Legat de primul basm, deja v-am aratat acel motiv al stricarii carului, care corespunde intrarii detasamentului de elita al carelor lui Faraon, in apele Marii Rosii.Numai atat si ar fi de ajuns ca sa consideram produsul folcloric, ca fiind un apocrif vetero-testamentar.Mi se pare interesant sa va atrag atentia asupra unui motiv, pe care am sa-l numesc ca si in Biblie, -"Slava lui Moise".Iata ce citim legat de acest lucru, in basmul lui Petre Ispirescu:
"Greuceanu (Moise), lua cu dansul si pe fratele sau(Aaron)si merse si merse(deja aici se face referirea la mersul prin pustie catre Muntele lui Dumnezeu, Horeb),merse cale lunga,departata,pana ce ajunse la Faurul-Pamantului, (Dumnezeu),Cu care (Greuceanu/Moise), era frate de cruce.(Amintiti-va de Fartat si Nefartat, din Legendele populare romanesti.)Acel Faur, fiind cel mai mare mester de pe pamant(Era si normal, din moment ce el il faurise,)era si nazdravan.(Prin acest cuvant, se subliniaza insusirile divine ale Creatorului, care putea sa faca orice.)Trei zile si trei nopti, au stat inchisi intr-o camara Greuceanu si Faurul Pamantului,si se sfatuira."
Scena este redata in Biblie astfel:
"Moise s-a suit la Dumnezeu.Si Domnul l-a chemat de pe munte zicand:"
Iata insa ce se intampla dupa plecarea Greuceanului:
"Indata dupa plecarea Greuceanului, Faurul-pamantului, se apuca si facu chipul lui Greuceanu, numai si numai din fier, apoi porunci sa arza cusnita si ziua si noaptea, si sa tina chipul acesta fara curmare in foc."
Sa nu va inchipuiti ca mi-am dat seama de adevar din prima clipa.La fel ca si Dvs., am cautat de nenumarate ori raspunsul, pana cand acesta s-a ivit.Ceea ce pentru Dvs., care cititi acum lucrurile va apar deslusite, pentru mine, au fost foarte complicate, pentru ca porneam de la zero, si miturile nu mi-au facut viata prea usoara.A trebuit sa revin de nenumarate ori, ca sa ajung la esenta acestor corespondente, care pentru Dvs., constituie poate un prilej de uimire si de reflectie.
"Moise s-a pogorat de pe muntele Sinai cu cele doua table ale marturiei in mana.Cand se pogora de pe munte, nu stia ca pielea fetei lui stralucea, pentru ca vorbise cu Domnul.Aaron si toti copiii lui Israel, s-au uitat la Moise, si iata ca pielea fetei lui stralucea.Si se temeau sa se apropie de el."
In alte basme, locul unui Greuceanu plamadit din fier, va fi luat de catre un buzdugan, care va fi tinut asemenea Greuceanului in foc.Diferenta dintre om si arma, va fi atat de mare, incat daca veti citi prima data scena cu buzduganul, nu va veti da seama ca este vorba de chipul lui Moise, care stralucea, dupa ce cobora de pe Muntele Horeb catre copiii lui Israel.Dar trebuie sa stiti, ca in afara acestei situatii inedite, buzduganul, sau sabia, reprezinta in plan simbolic, steaua calauzitoare,cometa care ii va calauzi pe israeliti prin pustie.
_Desi sunt tentat sa fac comentariul basmului Aleodor imparat, propun sa facem o mica pauza, si sa discutam despre" draci "sau "diavoli."Exista in acest sens, mai multe directii de interpretare. Noi ne vom referi la materialul brut pe care il gasim in basme si legende.Etimologic, numele de "drac",provine din latinescul "draco", si inseamna "sarpe","dragon", "balaur".
Imaginea dracului ca un sarpe apare si in povestea lui Danila, cand, dupa ce eroul nostru ii fluiera dracului, asa cum stie el, acesta:
"-A...uleu, striga dracul ingrozitor! Si cu ochii legati(Intunericul de trei zile, cat si mitul lui Polifem,),cum era, vaicarindu-se grozav, si zvarcolindu-se ca un sarpe, se arunca in iaz."
Al doilea nume, "diavol", inseamna in ebraica "adversar",(ori hicsosii care au invadat in cursul istoriei antice Egiptul, ii aveau adversari cum era si normal, pe egipteni, adica tocmai poporul peste care tocmai intrasera.), in vreme ce grecii ii acordau intelesul de "Calomniator".
Noi sugeram o alta etimologie.Vorbind despre "Diavol", consideram ca numele este compus, provenind din doua cuvinte:
"Dia", forma corupta a cuvantului "Theos "care inseamna divinitate,tradus de cei vechi prin" Zeu",si forma, "Vol", "Volus","Bol", "Bolus",de asemeni, reprezentand forma corupta a cuvantului" Bal", sau" Baal," sugerand numele divinitatii respective.Exista cateva definitii explicative ale acestei entitati negative, la Lazar Saineanu, si in Dictionarul de mitologie generala.Astfel, "dracul" sau "diavolul",este reprezentat in aria mitologica crestin-ortodoxa, ca fiind o fiinta hibrida,(om/animal) neagra(etiopii, sunt numiti spre exemplu, potrivit semnificatiei cuvantului, "fete arse"), cu parul rosu(amintind in felul acesta de Adam, care a fost facut din lut rosu de catre Dumnezeu, dar si de Fenicia, numele provenind de la foinix, insemnand "rosu-purpuriu" ) cu o pereche de coarne(Cele doua fluxuri luminoase care ii ieseau lui Moise din frunte),si barba de tap,cu coada si urechi de magar(dar magarul era un mijloc de locomotie foarte utilizat in orientul antic, in special in Palestina),cu mainile paroase(vezi povestea Biblica cu Esau, vezi Enkidu, si legea Nazireatului din Biblie),avand gheare incovoiate de fiara, cu doua picioare, dintre care unul este cabalin(Hicsosii vor fi primul popor care vor introduce calul in Egipt),prevazut cu copita, cu ochi fosforescenti,trup sprinten, fata prelunga,modificandu-si spontan fizionomia.Dincolo de posibilitatile mutagene pe scara zoomorfa, dendrologica,geologica si meteorologica,metamorfozele diavolului in fiinte umane, mai imbraca urmatoarele forme variate:Calugar, Harap(Sa nu uitam ca Harap Alb, fiind identic cu Iosif, era iudeu,)baba, unches batran(atentie, ca sub aceasta forma, de multe ori il intalnim pe Dumnezeu)cu barba rosie(sugereaza ideia originii feniciene),neamt cu caciula rosie, boier cu tilindru, s.a.m.d.Sa vedem acum ce semnificatie etimologica au denumirile catorva diavoli , si ce au stat la baza aparitiei lor.Astfel, Beliar, este pronuntia inversata, si corupta, a numelui unei zeitati feniciene:Alyan Baal(Calaret pe nori), care era adorata la Ugarit.Belzebut, vine de la Baalzebub, care inseamna "Zeul mustelor".Asmodeu, provine din cuvintele feniciene, Esmun Deus, adica Zeul Esmun. Michiduta, provine din alterarea cuvintelor Melqart, Milkom, Miskar, sau Melkior, la care se adauga natura sa divina"Duta", forma pentru Deus sau Theos(Zeu).Astarot, este de fapt zeita Sidonienilor, si se numea in realitate Astarte.Chiar si numele de Aghiuta,este un derivat diminutival provenind din grecescul "Aghios", care inseamna"Sfant"Acelasi cuvant, va da nastere cuvantului Agheasma", care inseamna "apa sfintita".De aici vor deriva si alte nume de locuri sfinte, ca numele manastirii Panaghia.Deci, trebuie sa vedem in aceste fiinte malefice, nume de zeitati pagane, care au fost marginalizate cu timpul, cand noua religie crestina, le-a inlocuit cu desavarsire, transformandu- in niste duhuri inspaimantatoare.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:05

Aleodor imparat.
Basmul, face parte din colectia de legende si basme ale romanilor, apartinand lui Petre Ispirescu.Este un basm vetero-testamentar, deoarece, motivele folclorice ale basmului se proiectreaza pe modele asemanatoare care se gasesc in Vechiul Testament.Pentru a putea intelege valoarea de semnificatie a basmului, el trebuie abordat dinspre motivul folcloric,pe care il vom numi "motivul ispitei".
"Pe drum, ei statura sa faca popas.Si dupa ce imbucara cate ceva, el puse capul in poala ei,si adormi.Fata de imparat tot uitandu-se la el, i se scurgeau ochii dupa frumusetea si dupa boiul lui.Inima ii dete branci, si ea nu se putu opri ci il saruta.Aleodor, cum se destepta, ii trase o palma,de (fata )auzi cainii din Giurgiu.Ea planse si ii zise:
-I! Aleodor sdraga, dara grea palma mai ai.
-Te-am palmuit pentru fapta care ai facut."
Corespondentul vetero-testamentar , poarta in Biblie, numele de" Fecioria lui Iosif", si se refera la conflictul dintre Iosif si sotia lui Potifera(Putifar).Modelul Biblic, incepe astfel:
"Dupa catava vreme, s-a intamplat ca nevasta stapanului, sa puna ochii pe Iosif.si a zis:
-Culca-te cu mine."
Iosif a refuzat propunerea femeii si femeia a rezolvat momentul de criza hormonala, acuzandu-l pe Iosif de agresiune sexuala.Motivul, va avea o larga circulatie in antichitate, intrand in foarte multe dintre legendele grecesti.Sa ne amintim de sotia lui Procul,regele Argosului, unde s-a refugiat Bellerofon.Anteea, l-a acuzat pe Bellerofon de fapte necuviincioase fata de ea, apoi si-a pus capat zilelor.Un alt caz asemanator, il reprezinta "Atalanta."Aceasta era sotia regelui orasului Iolco,din Tesalia.Ea il va acuza pe Peleu ca a incercat o purtare necuviincioasa fata de ea, ceea ce a dus la pedepsirea lui Peleu, prin abandonarea acestuia pe muntele Pelios, de unde a fost salvat de catre Hermes, sau de centauri.Peleu o va pedepsi la randul sau pe femeie, cu ajutorul argonautilor.Si inca un caz, este cel al Fedrei, fiica lui Minos si a reginei Pasifae,, sotia lui Tezeu.Cel care este acuzat aici, va fi Hipolit.Cuprinsa de remuscari, deoarece Tezeu il va ucide pe Hipolit, Fedra se va sinucide.
Va trebui ca cercetarea sa fie foarte atenta, pentru a nu gresi.Regula sfanta, este cautarea si gasirea arhetipului.Chiar noi suntem tentati sa acordam cel mai mare credit "motivului ispitei", care se intampla legat de Iosif si Potifar.Aceasta reprezinta daca vreti acea stare de subiectivism a cercetatorului, care alege mai degraba ceea ce-i place, decat ceea ce este obiectiv, cedand inimii, in defavoarea ratiunii.Exista posibilitatea ca in anumite situatii, anumite evenimente care nu au nimic comun intre ele, sa creeze motive folclorice asemanatoare, ceea ce poate deruta in egala masura cercetatorul, cat si cititorul obisnuit, mai putin familiarizat cu astfel de probleme.Aceste cazuri de exceptie, trebuiesc analizate cu o foarte mare obiectivitate, pentru a nu se comite greseli regretabile, care pot influenta cercetarea in mod negativ.Vreau sa spun cu asta, ca cercetatorii sunt totusi oameni, si nu masini, ceea ce face ca o cercetare sa aiba in cadrul ei si un anume coeficient de subiectivitate, care vine si subliniaza natura omeneasca a fiintei noastre.
Capcaunii.

In "Tipologia legendei populare romanesti" a lui Tony Brill, "Capcaunii ", fac parte din popoarele mitice sau fantastice, printre care se mai enumerau:Jidovii, uriasii, Jumatati de oameni, Piticii.
Potrivit aceluiasi autor, Capcaunii. au fost oameni voinici, cu capul mare, cu un ochi in fata si altul in ceafa.Mancau copiii mici, iar celor mari, le sugeau sangele.In clipa cand Tony Brill a spus ca "mancau copiii mici," deja in fata ocilor nostri se deruleaza imaginea lui Faraon care a dat porunca, sa-i arunce in Rau(fluviul Nil) pe toti copiii de parte barbateasca, apartinand neamului lui Israel.Ochiul din fata, aminteste de uriasul Polyfem, pe care l-a infruntat regele Itakai, Ulise.Dar ochiul acela este simbolul soarelui, pe care vaca celesta o purta intre coarne.Ulterior, statuile antropomorfe ale soarelui,vor purta o pereche de coarne, avand intre ele discul solar.Alteori, vom intalni capete de vaci sacre, sculptate in piatra, prezentand pe frunte o stea cu mai multe raze, simbolizand soarele.Treptat, soarele de pe capul vacii ceresti, va fi segmentat de un numar variabil de raze, pana cand se va ajunge la numarul doisprezece, adica numarul de ore egale, parcurse de soare pana la miezul zilei, dublura acestor ore alcatuind ciclul de 24 de ore(diurn si nocturn, luate laolalta.)Cand Ulise il va orbi pe Polyfem, vorbim despre o eclipsa, in acceptia generala, sau de intunericul de trei zile, in varianta Biblica, fenomen legat probabil de eruptia violenta a unui vulcan sau unui grup de vulcani in Marea Mediterana, fenomen care a ocultat soarele, lasandu-i pe egipteni in intuneric, un timp mai mare decat o eclipsa obisnuita.
Unele dintre legendele lui Brill, vorbesc de "Fuga din robia capcaunilor".Redam episodul legendar asa cum apare la Tony Brill:(pg. 77):
"De pe vremea tatarilor.(Radulescu -Codin)"
"Niste oameni au ajuns la capcauni.(patru frati prinsi la coasa de tatari si vanduti robi).
Capcaunii i-au pus la ingrasat.
A ramas un singur rob,( dupa ce trei au fost mancati de capcauni.)
acesta l-a omorat pe capcaun cu o bata.
Apoi a fugit luand cu el mult banet.
A ajuns intr-o tara ciudata, (a izinitzilor, oameni piperniciti, care se hraneau cu radacini).
S-a insurat cu o femeie de-a lor,(care voia sa faca copii puternici).
Dupa un timp, omul a fugit.
Urmarit de nevasta, un caine si de alti iziniti, a ajuns la Marea Neagra, unde femeia si-a rupt copilul in doua, aruncand dupa el o jumatate.
Cainele a sarit dupa el dar nu l-a prins, si omul a trecut apa pe papura.Acasa a ajuns tocmai la nunta nevestei lui, (care a fost fericita, dupa ce l-a recunoscut)."
Legenda, desi este pusa pe seama tatarilor, este vetero-testamentara.Oamenii care au fost prinsi de tatari si vanduti la capcauni, se refera la Povestea lui Iosif si a fratilor sai.Acestia il prind pe Iosif(si nu tatarii) si-l vand capcaunilor(prin ismaelitii care se indreapta spre Egipt, egiptenilor.)Faptul ca fratii sunt pusi la ingrasat, se refera la coborarea acestora in Egipt ca sa cumpere grau sa nu moara de foame.Iosif ii cheama pe fratii sai la el, unde le ofera tinutul Gosen, unde acestia pot sa traiasca in pace cu vitele lor.
"A ramas un singur rob"
Iosif a oprit la sine, pe cel mai mic dintre frati.Fuga robului, luind cu sine mult banet, este fuga neamului lui Israel dupa ce acesta i-a pradat pe egipteni.
Tara izinitilor, se refera la fuga lui Moise in Madian, unde se va casatori cu Sefora, fata preotului din Madian, Ietro.Marea Neagra la care ajunge, este de fapt o intoarcere la povestea initiala, care aminteste de Exod, si anume trecerea peste Marea Rosie, ca pe uscat.Interesant este faptul ca Marea Rosie este acoperita cu papura, ceea ce aminteste de numele Marii Rosii sau a Nilului, caruia egiptenii i-au spus in vechime, Yam stuf, adica, Marea Trestiilor.
Daca interpretarea dinainte pare fantezista, tot la Tony Brill, gasim un mit, care se numeste:"Fugara urmarita de capcauni, este salvata de omul din cer."Nu va spun nici-o noutate, daca afirm ca "omul din cer", este Dumnezeu.Legenda este atestata in Moldovaiarcapcaunii sunt identificati de catre autor, cu turcii.
"Turcii, cutreierau tara noastra si faceau ce voiau.Odata au prins o fata pe care au ingrasat-o cu nuci, ca s-o manance fripta.
Fata s-a prefacut ca nu stie sa se urce pe lopata si cand baba i-a aratat, a aruncat-o in cuptor si a fugit.
Ajungand la o apa,(Atentie, aici se vorbeste despre trecerea peste Marea Rosie,),a facut trei cruci si trei matanii si si un om din cer a ajutat-o sa treaca apa.S-a ascuns intr-o biserica pustie, unde a stat trei zile.
Turcii, venind acasa, au mancat din baba, si nu si-au dat seama, decat cand au vazut sanul ei.De aceea au plecat ion urmarirea fetei.Au trecut pe la biserica, unde nu au intrat.
Fata s-a ascuns apoi intr-o groapa acoperita cu nisip, si trurcii nu au gasit-o.Omul din cer a trecut-o peste alta apa, si fata s-a ascuns intr-o pivnita.
Cand a scapat, s-a urcat intr-un copac din poadure si si a vazut ca nu mai este mult pana in tara.Si luand-o la fuga a ajuns acasa."(pg.79)
La fel de explicit pentru noi, este si a treia varianta povestita de Tony Brill:
"Fugarele pacalesc pe capcaun, facandu-l sa se inece."
"Doua fete orfane, au fost prinse in padure, de un capcaun, care le-a dus la el acasa.Le-a pus la ingrasat cu nuci, ca sa le manance apoi fripte.
Fetele s-au prefacut ca nu stiu sa se aseze pe lopata, si baba, care trebuia sa le friga, le-a aratat.Fetele au impins-o in cuptor.Au fugit apoi, luand cu ele haine si bani.Capcaunul, le-a ajuns tocmai cand treceau inot o apa.Fetele i-au spus sa-si lege niste pietre, ca sa inoate mai bine.Capcaunul s-a inecat, si fetele au scapat."
In aceasta legenda, avem concentrata doua povesti Biblice.Iosif prins de catre fratii sai si vandut ismaelitilor care il duc ca rob in Egipt.Scena ingrasarii, se refera la faptul ca insusi fratii sai vor veni in Egipt, ca sa cumpere grane, din cauza secetei, ca sa nu moara de foame.In acelasi timp, apisodul, poate sa fie o aluzie la seceta care bantuia lumea.Sa ne amintim ca Harap Alb, vine la imparatul Rosu, insotit de Setila si Flamanzila,si ca una dintre incercarile la care este supus eroul, este sa manance si sa bea, peste puterile omenesti.El nu poate scapa de aceasta incercare decat cu ajutorul tovarasilor sai nazdravani-Setila si Flamanzila, simboluri ale secetei.Problema cu lopata si aruncarea in cuptor, are un grad de dificultate mai mare(in ce priveste interpretarea)Spun asta, deoarece gestul este repetabil si la barbatii implicati in actiune, desi nu ar fi trebuit sa fie asa.Singurul loc, unde se apropie o egipteanca de femeile copiilor lui Israel, este momentul nasterii, cand acestea trebuiau sa stea pe scaunul de nastere si moasele lui Faraon sa le asiste(si sa le ajute) la nastere.
Legenda "Soarele si luna".

O gasim atat sub forma de balada cat si legenda.In momentul cand incepem sa facem o analiza, trebuie sa avem grija ce varianta luam in discutie, pentru ca in materialele consultate, putem gasi motive folclorice diferite, ceea ce face ca valoarea de semnificatie a textului, sa difere de la un caz la altul.Este capcana in care cade uneori cercetarea.Aceasta deoarece, facand analiza unui text, cel care vine sa critice, se va folosi de alte materiale avand aceeasi tematica, dar asamblat cu motive straine de ale noastre.In felul acesta,in jocul de puzzle al cercetarii, vor aparea piese straine, a caror asamblare in textul nostru, nu mai poate fi posibila.O astfel de situatie, ni s-a intamplat intr-un colind, legat de "Furtul astrelor"(sau "Raptul cosmogonic",)unde apare motivul folcloric al armelor imprumutate de catre Patroclu de la Ahile, motivul fiind strain de continutul istoric al problemei,care se refera la cucerirea si jefuirea Ierusalimului de catre Nabucodonosor.(Noi am dat o anumita explicatie, dar este posibil ca semnificatia armelor, sa fie cu totul alta decat cea care apare in Iliada(ceea ce ne corupe aici este aspectul de istoricitate a evenimentului descris), si ar trebui sa ne intoarcem la Moartea celor care asediau pe israeliti, in Ierusalim, pe vremea lui Ezechia,episod ce apare si in varianta folclorica a basmului "Ivan Turbinca", asa cum am aratat la vremea respectiva.
In "Legendele populare reomanesti",Legenda se numeste "Nunta Soarelui cu Luna."Pentru a-l abate de la gandul insuratorii cu sora sa, Dumnezeu, il ia pe Soare intr-o calatorie in iad.Dar aici, este deja vorba de cel de-al doile vis al lui Iosif, pe care acesta il povesteste fratilor sai:
"Am mai visat un vis.Soarele, luna si unsprezece stele, se aruncau cu fata la pamant in fata mea."
In balada Miorita, visul lui Iosif, este spus altfel:
"Soarele si luna,
Mi-au tinut cununa"
In toate aceste texte, explicatia pe care o cautati lipseste, pentru ca ea exista in subconstientul eroului, dar nu este spusa cu glas tare, ea trebuind sa fie subanteleasa.De aici aparenta neconcordanta dintre texte, care par a spune fiecare altceva, desi ele vorbesc despre acelasi lucru.Desi lucrul acesta nu este recunoscut in mod explicit, ba am putea spune ca el este negat la nivelul Bibliei, Iosif, este un inchinator la un Dumnezeu solar.Asineta sau Asnat, fiica lui Potifar, este o zeita lunara, deoarece mama ei este vaca cereasca Hathor, sau Neith.Textul spune ca zeul solar Iosif, vine in Egipt unde se va casatori cu zeita luna, Asnat.In felul acesta, s-ar putea ca aici sa intalnim sub o alta forma, mitul lui Isis si Osiris.Sa nu uitam faptul ca Osiris, va fi ucis, corpul lui facut bucatele si imprastiat in toata lumea Egiptului antic,va fi regasit de Isis, si ingropat cu mare pompa, dupa recompunerea lui, bucata cu bucata.In acelasi timp, daca Iosif este Osiris, dupa moartea lui, osemintele acestuia vor fi scoase de catre copiii lui Israel din Egipt.Nu trebuie sa uitam nici o clipa, ca iadul, sau lumea infernala unde Dumnezeu il duce pe Soare, este de fapt Egiptul, care este vazut ca un mare mormant, sau o lume a mortilor, datorita cultului mortilor care era respectat si celebrat aici cu o mare piosenie.
In momentul cand Dumnezeu, sau Mos Adam, ia de mana soarele si-l duce in iad(motiv pentru care raiul se intuneca si iadul se lumineaza),aceasta miscare corespunde vectorial asa cum am mai spus, coborarii lui iosif si mai tarziu a fratilor lui,(aceste personaje fiind de fapt triburi de populatii amestecate, cunoscute sub numele de hicsosi,) in tara Egiptului .Chinurile la care sunt supuse sufletele in iad, reprezinta de fapt chginurile la care sunt supusi copiii lui Israe;l, aflati in robia egipteana.Ori in cadrul legendei, este descris si intunericul de trei zile, care apare in Vechiul Testament:
"Si purcesera in iad.Cica de la ziua aceea, noaptea a fost lunga de tot.Se zicea ca nu are sa mai fie lumina.Oamenii dormeau ziua, dormeau noaptea, apoi se desteptau, mancau, apoi iar se culcau, dupa care iar se sculau, dar ziua tot nu se mai facea.Chiar si dobitoacele se saturasera de atata somn si odihna."
O sa va arat acum un motiv folcloric, sa vedem daca Dvs., reusiti sa il recunoasteti:
"Si cum drumul incepuse sa fie pietros, si putin ocolit, deodata,(Soarele) vazu la capatul lui, un cuptor mare din care ieseau limbi de foc.Inauntru, se zareau niste trupuri, ce erau aruncate fara mila, cu niste cangi lungi si incarligate, unde era dogoarea mai mare".Scena cuptorului in care sunt gazduiti Harap Alb si tovarasii sai, apare si in Povestea lui Harap Alb.Cuptorul, apare sub forma unei oale mari, in care fierb mai marii "Fratelui celui rufos al lui Scaraoschi."Oalele acelea aveau smoala in ele, si recunoscandu-si sefii care l-au chinuit in viata, eroul amplifica focul sub oalele respective, ca sefii lui sa arda mai bine.
Ne gasim in fata a doua interpretari posibile.Prima, se refera la tara Egiptului (aceasta fiind de fapt cuptorul incins, pe care Gerila o racoreste, pana la limita suportabului, sufland frig.A doua interpretare mi se pare a fi cea mai plauzibila, si se refera la "Rugul in flacari", loc de unde Dumnezeu ii vorbeste lui Moise,rug ce se afla pe Muntele lui Dumnezeu, Horeb.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:06

Basmele si fenomenul poltergeist (al fantomelor zgomotoase.)
Am aratat ca basmele pornesc de la o serie de realitati istorice.Sigur ca in cadrul acestora, realitatea fundamentala, poate imbraca diferite aspecte, printre acestea numarandu-se si o categorie aparte de fenomene fizice naturale, care alcatuiesc ceea ce literatura de specialitate, numeste fenomenul poltergeist, sau P.K.( Psyho-kinetic)Nu am gasit nicaieri in literatura noastra despre interpretarea basmelor romanesti sau universale, (mai ales in cadrul basmului german), o abordare a basmelor, din directia fenomenologiei paranormale.Ce este acest fenomen poltergeist despre care vorbim, si cum se manifesta el?Cuvantul poltergeist este un cuvant german compus din doi termeni:"poltern"="zgomot" si" geist=gost=fantoma."Fenomenul este cunoscut sub diferite denumiri: "fenomenul fantomelor zgomotoase", "fenomenul spiridusilor"s.a.m.d.Chiar daca ne vom repeta, reamintim ca modul de manifestare al acestor "spirite",porneste de la zgomote, ca:pasi, ciocanituri, zgarieturi, gafaituri care se aud dinspre peretii si tavanul locuintei, pana la miscarea unor obiecte, pana cand acestea ajung sa leviteze, respectiv la aparitia unor focuri spontane care pot merge pana la autocombustia fiintei umane sau ale lucrurilor inconjuratoare.Uneori,fantomele se manifesta prin zgarieturi, ciupituri, lovituri, imbranceli, rupturi de haine,ajungand la mutilarea animalelor si moartea din cauze necunoscute a oamenilor, care vin in contact cu ele.
Astfel de fenomene de tip poltergeist, vor face saubiectul unor povesti populare.In "Casuta din padure", a fratilor Grimm, intalnim un astfel de episod:
"Dormi ea linistita, pana la miezul noptii, cand se isca in casa o asemenea harmalaie, ca fata se trezi deodata din somn.Paraia si scartaia prin toate ungherele.Usa se deschidea cu zgomot si se izbea de perete, grinzile trozneau ca si cand ar fi fost smulse din incheieturi, iar treptele pareau ca sunt gata, gata, sa se prabuseasca.In cele din urma, se auzi o bubuitura asurzitoare, ca si cand s-ar fi naruit intreg acoperisul.Dupa ce zgomotele se potolira, si cum nu i se intamplase nimic, fata continuase sa stea linistita in patul ei si adormi din nou."
O situatie similara,(de tip poltergeist), i se va intampla si eroului lui Ion Creanga, Ivan Turbinca:
"...cum a stins lumanarea, o data se trezeste ca-i smuceste cineva perna de sub cap, si i-o arunca cat colo.Ivan atunci, puind mana pe sabie, se scoala repede, aprinde lumanarea si incepe a cauta prin casa, in toate partile, dar nu gaseste pe nimene.(...)Dar cand sa atipeasca, deodata se aud prin casa o multime de glasuri, care de care mai uricioase: unele miorlaiau ca *cenzurat*, altele covitau ca porcul, unele oracaiau ca broasca, altele mornaiau ca ursul, ma rog, fel de fel de glasuri schimonosite se auzeau, de nu se mai stia ce mama dracului, sa fie acolo.(...)Dar, cand aproape de cantatori, Scaraoschi, capetenia dracilor, vazand ca parte din slugile lui se zabovesc, porneste cu grabire la locul stiut, sa le caute. Si, ajungand intr-o clipa, se vara, el stie cum si pe unde, in odaie la Ivan si-i sterge o palma prin somn, cat se poate.Ivan atunci, sare ars si odata striga:"
In povestea "Plugarul si spiridusul",(povesti nemuritoare, 45, pg.103, citim:
"Intr-o noapte, nu trecusera decat doua ceasuri de cand atipise, il trezi din somn, un zgomot neobisnuit.Parea ca in puterea noptii, cineva sta si ciocane cu o unbealta captusita cu un sul de canepa, sa nu se auda prea departe."O alta intamplare de tip poltergeist, o vom intalni in povestea "Kelogan si Hasan":
"Merse si merse, pana ajunse in dreptul unor ziduri prabusite.Pasamite, acolo fusese candva un hamam(...)Cum era intuneric bezna si se simtea foarte istovit, Kelogan se gandi sa ramana peste noapte acolo.(...) Intr-un tarziu, in noapte, fu trezit de niste zgomote ciudate, care cutremurau pamantul ca niste tunete dezlantuite.Se bateau tobe, se loveau tamburine, surle tipau ascutit.Ecoul lor se lovea de peretii darapanati, ca si cum locul pustiu, avea sa se pravaleasca cu totul dintr-o clipa intr-alta."
Un alt caz de fenomen poltergeist, intalnim in "Povestea unuia care nu stia ce-i aia groaza":
" Isi plimba privirile in juru-i si zari intr-un colt, un pat mare.
-Tii, dar bine s-a mai nimerit.Taman ce cautam.-isi zise el, si se intinse in pat.Dar cand dadu sa inchida ochii, numai ce incepu patul sa se miste, si apoi porni in goana cu el.Si tot gonind trecu din odaie in odaie,pana ce ocoli tot palatul.
-Sa stii ca-mi place plimbarea-zise flacaul, dar n-ai putea mai repede?
Cum zise asta, patul incepu sa alerge nebuneste, de parca ar fi fost tras de sase telegari fara splina.Trecea lunecand poeste praguri si scari, in sus si-n jos, si-l purta lin, fara ca flacaul sa simta vreo hurducatura.Deodata se poticni, si buuf! patul se rasturna cu susu-n jos, si pernele si saltelele se gramadira toate, cat un munte, peste flacau.Dar el zvarli plapuma si pernele cat colo, si smulgandu-se de sub povara lor, zise cu manie:
-De-acu, plimba-se cine o pofti in patul asta desucheat.
Si dupa ce dsrese focul, se lungi langa el, si dormi pana la ziua, somn fara vise."
In "Omul care nu avea ce povesti", fenomenul poltergeist, este alcatuit dintr-o succesiune de episoade inedite:
"Si batranul, intorcandu-se spre o latura a odaii, striga:
-Vreau sa cinam, ati auzit?-si batu din palme de doua ori.
Pe neasteptate, porni o forfota, si o trebaluiala prin incapere, de credeai ca se fac pregatiri pentru o nunta.Un scaun cu spatar odihnitor, se trase singur spre vatra, si Rory se aseza, sa-si usuce bine incaltarile si straiele.Din bufetul inflorat, impodobit cu crestaturi frumoase, un cutit bine ascutit si o furculita lustruita ca oglinda, sarira si se apucara sa taie in bucati subtiri, o halca de carne atarnata de grinda.O oala cu smalt albastru, iesi si ea de sub soba de gatit si ciocani de doua ori in podea.De undeva, o multime de cartofi, mari cat niste soricei cafenii, pornira sa marsaluiasca sarind in interiorul oalei.Vatraiul se ridica singur, intetind focul in vatra, pana ce lumini rosiatice aurii, tesura o plasa jucausa peste podea.Sub ochii tot mai cascati de uimire ai lui Rory, oala se rasturna apoi intr-o galeata cu apa.Cartofii incepura sa joace tontoroiul, parca erau niste catei zburdand cand se scalda."-s.a.m.d.
Ceea ce mi s-a parut extrem de interesant, a fost insa povestea scriitorului rus N.V.Gogol, "Viy", poveste care are legatura, potrivit parerii noastre personale, cu doua mari tipuri de basme, din colectia domnului Ionel Oprisan, unele cuprinse in basmele de tipul "Fata din icoana",(Basme fantastice romanesti, vol.V.) si celelalte, in vol IV, Basme superstitios religioase,cu basme de tipul:
"Cu frica", "Ionica fara frica", Poveste despre credinta," Fata diavolizata"(varianta)," Cu strigoiaica,""Cu sfantul Nicolaie", s.a.m.d.
Viy-N.V.Gogol
N.V.Gogol, prefateaza povestirea sa in felul urmator:"Viy este o creatie uriasa a imaginatiei poporului.Acesta este numele pe care malorosii(ucrainenii,), il dau mai-marelui spiridusilor, ale carui pleoape grele, ii cad pana la pamant.Toata povestirea este o legenda populara.Eu nu am vrut sa schimb nimic din ea.Asa ca o redau aproape in aceeasi forma simpla in care am auzit-o"
Dintr-o data, Gogol, ne-a oferit doua informatii foartre interesante:
Viy este spiridus.
Viy este seful spiridusilor, liderul lor.
Fara sa stie, autorul ne da cheia povestii lui.Pentru ca "spiridusul", este definit in Dictionarul de mitologie generala, ca fiind un spiritus(spirit, duh, suflet omenesc)prezent in miturile si superstitiile mai multor popoare europene, unde va fi cunoscut si sub alte nume:
"elf si kobold, la germani,lutin, la francezi, Browni omuletul, la scotieni,domovoi, la slavi, spiridus, la romani."
Eu am sa spun altceva.Spiridusul, este o fiinta mica.Neghinita, este o fiinta mica.El este un spiridus.Copiii lui Israil, sunt niste fiinte mici.Ei sunt spiridusi.Datorita dimensiunilor folclorice reduse,spiridusii mai sunt cunoscuti si sub numele de pitici.Dar piticii din Alba ca zapada, sunt cetatenii Atenei, cata vreme, restul spiridusilor, sunt copiii lui Israel.Daca veti tine seama de aceasta deosebire, nu veti gresi niciodata.
.Pamfile,defineste spiridusul, ca fiind un dracusor in carne si oase,sau intruchiparea acestuia intr-o vietate vazuta sau nevazuta care, in casa unde sade, aduce toate norocirile de pe lume, atata cat traieste omul."El se naste dintr-un ou parasit care este clocit la subtioara, un timp determinat,(7 ani), si are adesea aspectul unui pui de gaina, uneori de sarpe miniatural.Celelalte crampeie de definitie, sunt rupte de filonul mitologic, fiind creatii mitologice autohtone, sau provenind de aiurea.Daca rationamentul nostru este corect,( si este,), liderul spiridusilor (care nu sunt altii decat copiii lui Israel,), nu este altul decat Moise.Viy, care apare in mitologia lui Gogol, nu este altcineva decat liderul spiritual al evreilor,-Moise.(As opta mai degraba catre Aaron, deoarece prin Moise, fara sa-si dea seama, vechii israeliti, il intelegeau pe faraonul Ahmosis I, care a izgonit hicsosii din Egipt.) Povestea spusa de Gogol, nu este decat un fragment memorial al intamplarilor prin care au trecut copiii lui Israel in robia egipteana.Continutul povestii sau a legendei, nu face decat sa confirme ipoteza noastra.
Din cadrul povestii lui Gogol, se desprind doua drumuri.Unul, care cocheteaza cu fenomenologia paranormala,celalalt care duce catre Egipt.S-ar putea, ca ceea ce noi numim doua drumuri, sa fie de fapt unul singur, si anume drumul care duce spre Egipt, fenomenele paranormale care apar aici,venind sa sublinieze particularitatile acestui drum oriental.Prin cuvantul Faraon si respectiv Faraoanca, se intelege "cel care face farmece",sau "cel care poate face lucruri neobisnuite."Sa ne amintim de intrecerea dimtre Moise si Faraon, cand toiagul celui dintai s-a preschimbat intr-un sarpe(de altfel si imaginea spiridusului va fi mentionata ca este aceea de dracusor sau de sarpe, cele doua imagini reprezentant unul si acelasi lucru, din moment ce cuvantul drac, vine de la dragon, -sarpe, balaur.)Ori sarpele lui Moise, a inghitit ceilalti serpi, proveniti printr-o vraja asemanatoare.Continutul povestii este de natura initiatica, datorita personajului implicat in actiune.Pentru ca eroul nostru se numeste Homa Brut, si este filozof.El reuseste sa omoare o vrajitoare.Aceasta se dovedeste a fi fata prea frumoasa a unui sotnik.Fata murind, lasa pe limba de moarte, ca acest filozof sa o pazeasca in biserica, trei nopti consecutive, rostind rugaciunile de la pomana ei.In biserica, moarta revine la viata, si bine inteles, scena are ceva din filmele horor pe care le vedem pe ecranele televizoarelot noastre sau la cinematograf.
"Fata se ridicase, mergea prin biserica, avand ochii inchisi, cautand tot timpul ceva cu mainile sale, pe care le tinea ridicate in fata, ca si cum ar fi dorit sa prinda cu ele pe cineva.Ea, a venit direct spre el.Filozoful, infricosat, a desenat un cerc in jurul sau.Cu o oarecare sfortare a inceput sa citeasca rugaciuni, si sa spuna descantecele pe care le invatase de la un calugar ce vazuse toata viata sa vrajitoare si duhuri necurate.Ea se oprise langa linia cercului.Se vedea ca nu avea forta sa treaca dincolo de linie, si a devenit vanata la fata, precum cineva mort de trei zile."
Ceea ce este interesant aici, este cercul.El reprezinta in plan simbolic, soarele.Ori vrajitoarele si mortii, nu pot trece in universul solar al cercului desenat de catre Homa, deoarece aceste entitati apartin noptii, intunericului, ai carei copii sunt, sau devin.
Stand in mijlocul cercului, Homa seamana cu un punct.Ori cercul avand un punct la mijloc, repet, este hieroglifa egipteana a soarelui, Re sau Ra.Aceasta imagine solara, este atat de importanta pentru oamenii preistorici, incat va patrunde in iconografia antichitatii si chiar a evului mediu, sub forma soarelui de andezit,sub forma horelor de piatra, sub forma templelor,ca spre exemplu, aliniamentul circular de menhiri, de la Stonehenge, din Anglia.Masa tacerii a lui Brancusi, este o reprezentare moderna a soarelui, scaunele din jurul mesei, nefiind altceva decat simbolul razelor solare.Astfel de ansamble megalitice, s-ar putea sa se gaseasca in Ceahlau, dar el va fi cunoscut sub denumirea de Ciobanul cu oile, si este reprtezentat de un menhir avand imprejurul sau un numar de pietre asezate circular.Menhirul, il reprezinta pe cioban, in vreme ce ceilalti bolovani, sunt oile de piatra ale acestuia.Merita sa mentionam aici, un interesant ansamblu megalitic, probabil asemanator celui de la Stonehenge, care se gaseste in tara noastra in zona Tainita.Numele, apartine unei paduri si a unui munte din preajma muntilor Buzaului, unde se gaseste un loc, numit de localnici, "Stalpii Tainitei",datorita stalpilor colosali de piatra,(menhiri), care alcatuiesc un cerc.Aceasta constructie megalitica, sub forma de cerc, poarta numele de cromleh, si este, repet, o replica autohtona a unui templu solar antic.Putem sa tragem o concluzie interesanta, si anume ca templul solar, in forma de cerc, avea ca scop, impiedicarea invaziei duhurilor necurate, si respectiv a mortii, in lumea luminii.Homa, desenand un cerc imprejurul sau, ridica un templu virtual al luminii in spatiul caruia, duhurile malefice nu puteau sa patrunda.
Simtind ca nu poate sa il prinda pe filozof(atata timp cat stapanesti lumina, intunericul nu are nici o putere asupra ta.Dar ce este aceasta lumina?Cunoasterea , pe care Homa a capatat-o in urma invataturilor?) frumoasa strigoaica, se va intoarce in lumea ei, reprezentata aici de sicriu.
"Deodata sicriul s-a ridicat de pe loc, si cu un fluierat, a inceput sa zboare prin toata biserica,facand un fel de cruci in toate directiile prin aer.Filozoful il vedea aproape deasupra sa, dar a mai observat ca sicriul nu trecea de granitele cercului sau, asa ca sporise cititul descantecelor.La un moment dat, sicriul, s-a prabusit in mijlocul bisericii, si a ramas nemiscat."
In noaptea urmatoare, lucrurile se repeta, si parca au o intensitate si mai teribila.Trupul vrajitoarei se apropie iarasi de semnul lui Ra, si ea, incepe sa rosteasca cuvinte inspaimantatoare, care seamana cu niste vraji cumplite. Homa, aude murmurul glasului ei.De la cuvintele rostite, "in toata biserica a inceput sa sufle vantul: se auzea un zgomot asemanator cu sunetul facut de o multime de aripi. Auzea cum cineva sau ceva, se izbea cu aripile in sticla geamurilor de la biserica si in rame, cum zgaria cu ghearele fierul, cum o forta imensa apasa usa, incercand sa patrunda inauntru. "
Accentul cade in mod deosebit pe activitatea de tip poltergeist care se manifesta cu violenta in locasul de cult.Activitatea de tip poltergeist se continua cu aceeasi intensitate dementa si in noaptea a treia.Vrajile moartei(sau blestemele ei?), nasc un veritabil vartej, iar acesta face sa cada icoanele jos, iar cioburile geamurilor, sa zboare prin biserica.Usa este smulsa, si in interiorul bisericii, patrund tot felul de animale inspaimantatoare.Dandu-si seama ca nu poate izbuti sa-l gaseasca pe filozof numai cu ajutorul fortelor sale, vrajitoarea cere sa fie adus spiridusul Viy.Recunoscut de aceasta entitate macabra, filozoful nu ,mai rezista si moare, in momentul apoteotic al atacului dat de catre fortele intunericului, subliniindu-se astfel, imperfectiunea spiritului omenesc.
Spunandu-va toata aceasta poveste, chiar la modul rezumativ, cititorul este prins atat de puternic in mreaja ei, incat pierde din evidenta, principalul.Fiti atenti.Nu ceea ce se intampla este important ci unde se intampla lucrurile acestea.Dvs., aveti in fata imaginea unei biserici, si a unui sicriu aflat in mijlocul bisericii in care se odihneste o moarta.Dar ceea ce vedeti Dvs., prin ochii povestitorului, este o imagine autohtona, posibila, deoarece, exista obiceiul inca din vechime, ca o persoana defuncta, sa fie inhumata intr-un loc sfant.Dar atentie.Imaginea bisericii, vine si substituie o alta constructie, care in Egiptul antic, nu se numea Biserica, ci Piramida.Prin urmare, povestitorul, nu vorbeste despre o biserica oarecare, ci povesteste despre ce se intampla intr-un mormant Egiptean, respectiv intr-o Piramida, dupa ce un defunct este inchis intre zidurile ei monumentale.Piramida, este singurul loc, care joaca rolul de templu si de mormant.Vrajile pe care le spune vrajitoarea sunt blestemele care vegheaza mormantul Faraonului sau Faraoancei.Aceste blesteme, vin si subliniaza faptul ca acela care are curajul sa patrunda intr-un mormant regal, va muri, datorita blestemelor care il apara pe cel "adormit"de incursiunile profanilor, in spatiul sacru.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:08

Atlantida
Cu toate ca am vorbit despre Atlantida in alta parte,pot spune ca interpretarile excesive ale Dialogurilor lui Platon, au avut darul sa oboseaca cititorul, sa-l determine sa arunce zambind cartile atlante la gunoi si sa se apuce de alte lucruri mai practice pentru nevoile lui.Atlantida, seamana cu un pacient intins pe o masa de consultatie, in jurul caruia roiesc douazeci de doctori.Desi pacientul se gaseste acolo, in fata lor, desi simptomele sunt evidente, nici un doctor nu este capabil sa dea un diagnostic potrivit, si in felul acesta, pacientul poate muri foarte linistit de batranete, pe masa pe care a fost intins.Ca o ironie a soartei,toti exegetii, spun exact tot ce nu ar trebui sa spuna, afirmatiile lor nefiind conforme cu adevarul.Va rog respectuos sa nu-i compatimiti, deoarece ei nu merita compatimirea si nici respectul Dvs.Cand cineva te minte in fata, chiar daca nu stie ca face acest lucru, el iti prejudiciaza timpul, se joaca cu nervii tai, pentru ca peste un timp oarecare, o sa vina altcineva care o sa-l desfiinteze pe primul comentator, sa faca loc neroziilor sale, asa zis stiintifice.Si istoria se repeta, iar Dvs., nu veti pricepe nimic, fiindca stiinta s-a desprins de Dvs., oamenii si a inceput sa vorbeasca o pasareasca, pe care nu o mai intelege nimeni.
Exista doua feluri de ignoranta, doamnelor si domnilor.Aceea care izvoraste din necunoastere, si aceea, care izvoraste din cunoastere.Daca prima se poate corecta, cea de-a doua devine primejdioasa, atunci cand ne incredem in autoritatea acelora care ne dezvaluie adevarurile, fara ca fiecare dintre noi sa verificam valabilitatea acestor adevaruri.Nu trebuie sa inghitim otrava, numai pentru ca marele doctor X., sau doamna filozof Y, zice ca este buna.Nu va bazati pe autoritatea acelora care afirma ca ei gandesc pentru Dvs., cand Dvs., aveti nevoie sa ganditi pentru Dvs.Nimeni nu gandeste mai bine decat acela care se gandeste la nevoile lui.Nu acceptati ce va spune altcineva, decat atunci cand ati verificat daca
adevarurile spuse, trec de grila Dvs. de gandire, si au un caracter universal.Am spus asta, gandindu-ma la Atlantida.Si fiti atenti, ce minuni citesc eu intr-un Dictionar de mitologie generala, care are in intentia sa nescrisa, transmiterea unor lucruri cat mai apropiate de adevar.Citez:
Atlantida
Continent( dar exista si referiri la aspectul insular, ceea ce aici nu mai apare),mitic, plasat de obicei(dar daca ar fi in particular, unde ar fi plasat?)in Oceanul Atlantic, dincolo de Coloanele lui Herakles (aceste coloane, sunt mai multe decat ciupercile care rasar dupa ploaie)si care s-ar fi scufundat in imprejurari catastrofale, acum 12 milenii."(Chestia cu scufundatul, este interesanta, pentru ca Dvs. suferiti de fobia apei, si n-o sa cautati niciodata Atlantida acolo, chiar daca s-ar afla cu adevarat.Ori Atlantida, a fost numai acoperita cu apa o perioada de timp, dupa care apele s-au retras, si spatiul atlant, a fost repopulat).
Mitologia, este singurul loc, unde minciunile spuse sunt adevarate.Dar pana la proba contrarie.Inceputul definitiei din Dictionar, este de-a dreptul catastrofal, deoarece, de la primele randuri, dirijeaza cititorul, intr-o anumita directie, ceea ce nu prea este etic.Este exact cum ai spune, votati-l pe domnul A., pentru ca toti ceilalti sunt niste hoti, uitandu-se ca toti facem parte din aceeasi tagma.
Undeva, mai departe in cadrul acestei definitii stufoase, ni se spune in cateva randuri care aproape se pierd printre celelalte:
"altii au socotit ca mitul platonician nu ar fi decat un simbol politic, nascocit de filozof.(aceasta interpretare-ne spune autorul articolului, impingandu-ne in directia deja stabilita, este bine ca nu ati incasat o palmuta peste fund, pentru ca v-ati abatut de pe carare,-fiind insa naiva si in afara mitologiei comparate.)Nu stiu daca va dati seama, dar aici altcineva a gandit pentru Dvs., si nu va lasa sa intrati pe usa inchisa, pentru ca el a fost atat de destept, incat a vazut ce este acolo, a inchis-o cu cheia si nu ne mai lasa sa intram.Pai daca in camaruta aceea nu este nimic, ce-o sa se intample daca intram?Vom iesi cum am intrat, nu?Dar daca ghidul nostru este orb,si el nu a vazut nimic tocmai din cauza asta?V-ati gandit la aceasta posibilitate?
Am putea reduce ipoteza noastra atlantica, la o egalitate matematica.Ea ar putea fi scrisa astfel:
"ATLANTIDA=TROIA/ILION=ATENA.
Asta este tot.Dar de la acest terminal, incepe demonstratia, care va asigur ca se bazeaza pe argumente corecte.Vreau sa mai spun ceva.Atlantida, nu apare numai in scrierile filozofului grec Platon.Iliada si Odiseea, povestesc despre razboiul troian, sau despre primul conflict din istorie, dintre atlanti si atenieni.Aceste carti mentionate, fac elogiul cetatii Atena in confruntarea cu acesti atlanti, pe care locuitorii cetatii au reusit in cele din urma sa-i infranga in cele doua razboaie cunoscute in istorie sub denumirea de razboaiele medice.Ramayana este epopeea indiana a acelorasi razboaie medice, dar din perspectiva indiana, a Iliadei si Odiseei lui Homer.Alba ca zapada, Ion Smintitu, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Frumoasa din padurea adormita, Amor si Psihe, sunt basme Atlante.Ele sunt mai multe decat va puteti imagina Dvs., in clipa de fata.Dar trebuie sa deschideti foarte bine ochii ca sa vedeti, si sa nu patiti asemenea orbului care v-a inchis camaruta aceea cu cheia, motivand ca acolo nu se gaseste nimic.
Am citit nenumarate materiale, inchinate acestui subiect.Din fericire(sau nefericire),exegeza, cu toata bunavointa care a avut-o,nu a reusit decat sa adanceasca misterul, in loc sa-l lamureasca.Din aceasta cauza, m-am simtit ispitit sa-mi incerc si eu modestele mele puteri, incercand sa raspund la aceasta intrebare-pentru ca pentru mine Atlantida este o intrebare- asa cum Edip, a raspuns intrebarilor sfinxului.De fapt, Sfinxul si intrebarile lui, exista in mod permanent, si noi trebuie sa raspundem continu, fie ca o facem prost sau bine.Nu sunt om de stiinta, asa ca abordarea subiectului Atlantida, o voi face mai mult in calitate de cititor, de om simplu, care poseda insa o calitate pe care nu o au ceilalti: Pot sa inteleg miturile, asa cum in povesti, Flamanzila putea sa devoreze o cantitate imensa de hrana, sau Pasarila-Lati-Lungila sa se intinda la infinit.Dedic aceasta lucrare, prietenilor mei din afara,-Paul, Liberto Rocha, Christian, Rodrigo Aspiazu, Emanuel,si tuturor acelora-care sunt preocupati de acest subiect.
Vom porni in cautarea Atlantidei, de la Dictionarul de mitologie generala pe care-l avem la indemana.
Atlantida-c mitic, plasat de obicei in oceanul Atlantic, dincolo de Coloanele lui Heracle, si care s-a scufundat in conditii catastrofale,acum 12 milenii.Numele si descreierea,ii apartin lui Platon, care a vorbit despre ea in doua dintre dialogurile sale,:Timaios si Kritias.Aici, el relateaza ca un batran preot egiptean, i-a spus lui Solon(dupa Plutarh preotul se numea Sonkis si slujea la templul zeitei Neith din Sais) despre predecesorii antediluvieni ai atenienilor- cu noua mii de ani inainte de Solon,-care au stavilit o uriasa putere invadatoare, ce-"se napustise din temeiurile ei aflate in Marea Atlantica," pe atunci navigabila,adica dintr-o insula din fata stramtorii numite de greci Coloanele lui Heracle,(o insula mai mare decat Libya si Asia la un loc, comunicand cu alte insule si avand acces spre tot continentul aflat fata in fata, si care imprejmuie marea aceasta indepartata.In Atlantida, exista o putere regala, organizatoare a invaziei impotriva teritoriilor egiptene si prehellenice , dupa efectuarea careia, s-au petrecut violente cutremure de pamant si cataclisme, iar intr-o zi si o noapte de groaza, luptatorii din Hellada, s-au scufundat sub pamant si tot astfel, s-a scufundat in mare si a disparut insula Atlantida, ulterior marea, ajungand cu neputinta de strabatut, si de cercetat, incarcata cu vaduri de mil, pe carew le-a lasat insula scufundandu-se, (dupa unele interpretari moderne,zona ar fi identificabila cu Marea Sargaselor).
Platon, completeaza aceste relatari din Timaios,in celalalt dialog, Kritias:
"cand zeii si-au impartit pamantul, dupa zarurile aruncate de Dike, Poseidon dobandind drept parte a sa insula Atlantida, o organizeaza treptat.Pe campia insulara,centrala, locuia unul dintre oamenii care la obarsie se nascusera acolo din pamant, Evenor, insotrit cu femeia Leukippe, parinti ai fetei Kleyto,pe care Poseidon si-o ia tiitoare,ii construieste in mijlocul insulei o cetate, cu fortificatii si ii planteaza o vasta gradina fertila,facand sa tasneasca de sub pamant, la suprafata, doua izvoare de apa, unul cald, altul rece; nascandu-i-se 5 perechi de gemeni masculini, Poseidon imparte Atlantida in zece regate.Cel mai important, dominand asupra celorlalte, era al intaiului nascut, Atlas.Insula era bogata in vegetatie, (paduri cu lemn pentru constructii,) in minereuri metalifere si nobile, printre care aur si oricalc, si prin ingeniozitatea artizana a locuitorilor.Mai tarziu, se cladeste in centrul insulei un sanctuar, pentru Kleito si Poseidon, unde populatia aducea ofrande anuale. Raporturile dintre regii insulari erau reglementate prin traditia pastratoare a poruncilor lui Poseidon, si printr-o inie gravata, pe o stela de oricalc, din sanctuar.Dialogul se intrerupe cu relatarea maniei lui Zeus, decis sa pedepseasca trufia ascendenta a atlantilor.
Diodor din Sicilia vorbeste si el despre atlanti si spune:
"Atlantii care locuiesc in regiuni fertile pe tarmurile oceanului, intreceau pe vecinii lor in evlavie si ospitalitate.Ei pretindeau ca leaganul zeilor este tara lor.Atlantii povestesc ca primul lor rege se numea ar fi fost Uranos, si ca acestia i-ar fi strans pe primii oameni care traiau razleti, asezandu-i intr-o cetate inconjurata de ziduri.Tot el i-a dezvatat pe supusii sai sa duca un trai salbatic, fara nici o randuiala.Observand cu atentie astrele, a prevestit multe fapte dintre cele ce aveau sa se petreaca in univers.(Biblioteca istorica III, LVI, 2-4 si urmatoarele. LX: LXI.)
Desi Definitia despre Atlantida, prin ea insasi nu este corecta, celelalte informatii se abat de la subiect, derutand si mai mult cititorul.
Intr-una dintre cartile sale avand acest subiect, Dan Apostol, aminteste de Platon si scufundarea continentului Atlant, dar dupa aceasta, dansul se intreba care a fost soarta locuitorilor Atlantidei si al ipoteticului continent Mu, caruia ii asociaza doua popoare legendare:viracocha si olmecii.Acelasi autor mentioneaza ca despre Atlantida, apar o serie de mentiuni legendare autorul fiind Platon, dar si alte personaje mai mult sau mai putin remarcabile, ca Solon, preotul din Sais-Sonkis,-Critias, Dropites, scribii egipteni din Sais, preotii zeitei Neith.Daca Solon a scris memoriile sale in anul 560 i.d.H.Platon, a adunat toate aceste marturii in celebrele sale Dialoguri, in anul 348 i.d.H.Ceea ce ni se pare interesant, este ca Dan Apostol, introduce in felul acesta povestea Atlantidei in Istorie, o data cu scrierile filozofului grec.Dar, afirmatia ca aceste informatii despre Atlantida sunt culese de la predecesorii lui Platon,chiar daca lucrul acesta este spus chiar de Platon, este discutabila.Pentru ca sursele citate, nu confirma prin scrierile lor lucrul acesta.Asa ca cel putin, provenienta materialelor pe baza carora Platon a scris cele doua Dialoguri, este pusa sub semnul intrebarii.Dan Apostol, mai mentioneaza ca in antichitate, au vorbit despre Atlantida si alti filozofi si scriitori greci, romani, si din alte spatii geografice si culturale, indicandu-ne ca sursa de informare traditia si scrierile aflate in vestita Biblioteca din Alexandria.Acest aspect poate fi oarecum posibil,dar acelasi autor, le pune in legatura cu insulele Atlantice, si cu continentul American, ceea ce mie mi se pare a fi o greseala.Greseala se naste, din faptul ca nu s-a reusit pana in clipa de fata sa se stabileasca reperele geografice asa cum le-a gandit Platon, fata de care este fixata Atlantida sa.Ori a face in aceste conditii afirmatia-chiar subanteleasa,-ca Atlantida se gaseste in America,-de regula in America de Sud,- deja este o exagerare nepermisa, sau afirmatia respectiva,intra in categoria speculatiilor, nefiind fundamentata cu argumente solide, care nu mai pot fi contestate.M-as fi asteptat ca Dan Apostol, ca de altfel si exegeza, sa acorde o mai mare atentie textului platonician, a legendei atlantice create de filozof, a analizarii tuturor surselor informale scrise legate de acest subiect, si dupa aceea sa fie trasa o anumita concluzie.Ori autorul, sare peste aceasta etapa pregatitoare,aceasta nefiind esentiala pentru el, riscand o teorie lipsita de fundament.Mai mult decat atat,nerespectarea acestor etape, va face ca Atlantida lui Dan Apostol, sa rasara din nimic, si sa devina un nou mit ,-mitul d-lui Dan Apostol, despre continentul disparut.
In "Ultimul oras al Atlantidei",Mihai Gheorghe Andries, afirma ca Platon,facea sa se desprinda din Dialogurile sale, patru informatii socante:
-Mentiona existenta unei mari intinderi de uscat, pe care o numea alternativ, cand insula, cand continent,situata dincolo de Coloanele lui Herakles, actuala stramtoare Gibraltar.
-Sugera, ca la apus de acest mare uscat, se afla un alt continent.
-Pe acest spatiu continental, -sau insular,-aflat dincolo de stramtoare,a aparut o civilizatie superioara, alcatuita din constructori iscusiti si temerari corabieri.
-Citandu-i pe preotii S din Sais, si pe Psenofis din Heliopolis,Platon evoca contacte stravechi intre civilizatia atlanta si stramosii atenienilor, cat si infruntari armate sangeroase,soldate cu infrangerea atlantilor de catre greci.
Putem sa acceptam ca reale afirmatiile autorului, si atunci problema este rezolvata.Vom considera ca filozoful grec ne transmite o realitate, dar atentie, realitatea acestuia devine fictionala din momentul in care incepe sa vorbeasca despre Atlantida.Pentru ca oricare dintre noi(inclusiv Platon)vorbind despre continentul disparut, nu se indreapta catre arhetipul istoric care a stat la baza mitului, orientand informatiile ,in mod paradoxal, catre propriul sau mit pe care-l creeaza.Se substituie in acest fel, mitul stravechi al Atlantidei, cu miturile noi, create de cercetatorii care o cauta.Platon,-spre exemplu-nu a spus niciodata ca Atlantida se afla dincolo de Coloanele lui Herakles,actuala stramtoare Gibraltar.El a numit stramtoarea cu numele de Coloanele lui Herakles,iar exegeza a asociat in mod nefericit numele stravechi, cu numele actual, ceea ce nu mai este acelasi lucru.Istoria antica, mentioneaza numeroase locatii care poarta numele de Coloanele lui Herakles, sau numai numele eroului.Astfel, pe coasta septentrionala a insulei Creta, se gaseste un vechi oras care se numeste Iraklion.Unii exegeti, chiar au identificat numele insulei cu coloana.Galanopoulos si Bacon, indica drept loc al coloanelor lui Herakles, doua promontorii stancoase,din sudul Peloponezului,-Tenara si Malea, unde se gaseau doua temple inchinate zeilor Poseidon si Apollon.
Minos,regele Cretei, murind in Sicilia, va fixa si el aici, o Heracleea Minoa.Numele a mai fost dat si gurii principale a Nilului,unde a fost ridicat chiar un oras cu numele de Heracleum.La Portile de Fier, Densusianu, stabilea si el o locatie pentru Coloanele lui Herakles,in imediata vecinatate, ridicandu-se o localitate, care va purta peste timp, numele eroului:Herculane.Nu mai vorbim de legendara Gradina a Hesperidelor, unde Herakles, s-a dus sa ia de la Atlas, merele de aur, tinand chiar pentru o vreme, bolta cerului pe proprii sai umeri.In aceste circumstante,mai putem afirma cu siguranta ca Platon s-a referit numai la stramtoarea care astazi se numeste Gibraltar?Sau putem sa punem altfel problema.In afara stramtorii amintite, geografia mai aminteste de trei stramtori la Marea Mediterana:Stramtoarea Mesina, si stramtorile Bosfor si Dardanele.Tinand seama de faptul ca expeditia lui Iason, avandu-l printre protagonisti si pe Herakles, s-a indreptat dinspre Grecia spre Marea Neagra, ce ne opreste sa credem ca stramtoarea care face legatura si astazi intre Marea Mediterana si Marea Neagra, nu purta candva in trecutul istoric, numele eroului?Si mai avem o mare neclareitate, care se leaga intru-catva de logica lucrurilor.Cum se face ca preotii egipteni cunosteau mai bine istoria grecilor, decat cei care au facut-o?Mai mult decat atat, cum se explica faptul, ca Platon, pe baza informatiilor acelorasi preoti egipteni, reuseste sa descrie aproape in detaliu cetatea atlanta,si organizarea sa politico-administrativa,ceea ce reprezinta un veritabil tur de forta, tinand cont ca Atlantida se afla intr-o locatie necunoscuta, a carei cautare, pana si astazi starneste frisoane cercetarii?Am putea spune, ca se cunoaste mult prea multe, despre un lucru despre care nu se stie nimic.Acesta este motivul pentru care spun ca cineva ne inseala cu buna stiinta.Si singura persoana care putea sa faca acest lucru, este Platon, pentru ca el singur vorbeste asa de bine si de complet despre Atlantida, in vreme ce semenii lui, apartinand aceleiasi epoci, dau numai informatii vagi si contradictorii.
Cine este oare vinovat de incurcatura in care a intrat exegeza? Platon. El a aruncat lumii povestea Atlantidei, si de atunci, aceasta lume o cauta in toate colturile, potrivit mecanismelor ei mentale de judecata,fara sa ajunga nicaieri.Pentru ca pornim de la scrierile filozofului grec, dar foarte repede, le lepadam ca fiind lipsite de importanta si cautam alte criteriui de evaluare, care sa se incadreze cu modelul nostru atlant, indepartandu-ne in felul acesta si mai mult de informatia primordiala.Incercam, prin acumularea de informatii colaterale, din aceeasi perioada cu Solon sau cu Platon,sa creeam o gramada mare, dar sansele de reusita devin cu atat mai scazute cu cat in mod paradoxal, informatia devine mai abundenta.Si nu este asa?Daca noi nu reusim sa intelegem despre ce vorbeste Platon in Dialoguri, vom reusi sa intelegem (si sa dezlegam misterul), atunci cand ne vom trezi in fata unui mal de informatii contradictorii, care trebuiesc intelese nu ca apartinand unui aceluiasi spatiu cultural, ci unor spatii culturale deosebite?Credeti ca lucrurile se vor limpezi atunci cand vom adauga la informatiile adunate si toate erorile exegezei de la Platon, pana in prezent?Dati-mi voie sa ma indoiesc.Ar trebui sa facem ca Herkules, cand s-a apucat sa curete grajdurile.S-a intamplat si se intampla un fapt uluitor si total neprofesionist.Avem pe de-o parte informatiile despre Atlantida, si in loc sa dezlegam taina acestor informatii, noi incepem sa facem cercetari geografice, geologice, culturale, sapand la voia intamplarii, numai pentru ca ni se pare noua ca despre asta a spus Platon(iar in particular Platon zice ca el nu stie sa fi spus asa ceva), aplicand o metoda de cercetare care poate fi numita "a intamplarii", numai stiintifica, nu.Daca cineva aude de existenta unei comori,-spre exemplu,- nu se apuca sa sape la intamplare,pe principiul ca aceasta comoara poate fi in definitiv oriunde.Stiti ce face cercetarea?Presupune.Si transforma aceste presupuneri in certitudini bazate mai mult pe dorinte decat pe ratiune.Ea aduce rodul material al cercetarilor in sfera noastra de interes, pune semnul de egalitate intre ceva palpabil si o informatie pe care nu au putut sa o demonstreze, si ne ofera o solutie care se prabuseste la primele intrebari mai competente.Nu sacul de carti pe care le poseda unul dintre prietenii nostri contine misterul Atlantidei, pentru ca sacul acela este 99% umplut cu maculatura fara valoare.Nu trebuie decat o singura carte.Aceea care vorbeste despre cele doua Dialoguri:Timaios/sau Timeus, si Kritias.Iar autorul trebuie sa fie doar Platon.Aceasta este linia de start de la care trebuie sa plece de fiecare data cercetarea, pentru a da raspunsuri plauzibile.Am sa va mai dau un exemplu.Platon, vorbeste despre tara Atlantida, astfel incat aceasta apare cand ca insulara, cand ca fiind un continent.Nu am gasit nicaieri, modul in care exegeza a rezolvat aceasta dilema, daca ea exista si se poate numi astfel.Dar imi amintesc un lucru sigur, care poate fi confirmat de catre fiecare dintre noi:Grecia, este in aceeasi masura si continentala, si insulara.Ca sa vedeti curiozitate.Nu aveti impresia ca se intampla ceva poate putin mai neclar care ne impinge totusi catre adevar?Nu simtiti cararea?Platon a fost grec, Solon a fost grec.Preotii din Sais si Heliopolis vorbesc nu despre contactul Egiptului antic cu Atlantida, ci de contactul grecilor cu aceasta tara necunoscuta.Grecia este deopotriva, continentala si insulara.Grecia a fost in razboi cu Atlantida.Poseidon, zeul marilor, este si el la un moment dat grec.Ori el construieste cetatea care ii va purta numele.Si despre constructia unei cetati de catre zeii Apollon si Poseidon, scrie in mitologie, iar prietenul nostru H.Schliemann confirma intr-una dintre cele doua carti ale sale.Numai ca el numeste in mod ciudat orasul, nu cu numele de "Orasul lui Poseidon", ci ii zice "Orasul Zeului"In limba literara, s-a consacrat o ampla epopee razboiului Atlant, de catre Greci, care l-au numit ILIADA.Iar numele orasului este Ilion, pe care Dvs. il mai cunoasteti si ca Troia, din mitologie, pseudo-istorie, si filmele de pe ecrane , de pe c.d.-uri sau D.v.d.-uri, care va sunt accesibile.
Revenind la Dictionarul de Mitologie Generala, legat de Atlantida, am scris:
"..."Poseidon, (...) construieste in mijlocul insulei, o cetate cu fortificatii,(...)facand sa tasneasca la suprafata, doua izvoare de apa, unul cald, altul rece."In cartea lui Heinrich Scliemann-"Pe urmele lui Homer"la pg.165, citim urmatoarele:
" ...orasul Ilion, era imprejmuit de un zid solid.Zidul fusese construit de Poseidon si Apollo, caci Poseidon,spune:
"Ei vor uita zidul , pe care eu si Foibos Apolo, l-am cladit cu multa osteneala, pentru eroul Laomedon."Dupa alt pasaj insa, zidul fusese construit de Poseidon singur,caci acesta ii spune lui Apolo:
"Nu-ti aduci aminte ocarile pentru Ilion,pe care le-am indurat noi doi din partea tuturor zeilor,cand vreme de un an i-am slujit din porunca lui Zeus, mandrului Laomedon pentru o simbrie fixa, iar el ne spunea ce sa muncim?Eu le-am construit troienilor un zid lat si foarte frumos, de jur imprejurul orasului, pentru ca orasul sa fie inexpugnabil; tu insa Foibos,pazeai vitele cu pas greoi si coarnele incovoiate, pe inaltimile impaduritului munte Ida, cel bogat in prapastii."
Tot in Iliada, gasim si cele doua izvoare despre care vorbeste Platon in Atlantida.Ele apar in descrierea luptei dintre Ahile si Hector: (pg. 467, Iliada ,George Murnu):
"Trec pe la apa cea cea limpede a doua fantani curgatoare,
Unde izvoare tasnesc, de unde purcede Scamandrul.
Suruie apa-ncropita dintr-unul, si iese de-acolo,
Aburi, intocmai ca fumul ce iese cand focul se-aprinde;
Chiar peste vara cellalt, e intocmai ca grindina rece,
Ori ca omatul pe munte, ba chiar si ca apa-nghetata."
incheiat citatul.
Am aratat aceste doua coincidente de loc intamplatoare, a unor amanunte, ce apar in mod surprinzator si in Atlantida descrisa de Platon, dar si in epopeea greaca Iliada.Concluzia la care am ajuns, observand aceste coincidente, este una extrem de simpla:Si Platon si Homer, vorbesc despre aceleasi intamplari, dar folosind nume diferite.Noua nu ne ramane decat sa punem semnul de egalitate intre cetatea atlanta a lui Poseidon, despre care vorbeste Platon, si cetatea Ilion sau Troia, despre care povesteste Homer in epopeea sa Iliada.Sigur, am putea inchide aici acest mic eseu, dar trebuie sa stiti ca nu am facut sa comparam decat doua legende grecesti intre ele.Hermeneutica ne invata ca in spatele unor motive legendare, transformate in traditie folclorica, exista o realitate istorica.Ceea ce mie ca simplu autor mi se pare in clipa aceasta amuzant, este modul cum va comenta iarasi exegeza, sau comentatorii profani mitul atlant si respectiv troian.Se va spune astfel: Schliemann, a descoperit cetatea Troia pe dealul Hisarlik.Daca d-l Vanghele are dreptate si Atlantida este de fapt cetatea Troia sau Ilion, inseamna ca Atlantida se gaseste in Asia Mica, in Turcia, pe dealul Hisarlik, unde arheologul german si colaboratorii sai au descoperit antica cetate Troia.Tocmai lucrul acesta mi se pare amuzant, deoarece Schliemann, a descoperit intr-adevar pe dealul respectiv o cetate, dar aceea nu a facut obiectul cantecelor lui Homer, sau scrierilor filozofului grec, Platon.Schliemann, nu a descop[erit cetatea Troia, aceasta gasindu-se in alta parte
Cea mai mare ironie, am gustat-o , amuzandu-ma, citind ceea ce ii spune zeita Atena lui Zeus (Saturn/Jupiter, ), in prima carte a Odiseei:
"Dar pieptul, mi se safasie de jale,
Gandindu-ma la bietul, inteleptul
Ulise,care-acum de multa vreme,
Tot sufera nenorociri departe
De dragii lui, pe la mijlocul marii,
Intr-un opstrov silhui, batut de valuri,
Pe unde sade zana cea nascuta
Din Atlas cel avan, care cunoaste
Adancurile marilor si singur,
Propteste stalpii-nalti ce poarta cerul
De la pamant.Copila acestui Atlas,
Cu sila-l tine-acasa,de tot plange,
Nenorocitu, si-l descanta-ntruna,
Cu vorbe blande, dulci si mangaioase,
Doar va putea sa-si uite de Itaca."
Sunt convins ca exegeza si Dvs., stimati cititori, ati inteles despre ce este vorba. Despre fiica lui Atlas, despre Atlas, despre Ulise, despre Minerva/Atena, zeita care il proteja pe Ulise, pentru inteligenta lui atat de vie si practica.Daca stim la nivelul mitului despre cine este vorba , nu mai putem spune acelasi lucru, la nivelul realitatii istorice, unde lucrurile par sa se incurce de-a binelea.Trecerea de la virtual, la realitate, a fost si este piatra de incercare a oricarui cercetator atlantolog, sau, ca o extensie a termenului, a oricarui cercetator de mitologie si folclor.Personajele sunt chiar cele care sunt numite de text, cu oarecare imbunatatiri.Imbunatatirile, le vom face insa pentru Dvs., pentru a intelege mesajul criptic al episodului(motivului folcloric,) descris mai inainte.Zeita care vorbeste, este zeita Atena.Paradoxul, consta in faptul ca ea vorbeste cu tatal ei, despre propriile lor imagini reflectate in oglinda.Vreau sa spun cu asta, ca zana Calipso, fiica lui Atlas, este una si aceeasi cu Atena, iar Atlas, este chiar tatal care i-a dat nastere prin crestetul capului,-adica Zeus.Zeita, vorbeste in felul acesta despre sine,dar rapsodul popular fie ca nu stie acest lucru, fie ca vorbeste despre el cu o usoara ironie, punandu-ne la incercare inteligenta.Sa stiti ca Iliada si Odiseea, tocmai lucrul acesta il fac in permanenta.Ne testeaza spiritul, iar raspunsurile primite pana acum, nu au avut darul sa le dea satisfactie.Tinand cont de personajul Atlas/Zeus, reiese ca Ulise a fost captiv in Atlantida.Pe aceeasi linie de apreciere ale valorilor de semnificatie, Calipso este zeita Atena.Unde este captiv pana la urma Ulise? In cetatea greceasca ATENA. Calipso, este zeita care se ascunde, sau sta ascunsa, pentru ca Atena este o zeita lunara sau a cerului intunecat al noptii.In felul acesta, enigma misterioasei Atlantida despre care vorbeste filozoful grec Platon, este rezolvata, Atlantida fiind cetatea antica Atena, cu care intra in conflict nu atlantii (aceasta ar insemna ca Atena s-a batut cu ea insasi), ci Paris, cel care a dat marul discordiei, zeitei frumusetii, Afrodita, primind-o in schimb ca bonus, pe frumoasa Helena(Atena) de nevasta.Dar Paris, nu este un personaj real, ci unul imaginar.Scris consonantic,-P.R.S.,-numele se poate citi nu numai Paris, ci si Persii.Cucerirea cetatii s-a facut in cadrul acelor razboaie cunoscute in istoria antica sub denumirea de "Razboaiele Medice."Aceasta situeaza evenimentele, in jurul anilor 500 i.d.H. cand mai intai regele Darius, si apoi Xerxe I, vor incerca sa supuna dintr-o singura lovitura, cetatile grecesti din Asia Mica, Egiptul, Grecia Insulara si Grecia Continentala.Atlantida, nu a parasit niciodata spatiul mediteranian, nu a parasit tara sa de origine, si numai imaginatia celor care au citit Dialogurile lui Platon si cele doua Epopei,au creat din ea un tinut misterios, pe care l-au plasat pretutindeni in lume.Exista o situatie fara precedend, care poate fi explorata in mod benefic de catre cercetarea arheologica a Greciei.Aceasta cercetare, putandu-se infaptui in mod stiintific.Daca vom folosi o harta actuala a cetatii Atena si a spatiului ei inconjurator, am putea, citind indicatiile date de Homer in Iliada, legat de cetatea Troia/Ilion,sa stabilim cu o oarecare marja de eroare, o serie de locuri care s-au pierdut prin uitare, scotandu-le la iveala.Si aceasta pentru gloria Greciei, a eroilor sai, si a zeitei Atena, fie ea vesnic nemuritoare.
Citesc un comentariu interesant despre Atlantida,facut de Ivar Lissner, legat de Atlantida.Acesta spune la un moment dat:
"Dupa aparitia a sute de studii despre enigma Atlantidei, merita ca, pornind de la ultimele cuceriri ale stiintei, sa facem inca o data incercarea sa situam geografic si sa descriem pe atlanti si cultura lor.Deoarece nu ne mai putem indoi ca a existat o Atlantida.Si Troia ar fi inca si astazi o "Atlantida", daca nu ar fi fost dezgropata."
Afirmatia lui Lissner este foarte simpatica.Ea spune ca s-au scris sute de studii( eu as spune chiar mii de studii , eseuri si articole), dar nu ne confirma, daca in urma acestora, Atlantida a fost descoperita.Pe urma vorbeste de ultimele cuceriri ale stiintei, fara sa precizeze care sunt acestea si in ce masura, ele pot contribui la cautarea si redescoperirea Atlantidei.Dar merita nu-i asa, inca o data sa incercam sa localizam Atlantida ,sa-i descriem pe atlanti si cultura lor.Cum, cu ce.Se pare ca ultimele cuceriri ale stiintei, sunt aplicate foarte prost, din moment ce din anul 1974 si pana acum, Atlantida nu a fost descoperita.S-ar putea ca stiinta la care se refera exegetul, sa nu fie cheia care descuie seiful atlant.Si pentru a ne impresiona si mau tare, autorul da exemplu, descoperirea cetatii Troia/Ilion, de catre cercetatporul german, Heinrich Schliemann.Ceea ce iarasi devine interesant pentru noi, este faptul ca nimic nu confirma descoperirea cetatii respective, decat Schliemann insusi.Spunem acest lucru, gandindu-ne ca cercetarea sa a pornit de la epopeile homerice, dar nimeni nu poate sa probeze daca Schliemann a reusit sa interpreteze corect miturile lui Homer.Nu negam ingeniozitatea caii de cercetare propuse de el, dar nu suntem de loc convinsi ca simbolurile din Iliada si Odiseea, au fost intelese corect,Insusi in scrierile lui Schliemann, apar o serie de contradictii, care nu mai respecta simbolismul miturilor cu realitatea de pe teren.Lissner face o afirmatie intamplatoare , considerand cetatea Troia sau Ilion, o Atlantida oarecare, care s-ar fi pierdut daca cercetatorul german nu ar fi gasit-o.Lissner nu stie insa un lucru, si anume, ca Atlantida, este intr-adevar cetatea Troia/Ilion.Si nu stie iarasi, ca Heinrich Schliemann a descoperit altceva, dar in nici un caz cetatea lui Poseidon.
De la Horia Matei, Enigmele Terrei, citim urmatorul comentariu a celui mai cunoscut atlantolog, N.F.Jirov:
"Se poate spune ca, astazi, atlantologia trece prin perioada de tranzitie a dezvoltarii sale, caracterizata prin formarea ei ca stiinta, si prin indepartarea de fantastic, si de nascocirile pseudostiintifice."
Cred ca Jirov, face o mare greseala, deoarece, studierea fundului oceanic, cu aparatura stiintifica performanta, este un fapt, dar nu are nimic de a face cu continentul disparut.Nu stiu ce intelege Jirov prin fantastic, dar daca ia in considerare mitul, se pare ca singurele informatii se gasesc in cadrul acestuia.Aceasta inseamna, ca cercetarea trebuie sa porneasca de la analiza mitului atlant, orice incercare de abordare stiintifica a enigmei atlante, nefiind altceva decat o explorare in orb, pe baza unor presupuneri hazardate.Mitul despre Atlantida se gaseste raspandit in Dialogurile lui Platon, in cele doua mari epopei ale grecilor,-Iliada si Odiseea, intr-o infinitate de basme, povesti ,cantece bartranesti si epopei occidentale.Istoria Atlantidei s-a pierdut,dar s-au pastrat miturile despre ea si acesta reprezinta unul dintre tezaurele inestimabile ale umanitatii.Paradoxal, am sa sustin ca stiinta despre care aminteste Jirov, nu face nici doi bani in cautarea Atlantidei, intr-un moment, cand practic, nu se stie unde sa se faca aceasta cautare.Ar trebui, ca o parte din aceasta stiinta, sa se indrepte catre intelegerea mitului atlant, catre cunoasterea informatiilor prelucrate de mental informatii care au fost restituite sub forma simbolurilor.
Iata un fragment foarte interesant care vorbeste despre conflictul dintre greci si atlanti:(Timaios)
"Scrierile spun ca , odinioara, cetatea voastra,(Atena), a infrant o mare putere ce se indrepta cutezator dinspre Marea Atlantica, asupra intregii Europe,si asupra Asiei deopotriva. (...)Statul intreg(atlant), concentrandu-si toate eforturile, si-a pus in gand sa subjuge dintr-o singura lovitura, si tara voastra si pe a noastra(Cel care vorbeste este preotul din Sais-Sonkis, care aici, se refera la Egipt) ,si toata intinderea de pamant de dincoace de gura,Atunci Solon,ostile cetatii voastre, s-au impus tuturor prin eroismul si energia lor. Intrecandu-i pe toti in curaj si in iscusinta procedeelor de lupta, cetatea voastra a luptat cand in fruntea elenilor, cand a tinut piept de una singura, din nevoie, si a infruntat mari primejdii, atunci cand altii dadeau inapoi.Dar in cele din urma, biruindu-i pe dusmanii care atacau, a ridicat un trofeu, impiedicandu-i sa subjuge pe cei care, nu fusesera inca subjugati, si cucerind, fara doar si poate, libertatea pentru noi toti, care traim indeobste dincoace de coloanele lui Hercule.Dupa aceea insa, cand s-au petrecut ingrozitoare cutremure de pamant,si potropuri, intr-o singura zi si o noapte de urgie, intreaga voastra oaste, a fost inghiotita de pamant, si insasi insula Atlantida a diosparut, scufundandu-se in mare."
Textul lui Platon daca este citit cu foarte mare atentie, vorbeste in mod clar despre un conflict armat, dintre greci si atlanti,Atena fiind atacata de catre o mare putere sau coalitie militara din afara.Ori daca acest conflict ar fi fost provocat de catre miscarea migrationista a unei populatii situate in oceanul Atlantic, acest fapt ar fi fost inscris in istoria cetatii Atena, a Egiptului antic si a poporului respectiv agresor.Cercetarile arheologice si istorice, ar fi dus la descoperirea unor morminte sau artefacte straine de cultura greaca, care s-ar fi desacoperit pe teritoriul Greciei, sau a Egiptului antic.Singurul conflict armat de mari proportii care este mentionat in istoria Greciei, corespunzad descrierilor lui Platon, sunt cele doua razboaie medice, in care beligerantii sunt grecii(reprezentati de cetatenii Atenei) si persii.Teoretic, razboiul s-a dus intre atenieni si armatele persane ale lui Darius, si respectiv ale lui Xerxe I.Aceasta ne-ar duce catre o concluzie interesanta, si anume ca Atlantida, se refera la regatul oersan.In realitate aici se intampla altceva.Platon a mistificat datele problemei.In primul rand, el descrie Atlantida Persana, dar in mod paradoxal, descrierea seamana cu aceea a cetatii Atena.Deci el descrie propria sa cetate.In alta ordine de idei, filosoful grec creeaza o intalnire dintre preotul din Sais si Solon, intalnire care in realitate nu a avut loc niciodata.Si asta, pentru ca razboaiele medice au
avut loc in viitorul lui Solon, sau mai exact spus, dupa moartea legislatorului atenian.Dar, in aceeasi masura, razboaiele medice s-au petrecut in trecutul lui Platon, inainte ca filozoful grec sa se fi nascut.El vorbeste despre ele ca despre o amintire.Iliada si Odiseea, s-au tesut in jurul acestui conflict de proportii dintre atenieni si persi, cetatea Atena capatand numele in epopei, de Ilion si respectiv Troia.De aceea eu cred ca daca am transpune peste istoria zbuciumata a cetatii Atena, imaginea troiana a aceleiasi cetati, s-ar ajunge la o serie de descoperiri foarte interesante arheologice, ale caror urme apar in descrierile facute in Iliada.Din nefericire, nu am material documentar in masura sa transpun cele doua harti ale Atenei si imprejurimilor ei, peste Atena istorica, pentru a scoate in evidenta siturile istorice despre care am amintit.
Cred ca lucrul cel mai comod de facut, ar fi scrierea unei istorii atlante, pornind de la interpretarile exegezei.Pentru ca Victor Kernbach, scrie:
"Despre Atlantida, s-au scris mii de carti, fie romanesti, fie oculte, fie de cercetare, sau in buna masura stiintifice."Daca adaugam la cele afirmate de autor,un numar la fel de impresionant de articole, cam toate fiind in afara de subiect in afara de titlu, toata aceasta maculatura, nu a facut decat sa ingroape Atlantida, pentru a douia oara.Facand o astfel de trecere in revista, oricat de interesanta ar fi, datorita teoriilor colaterale, singurul rezultat palpabil, ar consta, nu atat in lamurirea misterului atlant, ci in imbogatirea bibliografica, a mitului lui Platon.Sa facem un mic rezumat al cercetarilor care au avut ca subiect Atlantida lui Platon.Tot materialul existent, se poate grupa in trei directii , sau curente principale:
-Primul curent, situeaza continentul sau insula Atlantida, potrivit descrierilor lui Platon.Dar cei care s-au ocupat de acest lucru, nu au pornit de la analiza mitului creat de catre acesta, ci au identificat cu o mare usurinta elementele cheie ale Dialogurilor, transpunandu-le intr-o geografie contemporana,singurul numitor comun intre cele doua locatii, fiind fonetismul.Daca Platon a folosit ca nume al stramtorii care desparte Atlantida de Grecia,-Coloanele lui Haracles,-toata lumea s-a aruncat cu capul inainte, identificand aceste coloane, cu stramtoarea Gibraltar.Aceeasi interpretare, s-a facut si in ceea ce priveste numele Gad, care a fost gasit in numele unei cetati feniciene situate pe coasta Spaniei, desi mai existau si alte explicatii mai plauzibile.s.a.m.d.
-Al doilea curent a pornit de la ideea ca nu exista o identitate intre cele descrise de Platon si numele unor repere geografice,care exista si in ziua de astazi, purtand inca dsenumiri antice asemanatoare.Dar si aici exista o ambiguitate a interpretarii, ceea ce a facut ca Atlantida, sa fie plimbata de colo-colo, in lungul marii Mediterana.
Si in sfarsit, cel de-al treilea curent de opinie, punand la indoiala toate afirmatiile lui Platon, a renuntat partial sau total la sugestiile acestuia, situand Atlantida, potrivit fanteziei autorilor si bunului plac al acestora.
Datorita celor trei curente, s-a ajuns la situatia cel putin stranie, ca acelasi obiect, sa fie amplasat cultural, in cele mai neobisnuite locatii: In America, Suedia, Nordul Groenlandei, Africa de sud sau de nord, insula Creta, Santorin, insulele Macaroneziei,Marea Sargaselor,Triunghiul Bermudelor, Dacia preistorica, etc.Au ramas numai buzunarele de la piept, cautarea putand duce catre rezultate ceva mai sigure.
" Celui mai in varsta, adica regelui,-scrie Platon,-i-a fost dat un nume intocmai de la care si-au luat numirile, intrega insula, ca si marea asa zis Atlantica(observati ca nu este folosit termenul de ocean, care va incurca atat de tare exegeza,), deoarece Atlas, a fost numele purtat de cel care cel dintai, a domnit atunci ca rege."
Cel care va vorbi despre acest Atlas, nu va fi numai filozoful grec Platon, ci si Homer.Referirea la Atlas, va apare in prima parte a Odiseei, acolo unde zeitra olimpiana Atena, il caineaza pe Ulise:
"Dar pieptul mi se sfasie de jale,
Gandindu-ma la bietul,inteleptul
Ulise, care-acum de multa vreme,
Tot sufera nenorociri departe
De dragii lui, pe la mijlocul marii,
Pe unde sade zana cea nascuta
Din Atlas cel avan, care cunoaste
Adancurile marilor si singur,
Proptester stalpii nalti ce poarta cerul
De la pamant."
Dar Atlas, este pedepsit de Zeus, sa sustina bolta cereasca pe umerii lui, Perseu il impietreste cu chipul Meduzei, in vreme ce Herecule , vrea sa obtina niste mere din gradina Hesperidelor, si il substituie la un moment dat pe Atlas, tinand el pe umeri, bolta cereasca.Povestea nu are inteles pentru nimeni, pentru ca mitologia nu se citeste in mod obisnuit , ci ea are o cheie.
Dar Atlas cel avan despre care vorbeam inainte, nu poate cunoaste adancurile marilor, decat atunci cand el are si prerogativele lui Poseidon, zeul marilor.In aceste conditii, amintindu-ne si de faptul ca Zeus avea sa o nasca pe zeita Atena din crestetul lui,Atlas devine o entitate cel putin ciudata, in care adevaratul Zeu(care este Zeus), mai adauga la fiinta sa virtuala pe aceea a lui Atlas, care sprijina cu bratele sale(de fapt cu crestetul sau,)cerul(reprezentat de zeita fecioara Atena) si pe Poseidon care cunoaste adancurile marilor.Dar Zeus, este reprezentat in Grecia, si mai precis la Atena, ca o stanca.Este aceeasi stanca pe care mama sa a infasat-o si a dat-o tatalui sau Cronos sa o inghita, dupa care a fost azvarlita,(deoarece stancile sunt greu de mistuit chiar si pentru zei, nu-i asa?)in campia Aticii, unde atenienii si-au construit orasul lor, ridicand pe Acropole, templul zeitei Atena si statuia ei celebra de mai tarziu.Geamanului, care venise pe lume dupa Atlas,i-a cazut la sorti acea parte a insulei dinspre Coloanele lui Heracle(nume pe care l-a purtat la inceputuri cetatea Atena, datorita zeitatilor anterioare pe care zeita le-a substituit,) care se numea in limbajul bastinasilor Gadeira, iar in limbajul grecilor,Eumelos,adica, "cel care are vite minunate."Sigur, ca interpretii Dialogurilor lui Platon, au fost sedusi de acest nume, Gades, Gadeiros, Gadeira, care semana uluitor de bine cu numele antic al unei cetati ridicate de fenicieni si care astazi poarta numele de Cadix,sau Cadiz.Numai ca acest oras colonie feniciana a fost infiintat pe la anul 1100 i.H.,cu mult mai aproape de timpurile noastre, de vreme ce Platon a spus ca Atlantida s-a scufundat in apele oceanului, acum 10.000 sau 12.000 de ani.Aceasta diferenta de timp, face inadmisibila apropierea dintre Atlantida si cetatea feniciana, despre care am amintit mai inainte.
Gadeira, Eumelos.Stiti unde se gaseste raspunsul la aceasta intrebare? In Biblie, in Vechiul Testament, la capitolul Numerii.Pentru ca aici, vom intalni un nume care se apropie de fonetismul acelui fenician Gades.Numele este Qades, si inseamna "sfant".Astfel, cei care au plecat in Exod, in frunte cu Moise, -"au pornit ( intre doua locatii)din Etion Gheber,si au tabarat in pustia Tin, adica la Cades."Dar nu la asta se referea filozoful grec in Dialogurile sale.El cunostea existenta unei semintii care traia in Asia Mica si care se numea Gad, deoarece Gad era stramosul gaditilor,numele de "Noroc" sau "Norocosul", fiind al unuia dintre cei doi copii ai Zilpei, roaba Leii.Acesti descendenti ai lui Gad, impreuna cu fiii lui Ruben, aveau o multime de vite, si ei vazand ca tara ca tara lui Iaezer si ntara Galaadului, erau un loc bun pentru pasunat, vin in fata lui Moise si a marilor dregatori, cerand sa li se ofere acest tinut, pentru ei si pentru vitele lor.Este singurul loc din Biblie, in care termenul de Gad se intalneste cu acela de vite multe si minunate, chiar daca atlantologul rus Jirov, nu este de acord cu abordarea biblista a problemei.
Descriind Atlantida,Platon povestea:
"De la tarmul marii, chiar catre mijlocul intregii insule,era o campie,care dupa datina,fusese fara tagada,cea mai frumoasa dintre toate campiile,si care era mai rodnica decat se poate inchipui.Iar langa aceasta campie,tot la mijlocul insulei,la o departare cam de cincizeci de stadii, era un munte nu prea mare."Strabon,povestind despre cetatea Atena,va spune la randul sau:
"Orasul Atena,este o stanca asezata pe un ses,si locuita de jur imprejur.
Locuitorii Atenei,buni mestesugari,vor modifica partea de sus a stancii,taind-o si reconstruind-o,ridicand acolo, templul inchinat zeitei fecioare Atena.
Scriindu-va aceste lucruri, am facut-o ca sa se observe ca de fapt amandoi autorii vorbesc despre acelasi lucru.Numai ca Platon ii ofera cetatii Atena un nume fictional, in vreme ce Strabon, se refera la cetate, in mod real.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:11

Scufita Rosie
Se numeste Robert Darnton. A fost profesor la Princeton University.Nu stiu daca mai profeseaza sau se ocupa de cresterea pisicilor de casa, locale, siameze sau de alta nationalitate.Dar a scris o carte foarte interesanta, despre Franta secolului al XVIII-lea, care aprofundeaza curente de gandire din aceasta tara in acest secol.Cartea despre care va vorbesc, se numeste "Marele masacru al pisicii/ si alte episoade din istoria culturala a Frantei".In introducere, autorul face o marturisire foarte intreresanta pe care vi-o redam in cele ce urmeaza:(pg.13):
"Daca istoricul ideilor, urmareste filiatia gandirii filozofice, istoricul etnograf strudiaza viziunea individului de rand asupra lumii, incercand sa ii descopere cosmologia, sa reconstituie modul de organizare mentala, si de exprimare a realitatii prin comportament.Departe de a incerca sa transforme omul mediu in filozof, el doreste sa observe cum viata strazii, ii impune individului, crearea unei strategii.Parte integranta a vietii lor, strada ii invata pe oamenii obisnuiti sa fie smecheri, -si ei pot fi, intr-un anumit sens, la fel de inteligenti ca orice filozof.Numai ca in loc sa formuleze propozitii logice, ei gandesc cu ajutorul obiectelor sau cu orice altceva pe care le pune la indemana cultura,cum ar fi povestile sau ritualurile de exemplu."
Desi suna destul de convingator,marturisirea autorului este lovita de nulitate.Mai mult decat atat, aceasta conceptie despre influenta strazii asupra individului,il va determina pe Robert Darnton, sa ajunga la niste concluzii aberante in ceea ce priveste continutul unor basme.Astfel, vorbind despre "Scufita Rosie,"autorul considera ca acest basm, "da dovada de o irationalitate terifianta, care nu isi are locul in Epoca Ratiunii.De fapt,-continua el,-versiunea populara o depaseste pe cea a psihanalistilor (este vorba de psihanaliza acestui basm, facuta de Erich Fromm si Bruno Bettelheim) in violenta si sexualitate."Aceasta afirmatie este facuta nu de un om obisnuit, ci de un profesor universitar, care a tinut cursuri de istorie, la Princeton University.Se intampla aici ca si remarcile inteligente facute asupra personajelor din basmele lui Creanga, cand unii exegeti au sustinut ca aceste personaje sunt tarani din spatiul satului, (ba cineva, a spus chiar ca Harap Alb este tigan), iar cand un elev de liceu a scris sub influenta acestor aberatii culturale, ca Danila Prepeleac a copilarit impreuna cu Creanga,toate aceste mediocritati, s-au topit de ras.Se fac o serie de afirmatii gratuite si paguboase, deoarece nu sunt intelese simbolurile, sau chiar daca se stie ca basmul lucreaza cu simboluri, ele sunt interpretate dupa ureche, aducand un enorm prejudiciu stiintei, care este invocata ca scuza.
Haideti sa vedem care este episodul (motivul folcloric )acela scandalos, care il determina pe Darnton, sa ajunga la niste concluzii atat de pagubitoare la adresa basmului si a taranului francez:
"-Cioc, cioc.
-Intra draguta.
(...)
Apoi lupul spuse:
-Dezbraca-te si treci in pat langa mine.
-Unde sa-mi pun sortul?
-Pune-l pe foc, n-o sa mai ai nevoie de el.
Pentru fiecare haina,-pieptar, fusta, camasuta si ciorapi,-fata punea aceeasi intrebare si de fiecare data lupul raspundea:
-Pune-le pe foc.N-o sa mai ai nevoie de ele."
Concluzia se subantelege in spiritul atat al psihanalistilor, cat si a lui Darnton:
"In ce le priveste pe fetite,in mod clar: feriti-va de lupi."
From spunea si el acelasi lucru, dar cu alte cuvinte:
"Povestea are ca subiect, confruntarea unei adolescente, cu sexualitatea adulta."
In felul acesta basmul devine o intamplare care are la baza un incest, sau un abuz sexual, in raport de personajele implicate in acest desfrau erotic.
Episodul dezbracarii, il intalnim intr-o epopee sau un cantec vechi, care povesteste despre"Coborarea zeitei Ishtar (Inanna sau Irnini) in infern",-in taramul mortii Kigallu, aflat sub stapanirea suroprii sale Ereshkigal,-in cautarea tanarului pastor, Dumuzi.In momentul cand zeita Ishtar ajunge in fata portilor infernale, portarul infernului o deposedeaza succesiv de podoabe si de vesminte, pentru ca omul s-a nascut gol, si se intoarce in infern asa cum a venit pe lume.Lupul o invita pe pat, pentru ca acel pat nu era cel al desfraului, chiar daca zeita era o divinitate a dragostei si era reprezentata iconografic, in toata splendoarea nuditatii sale divine, ci era un pat funerar, ca acela pe care zacea intins Toma Alimos din balada cu acelasi nume.A bea sangele bunicii, sau a manca din carnea ei, este ca si cum ai spune despre cineva ca a dat ortul popii, ca a murit.Aceasta dincolo de explicatia legata de menstruatie sau de calitatea de fecioara pe care spun psihanalistii ca o are Scufita Rosie.Cararea cu spini pe care o alege Scufita, este tocmai ideea drumului infernal pe care ea il urmeaza, supunandu-se sortii.Aceasta este cea mai veche explicatie pe care noi am gasit-o.A doua explicatie, este de factura cosmica, si sa ne amintim ca Latona nascand perechea gemelara, Artemis si Apollon, acesta din urma, se mai numea si Apollon Lykios, adica Apollon Lupul sau soarele lup.Iar pe bolta cereasca, exista o constelatie descrisa si in Apocalipsa lui Ioan Teologul, care face parte din zodiac, si este cunoscuta sub numele de Fecioara.Intalnirea dintre Fecioara si lup are loc toamna, cand natura,(bunica) moare, respectiv este mancata de lup, care o substituie, imbatraneste si se pregateste si el la randul sau sa moara.
-Vai bunicut-o ce mult par ai.
-Ca sa-mi tina de cald draguto.
Lupul o mananca pe bunicuta, pentru ca bunica este batrana, si aici trebuie substituita bunicuta cu lupul.
Este un proces de gandire simbolica.Vreau sa spun ca lupul este batran, dar nu o spun asa, ci o fac astfel, incat sa ating doua componente care sunt independente intre ele:batranetea, si ferocitatea fireasca a lupului.Ori cand soarele intra in casa bunicii(casa, este si un termen care se intalneste foarte frecvent in zodiac,) el imbatraneste, si in acelasi timp, casa bunicii este si casa Scufitei Rosii, din moment ce ea vine aici.Si lupul o mananca si pe zeita Fecioara, intra toamna in aceasta constelatie, moment din care se intampla, numai lucruri rele.Toamna incepe sa se sfarseasca si vine iarna, gerul, cand soarele se gaseste pe bolta, arde si totusi moare de frig.De aceea Gerila/Dumnezeu/Soarele, sta langa foc si zbiara ca moare de frig, cu turturii agatati in barba si mustatile pleostite.Va trebui sa vina Vanatorul(Soarele lup sa ajunga in aceasta constelatie, sau constelatia sa ajunga la el)pentru ca soarele sa fie omorat a doua oara, o moarte virtuala desigur, pentru ca Zeita Fecioara sa scape din pantecul lui si natura sa revina la viata.Acelasi lucru se intampla cu lupul, care o data ce este omorat, de fapt revine la tineretea lui anterioara in care instinctele se repeta ciclic.Dar mai exista si o a treia interpretare.
Aceasta interpretare este la origine egipteana.Este povestita de catre Herodot, in Istoriile sale, si pomenita si de catre Lazar Saineanu in basmele sale comentate.Mykerinos, un faraon egiptean, s-a xcasatorit cu propria sa fiica. La nastere fata a murit, motiv pentru care Mykerinos, o va pune intr-o vaca de lemn, (reprezentand vaca cereasca Hathor sau Neith.Aceasta intamplare, la care se va adauga mitul slujitoarelor cu bratele taiate-sculpturile care aveau rolul de a o sluji pe tanara dincolo in lumea mortilor,pierzandu-si in decursul vremurilor bratele, potrivit marturiei lui Herodot,va genera urmatoarele directii de conservare memoriala:
-Mitul grecesc al Minotaurului.Prin reductie, My(keri)nos, devine Minos, in vreme ce sotia sa (de fapt fata lui Faraon) se va impreuna cu un taur dand nastere unui monstru, care se numeste, prin repetitie, Minos Taurul sau Minotaurul.Mi-a venit in clipa aceasta o idee speculativa.Fiti atenti despre ce este vorba.Mykerinos, se casatoreste cu fiica sa, ceea ce ar introduce motivul incestului in basmul Scufita Rosie.In momentul nasterii, fata lui Faraon, moare, dand viata unui copil de sex masculin.Marcat de moartea sotiei/fiicei sale, Mykerinos o va "ingropa " in vaca cereasca Hathor/Neith, ceea ce va da nastere motivului hainelor cu insemne cosmice care apare intr-o serie de colinde, basme, si balade.Din acelasi motiv(desi istoric, cauzele sunt totusi diferite,), el va avea o aversiune pentru nasterea baietilor(pentru ca o astfel de nastere i-a ucis sotia) si de aceea, conform traditiei, se va perpetua legea care va fi pusa in practica de un alt faraon, ca fiecare copil care se naste, daca va fi baiat sa fie omorat, iar daca va fi fata sa traiasca.
-A doua directie de conservare mitologica ar fi aceea al basmelor despre femeia strigoi ingropata intr-o biserica, care invie noaptea si isi masacreaza pazitorii.(vezi povestea lui Gogol, despre care am vorbit mai inainte.)In aceasta directie putem aseza basmele din colectia domnului Ionel Oprisan,"Fata diavolizata, " "Cu strigoaica," " Cu sfantul Niculae," si altele, din colectia de basme :"Basme fantastice romanesti/Basme superstitios-religioase, vol.4.
-Ca o replica autohtona a mitului Minotaurului, dar mai aproape de Istoriile lui Herodot, ar fi basmele tip"Fata din icoana", Lemnisoara", "Lemnisoara(reinregistrare)", Cojocel da lemn",tot din colectia lui Ionel Oprisan, "Basmele populare romanesti/Fata din icoana, vol 5."Aici am putea sa introducem si Scufita Rosie, despre care am vorbit mai devreme.
-Si in sfarsit, am putea introduce si motivul mainilor taiate, care are legatura tot cu Istoriile lui Herodot, si pe care Vasile V.Filip, le leaga in colinde, de forma crestina a episodului istoric povestit de Herodot, si pus pe seama taierii mainilor Craciunesei.
Frumoasa adormita.
Si acum sa ne intoarcem la o alta poveste comentata sau numai mentionata de Darnton:(pg.23):
"Intr-o versiune mai veche a basmului "Frumoasa adormita", (povestea tip 410) de exemplu, Fat-Frumos deja insurat, o siluieste pe printesa, aceasta dand nastere mai multor copii, ramanand in tot acest timp sub vraja somnului.Pruncii, vor rupe vraja in final, muscandu-si mama in timp ce ea ii hraneste la san, si din acest moment, povestea ia o alta intorsatura, avand in centru o a doua tema: incercarile soacrei printului, o zmeoaica, de a-i manca acesteia progeniturile nelegitime."
Darnton, nu face aici, decat sa sublinieze ca povestea este construita in spiritul concluziilor lui despre Scufita Rosie.Ori concluziile sale, sunt dezastruase.Am sentimentul ca ele pornesc nu atat de la cunoasterea intima a valorii de semnificatie a basmului, ci de la ideile generale sugerate la o citire profana a basmului, asa cum faceti de si Dvs.
Povestea mentionata de Darnton, este Vetero-Testamentara, intre anumite limite, daca ne amintim ca scena soacrei care intentioneaza sa manance pruncii, o vom regasi la Moses Gaster, sau mai simplu, in Balada lui Iovan Iorgovan, in Apocalipsa lui Ioan Teologul, si in Noul Testament, in evanghelia lui Matei.
O sa va aratam mai intai preintesa care in Apocalipsa, este o zeita Fecioara, pregatita sa nasca:
"In cer s-a aratat un semn mare:o femeie invaluita in soare cu luna sub picioare, si cu o cununa de douasprezece stele pe cap.
Ea era insarcinata tipa in durerile nasterii, si avea un mare chin ca sa nasca."
Ceea ce ati citit acum, este zeita Fecioara, sau constelatia Fecioara.Siacum o sa va aratam imaginea soacrei printului:
"In cer s-a mai aratat un alt semn:
Iata s-a vazut un mare balaur ros, cu sapte capete,zece coarne, si sapte cununi imparatesti pe capete.(...)Balaurul, a statut inaintea femeii care sta sa nasca, pentru ca sa-i manance copilul cand il va naste."
Folclorul romanesc, este foarte familiarizat cu "soacra" despre care vorbeste Darnton, din moment ce el aminteste de ea sub numele de "Samca" sau "Avestita."Dupa un dictionar de mitologie, pentru Samca, avem urmatoarea explicatie:
"Alte denumiri:Spurcata, Avestita, Aripa Satanei.Samca, chinuie femeile mai ales in ceasul nasterii, omorandu-le cateodata.Pe copiii de curand nascuti, daca n-au murit inainte sau in timpul nasterii, ii omoara sau le da boala numita Samca-rau, spasma, sau rautatea copiilor.(o referire probabila la ceea ce doctorii ar numi epilepsie).Descrierea Samcai, -nume sub care este cunoscuta aceasta, si intentiile ei malefice, apar intr-un manuscris din 1809, sub forma unei rugaciuni.Descrierea monstrului este terifianta:
"parul capului ii era pana la calcaie, avea ochii rosii, de foc, mainile schimonosite(de fier?), cautatura salbatica, trupul contorsionat, schimonosit."Intentia malefica a Samcai declarata ingerului care o cerceteaza, este de a o sminti la nastere pe Fecioara Maria, si a-l ucide pe Hristos.In clipa aceasta, ne-am pus urmatoarea intrebare:
Daca Samca/Avestita vrea sa-l omoare pe Hristos, inseamna ca in cele patru Evanghelii ale Noului Testament, trebuie sa apara descris un episod care trebuie sa zugraveasca acest lucru.Si iata ce citim in Evanghelia dupa Matei:
"Dupa ce au plecat magii, un inger al Domnului, se arata in vis lui Iosif(sotul Mariei)si-i zice:
"Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui, si fugiti in Egipt, si ramai acolo, pana cand iti voi spune eu.Caci Irod are sa caute Pruncul, ca sa-L omoare."
In felul acesta, pe cai putin mai ocolitoare, am aflat ca Irod, este de fapt Samca sau Avestita, despre care vorbeste folclorul romanesc, in cunostinta de cauza.S-a terminat in felul acesta povestea interpretarii?Nu. Pentru ca oricat ar parea de paradoxal, povestea cu intentiile ucigase ale lui Irod, este o reluare, un remak(asa cum ar spune altii) a unei povesti mai vechi, de origine vetero-testamentara: Iosif, pe care fratii sai vor sa-l omoare si este vandut unei caravane de ismaeliti care se indreapta catre Egipt.(Curios ca "tatal" lui Hristos, va avea acelasi nume, si va ajunge si el in Egipt.)Nasterea lui Moise, intamplata sub semnul aceleiasi morti, pentru ca un Faraon nebun sau interesat, avea intentia sa scape de toti copiii straini, de parte barbateasca. Dar prin termenul acesta plural de" copii" se inteleg si acea componenta evreiasca a triburilor de hicsosi care au invadat Egiptul, si pe care Kamose si respectiv faraonul Ahmosis I, vroia sa o elimine din Egipt.In ce priveste prima parte a povestii mentionate de Darnton,ea se leaga potrivit parerii mele personale, de acele mituri pe care noi le numim atlante, si care povestesc despre razboaiele medice din anii 500 i.H., in care beligerantii sunt troienii(atenienii) si de cealalta parte atlantii(respectiv persii lui Darius si ai lui Xerxe I.)Observati ca o poveste nu trebuie tratata in mod superficial, pentru ca are in ea destule secrete pe care spiritul omenesc este dator sa le cunoasca?
"A manca sau a muri de foame,aceasta este intrebarea cu care taranii se confruntau atat in povesti cat si in viata de toate zilele.Ea apare in multe povesti adesea in combinatie cu cu motivul mamei vitrege , care trebuie sa fi avut o larga rezonanta in Vechiul Regim, dat fiind ca factorul demografic accentuase importanta acestei figuri in societatea rurala."-scrie Robert Darnton.
O astfel de interpretare, va face ca mesajul piesei folclorice sa fie alterat, deoarece il abate de la acea realitate care este specifica simbolului.George Lazarescu, facand descrierea lui Flamanzila in Dictionarul sau de mitologie desi va gandi analog, va fi mai echivoc in exprimare.Astfel la el, Flamanzila,(Fomila, sau Foametea Pamantului)este un erou cu puteri supranaturale din basmele romanesti, numit astfel, pentru ca oricat manca, nu izbutea niciodata sa-si potoleasca foamea.Sigur ca definitia are si un aspect amuzant, parodic, atunci cand autorul adauga cu o splendida inocenta:"...este de cele mai muilte ori,un personaj binevoitor, generos."Ori Flamanzila, impreuna cu Setila, reprezinta cele doua laturi ale secetei care a bantuit la un moment dat antichitatea, si a cuprins in cele din urma si ultimul bastion al umanitatii, care se gasea in Egipt si care fusese ferita de aceasta calamitate naturala, datorita asezarii sale geografice deosebite.
"Intr-o versiune populara ("La Petite Annette,", poveste tip 511), mastera ii da bietei Annette numai o coaja de paine pe zi, si o trimite sa pazeasca oile, in timp ce surorile vitrege, grase si lenese,zac prin casa si infuleca friptura de oaie, lasand-o pe Anette sa spele vasele la intoarcerea de la camp.Cand Annette, aproape moare prin infometare, apare Fecioara Maria, si ii daruieste o bagheta fermecata, cu ajutorul careia, la atingerea unei anumite oi negre, Annette se poate bucura de un festin copios.Nu dupa mult timp, fata ajunge sa fie mai dolofana decat surorile ei.Dar noua ei frumusete, -grasimea inlocuia cu succes frumusetea in Vechiul Regim, ca si in multe alte societati primitive, -trezeste suspiciunile mamei vitrege.Printr-un viclesug, mama vitrega descopera oaia fermecata o ucide si ii da Annettei sa-i manance ficatul.Annette reuseste sa ingroape pe ascuns ficatul si din el creste un copac atat de inalt , incat nimeni nu poate sa-i culeaga fructele in afara de ea.Acesta isi apleaca crengile, ori de cate ori fata se apropie de el.Un print aflat in trecere pe acolo, (la fel de lacom ca oricine altcineva pe atunci,)doreste atat de mult sa manance din ele, incat promite sa se insoare cu fecioara care va putea sa culeaga cateva fructe pentru el.Sperand sa aranjeze o partida pentru una dintre fetele ei, mama vitrega construieste o scara imensa, dar cand incearca(sa se suie) cade si isi rupe gatul.Atunci Annette, culege cateva fructe,se marita cu printul si traieste fericita pana la adanci batraneti."
In fata Dvs., se gaseste o poveste Biblica.Va amintiti ca fiul de crai se duce la Imparatul Verde, sa se casatoreasca acolo cu una dintre fetele acestuia, pentru ca Imparatul Verde, avea numai fete?Va gasiti in fata acestor fete ale imparatului Verde, si atunci, de ce nu le recunoasteti?
De ce face Annette, foamea? Din cauza secetei care bantuia Canaanul.Oaia neagra(culoarea neagra este specifica lumii celeilalte, respectiv a lumii mortii, de aceea si oaia va fi omorata la un moment dat)este Egiptul antic.Fecioara Maria, este Dumnezeu.El/sau ea, depinde de Dvs., cum vedeti divinitatea,ii daruieste Annettei(de data aceasta Annette nu mai este Iosif de la inceputul povestii, ci Moise),o bagheta fermecata, care nu este alta decat steaua calauzitoare, forma sub care Dumnezeu, ii calauzeste pe israeliti prin pustie, spre Tara Fagaduintei.Moartea oii, semnifica faptul ca israelitii au parasit Egiptul.Copacul care creste din ficatul ingropat, este copacul, arborele genealogic care creste din Iacov, tatal lui Iosif si respectiv din Iosif, este semintia noua care se naste, din cei care au plecat in Egipt, ca apoi sa iasa din robia egipteana.Aceasta este o poveste vetero-testamentara.Vreti sa stiti si cealalta parte a povestii? Este simpla.Acum arborele cu fructe, nu mai este semintia, ci unul dintre cei doi arbori care se afla in rai si din care Dumnezeu le spune celor doi, Adam si Eva, sa nu rupa, pentru a nu fi asemenea lui Dumnezeu.Ori arborele ii daruieste mere lui Annette, pentru ca acum ea este Eva.(Dar fata poate fi si zeitza Asnat sau Asineta, iar merele devin stelele cerului, peste care ea insasi este stapana)Printul care doreste atat de mult sa manance din pomul interzis, este Adam.Stiti ce va incurca pe Dvs., la un moment dat? Scara, pe care mastera cea rea o construieste ca sa se urce in pom.Scara este descrisa in Biblie, cand se vorbeste despre construirea Turnului Babel si respectiv a cetatii Babilon.La noi, in folclorul romanesc, o vom regasi in frumoasa balada a Mesterului Manole.Acolo o puteti vedea si pe mastera(De fapt mesterul) cum cade de pe scara construita si moare.
"La Renarde".
O alta poveste amintita de Darnton, se numeste "La Renarde".(poveste tip 460).Mi se pare interesant faptul ca clasificarea acestor povesti se face dupa aspectul lor formal, si nu dupa valoarea lor de semnificatie, ceea ce este o grava eroare a cercetarii.Este ca si cum Dvs., ati cumpara biscuiti de la un supermarquet, iar diferentierea s-ar face ca valoare, dupa ambalajul in care se gasesc biscuitii, nu dupa faptul ca punga poseda acelasi produs si acelasi continut.Este locul unde exegeza isi arata ignoranta culturala, si ne trage in piept.Haideti sa citim ce se spune in povestea "La Renarde":
"Au fost odata ca niciodata doi frati care primira mostenirea lasata de tatal lor(Daca va amintiti, si ispravile lui Pacala incep intr-un fel asemanator.)Cel mai mare Joseph(Iosif?!)ramase cu ferma.Cel mai mic, Baptiste, primi numai un pumn de banuti, dar cum avea cinci copii,pe care nu prea avea cu ce sa-i hraneasca,in scurt timp, ajunse sarac lipit pamantului.Disperat, Baptiste se duse sa ceara grau de la fratele sau, dar acesta ii spuse sa-si dea jos zdrentele de pe el, sa stea gol in ploaie,si apoi sa se tavaleasca in hambar prin grau.Va putea pastra graul care i se va lipi de trup.Baptiste, se supuse acestui exercitiu, din dragoste frateasca, dar nu reusi sa adune grau cat sa-si tina familia in viata, asa ca apuca drumul pribegiei.In final intalni o zana buna, La Renarde, care il ajuta sa dezlege o serie de ghicitori ce-l conduc la o ulcica de aur ingropata in pamant si la implinirea visului oricarui taran: o casa, campuri, pasuni, paduri, "iar copiii lui mancau o prajitura la fiecare masa."
Povestitorul face mai multe confuzii.In primul rand, il confunda pe Iosif cu Iacov.Ori in poveste, Baptiste este Iosif.Iacov este acela care ii cheama pe fiii sai sa coboare in Egipt, ca sa cumpere grau, sa nu moara cu totii de foame.La Renarde, zana cea buna, este de fapt Dumnezeu.Ghicitorile pe care Iosif/Baptiste trebuie sa le dezlege, sunt visele lui Faraon.Ulcica de aur ingropata in pamant, reprezinta jaful recunoscut de Biblie, pe care copiii lui Israel, l-au comis in Egipt, inainte de a porni in Exod.Comoara este ingropata, pentru ca asa cum am mai spus si inainte, Egiptul era considerat un taram al mortii, lumea de dincolo.Ori se face o comparare intrew ingroparea mortilor si bunurile acestora care si ele la randul lor, sunt ingropate, ca o imagine simetrica.In momentul cand s-a spus prima oara despre omul cu copii multi, imediat trebuia sa va dati seama ca este vorba despre copiii lui Israel.Si in felul acesta am descoperit ca povestea lui Darnton, este tot de natura Vetero-Testamentara.Fiti atenti, ca sa intelegeti:
"In versiunea franceza, a "Ucenicului Vrajitor", ("La pomme d'orange" poveste tip 325), un tata nu mai poate face fata numarului de copii "atat de multi cate gauri intr-o sita"o expresie care apare in mai multe povesti nu ca o imagine a unei familii numeroase,(are curaj sa zica zau?) ci ca o hiperbola a presiunii malthusiene."
Nu este adevarat.Basmele cu copiii multi vorbesc despre copiii lui Israel.Este primul semn ca povestea este vetero-testamentara."La nasterea noului copil, tatal il vinde diavolului."Deja vi s-a vorbit despre Egipt, dar va trebui sa faceti putin efort ca sa intelegeti valoarea de semnificatie a simbolului."Povestea nu este numai sursa de amuzament, pentru ca ea dramatizeaza si lupta impotriva saraciei."-zice Darnton.
Darnton nu stie ca foarte multe dintre basmele care circula , sunt de factura memoriala.Sau, ca sa spunem si altfel, ca ele sunt mici apocrife biblice care s-au raspandit in lume.
"Le Chaffeur du diable"(poveste tip 475, Grimm 100.)./Fratele cel rufos al lui Scaraoschi.
Povestea pe care am intalnit-o sub numele de "Fratele cel rufos al lui Scaraoschi", are urmatorul continut:
"Un soldat sarac isi termina serviciul militar, si cxonsimte sa lucreze pentru diavol, trebuind sa atate focul sub cazanele din iad.Nesocoteste porunca diavolului de a nu privi inauntrul cazanelor , unde il gaseste pe fostul lui comandant.Fuge din iad cu un obiect magic, care desi nu are infatisare placuta, ii pune la dispozitie aurul de care soldatul are nevoie pentru a trai fericit tot restul vietii."
Fata de varianta franceza mai sus citata, in cea germana, ca o conditie a angajarii sale,diavolul ii cere soldatului sa nu-si taie unghiile, sa nu-si tunda parul, si sa nu se spele niciodata in timpul celor sapte ani de serviciu.Dupa ce ii gaseste pe fostii lui superiori in cazane, soldatul atata focul si mai tare, astfel incat diavolul ii iarta neascultarea, iar soldatul isi continua serviciul pana la sfarsitul celor sapte ani, fara alte incidente, devenind din ce in ce mai hidos.Cand pleaca din iad(...)bocceaua de gunoaie pe care i-o daruieste diavolul, se transforma in aur.Intr-o varianta franceza, soldatul cere o pereche de nadragi vechi de-ai diavolului, care isi umpleau singure buzunarele cu aur.Sotia hangiului,de la hanul unde poposeste peste noapte, ii insfaca nadragii fermecati, si incepe sa tipe ca soldatul vrea sa-si bata joc de ea si sa o omoare.
Povestea abunda in toate variantele de motive care au corespondente in Vechiul Testament.Dumnezeu, vorbindu-i lui Moise pe Muntele Horeb dintr-un rug in flacari, s-a transformat in sefii soldatului care fierb in cazane, sub care soldatul atata focul.Cererea pe care i-o adreseaza diavolul soldatului sa nu-si tunda parul si sa-si taie unghiile, este o lege care era foarte respectata de Nazariteni, inclusiv de Isus Cristos, si respectiv de uriasul Samson.
Legea se numeste "Legea Nazireatului", si printre cele care trebuiau sa fie respectate, se numara si aceasta:
"In tot timpul nazireatului, briciul sa nu treaca prin capul lui.pana la implinirea zilelor pentru care s-a inchinat Domnului, va fi sfant.Sa-si lase parul sa creasca in voie."(Numerii, 6;5)
In ce-o priveste pe hangita si faptul ca il acuza pe flacau ca a vrut sa o violeze si sa o omoare, episodul este descris si in Biblie, iar eroul acestei acuze de agresiune sexuala la adresa sotiei lui Potifera(sau Putifar) nu este altul decat Iosif.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:13

ILEANA COSANZEANA

Dictionarul de mitologie generala, incepe prin a defini o neputinta, atunci cand scrie:
" Etimologia numelui Ileana Cosanzeana, este incerta.Se consideras ca numele Cosanzeana provine din pronuntia alterata a cuvantului "Cosangeana".(iar despre Ileana, nu se spune nimic.)Dictionarul mai adauga laolalta si alte personaje feminine care au sau nu au corespondent cu Ileana Cosanzeana, cum ar fi, Inia Dinia, Iana Sanziana, Ileana Costanteana, Abrunca si altele.Aron Densusianu, ii deriva numele din Diana Consulens,si obtine o explicatie, sau un derivat in numele:Iliat, Iana, si Constantiana.Lazar Saineanu, porneste de la slavul koca(care se citeste cosa,) obtinand doua semnificatii:"Coasa," dar si "coama", respectiv" coada de par impletit."La Vasile V.Filip, mai gasim ca epitetul Cosanzeana este un derivat din Consanguineea, , apoi termentul Sancta Diana, sau Sfanta Diana, in care Diana, este o forma atat pentru Diana(zeita Artemis), cat si pentru indicarea caracterului Sfintei, numele Diana insemnand de fapt forma feminina a numelui de zeu-Diana=zeita.Ceea ce s-ar traduce etimologic prin forma de "sfanta Zeita", fara ca in realitate numele sa-i fie pronuntat.In rest, asa cum suntem obisnuiti, asupra numelui pluteste o liniste si o umbra totala.Ceea ce am observat legat de numele personajului feminin principal al basmelor mitologice romanesti, sunt urmatoarele:
Asa cum se observa, avem de-a face cu doi termeni:Ileana, si Cosanzeana.Primul cuvant, Ileana, ca si cuvantul Ilion, sau Ahile, cuprinde in el forma arhaica a cuvantului Zeu, care este scris sub formele Il sau El: "Il"-eana, in care Il arata calitatea entitatii, si "eana" reprezinta forma feminina a acestuia asa cum popoarele semite foloseau numele El-issa care insemna Zeu-femeie, ceea ce mai tarziu s-a citit prin Zeita.Prin urmare, eu cred ca numele de Ileana inseamna, de fapt:Zeul -Femeie sau "zeita." Al doilea nume, nu deriva din limba latina ci din greceste, si seamana cu cuvantul Ifigenia(Ifis=Efes si genia=genezis care inseamna "nascuta in".) In felul acesta, numele Cosanzeana, este si el un nume dublu, alcatuit din Cosin sau Cos si geana=genezis,=nascuta in, ceea ce ar da:"nascuta in Cos," sau in "Cosin."Prin urmare numele Ileana Cosanzeana, ar insemna, "Zeita din Cos".Explicatia acestui nume il gasim in cartea lui Gheorghe F.Ciausanu, "Superstitiile poporului roman,/in asemanare cu ale altor popoare vechi si noi."(pg.23, ) unde autorul explica:
"Pamantul era adorat in vechime in insulas Cos, si avea temple la Atena si la Sparta.Mai avea apoi oracolul si altarul de la Delfi."-incheiat citatul.
In felul acesta intelegem ca daca Fat-Frumos, este considerat un erou solar, Ileana Cosanzeana este sinonima cu zeita Pamant, cunoscuta la greci sub numele de Gaia.Ne aflam in fata celei mai vechi parabole din lume, in care dragostea dintre soare si pamant, este cea care creeaza viata.In continuare Dictionarul de mitologie generala, da cateva definitii la fel de incerte:
"Chiar daca nu este numita intotdeauna ca atare, Ileana Cosanzeana este o zana(forma romaneasca pentru zeita),o fecioara sapientiala, si nazdravana, initiata in magia binefacatoare.Adesea are ca sfetnic, prieten si vehicul personal, un Cal Nazdravan."Desi zeita noastra este "Zeita Pamant", in varianta greceasca Gaia sau Gheia, definitia se refera la un cu totul personaj, si anume la zeita greaca Atena.Aceasta este:Zeita Fecioara.Ea este o zeita sapientiala.Ea are un sfetnic, prieten si vehicul personal, un Cal Nazdravan, care nu este altul decat Poseidon Hippios, sau Poseidon Calul.Apropierea dintre cele doua divinitati este foarte mare.Cei doi au concurat la gratiile locuitorilor cetatii, care au optat in cele din urma la zeita Atena.Lucrul acesta, il va determina pe zeul marilor Poseidon sa se razbune pe cetatenii cetatii Atenei, acoperind Atica, cu apele marii.Aceasta acoperire cu apa, va duce la mitul memorial al Atlantidei, care va fi povestit de Platon in cele doua Dialoguri celebre ale sale, la care filozoful grec, va adauga si conflictul ateniano-persan, declansat impotriva Greciwei insulare si continentale de catre regele Darius si continuat de catre fiul acestuia XerxeI.Povestea acestui razboi, va fi spusa de Homer in epopeea Iliada si continuata in Odiseea, surse care i-au servit ca material de documentare informala lui Platon, pentru a scrie Dialogurile sale.
Trebuie sa fim insa foarte atenti la urmatorul lucru.Chiar daca modelul folosit este cel primordial, pe parcursul timpului, acelasi personaj, a insufletit si alte modele, va deveni elementul central al unor povesti in care arhetipul va fi cu totul altul ca si motivele folclorice care vor fi fixate de basm.Vreau sa spun ca in cursul desfasurarii narative, la fel ca si in cazul lui Fat-Frumos, aceasta, isi va schimba infatisarea de la un basm la altul, iar uneori, chiar in cadrul basmului care se povesteste.Din acest motiv, Ileana Cosanzeana va poseda la un moment dat inteligenta si vitejia amazoanelor( cu referire stricta la virtutile militare ale poporului atenian,)sau se va confunda cu zana Florilor,socotita divinitate a primaverii,in vreme ce Inia Dinia, va fi de fapt Batia,-fata lui Faraon,-care il va salva pe Moise de la moarte, aceasta imagine, fiind de fapt o substituire a lui Dumnezeu transformat in anumite arii culturale intr-o divinitate feminina.Nu intamplator, Muma padurii, va cobori dintr-un copac vaitandu-se de frig, imagine care va fi perceputa sub o infatisare masculina in Povestea lui Harap Alb, unde Dumnezeu va lua chipul lui Gerilaca sa-i vorbeasca lui Harap Alb, din rugul de flacari.Ileana Cosanzeana va fi pe rand si zana mortii Persefona, si zana lunara(sora soarelui) Artemis si va lua si alte infatisari dupa gustul celui care isi deapana povestea si continutul mitologic specific al acesteia.
Va trebui sa tineti minte cateva cuvinte, care se leaga prin reprezentarile lor unele de altele, si pe care le gasim in Dictionarul de mitologie generala apropiate.Aceste cuvinte sunt:
Atlantida, Atlas, Atena, Herakles, Perseus, Troia.
Desigur, numele sunt mult mai multe, dar noi vom folosi doar cateva si vom incerca dupa puterile noastre modeste sa va aratam numitorul lor comun.Odiseea lui Homer incepe cu plangerea pe care zeita intelepciunii Atena, o va adresa lui Zeus Olimpianul, cu privire la unul dintre marii ei porotejati:(pg.31):
" Dar pieptul, mi se sfasie de jale
Gandindu-ma la bietul, inteleptul
Ulise,care-acum, de multa vreme,
Tot sufera nenorociri departe,
De dragii lui, pe la mijlocul marii,
Intr-un ostrov silhui batut de valuri,
Pe unde sade zana cea nascuta
Din Atlas cel avan,care cunoaste,
Adancurile marilor si singur,
Propteste stalpii nalti ce poarta cerul
De la pamant.Copila-acestui Atlas,
Cu sila-l tine-acasa de tot plange
Nenorocitul,si-l descanta-ntr-una,
Cu vorbe dulci si mangaioase,
Doar va putea sa-si uite de Itaca.
Dar el ar vrea macar si fum sa vada
Iesind din vatra lui, si-apoi sa moara."
Daca am considera informatiile despre Calipso, ca alcatuind un vector informal, vom observa ca insasi informatiile componente sunt contradictorii.Teoretic, Calipso, tara sau insula in care locuieste, Ogygya, prezenta lui Atlas, sunt informatii care se anuleaza, se intersecteaza sau fac toarte nebuniile ca sa ne aduca la disperare.Pentru noi acestea sunt o serie de elemente constitutive, care se exclud, dar care pot fi aranjate in acest joc de puzzle informal intr-o anumita ordine.As putea afirma ca nu exista o metoda de lucru si ca nu am putea iesi din aceasta incurcatura, decat datorita intuitiei.Si la un moment dat noi venim si spunem:Atlas, apare mentionat si in Dialogurile lui Platon, ca fiind primul fiu din prima pereche gemelara, cel de-al doilea fiind Gad, sau Gades.Deci, in Dialogurile lui Platon, apare mentiunea existentei lui Atlas.A doua mentiune este aceasta in care Atlas, are o fiica, care se numeste Calipso, si se pare ca etimologia numelui ar avea legatura cu verbul"a ascunde".Problema este ca aceste doua surse mitologice informale, chiar daca folosesc numele comun de Atlas, par sa vorbeasca de personaje total diferite, ceea ce nu este adevarat, ci poate mai degraba derutant.In Dialogurile lui Platon, filozoful grec, spune prin gura preotului din Sais, Sonkis, ca cetatea Atena si oamenii cetatii au intrat in conflict armat cu o putere straina care traia intr-o tara, oras, sau insula care se numea Atlantida, nume provenind de la primul ei conducator sau rege, care se numea la randul sau Atlas.
Atlantii venisera din Atlantida si intentia lor declarata, era sa cucereasca Grecia insulara si continentala. Daca lucrurile stau in felul acesta, inseamna ca in mod logic, evenimentul legendar trebuie sa porneasca de la un eveniment istoric, pe care ar trebui sa-l descoperim in istoria cetatii Atena.Dar la nivelul istoriei, cel mai important razboi la care participa cetatea Atena, implicand si celelalte cetati grecesti continentale si insulare, este cunoscut sub numele de razboaiele medice, in care adversarul cetatii Atena si al grecilor l-au reprezentat mezii, sau persii.Textul din Dialoguri, face aluzie foarte clar la acest aspect, preotul din Sais, preamarind eroismul luptatorilor cetatii ateniene care in alianta cu cetatile invecinate sau singura, a suportat greul razboiului, infrangand fortele armate ale dusmanilor, eliberand in felul acesta toate popoarele de pe un mal si altul al Coloanelor lui Heracles, unele fiind cetatile grecesti aflate dincolo de stramtoare, altele fiind cetatile si popoarele care se aflau dincolo de stramtoare, cum ar fi Egiptul si cetatile aflate pe coastele Asiei Mici.Teoretic, ar trebui ca Atlantida, sa fie regatul persan, avand in fruntea acestui regat cetatea Babilon.In acelasi timp, Platon, care era de obarsie greaca, nu ar fi avut nici un interes sa vorbeasca si sa dea ca model o tara cotropitoare, mai ales ca preotul din Sais, vorbea atat de elogios despre cetatea si locuitorii Atenei.In mom,entul acesta, Platon face o inversare, pe care o vom descoperi si in epopeea Iliada.Pus sa aleaga intre cele doua culturi, Platon va vorbi despre patria sa, inzestrand-o cu o serie de insusiri deosebite care ar fi trebuit sa apartina de drept cotropitorilor.Deci, cetatea Atena, va deveni la un moment dat insasi tara beligeranta, dar si tara care se opune cotropirii straine, din toata fiinta ei nationala.In mod straniu si deosebit, Atena va deveni ea insasi Atlantida.Si fapt la fel de curios, Iliada si Odiseea, vor vorbi in aceeasi masura despre cetatea Atena, atunci cand epopeea se va referi la cetatea Troia sau Ilion, creindu-se situatia absurda, in care grecii se ataca si se asediaza parca pe ei insisi.Dusmanii cetatii Atena, isi pierd personalitatea si devin greci.Lucrul acesta il va determina pe Heinrich Schliemann, sa citeasca Iliada si Odiseea lui Homer, dar sa amplaseze in mod gresit reperele razboiului troian, pe malul turcesc al Bosforului si Dardanelelor, in loc sa caute Troia in cetatea Atena, care se gasea sub ochii lui.
Sa vedem ce scrie despre Atlas, Dictionarul de mitologie generala:
"Atlas
Unul din principalii titani din mitologia greaca, infrant si pedepsit de Zeus, sa sustina bolta cereasca,pe umeri.Este impietrit de Perseus cu imaginea Meduzei, devenind intr-o varianta mitologica, stanca.In alta varianta, Atlas, merge sa culeaga din Gradina Hesperidelor merele de aur necesare lui Heracles,(care intre timp il inlocuieste tinand el cerul), Atlas vrea sa lase vesnic cerul pe umerii eroului, insa acesta il ameninta ca va lasa sa cada stelele pe pamant."
Eroul Perseu, nu este grec din moment ce se refera la fel ca si numele de Paris, la Persi.Perseu, este numele legendar al Persilor.Paris, este tot numele legendar al Persilor.Perseu, adica persii, il impietresc pe Atlas, cu capul Meduzei.Dar Meduza, este numele legendar al Mezilor.Prin urmare, Persii reusesc sa il pietrifice pe Atlas, cu ajutorul mezilor, condusi de Darius, dar mai ales de Xerxes I.In aceeasi categorie de inamici ai grecilor, se numara si Titid Diomede, al carui nume provine din:Titid, sau Tideus care va fi o forma pentru Tezeu, si inseamna Zeul Te sau Zeul Ti, si Diomede, care provine din doua nume:Dios=Zeul si Medes=Mezilor.Prietenia dintre Ulise si Diomede se refera la faptul ca razboiul i-a adus pe amandoi laolalta, ca intr-o prietenie, impletindu-le destinele, care nu mai pot fi despartite si ii transforma, este vorba aici despre o usoara ironie, pe cei doi dusmani, in prieteni.
Sa ne reamintim ce ii spune preotul din Sais, lui Solon:
"Intr-adevar, scrierile spun ca cetatea voastra(Atena)a nimicit odinioara o putere uriasa care navalea trufasa peste intrega Europa, si Asie, venind dintr-o alta lume, situata in Oceanul Atlantic.(...)Intr-o buna zi aceasta putere adunandu-si fortele, incerca sa supuna dintr-o singura lovitura tara voastra(Atena), a noastra(Egiptul)si toate popoarele de pe cealalta parte a stramtorii.Atunci Solon, valoarea si forta cetatii cetatii voastre straluci in ochii intregii lumi.Cum le intrecea pe celelalte in curaj, si in arta razboiului, ea veni in fruntea elenilor, si sprijinindu-se numai pe fortele ei, datorita neajunsurilor create de ceilalti, ajunsa astfel in porimejdia cea mai mare, ea ii invinse pe navalitori, ridica un trofeu salva de la sclavie popoarele care nu fusesera inca supuse, si acorda cu generozitate libertatea tuturor celor care asemenea noua(egipotenilor,)locuiesc dincoace de coloanele lui Herakles."Daca Oceanul Atlantic la care face aluzie Platon este acela pe care noi il cunoastem azi, o miscare invazionista de la stanga la dreapta, respectiv dinspre Coloanele lui Herakles catre tarmurile Asiei Mici, Egiptului si Greciei antice, este imposibila, si neconfirmata de catre lipsa urmelor culturale, materiale si economice pe care aceasta miscare ar fi trebuit sa o lase in memoria istorica si culturala a popoarelor cotropite.In acelasi timp o astfel de miscare, s-ar fi epuizat in timp, neputand ajunge pana la destinatie,forta ei fiind resorbita de contactul cu popoarele cu care arr fi venit in contact.In acelasi timp, este demn de retinut faptul ca singurul popor barbar, in afara de Egipt si de Grecia care va comite o astfel de actiune de amploare, sunt Persii, condusi de regele regilor Darius si respectiv de catre urmasul acestuia, Xerxe I.
Scriind despre Atlantida, filozoful grec Platon, il face pe preotul din Sais, Sonkis sa minta, deoarece, intamplarile povestite despre razboiul dintre persi si atenieni, nu s-au petrecut in trecutul lui Solon, respectiv inainte de a se naste acesta, ci in viitorul lui, adica in acea fasie temporala pe care am pute-o numi viitor si care s-a desfasurat dupa moartea legislatorului atenian.In felul acesta, Solon nu avea cum sa cunoasca cele povestite de Sonkis, dupa cum nici Sonkis, nu avea cum sa cunoasca acele evenimente, care s-au petrecut dupa moartea lui.Pe de alta parte, intamplarile povestite, s-au petrecut inainte cu mult de nasterea filozofului grec Platon, iar acesta nu avea cum sa afle despre ele, dacat consultand o serie de surse informale istorice, ale martorilor celor doua razboaie medice, dintre care, multe din aceste informatii s-au transformat in legenda, si chiar in cele doua epopei inchinate acestor razboaie, cunoscute sub numele de Iliada si Odiseea.Descriind Atlantida, Platon povesteste:
De la tarmul marii, chiar catre mijlocul intregii insule, era o campie care dupa datina, fusese fara tagada cea mai frumoasa dintre toate campiile si care era mai rodnica decat s-ar fi putut inchipui.Iar langa aceasta campie, tot la mijlocul insulei, la o departare cam de cincizeci de stadii era un munte nu prea mare."
Strabon va scrie si el un lucru similar referindui-0se la cetatea Atena:
"Orasul Atena, este o stanca asezata pe un ses, si locuita de jur imprejur."
Nu aveti sentimentul ca cele doua descrieri geografice seamana izbitor de mult una cu cealalta, desi una se refera la Atlantida iar cealalta la cetatea greceasca Atena? Eberhard Zangger, in cartea sa: "Atlantida, o legenda descifrata,"scriitorul german face o afirmatie interesanta, cosiderand ca Atlantida este de fapt Troia.Printre similitudinile descoperite de el intre Atlantida si Troia se numara si aceasrta:
"Atlantida dispunea de un numar de 1200 de vase, iar Troia conform celor afirmate de Homer, de un numar de peste 1185."Ori iata ce citim de data aceasta intr-o secventa istorica legata de razboaiele medice si respectiv de regele persan Xerxe I:
"Trece pe un pod de vase in iunie 1480 i.H. Hellespontul.Cei 180.000(300.000 dupa alte surse) de combatanti condusi de el, insotiti de 1200 de nave...traverseaza Tracia, apoi Tesalia, infrangand la Termopile rezistenta eroica a regelui spartan Leonidas.Primele succese, la care se adauga cucerirea si incendierea Atenei, sunt insa spulberate de victoria decisiva a flotei grecesti in batalia de la Salamina, 480. i.H.Ati observat ca atlantii care vor sa cucereasca "orasul zeului" sau Ilionul, posedau 1200 de vase, la fel ca si persii care vor sa cucereasca cetatea Atena.Iliada va cuprinde istoria celor 52 de zile al anului al zecelea, cand Troia/Ilion, va fi infranta si incendiata.
Descriind Atlantida, Platon va mentiona existenta a doua izvoare:Unul cu apa calda si altul cu apa rece.Povestind la randul sau confruntarea dintre Ahile si Hector, Homer va pomeni si el despre existenta acestor izvoare:
(pg.467)
"Trec pe la apa cea limpede a doua fantani curgatoare,
Unde izvoare tasnesc, de unde purcede Scamandrul,
Suruie apa-ncropita dintr-ansul, si iese de-acolo,
Abure-ntocmai ca fumul ce iese cand focul se-aprinde;
Chiar peste vara cellalt e intocmai ca grindina rece,
Ori ca omatul pe munte, ba chiar si ca apa-nghetata."
Robert Cohen, in cartea sa Atlantida, povesteste despre potopul atic(pg.141), care va fi repovestit de catre Platon in Dialogurile sale:
"
In vremea de demult, se iscase o mare dusmanie intre zeita intelepciunii, a stiintelor. artelor, -Atena, -si zeul mariloir Poseidon, pentru stapanirea Aticii.Tara urma sa apartina aceluia care-i va darui bunurile cele mai folositoare.Atena a oferit maslinul,iar Poseidon, un izvor.Zeita a invins in cele din urma, deoarece maslinul a fost considerat mai important decat izvorul."In urma concursului, poseidon a declansat o inundatie de proportii nemaiintalnite.
"Poseidon,-povesteste Apollodor,-a fost foarte jignit sai in mania lui, a inundat campia din apropierea orasului Eleusis, si a scufundat Atica sub valurile marii."
Alexandru Mitru, povesteste astfel acest episod:(Zeii, pg.137):
"Urgia de ape ravasite de semnul lui Poseidon, trecura peste tarmuri si patrunsera in tara.Se indreptau navalnic catre noul oras, si potopeau in cale, vai, tarini si livezi, si nu crutau nimic din tot ce intalneau.(...) Poseidon s-a mai potolit.Puhoaiele de ape s-au mai retras, dar tot erau sub valuri orase si campii.Si ca sa-l multumeasca pe zeu indeajuns, barbatii au ridicat din piatra pe Acropola, un altar lui poseidon, numindu-l "al uitarii".Rugau astfel pe zeul furtunilor, si-al marii, sa-si uite supararea pe-Atena si pe ei si fagaduiau sa-l cinsteasca cu sarg.(...)Poseidon s-a-mpacat.Apa s-a linistit si s-a intors spre tarmuri.Unele surse mitologice spun ca aceasta intamplare cunoscuta sub nemele de potopul Aticii sau a lui Ogyges, s-a petrecut la infiintarea cetatii Atena, pe vremea regelui Cecrops.Datele istorice au in vedere anii 2160i.H. sau anul 1500. i.H., cand in primul caz, in Egipt este mentionata prima perioada interimara, iar a doua este legata de eruptia la aceasta data a vulcanului din insula Santorin.
Intr-un anume fel, cele doua epopei, sunt pentru greci, o adevarata Biblie.Sa spunem cateva cuvinte despre Homer. Impresionat de cantecul lui Demodoc, Ulise ii pune acestuia o intrebare interesanta prin consecintele raspunsurilor care s-ar fi putut da:
"O, Demodoc, pe tine eu te laud,/Mai mult decat pe-oricare om din lume./Sau muza te-a-nvatat, sau chiar Apollon,/Caci prea zici bine tot ce patimira si trudir-aheii,/De parc-aieveai fost si tu de fata,/Ori altul ti le-a spus din auzite."(Odiseea, pg.202.)Haideti sa incepem sa raspundem la sugestia data de Ulise pornind de la acest cuvant,"daca"..
Daca intr-adevar, Demodoc a fost de fata la razboiul troian, atunci ar trebui sa vedem ce scriitori si poeti greci au trait in aceasta perioada si mai ales, cati dintre ei au participat in mod activ la razboiul troian.Se estimeaza ca razboiul troian, s-a desfasurat in jurul anului 1200 i.H., sau in jurul anului 1800 i.H.Noi am descoperit ca razboiul troian s-a petrecut ceva mai aproape de vremurile noastre, fiind legat de razboaiele medice, respectiv de razboaiele persane sau medice, duse impotriva cetatilor grecesti, avand ca varf de lance, cetatea Atena.Ori, aceasta reduce perioada cautarilor noastre, la preajma anilor 1500-1480, i.H.Si iata ce aflam desppre marele autor dramatic Eschil:
"Eschil s-a nascut la Eleusis, localitate aflata la o departare de 20 de kilometri de Atena,in anul 520 i.H.,dintr-o familie veche si nobila.Era fiul lui Euphorion,maestru de coruri, om dotat cu insusiri artistice.Atmosfera de la Eleusis, incarcata de imagini sacerdotale, si de cultul national al misterelor religioase, i-a imprimat inca din anii copilariei un respect pios al adevarureilor divine, si a legaturilor acestora cu soarta omeneasca.(...)Ca tanar, Eschil a luptat la Salamina, la Plateea si la Marathon, unde a si fost ranit.Amintirea acestor lupte l-au stapanit toata viata, dovada inscriptia care si-a compus-o singur pentru a i se sapa pe mormant, inscriptie in care chema padurea de la Marathon si pe persul cu parul lung, care il cunostea atat de bine, sa spuna singuri, daca a fost brav sau nu."
Daca ar fi dupa parerea mea personala, eu l-as identifica pe Eschil, cu Homer.Dar sa ne referim acum la acea idee pe care Eschil o transmite prin inscriptia sa funerara, aceea legata de persul care poseda parul lung.Rationamentul nostru este urmatorul:Daca Iliada lui Homer, este o povestire a razboaielor medice, atunci imaginea "persilor cu parul lung", va trebui sa apara in mod deloc intamplator si in aceasta epopee.Si iata ce citim in Iliada la pg.67:
"Dete viteazul porunca, strigacilor crainici sa cheme,
Oastea, ca toti sa se-adune, feciorii pletosi din Ahaia."
Aceeasi formulare o vom regasi atunci cand eroul Ahile, Domnul Myrmidonilor, va privi mirat vanzoleala de pe campul de lupta(Cantul XVIII):
"Vai mie, vai! Oare ce-i, ca pletosii feciori din Ahaia,
Se imbulzesc la corabii si tot o zbughesc pe campie.."
Sa ne reamintim ca Enkidu, din epopeea lui Ghilgames, era prezentat intr-un mod asemanator:
"Parul si-l poarta ca fremeile intocmai,suvitele de par ii sunt dese ca lanurile de grane".Aceeasi coafura poarta si semitul Samson:
"Briciul, nu s-a atins de capul meu,caci eu sunt nazireu, al lui Dumnezeu, din pantecul mamii mele.De m-ar tunde cineva, atunci s-ar indeparta de la mine toata puterea mea, si eu as slabi si as fi la fel ca ceilalti oameni."
Mentionam ca si Iisus Cristos s-a nascut in localitatea palestiniana Nazaret.
Dar haidem sa va spun altceva.In Iliada, cantecele XV((pg.326) si XVI,(pg.348),povestesc ca in timpul confruntarii dintre ahei si troieni, acestia din urma, ajung la corabii si le dau foc(pg.345-346).
"Numai un cuget aveau ei acum,pe de-o parte danaii,
Iar pe de alta troienii credeau ca vasetul vor arde,
Si vor ucide pe-ahei si asa se-ndesau laolalta."
Sau:
"Hector odata de vas apucandu-se, nu-l mai slabise,
Zdravam de creasta tinand, striga la troieni indemnandu-i:
"-Repede aduceti-mi foc,veniti voi droaie, dati buzna."
In vreme ce Aias:
"Nu sta(...) si de la vase cu arma inlatura pe oricine,
Care-ndraznea sa aduca spre el in corabie focul."
Sau:
"Si pe oricare troian care dupa porunca lui Hector,
Goc aducea la corabii, cu teapa-l primea si-i da plesnet."
Incercarile troienilor se finalizeaza in cele din urma(pg.351):
"Muzelor, spuneti-mi voi, a Olimpului locuitoare,
Cum au dat foc la corabii troienii, si au vrut sa le arda."
Chiar marele Aias, n-a mai putut nici el rezista presiunii troiene:
"Aias se trase din toi.Si ei in corabie focul,
Pusera si in curand se lati valvataia,nestinsa,
Coada corabiei prinse sa arda-mprejur."
Este momentul cand si Ahile apeleaza constrans de ceea ce vede la Patroclu:(pg.352):
"Iar Ahile
Seama lua, si cu palmele-si dete in coapse si zise:
Sari o marite Patroclu,te suie-nteleaga si zboara,
Iata vad focul dusman la corabii.vad flacar-aprinsa,
Vasele mi-e sa nu pierdem, ca nu ne mai scapa nici fuga."
Va reamintesc ca Iliada povesteste despre razboiul troian, in care in conflict se aflau pe de o parte grecii, numiti danai sau ahei, iar pe de alta, troienii, numiti si teucri sau dardani.Locul unde se desfasura acest razboi era in apropierea cetatii Ilionsau Troia.Cum se face atunci, ca parintele Istoriei, Herodot, va povesti o scena similara care se va produce pe campia de la Marathon, beligerantii de aceasta data fiind grecii atenieni si persanii reegelui Xerxes:(VI, 113):
"Linia intregului front persan,a fost rupta si "barbarii bezmetici "au luat-o la fuga spre corabii... dar elenii, pornira pe urmele lor lovindu-i in spate, pana ce ajungand la mare, cerura foc, cu care se catarara pe corabiile persilor."
De aceea eu va spun ca istoria ar trebui reasezata intre reperele ei reale sdar mai ales sa stiti ca Troia, Ilion, este una si aceeasi cu cetatea Atena, ca Poseiconia, cetatea lui Atlas, este aceeasi Atena despre care am pomenit cu cateva cuvinte mai inainte.Batalia de la Marathon, va da nastere unui erou.El s-a numit Miltiade.Sa vedem ce se va intampla insa cu Miltiade, dupa batalia care i-a adus celebritatea:
"(D.Tugor, vol.II, pg.86"Mari capitani ai lumii antice):
"Dupa ce lua in primire ostirea, Miltiade se indrepta cu ea impotriva insulei Paros, s-o pedepseasa, pentru motivul ca daduse ajutor flotei persane, o trirema.(...)In timpul luptelor, (Miltiade) a fost grav ranit la la genunchi. Se inapoie la Atena fara prada, infrant si cu piciorul cangrenat, rana care ii va pricinui moartea in scurt timp."
In cadrul razboiului troian, apare un personaj mitologic interesant, care se numeste Philoctet.Acesta era fiul lui Poeas si a Demonassei, un arcas vestit care mostenise de la Harakles, arcul si sagetile eroului.S-a numarat printre pretendentii la mana Helenei,si a participat datorita acestui fapt, si el, alaturi de ceilalti greci, in expeditia organizata impotriva Troiei."
Acum am sa va rog sa fiti atenti la ceea ce ne spune Dictionarul de mitologie:
"Nu a apucat insa sa ajunga insa la Troia.Pe drum, cu prilejul unui popas pe o insula, a fost muscat de picior de un sarpe(sagetile aruncate de arc scot un suierat specific, care seamana cu suieratul sarpelui.Iar varful lor este de asemeni inmuiat in otrava, pentru a le crestea eficienta de a ucide.)Rana sa raspandea un miros atat de respingator, incat la indemnul lui Odysseus, grecii l-au abandonat pe Philoctet in insula Lemnos si si-au continuat calatoria."Subliniem aceste coincidente stranii:
Miltiade este ranit la picior,(la genunchi) de o sageata si i se cangreneaza piciorul care raspandeste in jur, un miros pestilential.Philoctet este la randul sau muscat de un sarpe, -tot de picior si rana sa incepe sa raspandeasca un miros respingator, deoarece s-a cangrenat.Miltiade cucereste Lemnosul, Philoctet este abandonat in insula Lemnos.
El se numea Tristan, sau Tristam.Ea se numea Isolda sau Yseult.Povestea lor este considerata ca fiind un mit alegoric medieval a iubirii neimpiedicate nici de moarte.Interesant, dincolo de intreaga tesatura narativa, este faptul ca luptandu-se cu cavalerii irlandezi, Tristan, este ranit de o arma otravita, ale carei efecte sunt izbitor de asemanatoare prin consecinte cu cea a lui Filoctet sau a lui Miltiade,rana cangreneaza si miroase urat, incat Tristan este abandonat pe o plaja, sau trimis cu o barca in larg, amintand de drumul facut de catre Miltiade spre Atena.E salvat de regina Irlandei, iar ulterior este trimis de catre regele Mark, sa o ceara de sotie pe aceasta.Eroul nu poate obtine mana Isoldei decat daca va ucide un anume dragon care pustieste Irlanda.Mitul medieval este de fapt proiectia medievala a povestii invaziei persane asupra Greciei, respectiv asupra Atenei.Blonda Isolda de care se indragosteste eroul este chiuar cetatea Atena.Interesant este ca balaurul care pustieste Irlanda, este "balaurul" persan, impreuna cu Xerxe I.Moartea eroului, aduce in prim plan, motivul panzelor cernite puse pe catarg,cu care Tezeu se va intoarce dupa infrangerea Minotaurului.Semnificatia era clara, panzele cernite, vorbind de faptul ca eroul de pe campia Marathon se intorcea pe patrul de moarte, din insula Paros.Insasi antichitatea va aminti despre conflictul dintre atenieni si perssi, iar Lazar Saineanu, va considera povestea Magarul de Aur a lui Apuleius, ca fiind romana, si nu greaca asa cum ar fi trebuit.Iata ce va spune oracolul din Milet, tatalui Psyheei:
"Mandra-ti copila, gatita in straie de funebra nunta,
S-o duci in varf semet de munte pe o stanca,
Sortit ii e, nu un muritor de rand sa o nunteasca,
Ci un cumplit balaur,ce poate, salbatica faptura fioroasa,
Sa nimiceasca-n cale-i totul, in flacari si pucioasa,"
s.a.m.d.
Chiar versurile o spun clar:
Frumoasa este cetatea Atena, iar faptul ca ea va fi abandonata pe un varf de stanca, o spune atat Platon cand descrie Atlantida, cat si Strabon, cand va vorbi despre asezarea cetatrii Atena.
Toate aceste lucruri pe care vi le spun, urmaresc sa va consolideze convingerea corecta, ca orice motiv folcloric, fie el aparut in colinda, in balada sau in basmul popular sau cult, nu porneste de la fantezia spontana a unui autor oarecare, ci reprezinta acele fire nevazute care leaga prezenta noastra de trecut, de istoria pe care strabunii nostri au trait-o si care ne-au daruit-o in amintirile pe care le pastram.
Grecii, vor recurge la un ultim siretlic de razboi.La sfatul Atenei, Epeos si Panopeos, au construit un cal de lemn, gol pe dinauntru, destul de spatios ca sa cuprinda o suta de oameni in interiorul lui.In acest cal s-au ascuns cei mai de frunte eroi greci.Alte variante legendare, spun ca acest cal, a fost construit la sfatul lui Ulise.Numele personajelor care construiesc calul, inseamna spre exemplu, "Fiul Iepei".Pe marginea acestui cal legendar s-au tesut cele mai interesante interpretari.S-a considerat ca numele"Calul" ar fi apartinut uneia dintre corabiile aheilor,sau a fost numele unui berbec de asediu.Sa vedem ce spune Herodot despre acest cal:
"Persii si-au asigurat concursul lui Hippias(Calul)fiul lui Pisistrate, gonit din Atena in anul 510 i.H. care cunostea bine regiunea si avea inca relatii secrete si care spera, ca in schimbul crimelor sale, sa revina la putere."Personal cred ca Hippias si Epeios, reprezinta acelasi personaj care a facilitat prin tradare, intrarea persilor in cetatea Atena.Lucrurile sunt totusi putin mai complicate, deoarece denumirea de Calul o mai avea si cetatea Atena in timpul Razboiului ateniano-persan.Orasul era construit in general din lemn, si de aici imaginea calului de lemn, in interiorul caruia vor intra eroii greci.Reamintim si ca numele reginei amazoanelor, era Hypolita, ceea ce etimologic inseamna "calul de piatra."Dar numele se pare ca avea mai degraba legatura cu braul pe care trebuia sa-l ia drept prada Herakles de la Hypolita.Luand acest brau, Herakles lua de fapt"Braul de piatra al Calului", adica cucerea zidul de aparare care inconjura cetatea Atena, si care, potrivit traditiei, fusese construit pentru atenieni de catre zeul Poseidon singur, sau in colaborare cu zeul Apollon.
Nausica, se juca pe malul apei, impreuna cu prietenele ei.Scena este sa-i spunem idilica, si pare ca nimic nu-i va intreupe continuitatea.Si dintr-o data apare in fata lor si a Nausicai, Ulise.Sa-l lasam pe Homer sa vorbeasca:
"Dar groaznic le paru, slutit cum fuse,/De saratura marii, incat ele,/Care-ncotro fugira speriate,/Pe malul prelungit de stanci.Dar fata/Lui Alcinou statu, O-nsufletise Minerva dinadins, desfricosand-o,/De stete-n fata-i oblu."/
Cine este oare frumoasa Nausicaa, care nu se teme de Ulise, si care singura are curajul sa-l aduca pe eroul grec intre zidurile propriei ei cetati?Este -ne intrebam,-aceasta fiinta, un personaj istoric?Este Ulise aici un personaj istoric?Intamplarea povestita sa fie chiar asa de incarcata de inocenta cum ni se transmite noua?Daca abordam ,itul direct din perspectiva istorica, singurul lucru care se va intampla, este sa o dam in bara cu succes.Pentru ca intamplarea, nu este una de factura domestica, de care sa radem langa foc, cand Homer ne-o povesteste ca pe o anecdota.Sub faldurile acestea pasnice, se ascunde o istorie destul de sangeroasa.Pentru ca motivul Nausicaa, La fel ca si motivul petitorilor respinsi,se refera intr-un mod foarte concentrat, la acelasi eveniment istoric, al invadarii Greciei de catre persi.Fetele care se joaca atat de nevinovat pe tarmul atic, sunt cetatile grecesti.Ulise care vine de pe mare, ii reprezinta pe persi.Singura cetate care are curajul sa-i tina piept lui Ulise, este Atena/Nausicaa.Intr-un basm popular romanesc, care reia acelasi episod, basmul se numeste:"Mugurel si taurii nazdravani",recitim varianta apocrifa a mitului grec:
"Cum l-au vazut(...) fetele(cetatile grecesti) au dat un chiot, asa cum numai ele stiu sa dea cand sunt speriate.Intr-o clipa nu au mai fost unde erau.Si fugi si fugi, sa le sara sufletul si alta nu.
In invalmaseala, unele s-au impiedicat si au cazut,s-au ridicat si cu chiote de spaima, au dat fuga spre cetate.Numai codana cea frumoasa, la care ii ramasese inima lui Mugurel, s-a oprit in loc, aratandu-se mai barbatoasa. Cand a vazut ca un strain, si inca un ciurdar,-cum l-a pretuit ea,-le-a stricat joaca,s-a maniat si sumetindu-se a grait:
-Mi-ai speriat tu prietenele, straine,dar sa stii ca nici tie nu o sa-ti mearga bine, cand ne vom mai intalni."
Un istoric, ar exclama:
-Ce fata curajoasa!-si va scrie un articol plin de substanta in care Elena(din Troia) este vazuta ca o fiinta combativa, energica, care stie sa isi ia propriul destin in maini si sa puna la punct orice intrus obraznic, tragandu-l de urechi sau facandu-i cucuie cu nemiluita, direct proportional cu neascultarea individului.Pentru a-i mari credibilitatea, va urmari descendenta ei regala si va pune articolul in paginile unei reviste istorice de prestigiu.Un cercetator din domeniul hermeneuticii, nu va proceda asa.El va identifica personajul feminin, separand divinitatea de cetate,va cauta modelul arhetipal istoric care corespunde modelului fictional sau motivului folcloric si va oferi explicatii cat mai amanuntite in ce priveste detaliile piesei.Va verifica si alti vectori informali de natura fictionala si istorica, aratandu-va similitudinile.Explicatia lui va fi mai complexa decat a unui istoric si mult mai apropiata de adevar. Singurul necaz este ca sunt mai multi istorici si folcloristi decat cercetatorii in domeniul hermeneuticii.
In sfarsit, odata ajuns acasa,(cantul XIII) zeita il indruma pe Ulise, care se pare ca a uitat pe unde sta.(Dar aceasta uitare s-ar putea sa fie numai un prilej pentru a face o trecere in revista a locurilor natale).Si Atena, ii spune:
"Intai si-ntai, vei merge la pescarul Eumeu, care-ti pazesrte porcii, si iti este binevoitor tie, fiului tau si Penelopei, sotia ta cuminte.Pe Eumeu, il vei gasi la stana Corbului, la Fantana ce-i zice Aretusa."
Dar aceasta fantana "Aretusa", apare si pe insula Ortygia, aceasta fiind una dintre vechile denumiri ale insulei Delos(La care mai putem adauga pe aceea de "Insula de piatra,""Insula Alba", sau insula Leuke")Se intampla aici ceva curios.Sfatuitoarea lui Ulise, este aici, zeita Atena.Tot zeita Atena, este aceea care il ajuta pe Ulise, sa isi ascunda tezaurul capatat de la feaci, in pestera Nimfelor.De ce?Chiar asa de handicapat era Ulise, incat nu putea sa-si ascunda tezaurul singur?Nu cumva, Homer vrea sa spuna aici cu totul altceva?Imi propun sa caut ce evenimemnte istorice s-au petrecut in antichitate, in care sunt implicati persii, insula Delos si zeita(sau cetatea )Atena.Si citim:
"Insula Delos.insula din sudul Marii Egee, (4km patrati,)in centrul arhipelagului Cicladelor, considerata de legenda ca loc unde s-au nascut zeii Apollon si Artemis.Insula Delos, devine celebra din sec.VII i.H., prin sanctuarul lui Apollon,al doilea ca importanta al lumii elene dupa cel de la Delfi.Locasul sacru, a fost controlat de Naxos (700-550 i.H.)apoi de Atena, intra pentru scurt timp sub dominatia persana intre anii 491-478 i.H.Dupa infiintarea ligii Delio -Atice, (478-477 i.H.)Atena fixeaza in insula Delos, centrul acesteia, adapostind in templul lui Apollon,pana in 454l.H. tezaurul Simahiei." Credeti ca lucrurile in cadrul mitului sau al folclorului se intampla potrivit fanteziei unor autori necunoscuti?Eu cred ca nu.
Ce face Atena dand Ulise soseste in tara sa insulara, Itaka?Il face pe Ulise de nerecunoscut:
"Dar hai sa te fac sa nu te stie nimeni.Zbarci-voi pielea neteda pe trupul tau cel mladios, si te-oi cheli cu totulde parul tau balai.Peste tine, voi pune doar o zdreanta, ca oricine, vazandu-te, sa-l apuce scarba.Frumosii tai ochi ti-oi inrosi, ca in felul acesta sa te arati schimonosit in fata petitorilor, in fata copilului tau si a nevestei tale, pe care i-ai lasat la tine-acasa..."
Aceasta este o alegorie,care se refera la foarte multe lucruri.In primul rand, la faptul ca poporul elen, ajunsese cersetor in propria sa casa, Elada.Strainul era acela care se invitase la masa gazdei, si-i manca bucatele, saracindu-l.Copilul, nu mai putea sa urmeze tatalui la domnie, iar femeia gazdei, era nuntita de strain.Insusi locul gazdei nu mai este recunoscut, si acesta este nevoit sa se hraneasca din resturile propriei sale mese la care se infruptau lacomi altii.Situatia aceasta trebuie sa se schimbe de indata, si zeii prevestesc victoria elenilor impotriva strainilor care au venit chipureile in petit, si vor sa se insoare nu cu o femeie oarecare, ci cu insasi cetatea,-care este Atena-, si cu zeita acesteia care o tuteleaza_Atena.Penelopa, este de fapt Atena, sotia credincioasa a poporului Eladei.Eu asa vad aceasta alegorie.Si ca sa va dati si Dvs., seama de asta, Homer, mai spune ceva.Ulise a construit un pat dintr-un maslin, care nu poate fi mutat dintr-o camera intr-alta, pentru ca patul acesta, isi are radacinile, chiar in pamantul Eladei.Omul care a construit patul, el insusi isi are radacinile infipte in pamantul cel sfant al Eladei.Acesta este semnul mistic, daca vreti, care il leaga pe Ulise de sotia sa.Ei apartin aceluiasi pamant.(Patul este semnul lui Eros, al vietii dar si al mortii.)
Dumnezeu facuse din nisipul adus de Nefartat, o turtita ca un pat pe care sa se odihneasca Domnul dupa munca sa.Dar dracul, vrea sa il inece pe Dumnezeu si de aceea se straduie sa-l rostogoleasca de pe pat in mare.Dar orisicat il impingea pe Dumnezeu catre apa, patul se tot intindea, si astfel s-a facut pamantul.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:15

ALBA CA ZAPADA
Povestea nu este romaneasca, ea apartine colectiei de povesti culese de Fratii Grimm.Fratii Grimm zic ca povestea aceasta este a lor,tot asa cum Cantecul Nibelungilor(sau Nibelungenlied)este considerat ca fiind o epopee a nordicilor.Dar atat basmul cat si epopeea au acelasi punct de iradiere,de fapt putem pomeni aici de un vector cultural, care porneszte din Asia Mica si se opreste in Grecia antica, la Atena.Alba ca Zapada, este o poveste simpla.O imparateasa naste o fata foarte frumoasa, care se va numi Alba ca Zapada, apoi imparateasa moare.Imparatul ia de nevasta o alta femeie care este obsedata de propria ei frumusete, pe care si-o probeaza de fiecare data, consultand o oglinda fermecata.In momentul cand "frumusetea " ei este eclipsata de tanara Alba ca Zapada, mastera cea rea pune un vanator sa o omoare si sa-i aduca plamanii si ficatul fetei, ca dovada a uciderii ei.Vanatorul omoara un pui de porc mistret si duce de la acesta dovezile corespunzatoare.Alba ca Zapada ajunge in padure la casa unor pitici unde traieste foarte bine.Afland prin intermediul oglinzii ca a fost inselata, mastera cauta sa se razbune pe biata copila, cu propriile ei puteri.Cand in sfarsit reuseste sa o omoare cu ajutorul unui mar otravit, este ingropata sus pe un varf de munte, unde vine fiul unui imparat care o scapa de sub vraja marului, apoi o ia de nevasta.Mastera fuge sau moare.Sfarsitul filmului.Ca sa intelegeti mesajul basmului, sa ne intoarcem la un personaj foarte pitoresc care apartine mitologiei grecesti.Se numeste Paris.Iata ce citim in Dictionar despre Paris:
"Fiul mezin al regelui troian Priam,si al reginei Hecab(sau Hecuba).A fost abandonat dupa nastere pe muntele Ida, din cauza visului reginei, care a visat ca a nascut o faclie, care va distruge cetatea troiana.Este crescut de pastori,si se intoarce adult in cetate.La nunta lui peleus cu zeita Tetis, zeita Discordiei, Eris, nu este invitata si atunci aceasta face un mar de aur pe care scrie "Celei mai frumoase", si-l arunca intre cele trei zeite ale panteonului grec, Hera, Afrodita si Atena.Pentru ca zeitele se considera fiecare la fel de frumoasa, se recurge la judecata lui Paris.Ori fiecare zeita incearca sa-l mituiasca pe pastorul Paris, in felul ei.Afrodita i-o promite pe Elena, cea mai frumoasa fiinta din lumea grecilor, si Paris o declara pe Afrodita cea mai frumoasa, daruindu-i marul.Aceasta judecata a lui Paris, reprezinta daca vreti, primul concurs de frumusete din istorie, care s-a perpetuat pana in zilele noastre intr-o forma moderna.
Oglinda din poveste, este sinonima cu marul, probabil ca aceasta identitate,s-a creat de la forma rotunda(sau aproximativ rotunda) pe care o au cele doua obiecte simbol.Alba ca Zapada este Atena, care trebuie sa fie vazuta in cele doua ipostaze ale sale, de cetate si de Zeita.Dar in momentul cand mastera vrea sa o omoare pe Alba ca Zapada, atunci ea devine Zeita Artemis, in vreme ce fata se transforma in Ifigenia sau in cetatea Efesului.Transformarea fetei in caprioara, este o alegorie, pe care o intalnim frecvent in Vechiul Testament, unde distrugerea cetatii, se transforma intr-o stanca goala, daca este pe malul marii(loc de intins plasele pescaresti), sau intr-un loc pe unde umbla animalele salbatice, daca este vorba de un spatiu aflat la campie sau la munte.Piticii, sunt aici, locuitorii cetatii Atena.Daca in ce priveste semnificatia simbolica a pieptenului si a pieptanatului, nu ne dam seama ce vrea sa sugereze, in schimb, motivul cingatorii, este evident.Aceasta cingatoare, era alcatuita din toate culorile, din cauza ca armata persana, era rezultatul unei coalitii multinationale, de unde si aspectul pestrit al acesteia.Desi interpretarea asediului aici pare evidenta, deoarece cingatoarea este aceea care inconjoara mijlocul Albei ca Zapada, in mitul lui Herakles,(vezi muncile acestuia)semnificatia pare sa sufere o usoara deplasare, deoarece aici, Herakles, ia cingatoarea Hipolitei, la fel ca si Sigurd, care o deposedeaza pe Brunhilda prin forta.Dar in general, semnificatia este aceeasi.Dupa incercarile neizbutite de a stapani Elada, imperiul persan este cuprins de frica.Frica de a se sfarama a imperiului lui Xerxe I,se adauga si lumea salbatica care creease un asemenea univers:"Spaima puse stapanire pe toata faptura ei.din pricina asta, imparateasa se uratea vazand cu ochii.Si atat de pocita se facu, ca nu mai indraznea sa se uirte in oglinda.Isi lua lumea in cap si o tinu tot intr-o goana, pana se pierdu in adancul padurii salbatice, ca sa-si ascunda acolo uratenia."
Mitul lui Ahile/Dumnezeu si a myrmidonilor sai/copiii lui Israel.
A doua poveste a Fratilor Grimm care ne intereseaza, este "Craiasa Albinelor".Povestea este vetero-testamentara, deoarece transmite intr-o forma profana, viata lui iosif si a fratilor sai.
"Au fost odata doi feciori de imparat, care au pornit sa-si incerce norocul prin lume, si feciorii acestia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa, ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti.Si cum trecuse vreme nu gluma si nu venise nici o vesate de la ei, fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera Prostila, pleca in cautarea lor."
Episodul se regaseste in Vechiul Testament, cand Iosif este trimis de tatal sau Iacov, in cautarea fratilor sai, care erau plecati cu oile la pascut.Aceasta secventa se va transforma in balada Miorita, in motivul maicutei batrane.Povestea este un rezumat al Povestii lui Harap Alb.Si aici imparatul-vazut ca un mos, ii invita in curtile palatului si ii pune la o masa bogata.Din poveste lipsesc insa Flamanzila si Setila, care vorbesc prin prezenta lor de seceta care bantuia Egiptul.Apar in schimb furnicile, albinele si ratele.Deoarece povestea este foarte mult simplificata, nu amintim decat de rate care se scufunda si aduc din fundul apei,cheia palatului fermecat.Este o aluzie destul de vaga, si aproape fara inteles a trecerii peste Marea Rosie.
Pomul cu mere de aur.
"Pomul cu mere de aur, "este o poveste putin mai ciudata, pentru ca autorul, foloseste un amestec de elemente mitologice, pe care le combina cu primul capitol al Bibliei, Geneza sau Facerea.Opinia mea personala, este ca de fapt povestea Fratilor Grimm, se scurtcircuiteaza in mod intamplator cu mitologia, -si o sa va explicam mai departe de ce,- ea miscandu-se numai in planul genezei Biblice.Povestea este simpla.O femeie avea trei fete.Pe prima o chema Un- ochi, pentru ca avea un singur ochi asezat in mijlocul fruntii, pe a doua o chema Doi ochi, -asa cum ii are toata lumea- si pe a treia o chema Trei Ochi-pentru ca avea trei ochi, cel de-al treilea fiind asezat tot in mijlocul fruntii."
Analiza povestii incepe cu compararea povestii noastre cu o mitologie.Ea poate sa fie greaca, indo-europeana, semita, slava, romana sau crestina.De acest element de comparatie depinde daca cercetarea noastra da rezultate corecte sau tinde sa se piarda aiurea in labirintul mitologiei, fara sa ajungem la nici un rezultat.Optiunea noastra gresita la inceput, a fost ca avem de-a face cu mitologia greaca, si iata de ce:
In Dictionarul de mitologie, a lui George Lazarescu,putem citi despre Polifem:
"Polifem,-Ciclop urias cu un singur oichi, fiul lui Poseidon si al zeitei Toosa."In ce priveste imaginea zeului cu trei ochi, avem doua posibilitati de alegere, intre Argos si Trimatos.In mitologia greaca, Argos, este un monstru cu o suta de ochi, pe care Hera, l-a insarcinat sa o vegheze pe nimfa Io,stiind-o iubita de sotul ei Zeus.Zeus insa se foloseste de hermes, care il adoarme, si apoi il adoarme, salvand-o in felul acesta de monstru.
Spre deosebire de Argos, Trimatos, este un balaur cunoscut si sub numele de balaurul cu trei ochi. Este o entitate macabra, cu un aspect antropomorf, avand capul cat ciurul, trei ochi, bratele foarte lungi, unghiile incovoiate si lungi de un cot, mai ales atunci cand se transforma intr-un monstru.Este necrofag, scormonind in cimitire, prin cosciuge, cu scopul vadit de a devora cadavrele.
Polifem, este un simbol al soarelui, care este cand binevoitor cu oamenii, cand salbatic, salbaticie care se observa mai ales toamna si iarna, cand soarele devine ori un monstru, ori este sortit mortii, din care reinvie abia primavara.Dar soarele, este in acelasi timp, legat de zi.Soarele ne da lumina zilei, si pe parcursul zilei, noi putem sa ne desfasuram activitatile diurne, atat de necesare vietii.
Argos, este imaginea noptii.pentru ca el are pe tot corpul sau numai ochi, tot asa cum noaptea cand este senin, cerul este acoperit de stele.Hermes este cel care omoara in acelasi timp si noaptea si ziua, deoarece pe caduceul sau, se incolacesc doi serpi,-ziua si noaptea,- care au gurile inclestate una de alta, tot asa cum ziua se intrepatrunde cu noaptea la apusul zilei, sau lucrurile se petrec invers, la rasaritul zilei cand ziua se desprinde de noapte.. Intre sora cu un singur ochi-Ziua, si sora cu trei ochi-noaptea, se afla cea de-a treia creatie a lui Dumnezeu, omul, care are numai doi ochi.Inainte de a face omul pe pamant, Dumnezeu a facut lumina, a despartit apele de uscat, a facut cerul, arborii si iarba, si pe urma, a facut luminatorii:
"Dumnezeu a zis:Sa fie niste luminatori pe intinderea cerului, care sa desparta ziua de noapte.(...)Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, si anume: luminatorul cel mai mare (Soarele) ca sa stapaneasca ziua, si luminatorul cel mai mic(Luna) , ca sa stapaneasca noaptea.A facut si stelele."Dupa aceea, a facut-o si pe Doi ochi,adica omul.Capra pe care Zana i-o da fetei sa o hraneasca ar putea sa fie Amaltheea, dar eu mai degraba cred ca este zeita pamant, deoarece ea va fi ucisa la un moment dat si ingropata in pamant, de unde va aparea marul de aur care ii va da fructe fetei sa manance.Ori pomul care apare este deja pomul interzis din care Eva rupe marul, pe care il da iubitului ei Adam sa guste.Ori marul, cu, sau fara prezenta sarpelui, poseda deja conotatii sexuale.
Daca in alte variante , pentru a se sui in arbore, mastera va construi o scara,(Turnul Babel) aici, scara nu apare.Spuneam la vremea respectiva, ca scara este imaginea templului si a turnului din Babilon, imaginea lui gasind-o si in balada noastra romaneasca, Mesterul Manole.Bun.Am ajuns la concluzia, ca povestea aceasta a Fratilor Grimm, se refera la Geneza, deci este o poveste vetero-testamentara, deci este un apocrif vetero-testamentar.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:17

Ziua cand s-a intors Ulise

Citesc in revista Magazin,care este un saptamanal culturaL-stiintific independent,(din 3 iulie 2008), urmatoarea stire, pe care o redau integral:
"Pe 16 aprilie, 1178 i.Hr. o eclipsa totala de soare, a ascuns total astrul zilei, privirilor pamantenilor, timp de cateva minute.In acel moment se pare, legendarul Ulisse, intors in Ithaca, a inceput sa-i masacrezew pe petitorii sotiei sale Penelopa...Aceasta este opinia astronomilor moderni, care sustin ca au ajuns la datarea precisa a razboiului troian si ca dincolo de referirile la zei, monstri sau magie, relatarile pe care Homer le-a facut in Iliada si Odiseea, sunt extrem de precise."Este absolut cert ca Homer, nu doar ca a existat, dar a fost un scriitor cu foarte mare respect fata de adevar.El a imbracat faptele autentice in vesmantul legendei.Desigur, nu este suta la suta cert ca Ulisse a existat, dar aceasta referire la eclipsa, demonstreaza ca Homer stia despre fenomenele astronomice, petrecute cu mult inainte de vremea sa."-spune astronomul italian Marcelo Magnasco.Intr-o recenta expunere prezentata la reuniunea anuala a Academiei Americane de Stiinta, Masgnasco si colegul sau grec, Constantin Baikouzis, au vorbit despre referirile pe care Homer le-a facut cu privire la constelatii si pozitii planetare, in scrierile sale.Ei au gasit referiri la pozitiile lui mercur si Venus, in timpul ultimelor stadii ale calatoriei lui Ulise, ca si descrierea a doua constelatii, Pleiadele si Bootes, vizibile in vremea lui Homer, imediat dupa apusul Soarelui.Coroborand datele, cei doi cercetatori, au ajuns la concluzia ca aceste conditii existau la inceputul primaverii lui 1178 i.Hr.In plus ei au fost ajutati mult de versul, "Soarele a fost rapit din cer si o bezna de rau auguir a cuprins pamantul", cu referire la scena uciderii petitorilor Penelopei.Cu ajutorul unui program special de computer, care au calculat datele eclipselor totale vizibile la epoca respectiva,in regiunea mediteraneeana, Magnasco si Baikouzis, au reusit sa identifice cu precizie si ziua in care aventurierul Ulisse, s-a intors acasa."
Sigur, articolul mi-a placut la nebunie, pentru ca atinge un subiect care mie imi este foarte drag.Este stiintific, este redactat frumos, si arunca cu abilitate pisica in traista cititorului, mai ales cand acesta ramane cu gura cascata.Articolul lamureste cand s-a produs o eclipsa, si cei doi cercetatori, bazandu-se numai pe datele astronomice, considera ca aceasta eclipsa este cea care este descrisa in Odiseea.Aceasta eclipsa exista desigur in Odiseea si ea este descrisa de Teoclimen:
"Ce crunt blestem va paste sarmanilor?Va impresura intunericul, si capul si obrazul si genunchii.Rasuna vaet, lacrimi curg pe fata, stropit cu sange-i zidul si tavanul.Si geme si pridvorul si ogradade umbrele ce nazuie spre bezna, spre-ntuneric.Soarele din slava se-ntuneca.Infioratoarea noapte se-ntinde peste tot."(Odiseea, pg.461)
Vreau sa va spun ca textul poate avea si alta interpretare, nu numai aceea a eclipsei.Teocliman, se exprima alegoric, incercand sa sugereze moartea care se apropie de petitori pe nesimtite si care ii va face pe acestia sa nu mai vada lumina soarelui.Cuvintele lui sunt un avertisment, care nu este luat insa in seama de acestia.Luand in considerare eclipsa, va trebui sa vedem cum actioneaza ciclul Saros, al carui interval de timp este egal cu 18 ani, 11 d.(probabil zile,) si 8h. Problema este de aflat ce eclipse totale au avut loc in timpul vietii lui Eschil, daca vreti, in jurul anilor 500 i.H. sau mai precis, cum scrie autorul sau autoarea articolului, in jurul anului 478 i.H.Sau in sfarsit, ce vom afla.Daca aceasta eclipsa s-a petrecut in anul 478, atunci eclipsa este dovada materiala, concreta ca evenimentele au avut loc in Delos, sau legate de Grecia in general.De ce spunem asta?Pentru ca hermeneutica spune altceva.In acelasi timp, desi astronomii au descoperit data exacta a producerii eclipsei lor, ei se indoiesc de existenta lui Ulisse.Dar orice indoiala, presupune o inexistenta, care trebuie inlocuita cu ceva.Iar la acest capitol astronomia nu ne mai ofera nici o explicatie.Poate si pentru ca mitologia ar trebui explicata prin mai multe stiinte complementare si niciodata printr-una singura.
Ceea ce face povestitorul nostru popular cu basmul, cu legenda, balada sau colinda, face si cel care scrie epopeile grecesti, sau autorii necunoscuti ai Cantecului Nibelungilor, sau ai lui Tristan si Isolda.Fiti cat se poate de atenti, nu exista nicio diferenta.
In cantul I al Iliadei lui Homer, se povesteste despre motivul "ciumei", care a izbucnit in tabara aheilor.Ciuma izbucnise, din cauza:
"Fiului lui Zeus si-al Letei,Apolon.In ciuda-i pe craiul(Agamemnon),
Molima grea raspandise, si oastea -i pornise sa piara."
Conflictul pornise din cauza sclavei Criseis, sau Hriseis, care apartinea preotului Hrises.Acesta venise cu daruri sa-si rascumpere fata dar Agamemnon le respinsese, si il gonise pe preot.Hrises, s-a dus pe malul marii si s-a rugat zeului Apolon sa-l razbune pentru jignirea primita.Ceea ce Apolon va face, provocand cu sagetile sale moartea aheilor.
As putea sa va reamintesc despre ciclul Solomonian , si episodul legendar a lui Solomon cu ciuma.As putea iarasi sa va reamintesc ca povestea lui Ivan Turbinca, povesteste si ea despre mai multe intamplari printre care se numara si acesta cu moartea, pe care Ivan o vara in turbinca si o agata la portile raiuluiEste aceeasi intamplare pe care o regasim in Vechiul Testament:
"Ingerul Domnului a iesit si a ucis in tabara asirienilor,o suta otzeci si cinci de mii de oameni.Si cand s-au sculat dimineata, iata ca ceilalti erau niste trupuri moarte.Atunci Sanherib,imparatul Asiriei, si-a ridicat tabara si s-a intors la Ninive."Vorbind despre acest episod legat de viata si domnia lui Iezechia, Horia Matei, va scrie:
"..incepe in anul 701 i.Hr., asediul Ierusalimului, intrerupt probabil in urma izbucnirii unei epidemii de ciuma, in randurile armatei asiriene."
Este singurul loc in istorie, unde se vorbeste despre o armata ce se imbolnaveste de ciuma.In aceste conditii, revenind la Iliada si randurile citate cu privire le mania lui Apolo, ma intreb daca Homer nu a luat episodul Senacherib-Iezechia si l-a prins in Iliada pe care ne-o povesteste.Pentru ca la fel ca si XerxeI, episodul persano-atenian facand parte in mod cert din epopeea lui Homer, Senacherib, va fi ucis la intoarcerea acasa. Acelasi lucru i se va intampla si lui Agamemnon, conducatorul coalitiei aheene.Si imi pun o a doua intrebare.Nu cumva, scena intoarcerii acasa a lui Ulise, si omorarea petitorilor, cand se produce eclipsa despre care vorbesc cei doi cercetatori(italian si grec), se refera de fapt la acelasi lucru?Aceasta ar presupune producerea unei eclipse in anul 701 i.Hr.Sau, pentru ca tot se vorbeste atat de mult despre "intoarcerea acasa", cum mitologia ne-a invatat sa judecam putin mai elastic, avem de-a face cu intoarcerea acasa a celor care au fost dusi cu forta in Babilon pe vremea lui Ioaichim, si au fost eliberati de Cirus?Exista legat si de acest moment o eclipsa totala de soare, care sa vorbeasca despre moartea casei Babilonului?
Nu este vorba numai de o extindere a ariei de cercaetare, -ceea ce nu ar fi desigur rau, ci si de schimbarea mentalitatii cercetatorului.Ar trebui sa pornim de la a ne indoi de cele spuse de catre cercetare , de a verifica cercetatarile efectuate si acolo unde este cazul, sa dam raspunsul cel mai convingator.
JUVENAL SI FATIMA

Este un basm Chilian.Aceasta este obarsia limbii in care ni se spune basmul.Basmul, este de natura vetero-testamentara,fiind din aceasta cauza, sub raport memorial, un apocrif Biblic.Basmul nu incepe cu formula consacrata, "A fost odata ca niciodata".Foloseste o formula mai apropiata de realitate,impingand basmul in trecutul povestitorului si al celui care asculta:
"Traia odata un om bogat care stapanea mosii intinse si turme mari de oi."Dintr-o data basmul ne deschide o usa catre un univers pastoral.Ori cartea care are o astfel de perspectiva, este Biblia, care vorbeste despre copiii lui Israel.S-ar putea cineva sa obiecteze.Nu este adevarat.Nu numai in tara Canaanului se gaseau oi.Este la fel de posibil ca si alte popoare vechi sa fi beneficiat de pe urmele pastoritului.Acesta este un mare adevar.Dar haidem sa vedem daca se adevereste ceea ce spune colegul nostru imaginar:
"Omul avea un fecior pe care il chema Juvenal.Flacaul avea grija de oi, si era tare dibaci la vanatoare.Cand ochea, sageata lui, nimerea totdeauna drept la tinta."
Deoarece noi ne dam seama de valoarea de semnificatie a basmului, imaginile, episoadele simbolice pe care le citim, nu mai prezinta pentru noi ceva necunoscut, permitandu-ne sa anticipam inainte si sa recunoastem despre ce este vorba in continut.Juvenal, este Moise.El este paznicul oilor lui Dumnezeu, pus sa aiba grija de acestea.Cand oile sunt atacate de pradatori, el este cel chemat sa le apere.Basmul face o referire, desigur, de natura simbolica , la adresa hicsosilor care erau recunoscuti in antichitate ca fiind buni arcasi.Daca totusi inceputul basmului, este putin echivoc, facandu-ne sa ne intrebam cine era stapanul oilor, Faraon, in tara caruia au intrat oile lui Dumnezeu, sau chiar Dumnezeu, motivul urmator, al plecarii lui Moise catre muntele Horeb, este mai clar conturat.
"De la o vreme, flacaul baga de seama ca-i lipseau oi din turma, mai ales din cele mici.Se puse la panda si intr-o zi zari un condor care se lasa la pamant, inhata un miel si zbura cu el in gheare,pana pe culmea unei stanci, unde incepu sa-l manance"
Vulturul, nu este altcineva decat faraon.Sa ne amintim de legea pe care acesta o daduse mai intai moaselor, ca sa omoare orice copil al evreilor de neam barbatesc, iar ullterior, decretul general adresat populatiei , ca orice copil de sex barbatesc al neamului lui Israel, sa fie aruncat in Rau (respectiv in Nil).Acestea sunt oitele cele mititele, de fapt ceea ce noi cunoastem sub forma diminutivala de "miei".Totusi, aici sunt amestecate mai multe simboluri.In primul rand, vulturul, este clar ca reprezinta imaginea simbolica a lui Faraon.Stanca pe care acest vultur(sau condor) devoreaza mieii, nu poate fi decat Egiptul.Simbolistica sugereaza ca Egiptul era considerat o tara a mortii, un mormant pentru copiii lui Israel, ceea ce a creat mai tarziu imaginea simbol al lui Moise ( reprezentandu-i pe copii lui Israel, el imsusi copil,plutind pe apele Raului, intr-un sicrias de papura intarit cu smoala, imagine chiar a Egiptului, in care copiii lui Israel stateau inchisi fiind condamnati sa moara.), care a supravietuit mortii egiptene, scapandu-si poporul din mormantul Egiptului faraonic.Dar tot aici, stanca, poate sa reprezinte, muntele Horeb, unde Moise se va intalni cu Dumnezeu sub forma unui rug aprins.
Motivul care urmeaza este acela al intalnirii dintre Moise si Sefora, dupa fuga lui Moise din Egipt, cand acesta ajunge la Ietro, preotul Madianului, viitorul sau socru.Numai ca intalnirea de la fantana, este structurata altfel cultural.Locul de adapat oile se transforma intr-o scaldatoare, potrivit gusturilor povestitorului, care nu mai cunoaste chiar asa de bine versiunea vetero-testamentara.Este mai sigur ca cel care se inseala suntem noi.Si acest lucru se intampla ca se intalnesc doua motive apropiate biblic, motivul Moise si motivul Seforei.In primul cea care se duce la scaldat este fata lui Faraon care astfel il gaseste pe Moise, in al doilea, Sefora se duce cu vitele la fantana sa le adape si il descopera tot pe Moise, dar de data aceasta adult.
"Deodata vazu iesind din palat o printesa neasemuit de frumoasa.Ea se indrepta spre gradina, unde era un lac(de fapt o fantana).Isi lasa hainele pe mal si intra in apa sa se scalde."
Problema scaldei,care substituie fantana din care beau animalele insetate apa, devine interesanta, deoarece o vom intalni si in alte basme, sub o forma asemanatoare.Ne intrebam daca nu cumva imaginea simbol a fetelor care isi leapada vesmintele pe mal ca sa se scalde, vesminte alcatuite din pene, imbracarea lor transformandu-le pe fetele respective in porumbite care zboara, nu reprezinta variante ale mitului Sefora/Moise, ceva mai indepartate de original, ceea ce a facut sa se piarda semnificatia simbolului initial.Ce se intampla in momentul urmator?Sefora se duce la tatal sau si ii povesteste despre sosirea lui Moise, si acesta ii cere fetei sa-l invite pe strain in casa lui.Acelasi lucru se intampla si in basm:
"Asculta tata, a sosit aici un flacau, pe nume Juvenal,care este pastor la niste turme de hat departe, si este un tintas neintrecut.
-Cum este oare cu putinta?-se mira uriasul-Cum o fi izbutit sa ajunga pana aici?
-Uite ca a izbutit.
-Spune-i sa vina incoace."
Sceneria vetero-testamentara, se desfasoara altfel:
"Preotul din Madian avea sapte fete.Ele au venit sa scoata apa si au umplut jgheaburile ca sa adape turma tatalui lor.Dar au venit pastorii si le-au luat la goana.Atunci Moise s-a sculat, le-a ajutat si le-a adapat turma.Cand s-au intors ele la tatal lor Reuel, el a zis:
"-Pentru ce va intoarceti asa de curand azi?"
Ele au raspuns:
"-Un egiptean ne-a scapat din mana pastorilor, si chiar ne-a scos apa si ne-a adapat turma."
Si el a zis fetelor:
"-Unde este?Pentru ce ati lasat pe oul acesta?Chemati-l sa manance paine!"
Moise, s-a hotarat sa locuiasca la omul acela, care i-a dat de nevasta pe fiica-sa Sefora."
Cred ca basmul a reusit sa lipeasca intre ele doua motive folclorice diferite, dar care aveau puncte comune, reusind sa substituie
Dar si aici apare perspectiva nuntii intre Juvenal si Fatima
"Juvenal ramase o vreme la palatul uriasului.Timpul trecea si Fatima ii era tot mai draga, iar ea il sorbea din ochi.Asa ca intr-o zi, fata il intreba:
-Nu facem nunta Juvenal?
-Cum sa nu!-raspunse el bucuros.Ce trebuie sa facem?"
Se intampla acum ceva, pe care noi il numim motivul alegerii celei mai frumoase.Juvenal este pus sa-si aleaga aleasa dintre 60 de fete care sunt identice ca marime, frumusete si vestimentatie.Am putea numi asta chiar proba dragostei.Explicatia cea mai simpla, este ca Moise a ales dintre fetele lui Ietro, una, care i-a placut si aceasta a fost Sefora.S-ar putea ca aceasta alegere care pare simpla la simpla vedere, sa se fi trabsformat cu timpul intr-un ritual, mai ales acolo unde o familie avea mai multe fete si era important sa le marite in ordinea sosirii lor pe lume, sau a varstei.Acest handicap al alegerii, care nu convenea celui care vroia sa se casatoreasca numai cu una dintre fete, aceea care era iubita lui si ii impartasea sentimentele, trebuia inlocuit cu legea lui Dumnezeu sau legea hazardului.Astfel cel indragostit era pus sa aleaga intre mai multe fete pe aleasa sa, iar daca nu reusea, fie intelegerea cadea, fie era obligat sa se casatoreasca cu aceea impusa de parintii fetelor.De regula, noi am asociat acestui motiv, de alegerea facuta de Paris, a celei mai frumoase cu marul aruncat de zeita discordiei,Eris.Aparitia unui model mult mai tarziu, in cadrul anumitor basme, s-ar putea sa ne fi indus in eroare.Pentru ca aceeasi secventa aparea in Povestea lui Harap Alb si noi o legam de Paris,-asa cum am mai spus si respectiv, de razboiul troian.Dar, Povestea lui Harap Alb, era un apocrif vetero-testamentar al Bibliei.Aceasta inseamna ca:Trebuie sa revedem secventa si sa o consideram ca fiind legata de motivul biblic al Seforei.Aparitia motivului si in mitologia greaca, legat de alegerea facuta de Paris, inseamna ca motivul Seforei a fost preluat din legendele iudaice si introdus in mitologia greaca unde a capatat alte semnificatii.
Apare acum un moment interesant pe care il vom intalni in cadrul basmelor si al epopeilor lui Homer in locatii diferite.
"Se implinira cinci ani de cand traiau acolo, cand intr-o zi, plimbandu-se prin gradina, Juvenal se gandi cu tristete la ai lui si isi zise:
"Tare as vrea sa aflu ce fac tatal si mama mea, sa-mi vad fratii si turmele peste care eram stapan.M-am saturat sa stau aici, fara vesti de la ei."
Este perfect.Aceeasi scena o vom regasi in Odiseea lui Homer cand Ulise va sta captiv la Calipso dar si la zeita vrajitoare Circe.Aceeasi secventa,-repetam-o vom regasi si in Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, a domnului Petre Ispirescu, cand Fat-Frumos, umbland la vanatoare va intra din greseala in Valea Plangerii.Iarasi va trebui sa revizuim interpretarea, deoarece motivul dorului, are in acest cadru al basmului, doua baze de plecare:
-Prima este Iosif, care si el isi doreste fratii si parintii si vrea sa ii vada.Dupa aceea, datorita imprejurarilor, se straduieste sa ii aduca in preajma lui in Egipt.Dar asta ca o prima solutie.Dorul lui de tara natala va fi asa de mare, incat cere ca dupa moarte sa fie ingropat acolo unde s-a nascut si a copilarit.
-A doua se leaga de dorinta copiilor lui Israel, de a parasi in graba Egiptul si de a se intoarce in Canaan, in tara Fagaduintei, data lor de catre Dumnezeu.Ceea ce noi cunoastem sub numele de Exodul.
Dar daca vorbim despre Iosif, atunci, trebuie sa afirmam ca peste motivul Seforei, s-a transpus motivul Asinetei sau motivul Asnat, sotia lui Iosif.Povestitorul nu a facut decat sa amestece foarte bine ingredientele vietii lui Iosif, cu cele ale lui Moise creind in felul acesta o poveste unitara.Dar din aceasta unitate, mereu transpar cate un personaj sau altul:Iosif, Faraon, Asineta, Ietro, Sefora, culminand in ultima parte cu fuga lui Moise si a Seforei din Egipt, urmarit de urias, adica de Faraon.Din aceasta cauza, in timpul fugii, folosind unul dintre obiectele vrajite:
"Se ivi un lac intins cu valuri atat de mari ca nu se putea trece cu nici un chip.Cand uriasul ajunse la malul lui, se opri racnind:"
Dupa ce a reusit sa fuga din imparatia mortii a lui Faraon, Fatima, sotia lui Juvenal, "scoase degraba talismanul si-i ceru sa-i daruiasca o caleasca trasa de trei cai falnici,cu un vizitiu chipes."
Caleasca ceruta de catre Fatima, talismanului ei(dar talismanul este deja ceva sacru, si noi spunem ca il reprezinta simbolic pe Dumnezeu,),nu este un lucru obisnuit.El seamana cu fluierul lui Pacala, sau cu turbinca lui Ivan. In Exodul biblic, apare ceva neobisnuit care seamana cu caleasca noastra, numai ca cu ea, calatorea Dumnezeu.Iata ce citim in Exodul(37;1-9):
"Apoi Betzaleel, a facut Chivotul din lemn de salcam.Lungimea lui era de doi coti si jumatate.Latimea de un cot si jumatate, si inaltimea, tot de un cot si jumatate."
Si tot aici urmeaza detaliile construirii acestui obiect sacru.Ceea ce vreau sa va spun Dvs, ca aceasta caleasca cu care calatoresc cei doi eroi,(dar nu neaparat in ea,) este Chivotul legii.
Despre Chivot, mai putem citi in acele basme in care se povesteste despre cadoul primit de catre omul sarac si care era sub forma unei mese vrajite, sau fermecate.Daca rosteai anumite cuvinte, masa se umplea cu tot felul de bucate.Dupa ce acela care beneficia de calitatea neobisnuita a mesei, rostea o anumita formula magica, masa se strangea si omul putea pleca mai departe.In alte basme, masa este inlocuita cu o cutie, sau cu un ou fermecat.Vreau sa atrag atentia cititorului, ca acest obiect, nu reprezinta numai Chivotul Legii, ci insa-si simbolul Tarii Fagaduintei, daruita de Dumnezeu, copiilor lui Israel.
Printul Alan si inaltele tinuturi intunecate
Poveste Chiliana.
Nu vom spune povestea in totalitate.Vom sublinia doar doua motive, care starnesc interesul nostru.
1)"Pe tine te asteapta taica-meu cu ganduri rele.O sa te supuna la grele incercari:
mai intai o sa-ti dea un scaun vrajit, de pe care sa nu te mai poti ridica.Tu sa nu te asezi , ci sa-i spui ca stai in picioare, c-ai ostenit de-atata stat."
Ceea ce ni se pare interesant aici, este ca acest "scaun al uitarii", mai apare in trei locatii diferite.Una dintre locatii se refera la Zeita Circe/Persefona, unde ajung tovarasii lui Ulise.Aici:
"Zeita-i duise-n casa, unde-i puse,
La rand sa sada-n scaune si jeturi
Si-apoi le pregati o torocala,
De branza, de faina si de miere,
Cu vin de Pramne, si-n mancarea asta,
Amesteca si farmece cumplite,
Ca ei sa uite tara lor cu totul.
Si dupa ce le-o dete si-o-nghitira,
Ea repede-i batu apoi cu varga,
Si-i duse si-ntr-o cocina-i inchise."
A doua locatie, se leaga de Metamorfozele lui Apuleius.Tanara Psyche,-ne informeaza Adrian Parvulescu,-trebuie sa se duca la zeita infernului, Proserpina,cu o misiune din partea Venerei.Inainte de a pleca, ea primeste printre multe altele, si urmatorul sfat:
"Vei patrunde apoi chiar la Proserpina.Ea te va primi cu multa amabilitate si cu multa gratie, te va invita sa te asezi pe un scaun moale, si iti va oferi o masa copioasa.Dar tu aseaza-te pe pamant, cere paine simpla, iar dupa ce o vei manca, spune ce te-a adus acolo si ia ce ti se va da."
"Apoi o sa te pofteasca la masa.-continua povestea noastra.-Tu sa nu mananci nimic, ca bucatele toate-s otravite."
Exista legat de aceasta situatie, explicatia filozofica data de Epictet.Dar aceasta nu explica decat partial ceea ce se intampla acolo.Sub nicio forma, "cumpatarea" despre care vorbeste filozoful grec, nu reprezinta solutia corecta a intamplarii povestite.Am mai putea spune, ca si in Scufita Rosie vom gasi aceeasi scena a pranzului, cand Scufita invitata de lup, mananca niste bucate, care ca si "scaunul uitarii"reprezinta un banchet funerar avand legatura cu necropola si cu moartea.Ori cine mananca din hrana mortilor(care este otravita pentru cel viu) nu se mai intoarce in lumea vie niciodata.Si in sfarsit, Teseu, coboara impreuna cu prietenul sau Pirithous in infern,vrand sa o rapeasca pe Persefona,unde Hades ii incarcereaza pe amandoi.Teseu, este insa salvat de catre Heracles, insotitorul sau ramanand vesnic in "Jiltul uitarii". Unde se intampla aceste lucruri din basmul Chilian?In Egiptul antic.Daca Dvs., ati privi cu atentie uriasele statui ale Egiptului antic, ati observa ca unele dintre aceste statui, sunt reprezentate stand pe un tron, sau pe un jilt.Jilturile pe care stau aceste statui, poarta numele de "Jilturile uitarii".Povestile acestea nu vor sa spuna altceva decat ca actantii mentionati, au fost in Egipt si l-au cunoscut la fata locului.Ei au vazut statuile sezand si au pastrat in memoria lor aceasta intamplare pe care au transmis-o mai tarziu posteritatii prin povestile nascocite de ei.
"Pe cand fetele (lui Ietro) se scaldau, printul fura valul albastru si-l ascunse."(Valul albastru al fetei, este apa din fantana )
Dar aceasta intamplare in urma careia printul o cunoaste pe Blanca Flor, reprezinta interventia salutara a lui Moise, si adaparea oilor fetelor preotului din Madian.Blanca Flor este Sefora.Cei doi se plac si ca sa se poata lua, fata va trebui sa fie aleasa dintre surorile ei.
Interesant este ca aici mai apar niste elemente mitologice inedite.Printul, trebuia sa ajunga in "Inaltele Tinuturi Intunecate."(Egiptul, Tara Mortilor) Pe parcurs, pana a-si atinge tinta, printul ajunge in periplul sau la o baba care avea un fecior.Pe aceasta femeie batrana, eroul o intreaba cum sa ajunga in Egipt.
"Dar am un fiu care poate sa stie, (unde este acest tinut,)ca el cutreiera toata lumea."
Fiti atenti la ce spune femeia, deoarece acest fiu, nu este altcineva decat soarele.El nu iese in evidenta prin nimic, poate numai prin faptul ca poate sa cutreiere toata lumea si noaptea sa vina acasa.Dar daca acest fiu este Soarele, atunci casa femeii poate sa fie casa soarelui, caruia egiptenii ii spuneau Ra sau Re, iar grecii, Helios.Prin urmare daca vom merge pe varianta greaca a interpretarii, printul Alan, a ajuns la casa Soarelui, careia grecii ii spuneau Heliopolis.O a doua curiozitate, este ca Soarele cand vine acasa, "ii striga indata maica-sii ca:
"ii miroase a carne de om."Daca Soarele scoate aceasta exclamatie, inseamna ca el vorbeste de un om care a murit-este explicatia data acestei afirmatii de exegeza,sau, spunem noi, se refera la o fiinta omeneasca care se indreapta catre Egipt, considerat inca din vechime, ca o tara a mortii. Sirenele vorbeau si ele de tinutul lor plin de trupuri putrede de oameni.Perfect.Pe parcursul desfasurarii narative, ni se arata chinurile la care sunt supusi copiii lui Israel in Egipt.
"Iesi de acolo imparatul furnicilor, si Blanca Flor ii porunci sa aleaga indata tot graul, boabele de o parte si pietricelele de alta.
-E usor ce-mi ceri stapana!-raspunse imparatul, si porunci indata sa se adune toate furnicile.Cat ai clipi din ochi, mantuira toata treaba."-incheiat citatul.
Am aratat in celelallte eseuri, ca imparatul furnicilor, era Ahile, el fiind si participant la razboiul troian in fruntea furnicilor sale.(mirmidonii=myrmex=furnica.)In acelasi timp, citirea ebraica a numelui Ahile, (de la dreapta la stanga,)ne da cuvantul Eliha, adica forma alterata a pluralului numelui lui Dumnezeu care inseamna:"Cei puternici".Eu as putea adauga fara sa gresesc prea tare inca doua variante de citire posibila:Cei mici si puternici, dar si cei multi si puternici, conform proverbului ca "unde-s multi, puterea creste."Este interesant ca aici, povestitorul ne ofera o alta ipostaza a furnicilor, nu trecand un pod ca in Povestea lui Harap Alb, ci efectuand diferite munci.Poate chiar construind piramidele, acele morminte temple fastuoase ale faraonilor egipteni. Furnicile care muncesc aici in frunte cu Dumnezeul lor, vor trece mai tarziu peste Marea Rosie ca pe un pod, asa cum se va intampla in Povestea domnului Creanga.
Trecerea peste Marea Rosie, este prezentata insolit in poveste.Faraonul, tatal fetei, ii porunceste lui Alan sa-i aduca un diamant valoros pe care acesta l-a pierdut in mijlocul marii.Numai ca gasirea diamantului, implica un scenariu de-a dreptul straniu, daca nu este inteleasa semnificatia de simbol a intamplarii povestite:
"Cand o sa fim in larg(in largul marii) scoate-ti pumnalul si taie-ma bucatele! Arunca-le in apa, in toate partile si ca sa sa nu adormi pana ma intorc eu, sa canti la chitara."Intr-o frumoasa legenda amintita de doamna Sabina Ispas, (Preaminte Solomon/legenda populara romaneasca intre canonic si apocrif), numita "Cat cantareste mintea femeii/Solomon si plugul de aur,pg.193, mama sa, (zeita Gaia)l-a blestemat in felul urmator:
"Sa te duci, sa umbli in inaltul cerului si fundul pamantului(alte versiuni se refera in mod explicit la fundul marii, si aici este vorba de Marea Rosie,) ,si din surcele sa scoti glas de fata mare."Solomon, dupa aceea, pleca si pribegind pe malul unei mari, de urat, stranse surcele si-si facu o vioara(este vorba despre steaua calauzitoare sau fluierul pe care Dumnezeu il da lui Pacala(copiii lui Israel, ).din care cantand si-alina durerile(din surcele glas de fata mare/steaua calauzitoare) Diavolului, placandu-i mult cantecul de vioara(este vorba de Dumnezeu, nu de diavol) iesi din mare si ii ceru lui Solomon sa i-o dea lui.Solomon i-o promise, cu conditia de a-l purta in inaltul cerului si al cobori in fundul pamantului."
Dupa trecerea cu succes peste Marea Rosie, Moise si copiii lui Israel, au cantat Domnului, cantarea aceasta:
"Voi canta Domnului, caci si-a aratat slava.A napustit in mare pe cal si pe calaret.Domnul, este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda."-s.a.m.d.(Exodul, 15;1-21).
De ce Blanca Flor este taiata in bucatele? Bucatile din femeie, sunt copiii ei.Aici este vorba de trecerea copiilor lui Israel prin mijlocul marii.De aceea, Blanca Flor ii cere lui Moise/Alan, sa o taie in bucatele.Pentru ca repet, ceea ce se rupe dintr-un intreg, in cazul acesta dintr-o femeie, nu se leaga de nici o ciopartire rituala, ca taierea unei victime atunci cand o armata intra printre jumatatile ei intr-o cetate.Sunt bucati ale trupului ei, adica sunt copiii ei.Copilul se naste din pantecul unei femei, este o bucatica din femeia care l-a nascut.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:20

Omu Bolnav,-colectia Ionel Oprisan
Spre deosebire de varianta basmului povestita de informatorul Zamfir Damian din Dabuleni Dolj, varianta pe care am analizat-o mai inainte,"Omu Bolnav", a lui Marin Condoi zis Meri(Marin) din Celei, Corabia, ni se pare mult mai simplificat.Mai nuantata apare descrierea calatoriei spre lumea cealalta.Trei frati au acelasi vis si pleaca ajungand la o groapa mare si urata aflata la marginea unui camp, prin care fratele cel mic trece (sau face legatura) cu lumea cealalta.Cunoscand continutul basmului "Inima putreda, "putem spune ca basmul incepe cu invocarea spiritelor mortilor in tinutul cimerian de catre Ulise, cand printre acestea va aparea si spirutul lui Atrid Agamemnon, asa cum am mai spus.Se pare ca nu toate gropile sau fantanile seamana unele cu altele.Spunem asta pentru ca noi am fi fost tentati mai inainte sa consideram groapa, fantana, prapastia sau pestera care face legatura dintre lumea noastra si lumea cealalta, un bun care apartine numai lui Iosif.Trebuie sa recunoastem ca ne-am inselat.Sigur, toate aceste lucruri isi pastreaza functia, de loc de trecere, dar contextul in care se savarseste aceasta trecere poate fi total diferit.Chiar si numarul de frati: trei, poate deveni prin cantitatea sa, simbolul divinitatii, al multimii(uneori numarul de frati este mai mare de trei, devenind sapte sau o suta), dar si al coalitiei aheene indreptate impotriva Troiei, alcatuita din mai multe semintii coalizate pentru atimgerea unui anumit scop.
Sfintele traditionale, care apar in perioada periplului lui Ulise,sfanta Vinere, sfanta Sambata si Sfanta Duminica, pot reprezenta in egala masura prezenta femeilor care se interpun in viata eroului grec impiedicandu-l sau ajutandu-l sa ajunga la destinatie, in cazul de fata aceasta fiind tinutul cimerian al mortilor unde Ulise se va intalni cu spiritul proorocului, dar si cu acela al lui Agamemnon.Mergand din directia sau perspectiva Homerica a interpretarii basmului, celor trei femei le corespund in epopee cel putin doua:Calipso si Circe.Urmeaza in basm intalnirea dintre Ulise si Atrid, acesta din urma ii povesteste lui Ulise cum a fost omorat de sotia sa si de Egist.Iar Omul Bolnav, il avertizeaza pe Ulise sa se pazeasca atunci cand va ajunge la randul sau acasa , pentru a nu pati la fel ca si dansul.Acest avertisment , care va duce la cunoasterea riscului, il face pe Ulise sa omoare moartea care se putea contura ca un destin pentru el, impiedicand in felul acesta ca lucrurile sa se petreaca intr-un timp real.Este o chestie ciudata, pe care nu stiu cum sa o spun mai bine.Interesant este ca Agamemnon il asteapta pe Ulise de noua ani sau noua ani si jumatate, perioada cronologica amintind de durata razboiului troian.
Omorand scorpia care ii furase inima, Omul Bolnav se insanatoseste si ii propune lui Ionel sa vina in lumea cealalta sa locuiasca acolo toti trei, pentru ca are trei fete frumoase pe care doreste sa le marite.Ulise ii aduce si pe fratii sai in acea lume, flacaii se insoara cu fetele, se fac niste nunti de pomina si toata lumea a fost multumita.Dar noi ne gandim si la viata lui Iosif si la Egiptul antic, si ne intrebam daca nu cumva, povestitorii nu au facut decat sa astearna mai multe picturi, care s-au suprapus pe acelasi cadru.
Voinic Inflorit
Este al treilea basm din colectia Ionel Oprisan.(volumul al III-lea de basme.)In linii mari, atiunea se invarte in jurul lui Voinic inflorit si al (magaoaiei) unei fete foarte frumoase care ii fura inima din piept.In momentul cand spui"Voinic Inflorit",te referi la un om care a murit si pe mormantul lui cresc florile.Este sinonim cu Inima Putreda si cu Omul Bolnav.Vazut din aceasta perspectva, basmul este un apocrif al Odiseei lui Homer (strigatul,sau zbieratul, aparand de mai multe ori mentionat in Iliada).Pentru ca, repetam,apare central,figura voinicului, imagine de fapt a lui Atrid Agamemnon ucis de sotia sa Clytemnestra.Locul unde se intalneste Ulise cu acesta, chiar daca nu ni se spune in mod explicit, este tinutul umbrelor, sau tinutul Cimerian, unde regele Itakai este trimis sa cheme cu mijloace rituale, spiritele celor defuncti, pentru a afla drumul spre patria lui, Itaka.Basmul debuteaza cu rapirea celor trei fete ale popii, care s-au luat dupa brazda zmeilor si nu au mai ajuns pe brazda facuta de tatal lor la camp, unde acesta ara cu plugul.Dar rapirea, chiar daca este reprezentata sub o forma unei triple rapiri,ne aminteste de rapirea legendara a Elenei, sotia lui Menelaos.Ulterior, din aceeasi stirpe(, se va naste si baiatul care isi va salva pana la urma surorile.Urmatorul motiv care apare in basm, dupa disparitia celor trei surori, este "zbieratul".
"Cand s-a dus preoteasa si ea la apa, a auzit un tipat, -un tipat, un zbierat.S-au starpit( de acel tipat grozav), vaci, s-au starpit oi, s-au starpit femei, s-a starpit si preoteasa lui popa."
Tipatul se aude in Iliada de mai multe ori, legat de imprejurari si personaje diferite.Noi o sa va amintim despre tipatul pe care l-a scos zeul razboiului Ares, pe campul de lupta,cand s-a confruntat cu eroul Titid Diomede.(Numele este pe intelesul Dvs, daca il veti citi astfel: Ti-tid(deus), Dios(Deus)-Medes(Mezilor).In felul acesta, numele eroului devine:
"Zeul-Ti Zeul Mezilor."sau din perspectiva in care este scrisa epopeea(care e de origine greaca)-Zeul Ti, cel care se lupta cu zeul Mezilor."Ori pe zeul Ti, il vom mai intalni si sub numele unui erou grec, al carui nume este, Tezeu.(Ti-Deos.)
Si acum ascultati:
"Da tipat atunci ferecatul
Ares, cat ar tipa in razboi, pana la noua sau zece
Mii de barbati luptatori,cand setea de harta-i aprinde.
Cum l-auzira, troienii si-aheii statura de groaza
Toti tremurand , asa groaznic fu racnetul cruntului Ares."
(Iliada George Murnu, pg.154)
Exista in Voinic Inflorit, un motiv folcloric mai deosebit.(Asupra frigului si a caldurii excesive, trebuie sa mai reflectam).
"Mai merge ce mai merge, da-ntr-o campie mare.Campia aia era toata plina numai de oase.Daca adia(lovea) cu copita calului un os, toate oasele se luau dupa el si-l omorau."
La un moment dat strabatand in goana acest tinut monstruos, calul atinge totusi din greseala un os si toate oasele se iau dupa ei."Si el atata a fugit, atata a fugit, ca nu au mai avut putere oasele.Ca daca era la mijloc, il omora.S-au asezat oasele, la locurile lor"-incheiat citatul.
Aceasta scena stranie prin dinamica lucrurilor moarte, se regaseste in Odiseea.Ce-i spune Circe, lui Ulise?
"Intai si-ntai, sosi-vei la sirene
Acele care-ademenesc pe oameni,
Pe toti care se-apropie de ele.
Oricine-aproape merge fara stire,
Si cantecul sirenelor aude,
Napoi acasa nu se mai intoarce
Si nu-si mai vede pruncii si femeia,
E dus, nenorocit pe totdeauna,
Ca-l farmeca sirenele cu versul
Rasunator, de unde-ntr-o livada,
Stau ele-ntre mormane de-oseminte,
De trupuri moarte, putrede de oameni."
(Odiseea, pg.286)
Spuneam altundeva ca sirenele sunt preotii cei mari din Heliopolis, iar osemintele dintre care isi canta stiinta lor, este Tara Egiptului, care la fel ca si in Vechiul Testament era vazuta ca un mare tinut al mortii.
Urmeaza motivul Sefora, cu corespondent Biblic, care ne nedumereste, apoi motivul Aparitiei, in care Voinicul Inflorit/Agamemnon povesteste cum a fost ucis de Clytemnestra, si avertizarea data lui Ulise, omorarea Scorpiei,-distrugerea ei intr-un plan virtual, pentru ca lucrurile sa nu se realizeze asa si in realitate, iar pe final, aparitia motivului mamelor monstruoase, prefacute in zgriptoroaice care au mancat tot satul.Una dintre mame era a lui Voinic Inflorit si cealalta a lui Ulise.Eu cred ca aceste mame monstruoase sunt cei doi monstri , Scylla si Caribda, asa cum sunt cele doua surori care apar in Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, a lui Petre Ispirescu.Si aici, cu taierea capetelor celor doua mame monstruoase, se termina basmul.
Ciudatenia cu care ne confruntam in cadrul basmului se refera la suprapunerea a doua tipuri de motive, unul avand o valoare vetero-testamentara si al doilea venind dinspre epopeile grecesti Iliada si Odiseea lui Homer.Speculatii se pot face multe.S-ar putea ca cele doua curente culturale sa se fi intalnit pe teritoriul tarii noastre de unde si caracterul cultural hibrid al celor doua basme.S-ar putea insa la fel de bine ca motivele sa apartina aceleiasi surse, sau aceluiasi intreg, care a ajuns la noi prin cele doua cai despre care am amintit.
Culegatorul, Ionel Oprisan, dupa fiecare basm depanat, a stat de vorba cu fiecare povestitor in parte, ca sa afle anumite amanunte care erau cuprinse in basm, dar nu erau suficient explicate.Desigur ca o astfel de discutie este foarte interesanta, dar ne indoim de eficienta ei.
"-Cine era, de fapt Inima Putreda?"
Intrebarea este perfect valabila, dar raspunsul este foarte greu de dat de exegeza, si chiar de cel care povesteste si cunoaste basmul , pe care l-a reconstituit memorial din elementele primare sau il povesteste la mana a doua sau chiar a treia. Fiindca iata ce spune povestitorul, Zamfir Damian din com.Dabuleni, Dolj:
"Inima Putreda asta, a fost tot un bogatas,(raspuns perfect, tinand seama de faptul ca el il reprezenta in palierul legendar pe Agamemnon, iar in palierul istoric, pe regele persilor Xerxe I.), n-a fost cine stie ce.(raspuns negativ.)Si el prin vanatoarea asta se inaltase la un rang foarte mare.(Raspunsul este valabil, numai ca aici povestitorul isi aminteste memorial de Nimrod, despre care se spune:
"Cush, a nascut si pe Nimrod.El este acela care a inceput sa fie puternic pe pamant.El a fost un viteaz vanator inaintea Domnului.(...) El a domnit la inceput peste Babel, Erec,Acad si Calne, in tara Shinear."Exprim o parere personala atunci cand spun ca Biblicul Nimrod despre care se vorbeste in Geneza, este de fapt regele asirian Ashurbanipal/Ashur-Bani-Apli, care a domnit in tre anii 669 -626 i.d.H., si despre care Horia Matei scria in Dictionarul "Civilizatiilor orientului antic":
"... este unul dintre putinii suverani asirieni (poate chiar unicul), care in afara de vajnic razboinic si pasionat vanator, sa fi fost si un om de aleasa cultura.)"
In subconstientul povestitorului, se gaseste intiparit deja mesajul biblic la care povestitorul isi gaseste salvarea si cand povesteste si cand incearca sa dea explicatiile cerute.
In aceeasi masura, povestitorul, este tare departe atunci cand vorbeste de modul in care Inima putreda si-a pierdut si respectiv si-a recastigat inima.Sunt interpretate lucrurile la voia intamplarii, mai degraba la nivelul unei fantezii puerile.Aceleasi raspunsuri hazardate si lipsite de logica sunt date de povestitor(chiar daca nu este acelasi), si in cazul unor intrebari de genul:
"-Cum este taramul celalalt, nea Marine?" Raspunsul, se leaga de transmiterea memoriala din batrani, ceea ce nu salveaza cu nimic celelalte interventii personale ale povestitorului.Pentru ca atunci cand vorbim despre un astfel de taram, acesta pare sa fie localizat undeva mai degraba in centrul sau sub scoarta pamantului, ceea ce va duce alaturi de alte informatii deformate, la teoria pamantului gol .Eroii gasind accidental sau voit o astfel de intrare, pot intra in acest spatiu inversat,care se mai numeste si lumea neagra, unde exista oameni, plante, animale neobisnuite, capabile sa faca rau celor din lumea vie.De foarte multe ori aceasta lume, se identifica cu lumea infernala a lui Pluton, desi aceasta lume este strict fictionala.Lumea cealalta exista ca realitate obiectiva ea gasindu-se pe partea cealalta a curburii terestre, despartita de lumea noastra de apele marilor si oceanelor.
Marginea lumii este vazuta in mod logic ca fiind aceea marginita de apele marilor sau oceanelor.Lumea cealalta este o lume reala, aflata in acelasi spatiu cunoscut terestru.De cele mai multe ori, aceasta lume se gaseste in Egipt dar si in Orient.
Povestea cu Omu de Fier, cu Vioara de Unde Nu Stiu.
Este urmatorul basm din colectia domnului Ionel Oprisan. Este un apocrif al Odiseei lui Homer.Afirmatia se bazeaza pe existenta in discursul narativ al basmului, a trei motive folclorice care pot fi regasite in epopeea lui Homer.Aceste motive, sunt:
-1)Motivul Clytemnestra.
-2)Motivul tragerii la tinta.
-3) Motivul sirenelor.
Ceea ce trebuie ca cititorul sa retina de la un basm, este ca el nu opereaza in aceeasi ordine cu motivele folclorice asa cum sunt fixate ele in cadrul epopeei sau modelului cel mai apropiat de arhetip, ceea ce poate deruta cercetarea.
Povestea cu Fascul
Basmul lui Ionel Oprisan, este un apocrif Vetero-Testamentar.Spunem aceasta, deoarece in cadrul lui, distingem un numar de aproximativ patru motive folclorice, care au arhetipuri regasite in Biblie.Este vorba despre:
-Motivul furtului Soarelei si a lunii.
Acest motiv se regaseste in doua variante.Primul este acela al intunericului de trei zile, cand s-a produs o eclipsa totala de soare, sau soarele a fost ocultat din diferite cauze cosmice sau meteorologice locale.Cu toate acestea, literatura de specialitate, foloseste pentru raptul cosmogonic, sau furtul astrelor, o perioada istorica mai apropiata de noi, care se refera la cucerirea Israelului de catre Nabucodonosor si tararea copiilor lui Israel in robia babiloniana.Chiar daca foloseste aceasta istorie din colindele si baladele care au ca tematica raptul cosmogonic, exegeza, nu foloseste aceasta explicatie corecta, pentru a lamuri cititorul despre ce este vorba, pierzandu-se in generalitati fara nici o finalitate concreta.
-Motivul fierarului/sau al covaciului batran.
Este motivul lui Dumnezeu.El apare in Biblie cand Moise s-a dus la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.Exista aici, o referire dubla, la imaginea lui Dumnezeu aparand din rugul de flacari:
"-Mai covaci, sa-mi faci si mie un buzdugan de doua mii de ocale."
Dupa ce a facut buzduganul, l-a rugat pe covavi/Dumnezeu, sa il bage pe foc.
"Si acolo, buzduganul era bagat in foc, (...) si era rosu cum este para focului."
Am spus ca prima imagine a buzduganului bagat in focul covaciului, este de fapt imaginea lui Dumnezeu care ii vorbea lui Moise din rugul in flacari.
Dar a doua imagine care se desprinde de aici este aceea a lui Moise.Ne reamintim ca de fiecare data cand Moise vorbea cu Dumnezeu, fata lui emana lumina, fapt ceea ce a facut ca la un moment dat Moise intorcandu-se in tabara sa isi acopere fata. Acelasi motiv se repeta si in urmatorul text :
"Frate-sau ce-i spunea?-ala micu.
-Frate eu raman aici la covaciu asta.Ma duc cu oile, ma duc cu caprele la acest covaci, si tu mergi mai departe unde mai ai de gand sa mergi."
-Un alt motiv, este "motivul Sefora"
"Baiatu, stand aici, de atata timp langa covaci, a mers cu oile, a mers cu caprele, pe unde-a stiut el sa mearga, si covaciu avea o fetita si (flacaul) a cam prins drag de ea.Si nu mai vroia sa mai plece Neculai de acolo, nici in ruptul capului." Interesant este faptul, ca vorbind despre fata covaciului, povestitorul se gandeste de data aceasta la Ietro, preotul madianului.
SPIC DE GRAU

Basmul face parte din colectia Ionel Oprisan.Este un apocrif vetero-testamentar, care poate fi pus in evidenta, datorita motivelor folclorice continute, regasite in Vechiul Testament.Dupa introducerea in versuri, basmul vorbeste de primul motiv, acela al fetelor, sau mai bine zis al imparatului care are mai multe fete.
"Zice c-a fost si el un imparat.Acest imparat avea si el trei fete."
In eseul inchinat "Povestii lui Harap Alb", am aratat ca mentiunea se refera la imparatul (Faraonul) Egiptului.In Biblie se mentioneaza politica demografica a faraonilor din Egipt, de a da prioritate la nastere fetelor decat baietilor, aceasta deoarece fetele, sunt mai slabe, atat ca forta fizica, cat si ca organizare sociala, ceea ce impiedica posibilitatea ca in cazul unei inmultiri excesive acestea sa detina privilegiul puterii.Comparativ, am aratat ca numitii copiii ai lui Israel, se auto intitulau "cei puternici", nume capatat chiar si de divinitate(Elohim=Cei puternici), prin care se sublinia pe langa un alt nivel de agresivitate si faptul ca acest popor era alcatuit spre deosebire de egipteni, si din barbati.De aici si acea legenda colaterala a amazoanelor care isi omorau copiii de sex masculin, lasand numai fetele sa traiasca.O alta baza de discutie o pot constitui surorile Seforei.La un moment dat ne intrebam daca nu cumva, exista o fictiune Biblica legata de regele preot al Madianului care are numai fete, prin acesta, intelegandu-se tot un mit pornind de la istoria Egiptului antic si de la faptul ca regii Egipteni agreeau mai mult fetele decat baietii.Din aceasta perspectiva, faptul ca Moise ii alunga sau bate pe ceilalti pastori, ajutandu-le pe fetele lui Ietro, ne face sa ne gandim la omorarea prin inecare a copiilor de sex masculin prin inecarea in Rau(Nil).Deci, am avea doua imagini diferite ale aceluiasi obiect.Tot aici, putem sa reamintim si de Ahile, care a fost dus de mama sa Thetis, la regele Licomede, pentru a fi ascuns printre fetele acestuia.Aceasta, pentru a impiedica oracolul care prevedea moartea eroului daca acesta ar fi participat la razboiul troian.
Al doilea motiv interesant, este acela al "rapirii fetelor de imparat".Cartile istoricului Herodot, fac aluzie la acest obicei barbar, punandu-l pe seama diferitelor popoare , printre care se gasesc si fenicienii.O scena de acest fel este povestita de Ulise la sosirea lui in insula Itaca.Se pare ca nici egiptenii nu erau straini de asemenea practici, din moment ce Biblia povesteste o asemenea intamplare pusa pe seama lui Avram si a sotiei sale Sarai, cand acestia, in urma unei secete cumplite anterioare celei care i-a facut pe fratii lui Iosif sa vina in Egipt, au facut o calatorie asemanatoare.
"Cand era aproape sa ajunga in Egipt, Avram i-a zis nevestei sale Sarai:
"-Iata, stii ca esti o femeie frumoasa la fata.Cand te vor vedea egiptenii, vor zice:"Aceasta este nevasta lui!" Si pe mine ma vor omori, iar pe tine te vor lasa in viata. Spune rogu-te ca esti sora mea, ca sa-mi mearga bine din pricina ta si sufletul meu sa traiasca datorita tie."
Aceeasi intamplare este pusa tot pe seama lui Avram si a lui Sarai, dar in legatura cu imparatul Gherarei, -Abimelec.
Exista si o varianta greaca a rapirii femeii lui Avram, care se intampla tot in Egipt, si este pusa de data aceasta pe seama lui Paris si a Elenei, care ajung in mod intamplator aici, in urma ratacirii lor pe mare, sau a unui naufragiu.La nivelul basmului, raptul se savarseste de catre zmei (imagine care-i reflecta pe faraonii Egiptului) iar victimele(femeile) sunt duse pe lumea cealalta(in Egipt.Aceasta tara fiind considerata ca fiind Lumea cealalta sau Lumea Mortii.Din aceasta perspectiva, ar trebui ca sa fie reganditi regii si reginele egiptene, ele fiind imagini emblematice a zeului si respectiv a zeitei infernului, corespodentii grecesti ai lui Pluton, Hades, Tanatos, Persefona.)Cel mai clasic basm al acestui conflict dintre lumea noastra si lumea infernala, s-ar putea reduce la urmatorul model repetabil:
"O fata de imparat sau o sora, este rapita de zmeu( sau de zmei,daca fetele sunt mai multe,).Zmeul este stapanul lumii infernale.Relatia care se stabileste intre victima si rapitor este aceea de casatorie.Imparatul cere ajutorul vitejilor sau viteazului care se incumeta sa mearga acolo sa o aduca inapoi pe fata rapita, drept recompensa oferind insasi fata in casatorie, si jumatate de imparatie aducatorului.Se gaseste intotdeauna cineva care sa coboare in lumea infernala.Casa zmeului este pazita de catre acesta care dispune de niste puteri fantastice.Fat-Frumos ajutat de fata reuseste sa-l invinga pe zmeu (sau pe balaur) ajunge la fata si o ia in casatorie.Daca flacaul nu se intoarce, el devine stapanul lumii infernale.Daca se intoarce, primeste fata ca premiu si jumatatea de imparatia promisa.Ceea ce se contureaza astfel in basm, nu este un model imaginar, asa cum s-ar gasi unii sa sustina.Modelul in diferite variante se regaseste si astazi, fiind daca vreti, nu numai un model cultural, ci si unul istoric.Repetarea lui in timp, a distrus granita dintre real si imaginar, in felul acesta, el putand fi pus pe seama oricarui arhetip, fie de natura culturala, fie istorice.
Exemplu.
-Avram si Sarai.Se indreapta catre Egipt, si Sarai este dusa la curtea lui Faraon pentru ca este foarte frumoasa ,menita sa fie concubina a acestuia.Din diferite motive, faraon o restituie pe femeie sotului ei,dandu-i pagubitului diferite recompense.
-Elena din Troia.Este rapita de catre Paris de la casa grecului Menelaos si dusa la Troia.Se constituie o coalitie de viteji, care pleaca impotriva rapitorului si aici se duce un razboi sangeros pentru recuperarea ei, cu distrugerea si jefuirea cetatii.
-Modelul din basm: O fata este rapita, se pleaca dupa ea, hotul este pedepsit iar fata adusa acasa, unde viteazul se casatoreste cu ea si devine stapanul unei intinse (sau jumati de) imparatii.
-Iosif.Este prins de fratii sai si sechestrat intr-o fantana, dupa care este vandut ca rob unor ismaeliti care se indreapta cu caravana catre Egipt.Aici Iosif ajunge mare prin calitatile sale si ii cheama si pe fratii si parintii sai sa vina sa locuiasca in Egipt.Dar aceasta ar constitui la un moment dat o jumatate de poveste.Reintoaecerea in lumea noastra este infaptuita de catre Moise si de ceea ce se numeste Exod.
Toata stiinta cercetatorului, consta in a descoperi modelul de care s-a servit povestitorul, si de a identifica intre mai multe modele asemanatoare, dupa motivele folclorice(care particularizeaza modelul), carei intamplari arhetipale ii corespunde basmul respectiv.Desigur, noi simplificam extrem de mult activitatea exegetului, care este mult mai complexa decat ceea ce sustinem noi aici.Dar sa ne intoarcem la basmul d-lui Ionel Oprisan.Urmeaza nasterea lui Spic de grau, locul piperului, sau chiperiului, care se rostogoleste pe jos si este inghitit din aceasta cauza de catre femeie, fiind luat de catre un spic de grau cules in gradina, dupa anumite criterii:
-Sa fie cules de catre femeia care vrea sa ramana insarcinata.
-Aceasta sa mearga in gradina.
-Mersul in gradina sa se faca dimineata cand noaptea si fortele malefice dispar, iar ziua abia incepe sa-si manifeste fortele germinatoare.
-Sa se aleaga spicul de grau cel mai inalt.
-Sa se frece spicul de grau in palma si semintele sa fie mancate.
Exista aici o fuziune care se produce intre sacru si profan, amintind intr-un fel de imaculata conceptiune.Elena Voronca spunea ca imaginea lui Hristos apare pe fata graului.Graul este de fapt Dumnezeu.De aceea painea pe care o rupe Hristos si o da discipolilor sai, este chiar trupul sau.Samanta, (boabele de grau,) este samanta lui Cristos.Ea are putere germinativa, pentru ca femeia este de fapt pamantul, Gaia, care este insamantata.Ne aflam aici in fata unuia dintre vechile mistere ale Demetrei.(Ge-mater, Mama-Pamant).Numai in felul acesta, sacrul se poate contopi cu profanul si poate sa se intample miracolul inmultirii care este unul dintre aspectele de manifestare ale sacrului.Greseala pe care o face uneori, si credem noi ca neintentionat exegeza, este ca nu urmareste ideia pana la capat.Daca vedem misterul conceptiunii, uitam ca moartea, este in conceptia vechilor greci, o reintoarcere a samantei in pamant, pentru reluarea ciclului.Defunctii sunt restituiti Zeitei Mama, Gaia, sub forma fetala, acoperiti cu sange (amitind pierderile de sange care insotesc nasterea, ) sau cu vopsea rosie, care este un substitut al sangelui dar in acelasi timp, o imagine concentrata a zorilor, pentru ca omul se naste in alt mod din groapa funerara care este deschiderea pantecului zaitei Mame, intr-un alt plan, si anume in planul universal.Sau, esate o vraja, un ritual, prin care comunitatea pregatea o noua renastere a unuia dintre membrii ei.
Hranirea cu lapte pe sub pragul casei, se refera tot la Zaita Pamant.
Nu femeia alapteaza copilul,ci zeita Mama.Femeia care alapteaza, reface memorial o scena mitica, anterioara activitatii omenesti, cand casele nu existau si gestul alaptarii se savarsea numai in natura.
In sfarsit.Pleaca baiatul in lume.
"Mergand el prin paduri si prin pustietati, a dat intr-o padure rosie de un om rosu, care statea pe o piele rosie."
Dar culoarea rosie este culoarea Feniciei, a Canaanului, a Egiptului antic.
Diavolul este intotdeauna rosu sau are in structura lui biologica, sau in hainele sale, ceva de culoare rosie:o ureche rosie, parul rosu, etc.
Infernul, este de culoare rosie, culoarea focului adancurilor.
Cand Moise s-a dus la muntele lui Dumnezeu, Horeb, Dumnezeu statea in mijlocul unor maracini care ardeau si nu se mistuiau.Culoarea acestui ansamblu daca ar fi prezentat pictural, ar fi rosul. Ca sa nu pun cititorul prea tare pe ganduri, omul rosu din poveste, este Dumnezeu din Biblie.
Pielea rosie pe care el sta, este imaginea maracinilor care ard fara sa se mistuie..Imaginea aceasta a Tatalui Creator, este dublata de Mama Creatoare, femeia rosie, care si ea la randul ei sta pe o piele rosie.Este , am putea spune, imaginea feminizata a lui Dumnezeu, sau chiar a perechii primordiale, Adam si Eva, care au fost facuti din lutul rosu al Canaanului.Este interesant faptul, ca totusi povestitorul, se refera la caderea in pacat a perechii divine, Adam si Eva.Ajungand la una dintre surorile lui, flacaul da cu buzduganul in marul de alama si il reteaza de la mijloc.El va repeta acest lucru inca de doua ori.Eroul nu face decat sa distruga legatura ancestrala a unei omeniri cantonate in acea stare perpetua de incremenire, taie legatura mistica dintre cer si pamant, distruge sexul tatalui sau si impinge cu acest gest al sau lumea spre evolutie, o obliga sa iasa din incremenirea aceea primordiala.Cu toate ca surorile sale sunt pe primul loc in ordinea urgentei, Spic de Grau, a plecat in cautarea Fetei Sprancenate, cu intentia vadita, de a o lua de nevasta.
Avem de a face cu doua basme, inadite una de alta.Primul, se refera la fetele de imparat rapite si duse in Egipt, ca o imagine a unor obiceiuri sociale de reglare demografica stravechi, la faptul ca imparatul/Faraonul Egiptului are numai fete, dar si la surorile Seforei.Al doilea basm, este o cautare a Fetei Sprancenate, care se dovedeste o amazoana inflacarata care trebuie bine strunita, apare rapirea fetei si omorarea sotului, secventa care se intampla in Biblie legat de regele David si pacatuirea acestuia cu Bat-Sheba, sotia lui Urie, pe care David il trimite sa asedieze o cetate, cu scopul vadit de a-l pierde pe sotul Bat-Shebei.Ceea ce se intampla.Primul copil din aceasta legatura extraconjugala, va muri dupa nastere, dar al doilea, facut cu aceeasi femeie se va numi Solomon si va fi unul dintre cei mai importanti regi ai evreilor.Ne-a venit aceasta idee, deoarece Spic De Grau, va ridica alaturi de paletele tatalui sau, alte palate.
"Plesneste baiatul din bici, face casele lui de aur langa casele lui taica-sau".
Este vorba despre cladirea caselor regelui Solomon si a templului care ii va purta numele.Din aceasta perspectiva, Fata Sprancenata este sotia egipteana a lui Solomon, care apare in Cantarea Cantarilor din Vechiul Testament.
Povestea cu Piparus.

Se numara printre formele clasice ale basmelor despre Exod.In felul acesta, basmul este un apocrif al Exodului Biblic, respectiv, este un basm vetero-testamentar.Ne dam seama de lucrul acesta inca din titlu:"Povestea cu Piparus."Inca de aici, termenul de Piparus, Chiparus, Piperus, introduce acea dubla imagine a omului cu "copii multi", sau numai cu "copii,"ca o referire la o noua semintie(vezi cuvantul samanta din care deriva termenul celalalt), care se naste si incepe sa modifice structural prin propria prezenta, lumea.Motivul "Piparus", se poate regasi in motivul"omului cu copii multi".Am spus:"Se poate regasi", dar de fapt ne gandim la o identitate.Si intr-un caz si in altul vorbim despre acelasi lucru.Urmeaza furtul fetelor surori, de catre cei trei zmei.Nasterea lui Piparus dintr-un bob de piper nestamparat, cresterea lui ca din apa, alaptarea lui pe sub pragul casei, aflarea secretului existentei surorilor rapite.In legendele solomoniene povestite de Sabina Ispas, secretul ia forma de blestem. Apare si aici podul pe care zmeul se poticneste-cu referire la trecerea peste Marea Rosie, apoi intalnirea dintre Moise si Dumnezeu, cand chipul liderului copiilor lui Israel incepe sa lumineze la fiecare intalnire cu Domnul.
"Imediat a ajuns intr-o localitate acolo la un fierar, si-i spune fierarului:
-Baga un fier cat de mare acuma in foc imediat ca vine mama zmeilor dupa noi."
Asa cum am mai spus, acest motiv se regaseste si in Biblie:
"Moise s-a pogorat de pe muntele Sinai cu cele doua table ale marturiei in mana.Cand se pogora de pe munte nu stia ca pielea fetei lui stralucea , pentru ca vorbise cu Domnul"
Intalnirea cu Dumnezeu apare si in Greuceanu, din colectia lui Petre Ispirescu, unde eroul este inlocuit de imaginea lui din metal, varata in foc si inrosita pana la incandescenta.
Calu Carmon, ridica probleme de interpretare, asa ca nu vom discuta acest basm decat in momentul cand vom reusi sa spargem codul, adica sa stabilim corect relatia dintre motivele folclorice si arhetipurile care stau la baza basmului.Nu dorim sa mergem pe ghicite, de aceea vom reveni asupra acestui basm mai tarziu, atunci cand vom fi in stare sa o facem.Subliniem faptul ca primul motiv, acela al arborelui care facea mere de aur si era in fiecare anotimp vandalizat de catre zmei, este vetero-testamentar, fiind legat de primul capitol al Facerii, cand Adam si Eva sunt ademeniti de sarpe si mananca din arborele interzis al raiului.Asupra acestui aspect nu avem nicio indoiala.Si al doilea motiv, acela al rapirii sotiei imparatului, este vetero-testamentar, noi asimilandu-l cu patania pe care o au Avram si Sarai in Egipt.Motivul hainelor, este ceva mai obscur, deoarece al apare in Biblie legat de Exod,cand copiii lui Israel cer de la vecinii lor tot felul de lucruri (ceea ce am putea numi tezaurul Exodului) si haine.S-ar putea ca acest episod sa fie insa legat de cu totul altceva.
Alegerea calului, a incercarii fortei lui( din care vitejia baiatului iese putin cam sifonata,)pentru noi este putin mai obscura.Va trebui sa acordam acestui motiv folcloric, candva, mai multa atentie.Motivul palosului schimbat, apare si la Greuceanu.Acolo insa era legat de steaua calauzitoare-palosul, alteori buzduganul, reprezentand acea stea comata sau cu coada/cometa care a aparut in momentul iesirii copiilor lui Israil din Egipt.Sigur, faptul ca palosul avea mai multe puteri decat palosele celelalte facute de zmeu cu gand sa-l rapuna pe erou,(sau sa-l inlocuiasca cu acestea pe palosul cel vrajit/palosul Dumnezeu care echivala cu cea mai buna armata din lume, )este identificabil din punct de vedere simbolic.Ma intreb acum, daca moartea eroului, uciderea lui de catre zmeu, este o reluare in spatiul mitologic, a intamplarii cu David-Bat-Sheba si Urie, despre care am mai vorbit inainte.Cam asa am vedea noi pe scurt basmul, dar trebuie sa tinem seama de faptul ca in cadrul lui mai apar unele necunoscute care pentru noi nu sunt prea clare si vor trebui analizate cu o mare atentie.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:22

CU TUGULEA

Este un basm din colectia domnului Ionel Oprisan.Informatorul basmului, este Tudor Fieraru, din Maldaieni , Teleorman, lautar.Basmul este vetero-testamentar.Ionel Oprisan, cuprinde acest basm in ciclul de "Basme Fantastice Romanesti" si face despre acest volum (al III-lea, urmatorul comentariu la sfarsitul cartii:
"Volumul "Inima Putreda",al treilea tom al seriei Basme Fantastice Romanesti, grupeaza naratiunile cele mai spectaculoase ale genului, infatisand de regula, descinderea diverselor personaje pamantene in afundurile spatiului infernal, intrevazut de popor ca o alta lume.
Locuita in general doar de figuri demonice, -zmei, gheonoaie, scorpii, balauri, etc., -si de zane sau fetele mirene furate, lumea paralela infernala , plasata de obicei sub pamant, traieste,(ca de altfel si lumea astral-edenica ) in aceleasi ritmuri si dupa aceleasi legi cu o accentuare voita a dominantelor simbolic-malefice.Este lumea coborarilor initiatice, si a intruchiparilor alchimice , imbracata in straiele fantasticului popular narativ."-incheiat citatul.
Din nefericire nu dispunem de primele doua carti ale exegetului.Ceea ce vrem sa spunem, citand ceea ce a spus Ionel Oprisan, este ca a facut o clasificare dupa niste criterii aparente, asa cum a facut la vremea sa Lazar Saineanu.Din aceasta cauza, clasificarea basmelor nu corespunde criterului realitatii transmise, ci anumitor aspecte formale.Basmele sunt fantastice, datorita valorii simbolice ale motivelor folclorice continute.Este ca o pictura pusa peste pictura mai veche a unui maestru.Potrivit normelor noastre de evaluare,aceste basme fantastice,-cu mici exceptii, -sunt basme cu carater religios, facand parte din categoria basmelor vetero-testamentare.Ele ne prezint o fata laica, dar sub aceasta pojghita saubtire, exista intreaga filozofie a omului religios, care povesteste despre Dumnezeu.
Basmul incepe cu motivul "vinelor furate de catre zmeoaica".
"Zgripturoaica care manca lume, i-a luat vinele de la picioare.Si daca i-a luat vinele de la picioare, s-a dus cu ele acasa.Asta, a ramas olog."
Motivul era la voga in antichitate si se pare ca a fost introdus la noi prin filiera greceasca, din moment ce il vom gasi si la greci:
(Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, pg.52Chisinau, Ed.Hyperion, 1990):
"Nu ramasese in Olimp decat stapanitorul Zeus, caci el s-a rusinat sa fuga.Ba a inceput, pe cat se spune, lupta cu monstruosul Tyfon.S-a razboit cu vitejie, lovindu-l fara ragaz cu fulgere si trasnete, si secera de diamant ce-o mostenise de la Cronos.Tifon invins, a tot fugit pana in tara Siriei.Dar aici, Zeus a facut greseala sa se prinda in lupta cu fiul Gheei, corp la corp.Serpii care se inaltau din coapsele gigantului, l-au prins pe Zeus, curmezis.L-au strans si l-au inlantuit.Atunci gigantul i-a smucit secera de diamant.Cu ea, i-a retezat lui Zeus muschii si nervii, pe de-a randul si l-a lasat neputincios.Apoi l-a luat usor pe umeri.L-a zvarlit intr-o pestera.Muschii si nervii i-a invelit in pielea unui urs vanat si i-a ascuns numaidecat sub bolovanii unui rau."
In Dictionarul de Mitologie, intamplarile acestea sunt expuse mult mai sec:
"Typhon-(etimologia numelui este incerta.In greceste exista un termen care inseamna,-" a fumega, a orbi pe cineva"-)Monstru fabulos din mitologia greaca, avand o suta de capete si serpi pe trup.(Nascut de Gaia de la Tartaros.), care a izbutit sa-l invinga vremelnic pe Zeus, taindu-i tendoanele si muschii bratelor si picioarelor, apoi incarcerandu-l intr-o pestera, de unde zeus a scapat , restabilit cu ajutorul lui Hermes si al lui Pan, dupa aceea, pedepsindu-si dusmanul, adica distrugandu-l cu trasnetul sau, si ingropandu-l sub muntele Etna."
Basmul "Cu Tugulea", numai prin acest simplu motiv si proiectia lui universala, devine un adevarat curs de mitologie hermetica.Vrem sa spunem ca el deschide nenumarate usi catre necunoscut, incat chiar si pentru noi reprezinta o surpriza neasteptata.Noi am deschis cu sfiala portile si stim ce se afla dincolo de ele.Va trebui sa facem o mica pauza ca sa vorbim despre aceste lucruri, pe care nu le cunoasteti suficient de bine, sau chiar nu le stiti de loc.Va amintiti ca in unele basme, pajura ii cere lui Fat-Frumos, pentru a-l aduce pe taramul nostru, sa-i dea paine si carne? La un moment dat, painea si carnea se termina mai repede decat ar fi trebuit si atunci, Fat-Frumos este nevoit sa isi taie carne de la picior si de la subtiori, ca sa-i dea pajurei, incat aceasta sa poata sa isi continue zborul.In cartea lui Tudor Pamfile, (-"Sarbatorile la Romani Ed. Saeculum I.O., Bucuresti, 2005, editie si introducere de Iordan Datcu,pg.114), Dumnezeu vazand puterile pe care le poseda Sfantul Ilie, ii spuse acestuia:
"-Culca-te Ilie si dormi.
Ilie se culca si adormi.Dumnezeu se duse si ii lua prin somn, o mana si un picior.
Tare-i si astazi Sfantul Ilie, dar asa de infricosat(infricosator) ca atunci, tot nu este(De fapt,-"nu mai este".)
Un alt tip de legenda, pune infirmitatea sfantului Ilie, pe seama Diavolului.
"Diavolul, s-a trantit cu capul de gheata, pana a spart-o si a iesit, si s-a repezit dupa el (dupa sf.Ilie,) cu un carlig, si l-a apucat de talpa piciorului.
Sf. Ilie a strigat:
-Ce fac Doamne, ca m-a prins de picior?
-Ce? Taie bucata -a zis Dumnezeu-si o leapada , c-oi face toata lumea asa.
Si mai sus iar l-a ajuns si l-a prins (diavolul) si de palma, si iar a strigat.Si Dumnezeu i-a raspuns:
-Taie si de acolo, ca voi face sa fie toata lumea asa cu scobitura in podul palmei."(pg.123,Tudor Pamfile).
Tot ceea ce ati citit aici Dvs., reprezinta lupta dintre Zeus si Typhon.Nu are importanta formele sub care se prezinta.Nu conteaza religia care si-a pus amprenta pe intamplare.Ea este aici cu Dvs.
Pentru cei care se indoiesc, reamintim ca numele Ilie, are in componenta lui forma arhaica El sau Il, care este de fapt numele lui Zeus.Moartea parintilor, de care este acuzat sfantul, se refera la detronarea zeului Cronos care ii era parinte, si pe care Zeus il va inlocui la conducerea universului.In acelasi timp, durata de zece ani cat va dura conflictul dintre Zeus si titanii care il sprijina pe Cronos, ne duce cu gandul la cele doua razboaie medice, dintre cetatea Atena si persi.
Sa spunem doua cuvinte despre motivul pasarilor:
"Ei au adormit, iar Tugulea a ramas de paza la cai.Dac-a ramas de paza la cai, l-a furat si pe el somnul.Cand l-a furat somnul, au venit trei pasari si au spus asa:"
Intrebarea noastra este:Cine sunt cele trei pasari?Raspunsul este clar: Hermes si Pan.A treia pasare era insasi Tugulea, care si el facea parte din lumea zeilor.Ori se stie ca simbolul zeilor la grecii antici, erau pasarile.De aceea Atena, spre exemplu, era reprezentata sub forma unei bufnite sau cucuvele.
Dupa iesirea din tara mortii-Egiptul, -este normal ca acesti copii ai lui Israel sa capete putere, pentru ca intr-un fel, au capatat viata.Apare acum motivul arderii in spate, care este nu atat zriuptoroaica, cat Dumnezeu ce-i insoteste pe israeliti noaptea sub forma unui nor dew lumina, iar ziua sub forma unui nor.Este de fapt vorba despre cometa despre care scria Rockenbach, intr-una dintre cartile sale.Este acea stea calauzitoare care ii indruma pe copii lui Israel prin desert.Este aceeasi stea care ii calauzeste pe magi catre Betleem.Este iarasi aceeasi stea care apare in oratiile de nunta romanesti.Ceea ce prima data este un obiect, in urmatoarele variante se transforma intr-un model.Ultimul motiv este acela al figurii inflacarate apartinand lui Moise.Numai ca aici, Moise apare sub forma unui buzdugan.De ce?Pentru ca buzduganul este un semn al puterii.Ori copiii lui Israel, se numeau ca si Dumnezeul lor,-"Cei puternici".Poate si ca o forma a unei realitati, dar si ca un aspect al trufiei omenesti.
IOANA VIVORANCA

La fel ca si basmul anterior, basmul acesta este un apocrif Biblic.Regasim aici,-dar intr-o forma mult mai explicita-motivul vinelor furate.Este acelasi motiv care apare si in mitologia greaca, dar trebuie sa fim atenti la faptul, ca mitul grec, al lui Zeus si Typhon, este ulterior realitatii egiptene a Exodului.Exista unele voci, care il considera pe Typhon, faraon al Egiptului antic, ceea ce ar da o oarecare istoricitate evenimentului descris si care se refera la Exod.Numele eroului,-Ioana Vivoranca, ne-ar putea deruta, daca nu ne-am aminti un lucru extrem de simplu, si anume, ca Ahile a fost ascuns printre fetele lui Lykomede, pentru a nu participa la razboiul troian.Ioana Vivoranca, este reprezentantul a catorva chipuri, totul depinzand de directia din care il privim, sau din ceea ce noi numim, perspectiva.Astfel, privit dinspre spatiul cultural grec, Vivoranca este Ahile, dar si Zeus.Grecii au dat cel putin doua variante legendare , daca nu vor fi ele chiar mai multe.In spatiul cultural ebraic, Vivoranca este Moise, dar si Dumnezeu.Plecand de la sursele informale grecesti( prin coloniile de la Tomis, Histria si Calatis,), intr-o forma crestinizata, il vom regasi pe Zeus transformat in Sfantul Ilie.Handicapul pe care il are Ilie, pleaca de la luarea vinelor lui Zeus de catre Typhon, si chiar daca aceasta intamplare se leaga aici de Exod, respectiv de trecerea peste Marea Rosie, nu uitam si varianta greaca a explicatiei care ne duce la Miltiade si la cangrenarea piciorului sau, intamplare care patrunde in mit sub forma lui Philoctet, dar o vom regasi si in miturile occidentale ale lui Tristam si Isolda.Mai vrem sa amintim aici faptul ca Moise si el avea un handicap de vorbire, ceea ce va face ca transmitatorul gandurilor sale sa devina fratele sau Aaron.
Urmeaza un al doilea motiv, acela al Exodului:
"L-a luat pana la apa aia acolo.(...) Cand a intrat in apa aceea, pentru ca stia prea bine ca zmeoaica ii aruncase vinele de la maini si de la picioare acolo, (...) s-a scufundat in apa si si-a cautat vinele.(...) Cand a iesit acest baiat din apa, a iesit un om de zece ori mai robust (puternic,) decat fratii sai.S-au speriat fratii sai cat de napraznic om a iesit din apa aceea."
Noi am spus asa, si repetam:deoarece Egiptul era un tinut al mortilor(uneori el este identic cu iadul, iar atunci cand un sfant sau chiar Isus scoate sufletele din iad cu ajutorul unei funii, se repeta ideea Exoidului) trecerea peste Marea Rosie, va insemna un fel de reinviere, a celor care reusesc sa o strabata in sens invers.Se intampla ceva foarte interesant.Zmeii au pe langa casele lor, doua categorii de ape.Una este a mortii(si se pare ca este legata simbolic de fluviul Nil), din care atunci cand bea cineva, uita de casa si de familie(vezi tinutul lotofagilor, unde mancatorii de lotus uitau de casa, dar si cantecul sirenelor unde se intampla acelasi lucru,).A doua apa este aceea a puterii.Cine bea din aceasta apa, capata puteri nemasurate.Este vorba despre simbolul Marii Rosii, a carei traversare, si reintoarcere la viata, dadea putere extraordinara celor care "beau" din ea.Mai putem aminti aici si de obiceiul Dacilor, care inainte de a pleca la razboi, beau apa din fluviul Dunarea, pentru a capata puterile ascunse ale zeului.
Vom vorbi despre al treilea motiv, motivul Seforei.
"Mergand ei cale multa, far'de seama, intr-o pustie mare, (...) au dat pe mosia aia (...) de-o casuta si-o baba batrana, cu trei fete."
Acest motiv al Seforei, este totusi destul de fragil in cadrul contextului, din moment ce pare sa faca referire la motivul Egiptului antic si al Faraonului.Astfel, Egiptul este reprezentat prin fetele babei, iar baba,-femeia batrana, incarcata de ani, il reprezinta pe Faraonul Egiptului.Informatia ca in Egipt traiau numai fete, este atat de puternica in subconstientul povestitorului, incat ea produce o mutare in ce priveste parintii fetei.Astfel, in locul barbatului tata, este pusa femeia mama, deoarece mamele sunt cele care se ocupa cel mai adesea de copii.Iar cand este vorba despre fete, exista un fel de pudoare a afirmatiei, un fel de minimalizare a valorii parintelui, care este inlocuit de femeie.Se specifica astfel ca imparatul batran, este de fapt o femeie batrana.Este interesant ca imparatul din basm, este recunoscut prin longevitatea sa(batran),decat prin alte insusiri.De altfel si in aria noastra culturala, a existat un domnitor care era subliniat prin acest epitet.Atentie insa si la cealalta semnificatie a termenului, deoarece, prin batran, se mai subantelege si "intelept".
Se continua ideea de Exod, prin prezentarea podului, pe care trec israelitii, si a lui Ioana Vivoranca ascuns sub pod.Urmeaza apoi descrierea luptei si a mortii zmeului.Este interesant aici ca podul, mai are si alte semnificatii, nu numai acela al trecerii comode dintr-o parte intr-alta a unei ape.Ceea ce ne-a intrigat inca de la inceputul studiilor noastre despre acest motiv, a fost aceasta inversare informala.In loc ca zmeul sa fie cel care cade in apa, cel care sta sub pod, este Ioana Vivoronca.De ce?Si atunci ne-am amintit de faptul, ca istoriceste, Egiptul se impartise in doua.Egiptul de sus, si Egiptul de Jos, sau Egiptul Deltaic.Hicsosii, ocupasera Egiptul de Jos, deci Delta Nilului, care era mai salbatica, dar in acelasi timp, satisfacea mai bine nevoile acestor navalitori pentru hrana si pentru intretinerea vitelor lor.Hicsosii care erau nimiti si printii turmelor, sau printii poastori, aveau nevoie de spatii verzi, care nu se gaseau din abundenta in Egiptul de Sus.De aici si ideea ca Ioana Vivoranca statea sub pod, adica in mlastinile deltaice ale Nilului, din care iesea sa se lupte pe neasteptate cu Faraon, rezultatele diind net in favoarea lui.Urmeaza motivul secetei, care se exprima ca si in Biblie(vezi viata lui Iosif si mai ales, interpretarile viselor lui Faraon, prin mancarea bivolilor grasi, a cuptoarelor de paine, si bautul vinului.Din nou subliniem faptul ca simbolica poate sa fie ceva mai extinsa, avand in vedere prin aceste produse consumate, prezenta hicsosilor in Egipt.
Motivul rotii de foc
Despre acest motiv, de natura pur cosmica, s-ar putea scrie o carte.De fapt ca sa fim drepti, cate o carte se poate scrie despre fiecare motiv folcloric in parte.Abordarea probabil ca ar fi diferita, tinand seama de parerile fiecarui autor. Singurul lucru care s-ar omite in mod paradoxal, ar fi adevarul care isi are radacinile in realitatea inconjuratoare.Am folosit ca titlu, numai "motivul rotii de foc".desi initial adaugasem si:"motivul stelei calauzitoare".O sa va explicam imediat de ce.Cerul, a reprezentat intotdeauna un spatiu magic.Cei vechi au inteles un adevar extrem de simplu, ca pamantul, este legat cu mii de fire nevazute de cer(sau invers), ca toate fenomenele care se produc,creeaza un tot unitar.Sa amintim numai faptul ca luna si soarele si-au impartit cele doua domenii intre ele:ma refer la zi si la noapte.Sa ne amintim ca miscarea cerului pe bolta cerului printre constelatii, determina existenta anotimpurilor, ciclicitatea miscarii soarelui pe ecliptica, determinand o ciclicitate asemanatoare a anotimpurilor.Influenta cosmica asupra vietii terestre, este extraordinar de mare si de subtila, de multe ori, nici macar nu realizam acest lucru.De aceea religiile, mentioneaza o serie de intamplari, intr-un limbaj simbolic, in care evenimentele cosmice care se produc pot merge pana acolo, incat sa pedepseasca fiinta umana pentru faradelegile ei.Biblia spune foarte clar in rugaciunea pe care o adresam lui Dumnezeu:
"Precum in cer asa si pe pamant".Spatiul celest, nu a facut decat sa starneasca imaginatia oamenilor, dar in afara fanteziei lor interpretative, o serie de evenimente cosmice au fost urmarite cu o minutioasa atentie:mareele, sclipsele de luna si de soare, caderea balaurilor din cer, dintre care unii erau atat de mari si de inspaimantatori, incat faptele lor erau pe masura rautatii si a puterii de care dispuneau.Unele evenimente cosmice erau vazute ca niste semne viitoare, prin care insusi creatorul, aducea la cunostinta creatiei sale anumite lucruri care se vor intampla pe pamant intr-un viitor apropiat.Altele erau semne care trebuiau urmate.
Daca in Biblie, steaua calauzitoare a copiilor lui Israel, era vazuta ca un nor ziua(stalp de nor), si ca un stalp luminos noaptea, ceea ce aminteste de imaginea unei comete observate pe cer in timpul Exodului,la nivelul basmelor,(care in mare parte sunt niste apocrife Biblice),aceeasi stea are diferite aspecte: de candela sau lampa care arde fara sa faca nici un rau, de buzdugan, sau de sabie. Alteori, insusi personajele principale, Fat-Frumos si Zmeul i-au infatisarea de roti, care se infrunta pe cer victoria inclinand de partea uneia dintre cele doua tabere, cu prioritate, pentru eroul nostru pozitiv.Fiti foarte atenti insa, la faptul ca rotile in care se prefac cei doi protagonisti, sunt de fapt observatii astronomice reale ale unor ploi de meteoriti care au cazut pe pamant.Povestitorul, nu face intotdeauna diferentierea intre cele doua evenimente cosmice, pe care de cele mai multe ori le confunda.
"Ce facea? Se facea unul o roata si unul o roata.Si cand venea unul dintr-un deal si altul dintr-un deal, se bateau pana ramaneau capatanile roti. Iar se intrupau.Se faceau doua pare( de foc) si se bateau in aer.Se bateau, pana ramaneau coadele.Iar se-ntrupau si iar se luptau.Se faceau unul o piatra de moara, si unul(la fel)...Se bateau pietrele astea, pana cand se faceau tarana..."
O imagine similara apare si in basmele domnului Eminescu:
"Zice Zmeul:
-Hai, eu m-oi face o para rosie tu te fa o para verde."
Batalia cosmica intre stelele care cad, este de-a dreptul fantastica:
"Para rosha este zmeul, para verde e Calin,
Si in galbenu-ntuneric, ei se lupta cu venin.
Se-nfasoara, se desfasur, mestecand a lor vapaie,
Fulgerand umbra din codri, in a flacarii bataie.
Joaca-n juru-le dumbrave, cand in umbra purpurie,
Cand incremeneste parca, intr-o brum-adanc verzuie,
..............................................................................
Falfaiesc ca doua candeli, obositi, se-nvart, se-ncaier,
Si aproape-aproape stinse, s-urmaresc jucand prin aer.
"Urmele meteoritilor pe cer,-citim in Ghidul cosmosului, vol.I, pg.169 ,persista minute la rand, coloratia acestora variind intre portocaliu si verde."
Meteoritii care cad pe pamant, se impart in trei tipuri principale:
-sideritii(meteoritii ferosi)
-aerolitii (meteoritii pietrosi)
-siderolitii(meteoritii feropietrosi)
Cei mai numerosi sunt aerolitii(meteoritii pietrosi)
Sa ne reamintim ca cei doi combatanti, se transforma pe rand, in doua roti, apoi in doua pare de foc, ca in cele din urma sa se transforme in doua pietre de moara care se lupta intre ele pana se transforma in pulbere.
Aspectul cometelor si cel al meteoritilor, este spectaculos.Iata cum a fost descrisa cometa din 1527, de catre Ambroise Pare:
"Aspectul ei era atat de groaznic, incat a bagat spaima in suflete.Unii mureau de frica, iar altii cadeau la pat. Era un astru de o lungime neobisnuita, avand o culoare sangerie.La baza lui, se zarea o mana, care strangea o lunga spada de foc, cu trei stele in varf.Pe ambele parti ale acestui astru inspaimantator, se puteau vedea sabii, cutite si pumnale insangerate, iar printre ele se iveau chipuri de oameni schimonosite de durere, avand ochii holbati si parul valvoi."
Datorita aspectului pe care il aveau, cometele au fost asemanate cu sabia, palosul sau spada, cu buzduganul celor din vechime, cu o candela,sau cu celebrele la vremea lor, maturi ale vrajitoarelor.Nu este exclus, ca imaginea cometei, observata pe cer sa fi contribuit alaturi de alte informatii distorsionate, la crearea mitico- simbolica a "Zburatorului", mai ales ca unele definitii populare ale acestuia, il prezinta ca o aparitie piriforma,(vapaie cu cap uman), sau numai ca pe un sul de flacari.Sigur ca nu contestam si celalalt aspect,- al erotismului,- imaginea Zburatorului, fiind un simbol sexual, asemanator sarpelui.
Iata o aparitie insolita a Zmeului, care a fost observat chiar in zilele noastre, desi perspectiva din care este povestita intamplarea, pare stiintifico-fantastica, J.Allen Hynek, incadrandu-l in "Intalniri de aproape de primul tip."
(pg.107, Experienta O.Z.N.):
"Mi-am dat seama deodata ca lumina venea de sus.Mi-am ridicat ochii si am vazut contururile unui obiect, care se deplasa pe deasupra acoperisului casei mele, la o inaltime de aproximativ de 250-500 de picioare.Lumina rosie venea de sub obiect, cam de la mijloc."
Nu ne propunem sa facem un studiu al interferentei intre observatiile farfuriilor zburatoare si transformarea acestor observatii intamplatoare, in motive folclorice.Imi exprim doar o convingere personala atunci cand spun, ca aceste observatii s-au transformat in motive si au avut partea lor de contributie in cadrul mitologiei diferitelor popoare.Daca exegeza ar urmari in paralel fenomenologia o.z.n. si folclorul, ar ramane surprinsa de asemanarile care apar intre acestea si "ielele"-spre exemplu, din folclorul nostru romanesc.Asemanarile nu sunt de loc intamplatoare.Ele reflecta o anumita realitate, care ne-a urmarit si ne urmareste pe parcursul intregii noastre vieti.La un moment dat am emis ipoteza ca intalnirea dintre Moise si Dumnezeu, pe muntele lui Dumnezeu, Horeb, nu era altceva decat o intalnire de gradul trei, maracinii care ardeau fara flacara, fiind acelasi tip de incendiu imaginar, reprezentand emanarea luminii rosii in mediul inconjurator,de catre un o.z.n., asa cum a fost ea descrisa in cazul Walton.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:23

Motivul plagilor.
Basmul acesta, ca si altele, este un basm in care toate intamplarile se preoduc in miscare.Ceea ce in Biblie, este fixat intr-un anumit loc, in basm, locurile se schimba permanent, ceea ce face ca o comparatie dintre un eveniment din basm si unul Biblic, sa fie un gest putin cam nesigur.Este exact ceea ce se intampla in balada Toma Alimos, cand actiunea, a impus ca o imagine statica, zugravita pe peretele unei necropole, sa fie vazuta in miscare.
"Mergand in drumul lor, iaca-ta o fantana cu apa rece.Aceia(fratii) in graba se duc sa ia apa.
-Stati fratilor, sa nu beti apa.Va dau eu apa.Poftim apa.Ma duc eu sa va aduc apa de acolo.
Cand se duce la fantana,(...) Ioana Vivoranca si cand trage cu palosul, (...) curgea sangele din toate partile din fantana.
-Vedeti mai baieti ce vroiati sa beti voi?Sange..."
Cea dintai plaga pe care o provoaca Moise in Egipt( Dar noi credem ca mai degraba Moise si copiii lui Israel au fost martori la aceasta intamplare care s-a petrecut in Egipt,), a fost transformarea apei in sange.
"Acum asa vorbeste Domnul:"Iata cum vei cunoaste ca eu sunt Domnul.Am sa lovesc apele raului (Nilului) cu toiagul din mana mea.Si ele se vor preface in sange.Pestii din rau vor pieri, raul se va imputi, asa ca le va fi greata Egiptenilor , sa bea din apa raului."
"Domnul a zis lui Moise:"Spune lui Aaron:" Ia-ti toiagul si intinde-ti mana peste apele Egiptenilor, peste raurile lor, peste paraiele lor, peste iazurile lor, si peste toate baltile lor.Ele se vor preface in sange.Si va fi sange, in toata tara Egiptului, atat in vasele de lemn, cat si in vasele de piatra."
Ceea ce se va intampla, dar fenomenul se pare ca s-a datorat proliferarii unei alge rosii, care a schimbat culoarea apelor in culoarea rosie a sangelui.In aceeasi categorie de intamplari, petrecute in basm se inscriu si alte doua calamitati, aceea a viei si acela al pomului roditor, desi in Biblie, acestea sunt legate de cu totul alte evenimente.Distrugerea pomului(pomilor) s-a datorat caderii unei ploi cu pietre, si foc.Ca rezultat, :
"Piatra a nimicit in toata tara Egiptului, tot ce era pe camp, de la oameni pana la dobitoace.Piatra a nimicit si toata iarba de pe camp, si a frant toti copacii de pe camp."
Cealalta intamplare cu via, este povestita asa cum stiti, in alta parte.
Mai avem de discutat despre trei motive.Motivul stelei calauzitoare:
"Se uita o data, se uita de doua ori, a vazut ca se ridica un nor invapaiat, asa, rosu ca sangele."
Din perspectiva basmului, aceea era Zmeoaica, desi Biblia spune cu totul altceva, legat de acest aspect.Pentru a interpune intre zmeoaica si copiii lui Israel,(fratii lui Ioana Vivoranca), o anumita distanta, aceasta este creata prin intermediul anumitor obiecte magice.
"A treia oara, vede ca se ridica un nor negru, infricosator.
-Bai, aruncati -zice-ulciorul cu apa.
Cand au aruncat ulciorul ala cu apa, s-a facut o apa mare(Se considera ca acest termen este asimilat imaginii Marii Rosii, desi prin "apa mare" Egiptenii, intelegeau si fluviile, respectiv Nilul, care le strabatea tara.), cat Dunarea de mare.S-a dat si Zmeoaica peste cap si s-a facut Scorpie.Scorpia pamantului.(...)Si-nghitea si-arunca apa.Inghitea si-arunca.Si-a putut si-a trecut apa dupa ei.Nu i-a lasat de loc."
Intamplarea cu Scorpia, ar fi trebuit sa se termine aici.De altfel, in alte basme, Zmeoaica, nu reuseste sa bea cantitatea de apa si din aceasta cauza crapa si moare.Fenomenul este descris in Biblie, legat de Exod, cand apele Marii Rosii au fost despartite de gestul facut de Moise, cu toiagul sacru al lui Dumnezeu.Pe drumul acela, au putut trece copiii lui Israel, dar atunci cand detasamentul de care al lui Faraon a incercat sa repete isprava, apele s-au intors inapoi si i-au inghitit pe beligeranti.Scorpia, in care s-a preschimbat Zmeoaica, se pare ca este similara cu monsatrii Scylla si Carybda, care apar in Odiseea lui Homer.Eu cred ca aceasta Scorpie este de fapt explicatia reala pentru cealalta, tot asa cum unii povestasi amplaseaza aici, la Marea Rosie, Valea Plangerii.De ce nu se termina povestea Scorpiei aici? Pentru ca Ioana Vivoranca trebuie sa ajunga la Faurul Pamantului si sa-si vare buzduganul in foc.In mitologia greaca, Typhon, este ingropat sub muntele Vezuviu, in vreme ce in Biblie, Moise ajunge la muntele lui Dumnezeu, Horeb, unde, intalnirea cu Domnul, face ca fata sa sa devina iradianta, lucru observat cu teama de conationalii sai.
Despre motivul "Putului cu zale, nu spunem decat atat.El se leaga de tezaurul Exodului.

As vrea sa mai adaug ceva.Recitind modul cum este descrisa scorpia, ne gandim daca aici nu este data definitia populara a unei tornade.
Fat Frumos din lacrima si Calin Nebunul.
Ne propunem sa analizam in cele ce urmeaza, doua dintre basmele scrise de Mihai Eminescu, si anume, "Fat-Frumos din lacrima" si "Calin-Nebunul".Basmele sunt luate dintr-o carte , scoasa de editura Scrisul Romanesc Craiova, 1995, Editie ingrijita prefata tabel cronologic si referinte critice de George Sorescu.Dincolo de ceea ce scrie comentatorul, noi ne punem urmatoarea intrebare:Basmele lui Eminescu, pornind de la o obarsie populara, sunt la randul lor asa cum am demonstrat si in alte situatii, apocrife Biblice?Raspunsul nostru este:Da.In cele ce urmeaza, vom incerca sa demonstram acest lucru.Cu acest prilej, avem posibilitatea sa va aratam cateva corespondente simbolice, care ni se par extrem de interesante.

Fat-Erumos din lacrima.
George Sorescu, -comentatorul basmelor eminesciene, atatea cat le-a cuprins domnia sa,- incearca sa ne pacaleasca atunci cand scrie:
"Basmele lui Eminescu, cele de care ne ocupam, au un statut aparte.Ele nu pot fi intelese doar din lecturi atente, chiar daca posedam sinteza normelor teoretice, cheile cu care sa deschidem usi vechi, ferecate si grele.Avem nevoie de un alt narator din zona de bastina cum si de un interpret aparte -si acela sa fie Eminescu.Distanta de la o generatie la alta, nu se masoara in cazul de fata, cu unitati conceptuale obisnuite.Ca sa-l intelegem pe Homer, trebuie sa ne transpunem in epocile vechilor eposuri."-incheiat citatul.(pg.9)
Comentatorul, nu numai ca incearca sa ne pacaleasca, dar este si plin de umor.In primul rand, toate basmele pot fi intelese la o citire atenta, cu atat mai mult cu cat autorul acestora(Eminescu) pleaca de la un fond popular.Cine nu intelege valoarea de semnificatie a basmelor, sa se faca ori ce altceva in afara de folclorist.In ce priveste sinteza normelor teoretice, cheile cu care sa deschidem usile vechi, acestea nu exista.Folositi ce chei doriti Dvs., de la poarta sau de la dormitor,cheia orasului, sau de la seif, si o sa vedeti ca o sa continuati sa va uitati la basme, fara sa pricepeti o boaba din semnificatia simbolica a acestora.Fiindca cercetarea, ignora valoarea de semnificatie a simbolurilor folosite.Ea face o filozofie a basmelor, dar nu este interesata sa cunoasca adevarul, pentru ca ea insasi nu are puterea sa descopere acest adevar.Toate dulceturile sunt dulci acrisoare, dar asta nu inseamna sa le punem sub aceeasi denumire.Noi trebuie sa facem distinctia intre ele, sa apreciem care este de cirese amare si care de trandafiri.
Ca sa-l intelegi pe Homer, nu este absolut obligatoriu sa strabati epocile pana la acesta si sa fii contemporanul intamplarilor reale pe care acesta le-a prelucrat transformandu-le in motive epopeice.Ce ne-am face spre exemplu, cand el ar proceda exact cum se intampla in cadrul unei categorii de basme, vetero-testamentare? Cum am intelege noi mesajul lui Homer, cand anumite intamplari epopeice, nu oglindesc decat realitati care apartin unui alt spatiu cultural, la care se adauga si povestile cetatii grecesti Atena?(Troia sau Ilionul antic).Dar atentie.In momentul cand vorbim despre cetate,aceasta actioneaza ca un paratrasnet, acumuland in jurul ei, povestile altor cetati ceea ce face ca o cetate, sa aiba o viata asemanatoare ori si unde ar fi amplasata ea.Este ceea ce se intampla si la personajele basmului, cand eroul, isi schimba chipul dupa arhetipurile care sunt transformate in mit in motive folclorice.Sigur, aceasta idee, poate sa para un pic cam complicata, dar nu este.Se aduna laolalta mai multe intamplari despre cetati si se construieste din punct de vedere cultural, o cetate care are insusirile si intamplarile modificate ale celorlalte.Procedeul se practica in literatura si la ora actuala.Dar sa ne reintoarcem inca cateva clipe la ceea ce spune comentatorul:
"Meritul lui Eminescu, este acela de a fi regasit sub moloz si cenusa, acest fir care sa ne elibereze cateva clipe de capcane si rataciri."
Daca aceasta afirmatie este adevarata, ne gasim intr-o mare dilema, deoarece acelasi comentator a spus cu o pagina inainte, ca,basmele lui Eminescu, pentru a fi intelese,-"avem nevoie de un alt narator din zona de bastina, cum si de un interpret aparte, -si acela sa fie Eminescu."
Parerea mea personala, stimate cititorule, este ca firul nu apartine Ariadnei si ca urmandu-l in cadrul basmului lui Eminescu, ai sa te ratacesti bine mersi.Si asta se va intampla, chiar daca insusi autorul, ar invia prin cine stie ce minune si ar strabate cu tine labirintul mitologic, pe care l-a creat.
Se vehiculeaza ideea ca personajul basmului, are legatura cu sacrul, pentru ca s-a nascut din lacrima Maicii Domnului.Este ceea ce alti autori, ar numi referindu-se si la astfel de nasteri neobisnuite, ca fiind "nasteri miraculoase": nasterea dintr-un lemn, existenta copilului sub forma animala-sarpe, porc, nasterea lui ca urmare a consumarii unui mar , a unui bob de piper, etc., prin mirosirea unei flori, dintr-o dorinta exprimata, o injuratura sau un blestem, face parte din aceeasi categorie a nasterilor miraculoase despre care am amintit.Sacrul basmului nu se naste la randul sau de aici, chiar daca autorul a vrut sa sugereze cu o astfel de nastere, cat de bun crestin este.Cititorul trebuie sa stie ca intreg basmul este vetero-testamentar, si ca el este sacru din aceasta cauza.Nasterea din lacrima Maicii Domnului, nu este decat un accident fericit, dar si intamplator, menit sa sublinieze, alaturi de credinta autorului, si virtutile neobisnuite ale erouluiu sau.Acceptam aceasta fictiune, dar cand acelasi lucru il va spune Dan Brown, intr-una din cartile domniei sale, negam miracolul, pentru ca este mult prea omenesc, si deranjeaza o dogma.Este instabilitatea firii omenesti, a mentalului oamenilor, care actioneaza diferit la aceiasi stimuli, numai pentru ca sunt legati de momente diferite si de nivele culturale deosebite.
Nu vom povesti basmul.Pentru a arata vitejia eroului, acesta a pus sa i se faca un buzdugan de fier, pe care il arunca spre cer, iar acesta cazand jos, s-a spart in doua.Iata-ne din nou in prezenta unui fenomen cosmic, un meteorit feros, care a cazut din cer si s-a fragmentat in doua bucati distincte.Este posibil, ca in vechime, comunitatile culturale de atunci, sa fi folosit fierul meteoritic, pentru obtinerea unor arme, datorita virtutilor cosmice pe care acestea le aveau.Intr-un film despre Sigfried, care repovesteste acea saga a Nibelungilor, eroul va proceda in acelasi mod cu meteoritul cazut din inalt din cerul lui Odin.Dar eroul,-Fat-Frumos din lacrima,-mai face ceva, care mi se pare extrem de interesant:
"Puse pe trupul sau imparatesc, haine de pastor, camesa de borangic, tesuta in lacrimile mamei sale, mandra palarie cu flori, cu cordele si cu margele rupte de la gaturile fetelor de imparati, isi puse in braul verde un fluier de doine si altul de hore , si, cand era soarele de doua sulite pe cer, a plecat in lumea larga si-n toiul lui de voinic."
In vechime, exista un popor, denumit de greci, -Hicsosi.Unul dintre interpretarile numelui, este acela de "Printii pastori".Acesti printi pastori vor patrunde pe neasteptate in Egiptul antic si vor fi cauza strabaterii de catre statul egiptean al unei perioade istorice care se va chema cea de-a doua perioada interimara sau intermediara.
Eroul, incepe sa cante pe drum din fluier, si atunci, sa vezi minune si sa nu crezi:
"Vaile si muntii se uimeau auzindu-i cantecele, (acum urmeaza ceva extrem de important, pe care il vom regasi redat textual si sub alte variante), apele-si ridicau valurile mai sus ca sa-l asculte, izvoarele isi tulburau adancul, ca sa-si azvarle afara undele lor..."
Explicatia este legata de Orfeu.Nu contestam faptul ca Eminescu, care el insusi era poet desavarsit sa fi putut sa-l aiba aici in minte pe stramosul sau trac, Orfeu, caruia in acest fel ii aducea un omagiu omenesc discret.Dar se mai intampla ceva, in afara modelului orfeic.Cand Moise desparte apele Marii Rosii cu toiagul sacru,datorita unui vant de la rasarit care a batut toata noaptea,s-a uscat marea(atentie la semnificatia cuvantului "uscat" care poate fi privita si ca o "inghetare".)si apele s-au despartit in doua.Daca pana aici miraculosul poate fi discutabil, din clipa aceasta se intampla ceva cu totul neasteptat, care il regasim si in descrierea narativa a lui Eminescu, spusa totusi putin altfel:
"Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor."
Din dorinta de a sublinia autenticitatea fenomenului, ideea se repeta la nivelul Bibliei, imediat dupa trecerea Marii Rosii, cand Moise canta victoria lui Dumnezeu asupra lui Faraon, si respectiv aceeasi victorie a copiilor lui Israel:
"La suflarea narilor Tale, a-au ingramadit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid, si s-au inchegat valurile in mijlocul marii."
Ceea ce vreau sa sugerez aici, ca fara sa fie deplin constient de acest lucru, Eminescu nu a facut decat sa introduca imaginea Exodului Biblic inca de la inceputul basmului sau.
Acelasi model al apelor capatand diferite aspecte, se regaseste la un moment dat intr-un alt context, in care povestitorul, vorbeste despre muma padurii-imagine multipla care poate fi interpretata in mai multe feluri in aceeasi clipa:
-Muma padurii, vazuta in plan cosmic, ca un meteorit.
"Caci pe miaza-noapte calare(deci obiectul a fost observat noaptea, venind dinspre miaza-noapte,) cu aripi vantoase(multe aparitii meteoritice sunt mentionate in legatura cu prezenta unui vant puternic, reprezentand unda de compresiune, pe care atmosfera o opune inaintarii meteoritului.), cu fata zbarcita,(dar fiti atenti cum), ca o stanca buhava si scobita de paraie, c-o padure-n loc de par, urla prin aerul cernit(este sunetul pe care il scotea meteoritul in frecarea lui de paturile atmosferei), mama padurilor cea nebuna."
Natura de piatra a acestui corp cosmic scapat de sub control, mai este subliniata in trei randuri:
"...dintii ei(erau) siruri de pietre de mori".
Sau:
"Cum venea vuind, Fat-Frumos o apuca de mijloc, si-o tranti cu toata puterea intr-o piua mare de piatra:peste piua, pravali o bucata de stanca, pe care-o lega din toate partile cu sapte lanturi de fier.Inauntru, baba suiera si se smulgea, ca vantul inchis, dar nu-i folosea nimica."
Si:
"...la lumina lunei vazura doua dealuri lungi de apa.(Referire la Exod, unde apa ia diferite forme spectaculare.Zidul apelor din Exod, se transforma aici in dealuri.)Ce era?Mama padurilor, neputand sa iasa, trecea peste apa cu piua cu tot, si-i brazda fata in doua dealuri.Si fugea mereu, o stanca de piatra indracita , rupandu-si cale prin paduri, brazdand pamantul cu dara lunga, pana ce se facu nevazuta in departarea noptii."
-Muma padurii vazuta ca o seceta.
"O baba urata(...) care umbla prin imparatia mea de mana cu furtuna.Pe unde trece ea, fata pamantului se usuca, satele se risipesc, targurile se naruie.Mers-am eu asupra ei cu batalie, dar n-am ispravit nimica.Ca sa nu-mi prapadeasca toata imparatia, am fost silit sa stau la-nvoiala cu ea si sa-i dau ca bir, tot al zecelea din copiii supusilor mei."
Eminescu o spune foarte sumar:
"fata pamantului se usuca."
Faptul acesta duce la pustiirea tinuturilor de populatie si la modificari demografice importante.Populatia este determinata sa se miste, sa migreze catre alte locuri, unde poate gasi hrana din abundenta pentru satisfacerea nevoilor ei.In ciuda acestui fapt, oamenii mor.Dar cei mai afectati dintre toti, sunt copiii.Foametea, ca urmare a secetei care a bantuit Egiptul, a fost atat de cumplita, incat in Biblie, apare chiar un mic capitol destinat acestui flagel (sau plagi):
"La miezul noptii, Domnul a lovit pe intaii nascuti din tara Egiptului, dela intaiul nascut al lui Faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul nascut al celui inchis in temnita, si pana la intaii nascuti ai dobitoacelor.Faraon s-a sculat noaptea, el si toti slujitorii lui si toti egiptenii.Si au fost mari tipete in Egipt, caci nu era casa unde sa nu fie un mort."
-Muma padurii vazuta ca o tornada.
O astfel de afirmatie pare stranie, tinand seama de faptul ca tornadele se manifesta mai putin pe teritoriul tarii noastre.Dar atunci cand Zmeoaica se transforma in scorpie si soarbe apa, aceasta situatie o vom intalni nu numai in Odiseea(vezi cei doi monstri marini), dar si in alte basme, unde creaturi malefice, sau Dumnezeu, beau apele Marii Rosii ca dupa o vreme sa le restituie, sau sa plesneasca din cauza cantitatii prea mari de apa inghitita.Haideti sa vedem ce face baba in basmul lui Eminescu:
"Baba de venin, se smulse odata din piua-n sus, si rupse lanturile,(Atentie la ceea ce urmeaza) lungindu-se slaba si mare pana in nori."
Sau, putin mai departe:
"Baba bau apa, Fat-Frumos, bau putere..."
Aici trebuie sa subliniem din nou ceea ce am spus cu prilejul altor basme, ca puterea lui Fat-frumos este aceea capatata, dupa trecerea prin apele Marii Rosii si iesirea din Egipt a copiilor lui Israel.Trebuie sa amintim iarasi, de vinele pe care Typhon le-a smuls lui Zeus si le-a ascuns intr-o apa.Pentru ca aici se incadreaza replica urmatoare a lui Eminescu:
"...Fat-Frumos bau putere, si un fel de foc nestins ii cutreera cu fiori de racoare toti muschii si toate vinele lui cele slabite."
Intorcandu-ne la ideea de tornada, moartea babei se manifesta in plan meteorologic:
"Cerul incarunti de nouri, vantul incepu a geme rece si a scutura casa cea mica in toate incheieturile capriorilor ei."
aca pana aici, ceea ce a scris Eminescu, s-ar putea constitui intr-un basm independent, avand certe conotatii vetero-testamentare, motivul Genarului, devine el insusi un basm separat.In acelasi timp, el este straniu, prin aceea ca schimba cu 180 de grade perspectiva "furtului" femeii lui Avram.Ceea ce ne deruteaza pentru o clipa este faptul ca pana acum furtul era savarsit de catre o fiinta malefica, Zmeul, care rapeste o femeie in ideea nu atat de a comite ceva rau, ci de a-si gasi prin aceasta modalitate insolita, o nevasta.In cadrul noului basm, Eminescu introduce motivul anterior Exodului, al rapirii lui Sarai de catre Faraon.Dar povestitorul, face aici cateva modificari interesante fata de textul vetero-testamentar.El introduce trei personaje importante:Fat-Frumos, care in discursul narativ devine rapitorul, si din aceasta cauza, el trebuie sa fie identificat cu Faraon.Genarul, nu este altcineva decat Avram.Fata Genarului, este nevasta acestuia, Sarai.Aceasta distantare, in relatiile de rudenie, apare chiar in relatarea Biblica, cand pentru a-si salva viata, Avram o roaga pe sotia sa Sarai sa declare ca ei sunt numai frati.Deci, de la sotie, chiar in decorul biblic, Sarai ajunge sora lui Avram.Ce-l va impiedica atunci pe povestitor sa o transforme din sora in fiica?In felul acesta, Eminescu mai incearca sa faca ceva.Sa justifice raptul, prin aceea ca tanara femeie, fiind fiica, era mai putin legata de familie, respectiv de tatal ei.Mi se pare interesant iarasi faptul ca fata accepta in definitiv raptul, consimtamantul acesteia, semanand mai degraba cu o fuga de acasa, din motive erotice, decat cu un furt real.Ceea ce povesteste Eminescu aici, nu trebuie sub nici o forma, confundat cu rapirea Sabinelor, care chiar daca s-a savarsit in virtutea aceluiasi scop, nu s-a bazat pe consimtamantul victimelor rapirii.
Basmul, se continua asa cum putem presupune, cu aceeasi tema mereu stranie si tulburatoare a Exodului
"Atunci vazu chipul cel luminat al Domnului, ce mergea pe valurile marei, care se plecau inaintea lui, intocmai ca pe uscat."
Anterior acestei intamplari, Genarul il prinde pe Fat-Frumos si il pedepseste, azvarlindu-l in inalt.
"...din cenusa lui, se facu un izvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant,pe langa el, arbori nalti, verzi, stufosi, raspandeau o umbra racorita si mirositoare."
Despre ce este vorba aici?Ne dam seama ca este vorba despre descrierea unui tinut:nisip, rau/sau apa, arbori umbrosi, om prefacut in cenusa(sugerand tinutul mortilor.)Inversarea pe care am facut-o in text, se datoreaza faptului ca initial, nu ne-am dat seama la ce anume se refera autorul, si am pus aceasta descriere pe seama fanteziei sale compozitionale.Ori Eminescu, descrie aici, Egiptul antic.Fata de acest Egipt mirific, Dumnezeu se indeparteaza (ca urmare a Exodului) calcand pe apele Marii Rosii ca pe uscat.Iar Faraon, nu face decat sa priveasca cum Domnul se indeparteaza urmat de copiii lui Israel, intruchipati aici de Sfantul Petru.Teoretic, basmul nr.2 ar trebui sa se incheie intr-un fel oarecare aici.Dar Eminescu, nu se multumeste sa lege doua basme intre ele.El mai adauga un basm, cel de-al treilea, in intentia de a face continutul lui Fat-Frumos din lacrima, mai palpitant.
Ultima parte a basmului
Este de fapt tot un basm.Acela al animalelor recunoscatoare.Exista doua modalitati de a actiona a acestora.Fie eroul care le salveaza, beneficiaza de ajutorul lor, atunci cand herghelia de iepe a babei se ascunde in mod succesiv in diferite locatii, de unde sunt alungate de catre animalele binevoitoare eroului, fie ajutorul acestora duce la introducerea eroului in lumea lor astfel incat fata de imparat sa nu fie in stare sa il gaseasca pe Fat-Frumos, acesta scapand cu viata si casatorindu-se cu aceea pe care a invins-o in aceasta intrecere neobisnuita.Dar secventele transformarilor, se suprapun in mod uimitor peste blesiemul lui Solomon, si peste episoadele Exodului, inclusiv acelei treceri prin Marea Rosie, secventa care in basmul lui Fat-Frumos din lacrima este povestita astfel:
"Desperat era sa iee lumea in cap,-cand deodata vede rasarind din fundul marii, cei sapte cai, muscati de-o multime de raci.
-Mi-ai facut un bine, -zise un glas,-ti l-am facut si eu.
Era imparatul racilor."
Caii care ies din fundul Marii Rosii(nume care insa nu este mentionat aici in mod explicit), sunt de fapt copiii lui Israel.Iapa gestanta, reprezinta generatia mai batrana iar calutul care trebuia sa se nasca si care avea inimile tuturor iepelor din grajd, ii reprezinta pe copiii lui Israel din generatia noua, cei care vor obtine vinele pitite de Typhon, si care sunt mult mai puternici decat cei dinaintea lor.Caii sunt un simbol asemanator oilor si mieilor din balada Miorita.Este posibil ca prin calutul cu noua inimi sa fie vazut insusi liderul spiritual al evreilor, si anume, Moise.Sa nu uitam ca numele acestuia inseamna "Cel care s-a nascut", sau "Fiul".Exista o oarecare ambiguitate a interpretarii, deoarece, acelasi simbol, "calul nazdravan", poate fi interpretat in dubla ipostaza de lider spiritual, dar in acelasi timp si de populatie, reprezentandu-i pe israeliti.Dar cand calul nazdravan reprezinta multimea, atunci liderul devine Fat-Frumos din lacrima.Racii care ii gonesc pe cai reprezinta armata lui Faraon,regele racilor fiind insusi Faraon, imparatul Egiptului.Initial am inteles prin baba care stapanea iepele, pe zeita celta Epona.Asta si datorita faptului ca animalele ei, pasteau numai noaptea.Dar datele pot fi rasturnate daca Egiptul este considerat ca o lume infernala, potrivit careia, stapana peste Egipt ar fi noaptea vesnica.Aluzie la acest lucru, este si referirea Biblica la intunericul de trei zile, despre care se vorbeste in Exod.Intr-un anume fel, si oarecum detasat de cele spuse de noi mai inainte, baba, ar trebui si ea sa-l reprezinte pe Faraon, care la inceput era stapanul copiilor lui Israel, pierzand pe parcurs, posibilitatea de control a acestora, in ciuda restrictiilor si chinurilor la care ii supune.Mai putem afirma, fara sa gresim prea tare ca eroul basmului, cel care salveaza in definitiv calul din lumea infernala,(uneori calul Zmeului zace inlantuit cu lanturi de arama, intr-o pivnita), este Dumnezeu.Uneori, intre Dumnezeu si liderul spiritual al evreilor,-Moise, -nu exista nici o deosebire.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:25

Calin Nebunul
Haideti sa vedem ce scrie in acest basm, Mihail Eminescu.Primul motiv al
basmului, este acela al fetelor de imparat rapite de zmei.Teoretic, aici se amesteca in mod intim pana la pierderea identitatii, doua motive folclorice deosebite.Primul, este al imparatului cu fete, aluzie la Faraon si la fetele lui, iar al doilea, este motivul rapirii, ce se leaga de motivul Biblic a lui Avram si Sarai.Zmeii, introduc imaginea lumii infernale, respectiv a Egiptului, vazut ca o lume a sanctuarelor, respectiv a piramidelor si a mortii.In toata istoria lumii noastre, singurul Egiptul, va juca rolul lumii infernale.Ca lume a mortii, el este definit printr-un apus sau un intuneric continuu.Oamenii care locuiesc aici au fetzele si pielea inchisa la culoare.Lumea este populata de monstri cu trup de om si capete animaliere.Este aceeasi lume a Egiptului, dar vazuta intr-un mod usor deformat si malefic, fata de proiectia Egiptului, mirifica si odihnitoare, ca o bucata de rai, cum este vazut in Fat-Frumos din lacrima.Faptul ca imaginile sunt diferite, ne imping sa consideram ca povestitorul, descrie doua lumi diferite.Ceea ce nu este adevarat.Aceasta nu impiedica, ca cele doua descrieri contradictorii, sa fie surse de eroare pentru cei care interpreteaza basmele lui Eminescu.
Motivul omului cu trei flacai.
"Acu in satul acela al imparatului, era un om si-avea trei flacai.Doi erau cum erau, da unul era prost, sedea-n cenusa si-l chema Calin Nebunul."
Este aici suficienta informatie condensata si bine inteles simbolica, cat sa scrii un roman.Satul se numea Canaan, deoarece aici traia Iacov cu copiii sai cei multi, facuti cu Rahela.Eminescu vorbeste doar de trei copii, desi numarul lor era mai mare.Dar el face acest lucru, pentru a ne atrage atentia ca ne gasim in preajma divinitatii, reprezentata in cele trei ipostaze ale sale:a Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh.Ceea ce spune Eminescu acum, intra in contradictie cu ceea ce spusese inainte despre omul acela, care nu facea parte din triada divina, deoarece fiind om, el era acela care il avea pe Dumnezeu.Ori acesta este un aspect.Eminescu este ambiguu in descrierea fratilor mai mari, sau a celor doi dintre frati.Insa, in ce-l priveste pe ultimul, acesta era mai prost, si statea toata ziua in cenusa.Prost?Pentru ce?Pentru ca el vedea lucrurile altfel si ca spunea niste chestii care celorlalti le sunau anapoda.Un om poate fi prost din mai multe cauze.Fie ca are un defect din nastere(ori Moise era balbait si nu putea sa vorbeasca corect), ori pentru ca spune trasnai(dar aici se aduna tot ceea ce nu intelegem din spusele cuiva, pentru ca vorbele lui, pot depasi nivelul nostru de cunostinte sau de intelegere.Iar Iosif le povestise fratilor sai niste vise cu caracter simbolic, acestea putand fi intelese ca o manifestare a trufiei adolescentine ale acestuia, deoarece se visase imparat, starnind pizma fratilor sai.)
Chiar si interpretarea "cenusei" pe care statea Calin Nebunul(Iosif), poate duce la mai multe solutrii, unele dintre ele fanteziste altele mai apropiate de realitate.Spre exemplu, a sta in cenusa, poate sugera ca fiul cel mic, sau numai fiul al treilea, era nerealist.El statea pe combustia visurilor sale.Pe ceea ce ardea in propria sa imaginatie.In acelasi timp, combustia, se leaga de imaginea vetrei si a focului, atat de natura domestica, (focul vetrei), cat si de natura cosmica(soarele), ceea ce ar transforma actantul, intr-un erou solar.Si in sfarsit, putem vedea cenusa ca pe un simbol al secetei care bantuia lumea mediteraniana intr-un anumit ceas al antichitatii.Din aceasta cauza, Pacala se duce la Moara Dracilor(Egipt), cu trei saci incarcati cu cenusa.Tot din acelasi motiv, atunci cand pleaca de acasa, in unele basme, eroul ii cere mamei sale(Gaia) sa-i faca niste turte de cenusa(simbol al secetei), in care sa puna si laptele ei de mama.Dar atentie.Laptele matern, are o alta semnificatie simbolica.Fiindca Dumnezeu atunci cand ii vorbeste lui Moise, se refera la un tinut unde-i va duce pe copiii lui Israel, unde curge lapte si miere.Aceasta ca o expresie a bogatiilor naturale care se gaseau in acea locatie.
Urmeaza un episod insolit, care aminteste despre steaua calauzitoare.Cei trei se hotarasc sa porneasca la drum, in cautarea fetelor rapite.Dar pentru asta, ei fac un lucru absolut ilogic.Trag cu arcul.Primul trage cu arcul, si toti trei, merg pe urma sagetii azvarlite, cale de doua zile.La fel se intampla si cand trage al doilea frate.
"Dar cand a aruncat Calin Nebunul (cu sageata), au mers trei luni de zile, zi si noapte si abia au ajuns."
Sageata este un obiect care zboara pe sus.Cometa , sau steaua calauzitoare seamana cu o sageata(de fapt ea seamana si cu o matura, cu o sabie sau un buzdugan).Sageata adevarata este facuta de om Cometa, este in definitiv o sageata cereasca, pe care nu o poate trage decat Dumnezeu.Sau, insasi aceasta sageata poate fi locuita de Dumnezeu.Si iarasi se intampla ceva.Cei trei fac popas.Aici, ei fac focul, si noaptea, (sau trei nopti la rand) fiecare sta sa pazeasca.Conventia iarasi stranie, este aceea de a taia capul aceluia care dintr-un motiv sau altul, lasa focul sa se stinga.In simbolica vietii si a mortii, focul reprezinta viata.Daca stelele sunt de foc, atunci ele sunt vii.O facla care arde langa imaginea unui om, poate sugera ca acesta traieste.Cand cade o stea, sau cand facla este intoarsa cu flacara spre pamant, sugereaza ca omul acela este mort.Din aceasta cauza si stelele care cad, pentru ca seamana cu o facla cu varful in jos, catre glie, sunt interpretate ca un simbol al mortii.Chiar si copacii care se inchina in fata eroului, repeta gestul faclei intoarse cu flacara spre pamant.Focul, este deci, simbolul vietii si stingerea lui, inseamna moartea.Cand focul este stins de sangele Zmeului(ori Zmeul este o creatura infernala), inseamna, nu atat ca cei din jurul acestuia au murit,(desi unele basme spun asta, in sensul ca la trezire, fratii se vaita ca au dormit somn greu sau lung, iar locul unde au dormit ei, s-a transformat la un moment dat intr-o groapa.),ci ca eroul, a patruns in lumea infernala.Definitia noastra pentru infern, este Egiptul.Prin urmare, Calin Nebunul, a ajuns in Egipt.Din aceasta cauza, sau mai bine zis, ca sa sublinieze calatoria sa prin infern,eroul ii leaga pe De-cu-seara, pe Miezu-Noptii si respectiv pe Zori-de-ziua.
Cata vreme Calin Nebunul se indreapta catre lumea infernala, adica spre Egipt, personajul pe care il substituie in realitatea la fel de virtuala a Bibliei, este Iosif.Odata ajuns in Egipt, personajul nu mai este Iosif, ci Moise.Ce face acum Moise/Calin Nebunul?Se duce in pustie, in cautarea focului si a vietii:
"In sfarsit ajunge el acolo.(Unde vazuse el focul).Acolo era o groapa mare, si-un cazan cu o pereche de chirosteie mari, si-ntransul fierbea vreo doua trei vaci, si-mprejurul pirosteielor se cocea o turta.Si imprejurul ei, dormeau doisprezece smei, si doua smeoaice, mamele lor."Intr-alta parte, Gerila sta incolacit(serpentiform) in jurul a 24 de atanjeni de lemne, sau gramezi de lemne, dublul numarului doisprezece.Nu ai ghicit cititorule?Este muntele lui Dumnezeu, Horeb, de unde Dumnezeu i-a vorbit lui Moise din rugul de flacari care nu se mistuia.Este in acelasi timp, simbolul eclipticii, cu cele doeasprezece constelatii zodiacale , care sunt permanent strabatute de soare, in miscarea lui pe bolta cerului.Si in sfarsit, sunt cele douasprezece triburi ale lui Israel.
Deocamdata pentru noi inca este obscur episodul omorarii zmeilor care vor sa o rapeasca pe fata imparatului Rosu.Vrem sa spunem cu asta ca o parte din simboluri ne sunt clare, dar nu absolut toate.Astfel, fata imparatului Rosu, trebuie sa fie Egiptul, daca nu cumva chiar capitala Egiptului.Calin Nebunul o saruta si ia inelul celei care doarme.Ea doarme, din cauza ca locuieste in lumea infernala, unde fiintele sunt moarte.Somnul, este un simbol al mortii, deoarece moartea seamana cu un somn prelungit, din care fiinta nu se mai scoala.O saruta pe fata lui Faraon, aceasta insemnand ca a ajuns faraon la randul sau acolo si a luat inelul ei, deoarece insusi Faraon ii va da puterea asupra Egiptului, lui Iosif:
"Te pun mai mare peste casa mea, si tot poporul meu va asculta de poruncile tale.(...)Faraon a zis lui Iosif:"Uite, iti dau stapanire peste toata tara Egiptului." Faraon si-a scos inelul din deget si l-a pus in degetul lui Iosif."(Geneza/Facerea, 41; 39-44)
"Acolo era o groapa mare unde fierbeau..."
Incerc sa revin asupra ideii, deoarece labirintul mitologic, a incercat sa ne pacaleasca.Sigur, interpretarea este corecta, dar cuvintele lui Eminescu, ne apropie de ceva foarte interesant care ne determina iarasi sa schimbam optica asupra simbolurilor prezentateSa ne reamintim ca Moise urca pe muntele Horeb, si ia de la Dumnezeu cele doua table ale legii scrise chiar cu degetul lui Dumnezeu..Referitor la scrierea tablelor legii de catre degetul lui Dumnezeu, Ion Corvin Sangeorzan si I.M.Stefan,scriu in Ghidul Cosmosului:
" Alt semn de recunoastere (al meteoritilor) il reprezinta adanciturile sapate de aer, la suprafata, asemenea urmelor unor degete , asa zisii "regmaglipti", sau "piezoglipti".
Dar nu acest aspect ne intereseaza cel mai tare.Ci inlocuirea operata de catre Eminescu a muntelui lui Dumnezeu,-Horeb, cu valea Ghe-Hinon sau Ghe-Hinom, vale care se gaseste in apropiere de cetatea Ierusalim, si care in limbajul nostru uzual, a intrat sub forma de Gheena(loc unde se varsa gunoiul domestic-in acceptia moderna, sau "Locul unde ard sufletele pacatosilor"-in varianta arhaica si mitologica a cuvantului respectiv.In Biblie, cand Moise a coborat in vale, sa aduca cele doua table ale legii, a vazut ca fiii lui Israel, au facut un vitel de aur la care se inchinau.Sunt bivolii care fierb in caldare.Dar exista inca un loc in Biblie, unde apare ceea ce a scris Eminescu:
"Acolo era (...)si-un cazan, (...) si-ntransul fierbeau vreo doua trei vaci".
Explicatia o gasim in "1 Imparati(1 Regi ),la capitolul:
"Marea de arama":
"A facut marea turnata din arama.Avea zece coti de la o margine pana la cealalta, era rotunda de tot, inalta de cinci coti, si de jur imprejur se putea masura cu un fir de treizeci de coti.(...) Era asezata pe doisprezece boi, din care trei intorsi spre miaza-noapte, trei intorsi spre apus, trei intorsi spre miaza zi, si trei intorsi spre rasarit.Marea era deasupra lor, si toata partea dinapoi, a trupurilor lor, era inauntru."
Ma intreb la un moment dat daca creaturile antropomorfe (sau nu neaparat) pe care le-a "legat" Calin Nebunul, si care au legatura cu noaptea, sunt de fapt boii despre care vorbim acum.Spun asta deoarece inainte vreme, in antichitate, punctele cardinale, legate de apus, rasarit miaza-noapte si miaza-zi, erau reprezentate de catre vaci si boi de natura cosmica.Imaginea acestora a intrat si in mitologia greaca, si amintim in acest sens, faptul ca Hera, sotia lui Zeus, era de fapt reprezentata ca o vaca cereasca.Calea lactee, numele Galaxiei noastre, provine de la faptul ca Heracle a scapat din gura unul dintre sanii Herei si astfel, laptele nemuririi s-a risipit pe intraga bolta a cerului.
Observatia pe care vroiam sa o fac, se refera la faptul ca Mihai Eminescu substituie muntele Horeb din pustia araba, cu o vale care se gaseste in imediata apropiere a cetatii Ierusalim.Autorul o face din necunostinta de cauza, sau de fapt el ne transmite un adevar interesant, care leaga muntele mitic Horeb, chiar de cetatea Ierusalim, care a fost construita in acelasi loc.Ideea ne-a venit in clipa aceasta, dar ea se regaseste sub alte forme(avand insa acelasi continut), in colindele care vorbesc despre raptul cosmogonic.In aceste colinde se spune de nenumarate ori, ca Juda a patruns in Rai si a furat de acolo, diferitele podoabe ale Raiului.Raiul, era legat atunci de imaginea lui Hristos/Dumnezeu, si de Ierusalim ca cetate.Legarea Raiului de Hristos era prea imatura, din moment ce evenimentele despre care se vorbeste in colindele acelea erau mult anterioare nasterii Domnului.Inseamna ca acolo exista cealalta imagine a lui Dumnezeu,-Dumnezeu cel Batran.Mergand in aceeasi directie a rationamentului, ajungem la concluzia (fantastica sau absurda, dar noi tot o spunem) ca Muntele Horeb , este unul si acelasi cu Muntele Maslinilor .In acelasi timp, credem ca "Cele doua Table ale Legii" se gasesc ascunse aici.(Nu pe munte, ci la Ierusalim.)
Va reamintiti ca in Povestea lui Harap Alb, eroul era urmat de niste personaje fantastice, care au fost intelese deformat de catre unii comentatori.Acestea erau Flamanzila si Setila.Noi am considerat la vremea respectiva, ca aceste personaje ciudate reprezinta personificari sau simboluri ale secetei care bantuia la un moment dat Egiptul si tarile de pe tarmurile rasaritene ale Marii Mediterane.Personajele apar si in cadrul basmului Calin Nebunul, numai ca functia lor este preluata chiar de catre eroul basmului.
"-Da cat mananca Smeul tau?
Fata zice:
-Patru cuptoare de paine, patru vaci fripte si patru antaluri de vin.
Zice:
-Ia sa vad , eu le-oi putea manca?"
La fiecare zmeu in parte, cantitatea de alimente consumata, este o expresie a puterii.Ceea ce Eminescu foloseste aici pentru a scoate in evidenta forta bruta, pentru noi este o o forma subconstienta in care se exprima acutizarea secetii din Egipt.Si acum vine acel motiv al infruntarii dintre Calin Nebunul si Zmeul cel mic, care aminteste de caderea unei ploi de meteoriti asa cum am amintit si in Fat-Frumos din lacrima:
"-Hai, eu m-oi face o para rosie, tu te fa o para verde.(...)
Dar el (Zmeul) cu asta a gresit, ca para rosie este mai moale iar para verde-i mai tare."
Taierea picioarelor de catre fratii sai, ca sa-l impiedice pe Calin Nebunul sa mearga, gest urat comis de catre fratii sai, reaminteste din nou lupta dintre Typhon si Zeus, sau de trecerea poeste Marea Rosie.De fapt, aceasta trecere este savarsita din nou in plan simbolic cand crenguta in care Calin Nebunul o introduce, din uscata , inverzeste.Numai ca aceeasi inverzire si repectiv inflorire a crengutei, se intampla in alta parte in Vechiul Testament, fiind legata de o alegere, in care se manifesta vointa lui Dumnezeu.Finalul din Calin Nebunul, apartine unei epopei: Odiseea.Intors acasa, Calin Nebunul isi recunoaste copilul, pe Telemah, care fusese pus sa pazeasca porcii.Tot ce se intampla acum, sau de la intalnirea cu Telemah,catre sfarsit, reprezinta intoarcerea acasa a lui Ulise.
"Ciutura-Butura-Nodu-Pamantului".
Basmul asa cum a fost el depanat, parca este o expresie a Haosului.Din acest motiv si interpretarea motivelor nu o putem face cu o prea mare acurateta.Totusi haideti sa incercam.Primul motiv al acestui basm, il constituie construirea unei biserici de catre un imparat.Un basm cu un continut asemanator vom gasi si la Petre Ispirescu.
"Si-ntr-o noapte, a visat imparatul, ca daca va face o biserica cu cei mdoisprezece apostoli, si va aduce dintr-un munte chipul Maicii Domnului, si-l va aseza ca o icoana in biserica, ii va reveni lui, toata veselia si toata dragostea de viata."
In cadrul Vechiului Testament, exista doua locatii in care se vorbeste despre constructia unei biserici.Prima, se refera la constructia Turnului Babilon, iar a doua, la construirea Casei Domnului de catre regele Solomon.
Legat de constructia bisericilor, in literatura populara sau folclor, s-ar putea iarasi scrie o carte.Aceasta pentru ca desi noi am mentionat mai inainte numai doua locatii celebre, in realitate, pornind de la aceste modele sau de la alte arhetipuri, numarul bisericilor construite sunt mai multe.Am putea adauga langa acestea, templul din insula Delos, a mamei care da nastere celor doi prunci gemelari, Artemis si Apollon, apoi cele legate de Manastirea Curtea de Arges, si altele.Trebuie doar sa fim atenti la faptul ca unele basme, legende sau colinde, nu sunt decat reactualizari ale modelelor primordiale.Intorcandu-ne la ceea ce a visat imparatul din basmul lui Ionel Oprisan, este vorba despre templul/Biserica a lui Solomon.Este acelasi la care facea aluzie basmul lui Calin Nebunul.Visul imparatului, este legat de dorinta regelui David de a ridica un locas de cult pentru Dumnezeu, dar cheia va fi gasita de catre Solomon, care el va transforma visul tatalui sau in realitate.De fapt Templul lui Solomon, are doua chei, una care se gaseste la Solomon, si cealalta care se gaseste la Sulamita sau Sunamita, sotia egipteanca a lui Solomon, despre care vorbeste Cantarea Cantarilor.Cei doisprezece apostoli, ne se refera nicidecum la apostolii bisericii lui Hristos, ci la cele douasprezece triburi ale lui Israel.Si se refera la ele, chiar daca in basm, Dumnezeu care se gaseste intr-un munte, ia chipul Maicii Domnului, potrivit unei viziuni crestine asupra continutului basmului.In realitate, repetam, nu icoana Maicii Domnului este adusa in templu, ci insusi Dumnezeu, care este luat din Muntele Horeb, asa cum am mai spus-o si mai inainte si adus la Ierusalim.Pentru ca templul care se construieste, apartine lui Dumnezeu si locatia este cetatea Ierusalim, asa cum era sugerata in plan simbolic si in basmul lui Eminescu.Celelalte motive sunt destul de neclare, asa ca nu ne putem pronunta asupra valorii lor de semnificatie.Boala de care sufera fiul imparatului, se leaga de firea bolnavicioasa a primului fiu al lui David, care va si muri la scurta vreme.Fiul care se face sanatos, sau este sanatos, se refera la Solomon.Cam atat putem vorbi despre Ciutura Butura Nodu Pamantului.
Printesa si porcarul
Face parte din colectia de basme a fratilor Schott (Arthur si Albert), "Basme valahe, editura Polirom, pg.167.In mod normal, basmul acesta ar trebui sa faca parte din ciclul "animalelor recunoscatoare".Ceea ce ne-a amuzat in mod deosebit, au fost comentariile facute de catre autori si de Viorica Niscov.Un sfat pe care indraznesc sa-l adresez colegilor folcloristi, este sa evite orice afirmatie categorica atunci cand nu sunt stapani pe materialul despre care vorbesc.Nota pe care comentatoarea o anexeaza acestui basm este foarte scurta si se refera la auxiliarii basmului, care potrivit acesteia, sunt: "animalele recunoscatoare," si respectiv "Omul Batran".Necunoscand valoarea de simbol a acestor personaje, comentatoarea face o afirmatie foarte draguta si care este contrazisa de evidenta, ca,"Omul batran, sub forma "duhului padurii",nu e propriu basmului popular romanesc."
Teoretic, doamna, ar trebui sa aiba perfecta dreptate.Basmul, face parte din categoria basmelor memoriale, sau universale, si intra in categoria basmelor vetero-testamentare.Prin aceasta, intr-adevar, motivul "Omului batran", ar trebui sa nu apartina fondului nostru folcloric.Dar faptrul ca el exista in "Povestea lui Harap Alb" spre exemplu, si in alte basme, desi formele sub care este zugravit au suferit unele mutatii, vine si o contrazice pe doamna Viorica Niscov.Mai aratam undeva ca animalele recunoscatoare actioneaza in doua modalitati diferite.In prima dintre ele, animalele salvate de erou, il ajuta scotand din locurile ascunse iepele babei, obtinand calutul cu noua sau doisprezece inimi ori aripi.In a doua varianta, animalele il ajuta pe erou sa se ascunda dobandind in felul acesta inima si mai ales mana printesei egiptene.
Dar mai exista o versiune mitologica, pe care o gasim in cartea doamnei Sabina Ispas,-Preaminte Solomon, /Legenda populara romaneasca intre canonic si apocrif, editura Saeculum, I.O., Bucuresti, 2006.Intre tipurile de legende existente aici, apare Diavolul care il ajuta pe Solomon sa stapaneasca vremelnic cele trei medii, ca urmare a unui schimb,-o vioara sau un fluier, reprezentand in spatiul nostru pastoral, proiectia cosmica a stelei calauzitoare.(Vezi legenda:"Cat cantareste mintea femeii.Solomon si plugul de aur.)
Conditia in basmul lui Schott, este ca pretendentul la mana printesei, sa se ascunda atat de bine de trei ori, incat sa nu fie gasit de catre aceasta.Indeplinirea acestei conditii, va avea o finalitate maritala, in caz contrar, aceasta finalitate,este inlocuita de catre decapitarea sau spanzurarea celui care a aspirat atat de sus.Porcarul care ii spune imparatului ca vrea sa ii fie ginere, ii reprezinta pe copiii lui Israel.Indrazneala porcarului, are un temei, care depaseste cu mult umila lui conditie sociala:
"Eu cunosc intreaga creatie, cu pasarile si pestii, cu muntii si vaile, cu duhurile bune si rele ale ei.Nu ramane oare vulturul pe loc in fata mea, cand man turmele de colo-colo, la pasune? Nu se ridica din adancul marii, pestii increzatori si se zbenguie in fata mea, cand pazesc la amiaza, turmele pe malul marii? Nu stiu eu fiecare prapastie si fiecare colina, de pe munte si din vale?"
In conditiile acestei cunoasteri a naturii care ii permite lui insusi sa se identifice cu ea, porcarul ajutand un vultur, este urcat pe aripile acestuia si ascuns in inaltul cerului.Totusi, se pare ca zborul in inaltul cerului, cu un car tras de vulturi, sau numai cu ajutorul unei singure pasari mitice, a fost o incercare temerara(nu stim insa si cat de reusita), iar epopeile orientului, povestesc la randul lor acest episod, punandu-l pe seama unui erou al carui nume este cunoscut.Urmeaza acum a doua incercare, aceea a Exodului, sau mai bine zis, a trecerii Marii Rosii.
"-Dar daca nu te temi,-ii spune pestele salvat,-vino cu mine in adancul marii, unde sigur, ochiul nici unui muritor, nu te poate descoperi."
Cea de-a treia incercare temerara, va fi acum solutionata de un poersonaj, intalnit si de Harap Alb in peregrinarile sale, dar si de alti eroi din basmele de tipul "Inima putreda", sub infatisarea unei scorpii stand in varful unui copac si tremurand de frig, si cerand voie lui Fat-Frumos sa coboare sa se incalzeasca la focul lui.
"Drumul trecea printr-o vale intunecata,(Ghe-Hinom?), unde totdeauna o negura rece acoperea fata cerului.(Daca respectam valoarea informatiei ca intamplarea se petrece in Egipt, atunci acel loc este cel pe care la un moment dat l-a vizitat si Ulise.Trebuie sa fie un tinut al mortilor, un loc de trecere dintr-un spatiu in altul, dintr-o lume intr-alta.Valea cu negura, numita si "neguricea", este intalnita si de mama ciobanasului din Miorita, care plecase in cautarea copilului sau divin.)Acolo, intr-o poiana ascunsa si umeda de anini, (porcarul=Moise) dadu peste un om urias, care statea langa un foc si se-ncalzea".(Muntele Horeb, Dumnezeu, rugul care ardea si nu se mistuia.Unele guri rele spun ca rugul care arde si nu se mistuie, este un simbol al vietii care este eterna si nu se mistuie niciodata, asemenea pasarii fenix care renaste din propria cenusa.Altii, afirma ca este vorba de un concept filozofic, de intelepciunea omeneasca, care asemenea unui foc arde, dar nu se stinge in veci si aduce lumina si caldura celui care o poseda.)
Am spus-o in paranteze, o repetam si fara ele.Omul urias, inalt, este Dumnezeu.Unul dintre numele purtate de catre Domnul, este chiar acesta:"Cel prea inalt".Din aceasta cauza am spus la inceput ca doamna comentator comite o eroare de interpretare a simbolului, deoarece "Omul batran" sau "Duhul pamantului"( cum mai apare uneori in basmele noastre romanesti,) nu este reprezentarea unui spirit secundar din mitologia autohtona.Si el se regaseste in foarte multe basme romanesti, fiind deopotriva foarte propriu folclorului nostru national, cat si universal.
Despre imparatul Alb si imparatul Rosu.
Basmul acesta face parte din colectia de basme a fratilor Arthur si Albert Schott-Basmele valahe.Gaster, aseaza acest basm in ciclul de legende Solomonice.Dar aceasta apartenenta, este mult mai tarzie, si se pare ca va fi un adaos la un model mai vechi, mai corect identificat de catre cei doi frati:
"Conceptia moderna a acestui basm, se afla poate(observati cum o realitate, este pusa sub semnul indoielii, scazand valoarea afirmatiei), in legatura cu faptul ca el aminteste foarte viu de o istorie biblica, anume de aceea a lui Iosif."(pg.341)
Intr-adevar.Basmul este un apocrif vetero-testamentar, a vietii lui Iosif, din momentul viselor de marire pe care le are, plecarea de acasa, ajungerea lui in Egipt, scandalul provocat de sotia lui Putifar, care l-a acuzat pe Iosif de agresiune sexuala, inchiderea acestuie in inchisoare si talmacirea viselor lui Faraon, in urma carora, Iosif ajunge la cele mai inalte ranguri in ierarhia Egiptului antic, casatorindu-se cu fiica marelui preot, sau a Faraonului, -Asineta sau Asnat.Gaster are si el partea lui de dreptate, deoarece motivul spanzuratorii, se regaseste si in legendele Solomoniene.Prin urmare basmul, este alcatuit propriu zis din doua intamplari diferite care s-au petrecut la diferenta de ani buni intre ele.Ca sa intelegeti mai bine cele spuse de noi, este suficient sa aduceti laolalta, cartea fratilor Schott, Vechiul Testament , cartea doamnei Sabina Ispas, despre care am mai amintit, sau materialele domnului Gaster.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:27

Feciorul alungat.
Basmul face parte din colectia fratilor Schott.Explicatiile solariste oferite de culegatori, sunt in spiritul vremii, reprezinta o incercare de a oferi o solutie interpretativa, chiar daca rezultatele nu sunt cele dorite.Asta inseamna ca de fapt, nu corespund cu valoarea de semnificatie a basmului.Pentru ca basmul "Feciorul alungat", este un apocrif al Odiseei lui Homer.Basmul debuteaza cu introducerea unu numar de patru peronaje in actiune.Aceste peronaje sunt:
Eroul principal, tatal acestuia, mama, mama vitrega.Eroul principal sau baiatul, este Ulise.Mama acestuia moare inainte ca Ulise sa ajunga acasa din peregrinarile sale maritime. In Odiseea, intalnirea dintre Ulise si mama sa, are loc in tinutul umbrelor, unde Ulise intentionase sa se intalneasca numai cu proorocul cel orb, Tiresias, pentru a afla drumul de intors acasa.Tatal se insoara cu o alta femeie care incepe sa-i faca greutati baiatului, izgonindu-l de acasa.Aceasta mastera, este de fapt un simbol al persilor care invadeaza Grecia, facandu-i pe locuitorii acesteia sa-si paraseasca vetrele stramosesti.Putin obscur, este uriasul din basm, dar dupa corbii a caror protector este, se pare ca avem de-a face cu Zeus.Adoptiunea flacaului care i se adreseaza lui Zeus cu apelativul Tata(apelativ paternal care se va pastra si in relatia dintre Dumnezeul crestin si populatia convertita la religia crestina,), arata ca fiul, il accepta pe Zeus ca zeitate a familiei si a comunitatii sale.Casatoria cu una dintre fetele care se transforma in fecioara, se refera la Penelopa, al carei nume, inseamna Lisita.De fapt, zeii si zeitele, ca locuitori ai Olimpului si ai cerului, sunt reprezentati simbolic prin pasarile cerului.De aici si interdictia primita de catre Ulise, de a nu vana pasari, pentru a nu ucide sau rani din greseala un zeu sau o zeita, apartinand cerului.Intalnirea cu cei trei dracusori, este intalnirea cu cei trei monstri ai Odiseei:Scyla, Caribda si Sirenele.Mancarea pe care o consuma la masa taranului, fara sa fie observat, este de fapt, prezenta sa la casele sale printre pretendentii Penelopei, care nu-l recunosc pe Ulise sub hainele grosolane de cersetor.Copilul care ii iese in cale si il recunoaste, este Telemah.Basmul acesta face parte din aceeasi categorie ca si Tinerete fara batranete si viata fara de moarte a lui Petre Ispirescu.
Zana de aur a marii
Basmul, face parte din colectia fratilor Schott.Atunci cand un basm incepe sub forma imparatului care poseda un mar sau alt pom, care frace fructe de aur si cineva ii fura fructele, aproape automat, ne gandim la capitolul I din Biblie, Facerea sau Geneza.Fiul cel mic al imparatului, nu i se permite sa plece pe urmele fratilor mai mari pentru a descoperi furul fructelor de aur, deoarece este mai nerod si de aceea, tatal sau il tinea pe langa el, ferindu-l de rele.Depa Facerea, in Biblie, trebuie sa urmeze capitolul urmator legat de viata lui Iosif.De fapt fiul cel nerod al im,paratului, este Iosif.In alte circumstante, aluziile s-ar face la Moise care si el poseda un handicap de vorbire.Ce face pana la urma fiul cel mic?
"Printul starui insa atata cu rugaminti, incat tatal sau se invoi..."
In Biblie, lucrurile se prezinta putin altfel.Tatal, Iacov, isi trimite fiul cel mic, pe Iosif, pe urma fratilor celorlalti.Este momentul in care apare in basm, lupul cel rau.Simbolul lupului este foarte interesant, deoarece el poate fi inteles in mai multe feluri.Ce se intampla in Biblie?Iosif ajunge la fratii sai, ori acestia hotarasc sa scape de fratele vizionar si sa-l omoare.Putin mai tarziu, el este scos din groapa in care este aruncat si vandut unei caravane de ismaeliti care se indrepta spre Egipt.In lipsa acestuia, haina pestrita, este inmuiata in sangele unui ied sacrificat si trimisa tatalui lor Iacov, drept marturie a mortii lui Iosif.In basm, apere asa cum am spus care sfasie calul daruit de baiat si-l mananca.Hainele stropite cu sange din Biblie sunt sinonime aici cu sfasierea si mancarea calului.Dar lupul este un animal de prada si exista chiar un oras in Egipt, care se numea orasul lupului, iar grecii ii ziceau Lykopolis, ceea ce insemna acelasi lucru.In acelasi timp, lupul, este unul dintre animalele ghid care duc sufletele celor defuncti in infern.Daca vedem in lup, imaginea greaca a soarelui Ra sau Re, ne reamintim ca numele lui era Apollon Lykios/adica Soarele lup.El poate in egala masura sa fie imaginea orasului egiptean Heliopolis, dar si a muntelui Horeb, in varful caruia statea soarele Dumnezeu.Ce face Iosif in Biblie?Este acuzat de agresiune la adresa sotiei lui Putifar(desi tot un Putifar ii va da fata de nevasta), si inchis.Acelasi lucru se intampla si in basm.Eroul, vrea sa fure pasarea din colivia de aur, cea care la randul ei era furul merelor de aur , este prins si inchis.Fata era simbolizata ca o pasare, deoarece asa isi reprezentau anticii zeitele.Viitoarea sotie a lui Iosif, se numea Asnat sau Asineta, deci era o slujitoare a cerului, sau a zeitei ceresti Neith.
Daca furtul zanei de aur a marii, este un motiv mai putin clar, parand un adaus, ca o compensare a pasarii care a furat merele de aur, amintind de Elena din Troia, dar avand si alte locatii neasteptate, povestitorul, revine la cursul normal al informatiei Biblice, abia catre finalul basmului.
"Fratii sai mai mari, care alergasera degeaba dupa hotul merelor de aur, fura insa cuprinsi de o mare manie, auzind de norocul mezinului lor, si hotarara sa-l omoare miseleste."
Motivul ar fi trebuit sa apara inainte ca lupul sa-i fi mancat lui Fat-Frumos calul.Dar atunci, basmul nu ar mai fi avut nici o noima, pentru ca eroii de regula mor in cel mai rau caz la sfarsitul si nu la inceputul aventurilor lor.In afara de acest lucru, povestitorul, mai trebuia sa vorbeasca despre calatoria printului in lumea mortilor, fapt ce l-a determinat pe acesta sa recurga la acest mijloc literar:Sa-l omoare pe erou, ca dupa aceea, sa il invie.Deci ceea ce poate ca ar fi privit de catre unii comentatori ca o moarte rituala, este de fapt calatoria eroului in lumea infernala, in lumea de dincolo, si reinvierea lui in lumea aceasta, datorita unei interventii magice.Finalul basmului, este in spiritul legii Talionului:Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.Fratii sunt pedepsiti de catre tatal suparat de comportarea cruda a fratilor, prin spanzuratoare.
LACRIMA
Sa vorbim acum despre "Lacrima", un alt basm din colectia Ionel Oprisan.Basmul acesta este vetero-testamentar.Nu pentru ca vrem noi acest lucru, ci pentru ca autorul, s-a dovedit un cunoscator profund al Vechiului Testament si a vrut sa ni-l povesteasca asa cum au facut predecesorii sai, intr-un limbaj simbolic.La un moment dat, Ionel Oprisan, deplangea starea basmelor, care din cauza concurentei facute de literatura folclorica scrisa, va sterge acest produs de transmitere orala din folclorul romanesc.Eu unul nu cred ca se va intampla acest lucru, atata vreme cat oamenii-barbati si femei, vor merge la biseriuca iar popa din localitatea respectiva, le va povesti cu har, o serie de episoade biblice.Ma astept chiar, ca in urma aparitiei basmelor sub forma scrisa, dar si a altor lucrari literare, care au mai putine legaturi prin continutul lor cu folclorul, sa stimuleze imaginatia unei anumite categorii de varsta din lumea satului si ca urmare, folclorul local, sa se imbogateasca cu un repertoriu inedit de basme si alte produse folclorice, ceea ce va da bataie de cap folcloristilor de mai tarziu.Dar pentru ca acest lucru sa se intample, ar trebui ca la nivelul satului, sa se pastreze(sa se conserve) anumite structuri traditionale, prin care, aceste basme, creatii dupa modelele culte respectiv cele bisericesti, sa poata fi transmise in masa, de catre institutia povestitorilor autohtoni.Aceasta ar presupune existenta teoretica a unor sisteme inchise, in care exista totusi un minim de influienta culturala si informala(din exterior), dar restul activitatii se desfasoara numai in cadrul colectivitatii restranse a satului sau comunei, si produsul folcloric realizat, se misca in cadrul acestui spatiu limitat.Putem spune ca la ora actuala, teoria sistemelor inchiese se prabuseste, facand loc unei altfel de situatii-a sistemelor deschise, in cadrul carora, produsul folcloric nu-si mai gaseste locul, fiind deja un produs de dezagregare.
Motivul parintilor cu baieti si respectiv cu fete, este mentionat foarte des in basmele care au o interpretare vetero-testamentara, cu referire la Exod, respectiv, Egiptul antic, unde trebuie sa ajunga dupa diverse peregrinari Iosif.Basmul acesta, desi porneste in varianta clasica, introduce un alt personaj si anume pe Iacov si descrie moartea acestuia in Egipt, moarte ce a generat funeraliile povestite in Biblie, respectiv tot ce a facut Iosif, pentru ingroparea tatalui sau Iacov.
"Cand s-a terminat nunta si s-au dus mirii in camera lor, a murit mirele, fara ca sa aiba contact cu mireasa.Si mireasa atata ce-l iubea, c-a plans patruzeci de zile si patruzeci de nopti, pana cand nu a mai avut lacrimi."
Aceeasi secventa este descrisa in Vechiul Testament astfel:
"Apoi Iosif, a poruncit doftorilor, care il slujeau sa imbalsameze pe tatal sau si mdoftorii l-au imbalsamat pe Israel.Si dupa ce s-au implinit patruzeci de zile, caci atatea zile trebuiesc pentru imbalsamare, l-au plans pe el egiptenii saptezeci de zile."
Aceasta descriere, ne determina sa reevaluam inceputul basmului lui Eminescu, unde se intampla acelasi lucru, numai ca plansul este al femeii/Imparateasa care nu avea copii, si care a determinat-o pe Maica Domnului sa lacrimeze in icoana.In vreme ce acolo, imparateasa va bea lacrima Maicii Preacurate , in basmul lui Ionel Oprisan, fata care a plans la moartea sotului ei, va aduna lacrimile si bandu-le va ramane in acest mod miraculos gravida.Conform basmului, din lacrimile inghitite, se va naste Moise.Deja suntem intr-un alt palier legendaro-istoric.Si sustinem aceasta datorita intamplarii de la scoala.
Haideti sa vedem ce-a facut Lacrima, cand era la scoala:
"Intr-o zi, doi baieti se certau.Unul, era mult mai mare decat celalalt, si pe cel mic il trantise jos si-l busea.Si atuncea lui, i s-a facut mila, si l-a prins pe ala de mana, ca sa-l scape pe ala mic si i-a scos mana din umar."
Iata aceeasi intamplare povestita in Vechiul Testament:
"Si s-a intamplat in vremea aceea, cand Moise se facuse mai mare,ca el a iesit la fratii sai si s-a uitat la muncile lor cele grele, si a vazut pe un egiptean, cum batea pe un evreu, adica pe unul din fratii sai.Atunci el, uitandu-se in toate partile, si vazand ca nu e nici un om de fata, a ucis pe egiptean si l-a ascuns in nisip."
Dar intamplarea din basm, are o repetitie.In Biblie se intampla acelasi lucru.In acest moment, Lacrima este dat afara din scoala.El ii cere mamei sale sa mearga la fierar ca sa-i faca un baston greu de 500 de kilograme.Deoarece greutatea acestuia este foarte mica fata de puterile pe care le are, isi va fauri un baston a carui greutate va fi dubla.Ori acelasi lucru se intampla si in Biblie.Dumnezeu il intreaba pe Moise:
"-Ce-i acela din mana ta?
-Un toiag."
Noi am considerat pana in acest moment ca buzduganul pe care si-l face Fat-Frumos la fierar, era steaua calauzitoare.In realitate, a trebuit sa citim acest basm, ca sa intelegem ca buzduganul eroului sau ciomagul de fier este unul si acelasi cu toiagul fermecat al lui Moise.Dar in acelasi decor fantastic al basmului, zana cea buna care poseda o nuia fermecata cu o steluta in capat, il reprezinta tot pe Moise, intr-o ipostaza feminina, cu toiagul fermecat, dar toiagul este aici, in mod evident,(din cauza stelutei din varf), steaua sau cometa calauzitoare care i-a indrumat pe copiii lui Israel prin pustiu.Haideti sa revenim putin asupra simbolurilor si sa le explicam succint intr-o forma mai grupata.Prima secventa a basmului vorbeste despre moartea lui Iacov si ingroparea lui, apoi basmul incepe sa vorbeasca despre Moise.Moise s-a nascut din lacrimile varsate nu numai de catre mama sa, dar si din lacrimile egiptenilor si a copiilor lui Israel, la moartea lui Iacov, dar mai ales, din lacrimile copiilor lui Israel inrobiti in tara Egiptului.Personal credem ca povestitorul, s-a referit la acest aspect.Moise va participa in doua randuri la conflictul dintre egipteni si conationalii sai, sanctionand un egiptean pentru asta, iar a doua oara va participa in mod pasiv la conflictul dintre doi conationali, fara ca interventia lui sa fie in vreun fel finalizata.Apare fierarul, Dumnezeu, care ii da toiagul fermecat.Este momentul cand Moise pleaca in lume si intalneste niste entitati ciudate, pe Sfarma Piatra si Stramba Lemne.Singurul loc unde se tulbura apa, in discursul biblic, este la preotul Madian, unde Moise le ajuta pe Sefora si pe suratele ei sa dea apa la vite in detrimentiul celorlalti pastori.Nu ne dam seama ce reprezinta din punct de vedere simbolic, Stramba Lemne.Este posibil ca acesta sa fie insusi Dumnezeu din mijlocul rugului de flacari, dar ne trebuie o afirmatie mai pe intelesul nostru ca sa tragem o astfel de concluzie.
In acest moment apare inca o entitate ciudata care le mananca mancarea celor trei frati de cruce, pana este sanctionat asa cum se cuvine de Lacrima.Se pare ca ne intoarcem iarasi la inceputul cartii Facerii, cand hotul necunoscut,barbat sau femeie, reuseste sa vandalizeze merele din pomul interzis.Se mai intampla ceva.Desi scena este inversata, poate fi vorba aici si de seceta care bantuia , lasandu-i pe toti ceilalti muritori de foame, in vreme ce Faraon si poporul sau, aveau ce manca.Aceasta seceta va constitui motorul miscarii lui Lacrima care devine acum Iosif, pentru ca de fapt el este aruncat in groapa aceea fara fund de unde va ajunge pe lumea cealala,in imparatia mortii si respectiv a lui Barba cot.Ceea ce este foarte interesant, este introducerea in naratiune a acelor discutii de ucidere a lui Lacrima , care apare si in balada Miorita, dar si in Vechiul Testament, atunci cand Iosif se apropie de fratii sai la Dotan:
"Si mai inainte ca el sa se apropie de ei, au uneltit impotriva lui, sa-l omoare.(...)Cand Ruben a auzit de una ca asta, a cautat sa-l scape din mainile lor, si a zis:
-Sa nu-i luam viata."
In basm, lucrurile se deruleaza astfel:
"Seara cand vin de la vanatoare fratii, o vad pe sora lor in balcon cu cineva.Vad ca nu-i singura.
(...)
-O sa-l facem bucati.
-Ce bucati ma.-zice altul.-O sa-l chinuim.
Fiecare ii pregatea o moarte cat mai chinuita.Dar cel mai mic, zice:
-Ia stati mai.(...) Nu numai ca nu trebuie sa-i pregatim nicio moarte, dar trebuie sa ne purtam frumos si daca-i place de sora noastra, apoi cine este mai bun decat acesta?"
Pozitionarea acestui episod este totusi gresita, pentru ca in basm, anterior acestei secvente, se vorbeste despre calatoria in lumea infernala, unde va ajunge numai eroul Lacrima.La nivelul Vechiului Testament, aceasta inseamna ca Iosif a fost vandut mai intai ca sclav si apoi fratii au hotarat sa-l omoare.Urmeaza un motiv interesant acela regasit in Tristam si Isolda si respectiv in Mitul lui Tezeu.Este ,motivul Panzelor colorate.Numai ca aici, locul panzelor colorate este luat de motivul vapoarelor colorate, inventat de autor sau restituit din aducerile lui aminte.Motivul Tezeu, este o intruziune memoriala.Pentru ca dupa acest episod, ni se povesteste despre doi serpisori care se jucau intr-un jgheab si unul dintre ei l-a muscat pe celalalt, omorandu-l.Celalat sarpe va lua apa si turnand peste fratele mort, il va invia.Chiar daca secventa aceasta de factura biblica(amintiti-va de sarpele de arama si de valea cu serpi prin care au trecut israelitii)era necesara sa fie introdusa aici pentru a-l invia pe Tristan/Lacrima, cunostintele povestitorului in domeniul Bibliei, se dovedesc mult mai vaste, ceea ce se observa si la nivelul basmului povestit.Va veni o vreme, cand folcloristica va folosi metoda statistica de evaluare a unui basm.Se va stabili atunci in ce proportie anumite motive informale se gasesc in cadrul acestuia.S-ar putea ca aceasta metoda sa fie extrem de arida, dar ea va reflecta mai bine adevarul despre basme.Povestitorul, ramane fidel Vechiului Testament.In cautarea imparatului care i-a furat femeia(motivul Sarai), Lacrima ajunge la un popa si intra cioban la el.Deja ne gasim in Madian si popa despre care se vorbeste aici este preotul Ietro, regele(sau melek-ul) Madianului.Intrarea ca "cioban" a lui Lacrima la acesta are o anumita semnificatie mai deosebita.Sa va spunem de ce.Regele Madianului la un moment dat dispare(sub aspect simbolic) fiind inlocuit de catre Dumnezeu.Este mai dificil de explicat.Aceasta inlocuire se produce in clipa in care Lacrima ajunge cioban.Pentru ca cioban nu inseamna o sluga oarecare peste o turma prapadita de oi, ci un adevarat conducator de oameni.Sub conducerea lui(regala),oile sunt altfel:
"Seara cand se duce acasa, popa s-a speriat.Oile erau asa umflate.
-Mai baiete, mi-ai omorat oile, (...) unde le-ai pascut? In iarba pisata de broaste?Mi-ai intoxicat oile.
Da oile erau vesele, erau satule si cand le-a muls, a dat dublu lapte."
In momentul cand spune ca "oile sunt ale lui", aici deja se vorbeste despre Dumnezeu, oile lui nefiind altcineva decat copiii lui Israel.Si iarasi stim ca se vorbeste despre Dumnezeu, pentru ca popa il va urmari pe lacrima in tinuturile lui Faraon si-l va vedea ce face ascuns intr-un rug sau niste maracini, supraveghindu-si de fapt cu atentie eroul.
"Popa ascuns intr-un tufis acolo, asista la aceste doua amenintari..."
Urmeaza moartea lui Faraon in care mistretul si celelalte animale din interiorul acestuia, sunt lichidate pe rand, act care are o semnificatie pe care noi inca nu suntem capabili sa o intelegem din punct de vedere simbolic.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:29

Gheorghita Viteazul

Am mai discutat despre acest basm intr-unul dintre eseurile anterioare.Basmul face parte asa cum am mentionat si la data respectiva din colectia de basme a lui Ionel Oprisan.Modelul arhetipal de la care s-a pornit este razboiul troian.In realitate, noi vom folosi un pseudo-model cu valoare arhetipala, si anume Odiseea lui Homer.Aceasta inseamna ca povestitorul, cunoscand poematica Odiseii lui Homer, n-a facut decat sa ne ofere o imagine sau poveste populara a acesteia.Deci, din punctul nostru de vedere, basmul romanesc, poate fi considerat ca fiind un apocrif al Odiseii lui Homer.Desigur, o disecare a firului in patru, ne-ar oferi si alte subiecte inedite de discutie care se desprind de aici.Primul motiv, este motivul imparatului care are o fata foarte frumoasa.Frumusetea fetei nu a facut decat sa atraga atentia multor voinici, care vin la acest imparat sa o peteasca.Pentru a-si pastra copila,-motivele acestei pastrari sunt multiple, pornind de la castitatea ei feciorelnica, pana la motivatia egoista a tatalui Freudian, care o pastreaza pentru intentiile lui incestuoase,- imparatul, o inchide intr-un turn de sticla.(Turnul de sticla este un simbol al cerului, ori inchiderea cuiva intr-un astfel de turn, inseamna fie ca acea persoana a murit, vezi fata lui Mykerinos, pe care grecii l-au transformat prin scadere in celebrul zeu al mortii din insula Creta,-Mynos.Acest Faraon si-a ingropat fata-nevasta, in sicriul vaca de lemn reprezentand-o pe zeita cerului Hathor, sau Neith.Acelasi lucru se intampla cu Merlin care si el va fi inchis intr-un turn de aer sau de sticla, ca simbol al mortii, sau ca zeitate a cerului.)Turnul, este deci un simbol multiplu, sugerand imaginea cerului, moartea, sau apartenenta fiintelor respective la cer, ca zeitati ale acestuia, cum a fost Zeus, Atena ,sotia lui Mykerinos si respectivsotia lui Iosif, Asnat sau Asineta, ca slujitoare a zeitei ceresti.
Vorbind aici de frumusetea fetei din basm, ne amintim de frumusetea Elenei.Nu ne vom avanta prea tare in mitologia greaca, dar Elena va fi furata la un moment dat de catre Paris si dusa in Troia, cetatea lui de origina.Interesant este ca in basm, apare un negustor, care se comporta identic ca Paris.Numai ca aici, negustorul este si vrajitor, cuvant care desemneaza nu numai putinta de a face vraji, ci si capacitatea de a fermeca pe cineva cu calitatile sale fizice si psihice.De regula, termenul este folosit in cazul vrajitorilor autentici, la adresa unor oameni cu o varsta mai inaintata.Daca privim termenul in sensul sau lumesc, acesta se refera la cineva tanar si capabil sa vrajeasca prin cuvinte sau faptura sa o persoana de sex opus, ceea ce se intampla intre Paris si Elena.Dar actul de seductie, de dragoste este mult mai vast ca semnificatie decat cel pe care il acordam noi.Aceasta deoarece el implica acel gen de atractie fatala care duce nu numai la prosperitatea unei cetati, ci si la decaderea sau distrugerea ei.Si am in vedere aici, razboiul.Iar in cazul particular al acestor slabiciuni, razboiul cunoscut in istorie, sub numele de razboiul troian.
Interesant este faptul ca basmul, povesteste despre crearea unei coalitii extrem de puternice pentru gasirea si restituirea fetei:
"Au venit viteji din toate tarile si din toate locurile.Au venit Feti-Frumosi, au venit crai, au venit fel si fel de baieti, ca sa mearga sa o caute pe fata de imparat,dar nu au dat de nici un fel de urma."
Ceea ce in basm, este epuizat in cateva randuri, in Iliada ocupa un capitol intreg.Este un adevarat catalog etnic al popoarelor care se strang pe campul de la Troia:
"Peste beoti,pe de o parte, domneau Penelaos si Leitos
Cloniu, apoi Protoenor, si Arcesilau.Iar beotii,
Unii din Hiria, altii erau din Aulida stancoasa, etc..
(....)
Pe foceieni, ii ducea la razboi Epistrofos,si Shediu,Ai lui Ifitos feciori...
(...)Urmau locrii,abantii,atenienii, si altii, fiecare condus de catre comandantul lor, veniti cu un numar de corabii si un numar de aomeni sa participe le razboiul troian.
In aceasta fojgaiala umana, care reprezinta mai degraba plecarea din Aulida a taberei ahee,apare in basm si Ulise.
"Dintre toti acei stransi acolo, numai unul singur avu curajul sa mearga in fata imparatului.Acesta cine credeti ca era?Un purcar(porcar) care era la curtea palatului."
De altfel, purcarul Ulise, este vazut de pe zidurile cetatii de catre regele Priam.
"Iata si-Ulise.Supusi venira sub el Chefalenii,
Cei inimosi din Itaca,si din padurosul Neritos,
Din Crochilea o parte si altii din asprul Egilip,
Si din ostrovul Zachint, si din Samos,si locuitorii
De pe uscat de pe tarmul de dincolo de la ostroave."
Dincolo de acest motiv pe care putem sa-l numim Beotica, dupa beotii care deschid lista popoarelor antrenate in razboiul troian, motivul urmator este al conflictului dintre Ahile si Hector, legat de cele doua izvoare ale raurilor Scamandru si Simoeis.
"...ii povesti ca acest vrajitor, are toate puterile lui intr-un ulcior de pamant,si ca trebuie sa gaseasca acel ulcior.Si daca gaseste ulciorul si va sparge acest ulcior, acesta va degaja un fum si odata cu acel fum, se vor degaja (se vor pierde) si toate puterile vrajitorului."
Povestitorul popular nu face decat sa descrie cele doua izvoare, in preajma carora s-a dus lupta dintre Ahile si Hector.
"Trec pe langa apa cea limpede a doua fantani curgatoare,
Unde izvoare tasnesc, de unde purcede Scamandrul.
Suruie apa-ncropita dintr-ansul si iese de-acolo,
Aburi, intocmai ca fumul ce iese cand focul se-aprinde,
Chiar peste vara, intocmai, celalalt este intocmai ca grindina rece,
Ori ca omatul pe munte, ba chiar si ca apa-nghetata."
In celelalte basme populare romanesti, Baba Cloanta cu care se bate Fat-Frumos, aceasta miazma, este posesoarea a doua ulcioare cu apa.Unul cu apa vie, celalalt cu apa moarta.Basmul acesta Gheorghita Viteazul, este singurul care ne aminteste ca aceste doua ulcioare nu sunt altceva decat cele doua izvoare ale Scamandrului.Deci cand Fat-Frumos se bate cu Baba Cloanta, sub o forma simbolica, potrivit gustului popular,cele doua personeje sunt Ahile si Hector, care se bat in preajma izvoarelor cetatii Troia.
Urmeaza un alt motiv.Acela, pe care il putem numi, motivul Nausicaa.
"Atunci intra barbatul si Gheorghita,acolo, si vede o camera plina de fete,iar in mijlocul lor,statea o fata extraordinar de frumoasa, o fata cum se zice, ca la soare te puteai uita, dar la dansa ba.Si plangea.Atunci ele speriate, se trasera toate intr-un colt, si-au intrebat de ce-au venit, ce este cu ei,ce cauta."
Acelasi motiv, cu valoare arhetipala,se regasesate in episodul sosirii lui Ulise la regele feacilor Alcinou.Pe malul garlei, unde Nausicaa, vine cu prietenele si slujitoarele ei sa spele rufe,Ulise apare dintr-o data in fata acestora, inspaimantandu-le, motiv, repetam, de panica, fapt pentru care fetele o rup la fuga care incotro, singura care ramane viteaza in fata necunoscutului, fiind numai fiica lui Alxcinou.Trebuie sa fim atenti insa ca acest motiv, este de fapt o poveste intr-o alta poveste.Sau putem spune ca este vorba de aceeasi poveste surprinsa din doua unghiuri diferite.Evenimentul real care sta la baza motivului, este infruntarea dintre universul cultural grec si cel persan in ceea ce s-a numit razboaiele medice.Am spus ca se aseamana acest ansamblu, ca o cutie varata intr-o alta cutie, deoarece basmul in sine vorbeste despre razboiul troian, ca episodul sau motivul Nausicaa sa-l reia intr-o forma si mai simbolizata.Dupa acest motiv, urmeaza motivul somnului lui Ulise despre care am mai amintit in eseul anterior, dedicat aceluiasi subiect.
Vaporistu

Se spune ca era un cetatean asa de bun la Dumnezeu si cu cetateanca lui dansu, la fel de buna si cuminte.Pe unde umblau erau cuminti, asa ca Dumnezeu, obisnuit ca lumea este ceva mai ticaloasa si mai parsiva, se luase
de ganduri.Si bine inteles, ca intr-o astfel de situatie, se hotaraste sa-si puna la incercare semenul sau umil, producasndu-i daune materiale si sufletesti, doar pentru a-l provoca pe acesta sa-l injure odata.Sapte copii avea omul, toti sapte ii mor.Moare si femeia,iar pentru ca ticalosia(pentru ca ticalosia, chiar daca este Dumnezeiasca, tot ticalosie se numeste,) sa fie deplina, il mai umple pe bietul nefericit de toate bubele.Apropo de aceasta situatie, ea avea sa genereze la un moment dat si o zicatoare care suna astfel:
"Cand vrea Domnul cu saracul, dintr-o buba-i umple capul".I-a dat Dumnezeu foc si la casa, dar de inrait si sa-l injure, nici o speranta.Am incercat sa rezumam continutul motivului, deoarece modul cum povestesc unii povestitori, ne dispera.Am incercat sa respectam la inceput cursul firesc al cuvintelor celuia, dar nu am fost in stare sa il respectam pana la capat.Ceea ce informatorul Gheorghe Molfa, din Scheiu de Sus,afirma ca este un basm povestit de tata socrului sau, Munteanu Andrei, nu este altceva decat o istorie biblica, care se gaseste in cartile Vechiului Testament, sub numele de "Cartea lui Iov."
Iata inceputul cartii asa cum o scrie Biblia:
"Fost-a un om, in tara Utz, cu numele Iov.Si omul acesta era drept si fara prihana,si se temea de Dumnezeu, si se ferea de rau.Si avea sapte feciori si trei fete."
Satana este aici care incearca sa ispiteasca aici credinta lui Iov in Dumnezeu si atrage asupra acestuia toate nenorocirile cu putinta:
Bogatiile ii sunt pradate, copiii mor, corpul ii este acoperit de bube..
"Atunci s-a sculat Iov,si si-a sfasiat vesmantul.Capul si l-a ras, si a cazut la pamant si s-a inchinat.Si a zis:
"-Gol am iesit din pantecele mamei mele,si gol ma voi intoarce.Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat."
Intamplarea face(dar intamplarea nu apare in calea nimanui decat daca este putin si cautata, chiar daca nu suntem constienti de faptul acesta,)sa iau de la Biblioteca o carte, din vestita colectie "Biblioteca pentru toti", care se numeste, -"Noaptea neinfricatilor,"-basme arabe, vol.1,(editura Minerva, Bucuresti, 1991,-antologie, traducere, prefata si note de Nicolaie Dobrisan.)In clipa cand am capatat aceasta carte, mi-am pus urmatoarea intrebare: Vechiul si Noul Testament, au aparut din punct de vedere cultural si istoric, in acest spatiu vechi al civilizatiilor omenesti,care este cunoscut sub numele de Asia Mica, Arabia, Egiptul antic.Daca noi am gasit urmele Vechiului Testament si al Noului Testament, destul de vii si de departe de locul de obarsie, sub forma populara, apocrifa,pe masura ce ne apropiem de centrul care a zamislit aceste opere culturale deosebite, de foarte mare impact asupra comunitatilor si civilizatiilor omenesti,nu vom descoperi acele filoane populare care au generat scrierile sfinte?Adica, sa dam de forma scrierilior sfinte, inainte ca acestea sa fi devenit un bun canonic?(Nu stiu daca termenul folosit de mine este chiar cel adevarat). Daca un spectator vede un spectacol, noi putem asemana acest spectacol al lumii cu Vechiul si Noul Testament.Pe noi ne intereseaza ce am putea gasi in avantpremiera acestui spectacol, acele intamplari pline de substanta, pe baza carora s-a zamislit spectacolul grandios de mai tarziu.Ori, intr-adevar, in cartea aceasta, se intalnesc cateva basme care merita toata atentia si interesul nostru.Si citez aici, numele unuia dintre aceste basme, -"Omul care nu a avut parte de nici o nenorocire."Frumusetea acestui basm, se leaga de faptul ca este un apocrif biblic a vietii lui Avram.
Haideti sa vedem cum incepe acest basm interesant:
"A fost odata ca niciodata.Odinioara, demult, traia undeva pe intinderea pustiului nesfarsit un beduin daruit de Allah cu multe vite, dar si cu o inima de aur, cu multa marinimie si alte alese insusiri.Si-a avut el parte de de-o nevasta smerita, cum si de copii cuviinciosi, care niciodata nu cutezau a iesi din cuvantul si din sfatul lui.Nici un musafir sau nevoias care se oprea la el, nu se intampla sa plece fara sa primeasca mai mult decat sperase. Si astfel s-a dus vestea despre faptele lui nobile, in cele patru zari, si aproape ca nu trecea zi de la Allah, fara sa primeasca un oaspete."
Povestea chiar sub forma ei introductiva, este interesanta, pentru ca ne arata in ce masura ea s-a indepartat de textul Biblic, si totodata, incercarea de a pastra unele amanunte biblice, care in cadrul basmului, nu isi mai au rostul, deoarece devin ilogice.Daca definim termenul de pustiu, afcesta se refera de regula la o intindere arida, stancoasa sau nisipoasa, din care lipseste vegetatia.Ori prezenta vitelor, despre care vorbeste basmul, presupune existenta vegetatiei, deoarece aceasta constituie pentru vite, hrana permanenta.La care se adauga bineinteles, sursele de apa.In felul acesta, prezenta unui element sau grup de elemente, exclude existenta altor elemente.Astfel, omul despre care vorbeste basmul, nu putea fi beduin, si nu putea sta in pustie, atata timp, cat avea vite iar acestea erau legate de sursele de hrana,-iarba- si cele de apa,-izvoarele sau fantanile.
Orice introducere, pregateste intr-un fel, intamplarile care se vor derula mai departe.Este momentul cand, textul basmului, se suprapune aproape pana la identitate peste textul Biblic.
"Intr-un rand, se pomeneste in fata cortului, cu trei drumeti poe care nu-i mai vazuse pana atunci.Si-i intampina si pe ei cu caldura cu care-i primea pe toti calatorii ce se abateau pe la salasul lui. Ii pofteste inauntru si aprinde imediat focul ca sa le pregateasca ceai si cafea. Si in vreme ce isi sorbeau ei cafeaua, se prinde la taclale cu ei, ascultandu-le povestile cu luare-aminte.Cum stateau ei asa la taifas, iata ca se intorc si turmele de oi si camile, de la pasune, si se aduna gramada in jurul cortului. Si numai ce le vede, stapanul porunceste unuia dintre cei doi feciori ai sai, sa injunghie un berbec gras, si sa-l pregateasca pentru oaspeti.Fara sa stea pe ganduri, baiatul face intocmai cum ii ceruse tatal.Nu trece mult si iacata-l infatisandu-se tot el cu halcile de carne fripta si asezandu-le dinaintea musafirilor.
Si-avea beduinul acesta atat de marinimos obiceiul de a nu sedea la masa impreuna cu vizitatorii lui.Ii lasa sa se ospateze singuri, ca nu cumva sa se simta stanjeniti, iar el isi vedea de treburile lui.In vreme ce infulecau,
cei trei, deschid vorba despre gazda lor, si unde nu se apuca sa-i laude marinimia, averea si mai ales copiii."
Vom citi acum acelasi fragment in scrierile biblice.
:"Si ridicandu-si ochii si privind, iata trei barbati stateau inaintea lui.Si cand i-a vazut, a alergat din usa cortului, intru intampinarea lor, si s-a inchinat pana la pamant. Si a rostit:
"-Doamne, daca am aflat har, in ochii tai, nu trece cu vederea pe robul tau. Ingaduiti sa va aduca putina apa sa va spalati pe picioare.Apoi, odihniti-va sub copac."
"Iar eu va voi aduce un codru de paine,(traducerea termenului este insa moderna, din moment ce insusi pe vremea lui Isus se folosea lipia, sau turta din faina cu apa, iar basmele il pun pe erou sa ceara mamei sale turte facute fie din cenusa, fie tot din faina , dar amestecate cu lapte, ca semn de recunoastere maternala), ca sa va intariti inimile.Pe urma vedeti-va de drum."
Dar aceasta oferta, care la prima vedere este destul de redusa, sau de calica, este imbunatatita in continuarea descrierii actului de binefacere savarsit de Avram:
"Si Avram a intrat in cort la Sara si a grait:
-Ia de graba trei sea de lamura de faina,framanta si fa turte!"
Apoi Avram a alergat la cireada,a luat un vitel tanar si gras, si l-a dat slugii ca sa dea zor sa-l pregateasca.A luat unt si lapte si vitelul pe care-l gatise, si le-a pus inaintea drumetilor, iar el a stat in picioare in fata lor, sub copac, pe cand ei mancau."
Intrebarea care ne-o punem, este urmatoarea:Care este textul prim de la care se porneste?Ni se pare ca mai real este textul arab, iar textul biblic, este facut ulterior dupa acesta, care capata un aparent aspect de vechime.Totusi, traducerea lui, introduce o serie de elemente de actualitate, cum ar fi "codrul de paine", iar locul animalelor care se adapteaza mai bine pustiului, ca, oile si mai ales camilele, sunt introduse vitele, din randul carora, Avram ia un vitel.In acelasi timp, copiii lui Avram, sunt vazuti in textul biblic ca niste slugi, ceea ce este o grava greseala redactionala, chiar daca atributiile copiilor lui Avram ocupau o sfera asemanatoare, echivalenta aceleea desfasurata de niste slugi.Mai exista si posibilitatea, ca ambele texte,-cel arab, cu continut profan, cat si cel biblic, sa fi pornit de la un text necunoscut, care a servit in ambele cazuri, ca model.
Basmele arabe, sunt un izvor de intelepciune.O parte din istoria orientului, ca si a occidentului, se gaseste ingropata in nisipurile ei miscatoare.Astfel, daca veti citi cu atentie basmul:" Printre straini si acasa,' veti descoperi o parte din viata lui Moise, dupa omorarea slujitorului egiptean care ii asuprea pe fratii sai, si fuga acestuia la preotul Madianului-Ietro, unde se pare ca se gaseau cetati de scapare pentru cei care infaptuiau crime, chiar daca acestea erau involuntare.Mai sunt si alte povesti pe care le regasim cu acelasi continut dar si semnificatie, in basmele noastre occidentale.Un exeget are obligatia sa nu se rezume numai la textele folclorice nationale, ci sa caute in nisipurile lumii, toate perlele gandirii universale, care au dat nastere si au pastrat in memorie, basme inegalabile apartinand istoriei intregului nostru univers cunoscut.Ceea ce se infaptuieste acum, reprezinta doar incercari timide de a privi universalul prin ferestrele deschise de poezia noastra nationala.Adevarata valoare, a lucrurilor, va fi pusa in lumina, abia atunci cand vom sparge granitile inguste ale folclorului national si ne vom contopi in conceptiile noastre de a vedea lumea, cu intreg universul, cu Dumnezeu.
Despre memoria creaturilor preumane in basme.
Daca din unele basme suntem nevoiti sa deducem noi prezenta creaturilor preumane, ce parere aveti de un alt basm al Fratilor Grimm, care se numeste, "Hans cel de Fier."Ca sa nu existe nici un fel de dubii, povestitorul anonim, spune:
"Si sa vezi dracia dracului: din mlastina aia, aparu un brat gol, care-l insfaca pe caine si-l trase in adanc.Daca vazu vanatorul asta, se intoarse la curte, de lua trei oameni cu el, si-i puse sa scoata apa din baltoaca aceea.Scoasera ei oamenii ce scoasera apa cu galetile, si cand dadura de fundul mlastinii, sa vezi si sa nu crezi:in mocirla zacea un om salbatic, cu pielea rosie, cum este fierul ruginit.Si-atat de lung ii crescuse parul, ca-i ajungea pana la genunchi.Si dupa ce l-au legat fedeles cu niste odgoane groase, l-au dus la palatul domnesc.Omul cel salbatic starni multa uimire printre poporeni, ca o asemenea grozavie de fiinta, nu mai intalnise nimeni pana atunci. Imparatul porunci ca prinsul sa fie inchis intr-o cusca de fier, si acea cusca sa o aseze slujitorii in curtea palatului, ca sa stea la vederea oricui."
In basmul "Salatica" a acelorasi frati, apare iarasi ceea ce Biblia va numi Gradina Edenului.
"In spatele casei acelor oameni, se deschidea o ferestruica, si de-ti aruncai privirea prin ea, zareai intinzandu-se de jur imprejur, pana hat departe, o gradina neasemuita, incarcata cu cele mai minunate flori ale pamantului, si cu tot soiul de legume, dintre cele mai alese si mai gustoase."
In clipa in care am scris cele spuse de povestitorul lui Grimm, mi-am amintit de gradinile oamenilor.Deci undeva, pe la inceputuri, sau poate chiar mai tarziu, lumea, incepuse sa se dezvolte si una dintre formele acestei dezvoltari spirituale imbraca aspectul acesta al organizarii mediului inconjurator, al transformarii acestuia, potrivit intereselor sociale.Gradina, reprezinta o forma de organizare, o expresie in acelasi timp a abundentei.Trebuie sa fim insa atenti la celalalt aspect al gradinii, care apare ca un act de creatie care apartine lui Dumnezeu.Unul dintre scenariile noastre este ca in apropierea unui sat, acolo unde oamenii isi facusera gradini si cultivasera plante necesare vietii lor, isi faceau aparitia oamenii salbatici, cei vechi, care le furau sau pradau produsele.In acest context, fiica unei familii de oameni , a fost furata de oamenii salbatici, si dusa in munti.
Sa ne intoarcem inca cateva clipe la gradina.
"Dar vezi ca gradina asta era inconjurata de de un zid inalt, mai inalt de cateva ori decat statul de om, si nimeni nu se incumeta sa se catere pe el si sa patrunda inauntru, fiindca tot pamantul dintre meterezele cele groase, se afla in stapanirea unei vrajitoare."
Trebuie sa interpretam putin lucrurile, ca sa ne dam seama ce se spune in poveste.Zidurile, meterezele care inconjoara gradina, si sunt de cateva ori mai mari decat inaltimea unui om, sunt de fapt o descriere a muntilor aflati in preajma.Zidurile sunt muntii, nu trebuie sa uitati nici o clipa lucrul acesta.Acum, urmeaza descrierea vrajitoarei, care este de fapt, descrierea unei creaturi preumane.
"Si avea iazma puterea sa robeasca, cu vraji, pe orice voinic, si sa dea piept cu cel mai urias dintre uriasi, si sa-l doboare in tarana.Din pricina asta era temuta de orice suflare omeneasca, ce-si avea salasul prin locurile acelea."
Vrajitoarea, sau iazma, cum mai este denumita aici creatura preumana, era foarte puternica, mai puternica decat un voinic, decat un om bine antrenat si rezistent."-Si sa dea piept cu cel mai urias dintre uriasi".-Uriasii sunt aici de fapt muntii.Povestitorul nu face decat sa ne spuna ca neanderthalianul nostru era mai puternic decat un om, si locuia in munti.Se intampla acum ceva extrem de curios.In schimbul salatelor, vrajitoarea ii cere "sa-i dea ei pruncul pe care il va aduce pe lume, sotia lui."Din acest moment avem de a face cu un sacrificiu ritual, ori acest sacrificiu, destinat oamenilor salbatici, sau omului muntelui, presupune deja o anumita relatie spirituala, aparitia religiei.Inca o data subliniem faptul, ca avem de-a face cu o forma incipienta de religie.Nu conteaza ce s-a intamplat de fapt:copilul a fost pierdut, a fost sacrificat sau a fost dat de buna voie omului salbatic.Relatia este deja o relatie de subordonare, in care homo sapiens, va fi tributar cu sacrificii rituale, Domnului sauSa vedem ce se va intampla mai departe:
"Cand minunea asta de fata, implini douasprezece primaveri, vrajitoarea o inchise intr-un foisor pierdut in adancul unui codru.Si niuci un muritor, n-ar fi fost in stare sa ajunga pana la ea, ca nici trepte si nici usa nu avea turnul acela inalt si singuratic, ci sus de tot, sub acoperis, doar o ferestruica prin care abia de razbatea soarele."Locatia care o avea prizoniera, de fapt nu este vorba despre prizoniera, ci de insusi omul padurii,era undeva intr-un varf de munte singuratic, inconjurat din toate partile de catre padurea primordiala.Fereastra din turnul singuratic, aflata aproape de varful turnului (muntelui) este intrarea in pestera.Aceasta intrare era inaccesibila oamenilor.
"De cate ori venea vrajitoarea la fata, numai ce se apuca sa-i strige, de se cutremura padurea, cale de mai multe poste imprejur:
Salatica-odor frumos,
Da-ti cositele in jos.
ca alt chip sa ajunga la ea, nu avea.
Cum auzea glasul ascutit al vrajitoarei, fata isi lua cozile lungi si grele, si dupoa ce le trecea de cateva ori pe dupa un carlig priponit in usorul ferastruicii, le lasa sa cada in jos.Si erau cozile lungi de douazeci de coti, -ba si mai bine-ca ajungeau poana in drepotul unde sta vrajitoarea....Ei, acum treaba era usoara, si-ntr-o clipita,se catara babusca pana la fata."
Ceea ce trebuie sa retineti , este aceasta particularitate a fetei, a carui par era foarte lung, cat si agilitatea omului padurii, de a se catara cu o mare dexteritate pe versantii abrupti ai versantului muntos, pana la pestera unde iusi afla ascunzisul.Intalnirea dintre cele doua forme umanoide este extraordinara.Cititi si ganditi cu atentie la cele ce veti citi:
"N-am sa va spun ce spaima a tras biata fata, cand s-a trezit cu faptura aceea care aducea a om, ca si ea, dar parca era mai altfel... ca vezi, pana atunci, nu-i fusese dat sa vada alt chip decat al babatiei."
Intr-una dintre epopeile cele mai vechi ale omenirii, se vorbeste despre "Omul salbatic".Epopeea se numeste Ghilgames.Iata cum este descris Enkidu, acest Alma sau Kaptar al creaturilor preumane intalnite de om:

"Acoperit de par ii este trupul,
Cu belsug de par, ca o femeie.
Are o claie de par stufoasa, ca spicele secerate.
Si nu stie ce sunt oamenii, si nici cum traiesc oamenii.
Cat despre vesminte, poarta straie ca a zeului Sumukan.
Paste iarba laolalta cu gazelele,
Cu turma de fiare salbatice, se-mbulzeste la adapatoare.
Inima-i da ghes sa stea printre dobitoacele apelor."
Iata intalnirea unui vanator cu Enkidu:
"... se-ntalni la marginea adapatoarei , fata in fata cu el.
Numai ce-l vazu vanatorul, si chipul i se-mpietri de groaza..."
Iata ce va povesti vanatorul, tatalui sau:
"... am vazut un om venit de prin locuri salbatice,
e cel mai puternic din tara, e taria insasi.
Puterea sa este asemenea bolovanului care cade din bolta cereasca.
Cutreiera fara incetare locurile salbatice.
Neincetat, laolalta cu turmele salbatiuce, paste iarba,
Neincetat isi poarta pasii spre marginea adapatoarei,
Mi-a fost atat de teama, incat n-am indraznit sa ma apropii de el.
A astupat gropile pe care le sapasem,
A smuls plasele pe care le intinsesem.
Din pricina lui mi-au scapat turmele si fiarele salbatice,
Din pricina lui, nu mai pot face nimic in pustiu."
Vom da acum o definitie a "ifritilor" sau "efritilor",asa cum apare ea redata in "Basmele arabe" vol.II, antologie, traducere si note de Nicolae Dobrisan:
Ifrit=Forte chtoniene puternice, redutabile si viclene, care, conform credintei populare, s-ar amesteca in viata oamenilor de obicei pentru a le face rau.De multe ori ifritii, sunt confundati cu djinii.(...)Asemenea djinilor, ifritii pot sa ia infatisari diferite.In general ei au o statura gigantica, fiind inzestrati cu sapte capete sau cu aripi, si au capacitatea de a se preschimba in fum. Isi parasesc salasurile din maruntaiele pamantului, de obicei in timpul noptii.In ciuda fortei deosebite cu care sunt dotati, ei pot fi dominati de om, cu ajutorul lui Alah, si al unor mijloace magice.De obicei fac rau oamenilor, dar apar si ifriti care isi pun puterile lui miraculoase in seviciul omului, ajutandu-l sa iasa din diverse incurcaturi.Se casatoresc in interiorul speciei,dar se intalnesc si casatorii intre ifriti si fiinte umane.Ei au o organizare sociala asemanatoare cu cea a oamenilor, fiind impartiti in triburi si clanuri, si condusi de regi.(..)In islamul contemporan, ifritii sunt interpretati ca niste demoni puternici si redutabili, iar in credintele populare, apar si in chip de strigoi, sau spirite, ale unor poersoane disparute."
Tot in cartea de Basme arabe, intalnim un basm interesant, care se numeste: "Mazna si Ifritul".Basmul, este povestea unei rapiri a unei tinere din lumea noastra de catre un ifrit si salvarea ei ulterioara din captivitate.
Sigur ca nu am sa va spun basmul in intregime, ci numai am sa scot unele citate din el, pentru ca Dvs., sa sesizati anumite particularitati, ce apropie basmul de realitate, aceasta realitate fiind pentru mine, imaginea omului preistoric.In timp ce fetele, printre care se afla si frumoasa Mazna, se scaldau nestiutoare in apa, "..n-a observat nici una chipul inspaimantator (infatisare neumana) al unui ifrit, care le urmarea cat e ziua de lunga, ascuns printre stanci."
Deja ati observat, cele doua aspecte care se opun discursului narativ firesc:Ifritul(dar chiar numele acestuia introduce o imagine neobisnuita, care se situeaza in afara umanului)care avea un chip inspaimantator(tot ce se abate de la un chip omenesc poate fi interpretat ca fiind inspaimantator,)statea ascuns( dar de ce ascuns?) printre niste stanci.(Ori noi am spus de la bun inceput, ca hominizii de tip neanderthalian cat si cei numiti de stiinta, australopiteci si avand talia joasa, locuiau in munti, in stancarii, ascunzatorile lor fiind deschiderile naturale din munte, pesterile.)Furtul fetei, va fi facilitat chiar de catre aceasta:
"Mazna s-a lasat furata de evantaiul colorat de pe aripile unui fluture.Si tot asa, din piatra in piatra, s-a tot indepartat, alergand dupa minunata faptura ce-i incantase ochiul, pana ce n-a mai zarit pe nimeni in jurul ei.S-a intors din cale, si-a strigat suratele, dar nu i-a mai raspouns nimeni.Si tocmai in clipa cand si-a dat seama ca este singura, si incepea sa se teama de intunericul care se lasa, un falfait puternic s-a abatut deasupra ei.Ifritul, a coborat din vazduh, a prins-o intre aripile lui uriase, si s-a ridicat cu ea in tariile vazduhului, unde nu mai ajunge nici vulturul."
Sirul curiozitatilor nu se opreste aici.Ifritul pasare, se va lasa la un moment dat peste un palat maret, asa cum fata nu mai vazuse niciodata."Era inconjurat de un zid gros, si inalt, in care nu se afla nici macar o ferastruica, in afara unei porti uriase de fier zavorata cu sapte lacate.Zidul parea de netrecut iar palatul parea pustiu.Imediat ce-au intrat in palat si fara ca Mazna sa aiba ragaz sa se dezmaticeasca, ifritul si-a lepadat aripile lui uriase si chipul de pasare, luand infatisarea unui om."Palatul maret si inalt, nu era altul decat muntele.Muntele nu are ferestre, de aceea, nici fata nu a vazut vreo fereastra, deschizandu-se in zidurile acelui palat.Nu era decat intrarea in pestera, care poentru fata semana cu o poarta uriasa de fier.Aici, in mediul lui, ifritul isi va lepada vesmantul sau de pasare, daca nu cumva, acest vesmant nu a fost decat in imaginatia fetei, care isi justifica in felul acesta rapirea.Fata nu putea fugi de aici, deoarece nu avea abilitatile pe care le poseda creatura nonumana care o rapise.Descrierea care urmeaza, este aceea a unei pesteri.Daca Dvs., credeti ca ea apartine unui palat, va priveste.Ascultati insa:
"Vazand copila atat de infricosata, i-a vorbit cu blandete si, cand si-a mai revenit, a luat-o binisor de mana pornind sa strabata impreuna incapere dupa incapere una mai frumoasa si mai stralucitoare decat alta.(...) Si-au tot ratacit asa prin multimea salilor si incaperilor palatului, care pareau sa nu se mai sfarseasca trecand prin odai cu totul si cu totul din argint, prin camere cu ferestrele si usile aurite, prin sali cu tavane din pietre pretioase, si cu podele din lemn parfumat.Iar cand au ajuns in camera poe care ifritul i-o harazise ei, Mazna s-a fastacit cu totul de atata stralucire.(...)..numai lazi cu podoabe si parfumuri, valuri si vesminte de matase, saluri si conduri din fir aurit, colivii din argint cu pasari colorate si viers minunat si un havuz din care picura ape de portocale."
Ceea ce luase tanara ca fiind valuri si vesminte de matase, sau saluri, nu erau decat stalagmitele si stalactitele care alcatuiau in interiorul salii pesterii, adevarate dantelarii de piatra pe care imaginatia naturii le risipise acolo din abundenta.Existau intr-adevar tot ceea ce fata vazuse si povestise semenilor sai mai tarziu la intoarcerea acasa.Adancurile pamantului, facuse ca incaperile sa fie feerice, punandu-si comorile cele mai fantastice la indemana ochiului ca sa le vada si sufletului ca sa le admire.
Am in clipa de fata, o carte foarte interesanta, intitulata:
"Trei apocrife ale Vechiului Testament/Iosif si Aseneth, Testamentul lui Iov si Testamentul lui Avraam.Cartea este scoasa in conditii excelente de catre editura Polirom, care ne rasfata in tot timpul cu niste carti deosebite si foarte bine lucrate.Deci editura este Polirom, 2000, cartea fiind o traducere cu note si prezentari facute de d-l Cristian Badilita.Ceea ce ne intereseaza in mod deosebit este primul apocrif:Iosif si Aseneth, deoarece spre deosebire de ceea ce reprezinta una dintre variantele culte legendare, apropiate Vechiului Testament in ceea ce priveste viata lui Iosif, noi am aratat la un moment dat-ori Hermeneutica abunda in astfel de exemple,-ca exista un numar impresionant de variante apocrife ale vietii lui Iosif in fondul folcloric ramanesc si universal.Vom cita doua legende, in ordinea lor fireasca, deoarece dincolo de aceste legende, intrevedem si o alta semnificatie, data de catre simbolurile continute care duc catre un alt pachet de semnificatii, sau arhetipuri mitologice.Aceste legende, vin si intregesc semnificatiile pe care nu le-am putut contura cu claritate atunci cand am vorbit de varianta Biblica acceptata.
Prima legenda, transmisa printre altele de Targumul lui Pseudo-Ionathan, spune de fapt ca mama Asenethei, (Sau Asnathei)(Dar mai avem si alte forme, ca Asineta , sau Asineith-adica, fiica zeitei ceresti Neith),ar fi fost Dina, fiica lui Iacob, sora lui Iosif,-violata de Sichem, fiul lui Amor.Prin urmare Iosif nu s-ar fi casatorit cu o egipteanca idolatra, ci cu o femeie de acelasi neam cu dansul.Un text siriac mai tardiv,(...) ofera o versiune largita (...) a legendei respective.Textul, publicat de Oppenheim, si retradus de Philonenko, suna in felul urmator:
"Acum sa vorbim de obarsia Asiathei, femeia lui Iosif cel frumos, pe care am aflat-o de la cei intelepti.(...)Cand Sichem, fiul lui Amor, a pangarit-o pe Dina, sora lui Simeon si a lui Levi, au pornit sa treaca prin foc si sabie, intregul oras al lui Sichem, de la cel mai mic pana la cel mai mare.Si au amenintat-o pe Dina, cu aceste cuvinte:"Sa nu care cumva sa gasim ceva din samanta lui Sichem in pantecele tau, ca moartea te mananca."Cand Dinei i se apropie sorocul sa nasca, i se facu frica si fugi in pustie. Ingenunche si aduse pe lume o fetita, o infasa in scutece se ridica plangand in hohote, si o puse cu grija sub un maracine."
Dar uitandu-se pe cer vazu un vultur,al carui cuib se afla tocmai in Egipt, si care se hranea cu jertfele aduse lui On, Marele zeu al egiptenilor.Vulturul cobora si apuca pruncul in gheare sub privirile Dinei.Apoi luandu-si iar zborul, puse copilul pe altarul lui On, idolul slavit de caatre egipteni.Mama sa nu-si dadu seama si nu stiu nici o clipa, unde i-a fost dus pruncul.Cand preotul Putiphar urca sa arda tamaie pentru zeul sau dupa obicei, el il vazu, se tulbura cumplit si cobora indata in fuga mare.Sotia il intreba:" De ce astazi te-ai intors atat de repede?" Iar el ii raspunse:"Astazi am vazut o noua minune a zeilor.S-au apucat sa nasca prunci.Usile toate erau inchise, nimeni nu putea intra pana la salasul lor.si totusi, chiar pe altar am gasit un prunc abia nascut."Atunci se ridicara amandoi plini de spaima, deschisera usa, intrara, urcara la altar si vazura vulturul cu aripile intinse deasupra micutei, ca si cum ar fi vrut sa o apere de ceva.
Atunci pricepura ca vulturul facuse minunea .Femeia lui Putiphar lua fetita, si-i gasi o doica.Si se bucurara nespus caci nu aveau nici fata nici baiat.Crescand copila, Putiphar ii construi o casa nemaipomenita, si o muta acolo, dandu-i fecioare sa o slujeasca.Multi dintre feciorii capeteniilor veneau sa o peteasca, pentru ca era frumoasa tare, dar ei nu-i placea nici unul.
Iosif veni inaintea Faraonului.Acesta il urca in carul sau, si-i incredinta sceptrul intregului sau regat.Egiptenii il purtara cu slava in car prin tot Egiptul,si vestea i se raspandi pretutindeni.Faraonul, i-o dadu de sotie pe pe fiica preotului Putiphar, si el nu simti nici o sila fata de fiica surorii sale Dina.Cand Iacob tatal sau, ajunse in Egipt, Dina veni sa-si salute fratele , pe Iosif.Apoi cand o saluta si pe sotia acestuia laptele se incalzi intr-insa, si zise: "A cui fata esti?"(Asiath)raspunse ca este fiica lui Putiphar, marele preot al lui On.Si Dina afla cum ajunse fata in Egipt, cum un vultur o adusese in gheare, si o lasase pe altar, asa cum se gasea, infasata in scutece.Asiath cauta semnele si Dina isi recunoscu fata.Si toti care se aflau de fata incepura sa laude pe Dumnezeu.
A doua legenda romanesca,Iosif si Aseneth, are urmatorul continut:
"Aseneth, este fiica preotului Pentephres din Heliopolis, crescuta in traditia idolatra.Frumusetea ei nu are seaman pe lume.Zeci de petitori, printre care se numara insusi fiul mai mare al Faraonului, tanjesc sa o aiba de sotie.
Fata se arata plina de hachite,mandra nevoie mare, chiar un pic dispretuitoare.Tanjeste inchisa intr-un turn inalt, impreuna cu alte sapte fecioare, nascute in aceeasi noapte ca si dansa. Iosif se afla in culmea gloriei, fiind al doilea in ierarhia sociala, imediat dupa Faraon.
Satrapii il curteaza, femeile il adora.Constient ca anii de belsug vor trece repede, porneste impreuna cu o excorta importanta, prin Egipt, pentru a aduna provizii.Pentephres il are ca oaspete cateva ceasuri la pranz, de ajuns totusi ca scanteia sa se produca, iar fata naravasa la inceput, -tatalui ii spune de la obraz ca niciodata nu se va marita cu fiul unui cioban din Canaan,-sa fie cuprinsa de valvataile iubirii.Iosif isi reia calatoria, indata dupa terminarea mesei. Foarte curand, pleaca de acasa si parintii Asenethei.Fata ramane singura, pazita numai de cele sapte fecioare, si de o portareasa cam nepasatoare.Criza izbucneste cu furie.Aseneth refuza sa mai primeasca de mancare.Se imbraca intr-un sac murdar, se tranteste la podea si plange fara oprire, batandu-se cu pumnii in piept, -in semn de cainta pentru vorbele jignitoare rostite la adresa lui Iosif,-sapte zile si sapte nopti.Abia in ziua a opta se ridica, de la pamant, si spune o rugaciune catre Dumnezeul iubitului ei, de fapt, o extraordinare rugaciune -spovedanie-declaratie de dragoste.Un inger coboara din cer aducandu-i raspuns si alinare.Aseneth isi schimba vesmintele de doliu, si se imbraca in haine albe.Ingerul ii schimba numele, dupa care o impartaseste cu un fagure de miere alba, aparut printr-un miracol, in camera fecioarei.
Apoi se urca din nou la cer.Iosif revine din calatoria sa.Acelasi inger ii vestise in somn, convertirea Asenethei.Cei doi se regasesc, nu dupa multiple peripetii si aventuri exterioare...Urmeaza nunta si nasterea celor doi copii pomeniti in cartea Genezei, -Manase si Ephraim.Asa se incheie prima parte a romanului(legenda).A doua parte contine aproape toate ingredientele romanului de aventuri.Fiul Faraonului, muscat de invidie, pune la cale uciderea lui Iosif, si rapirea Asenethei.Printr-un viclesug, si-i aliaza pe Gad si pe Dan.Planul lor insa esueaza.Fiul Faraonului este ranit la cap si peste cateva zile moare neimpacat.Cei doi tradatori sunt iertati la rugamintea Asenethei.Dupa moartea Faraonului, Iosif devine imparatul Egiptului, domnind in pace si belsug, vreme de patruzeci si opt de ani."Acestea sunt cele doua legende cuprinse sub titlul primului apocrif dupa Vechiul Testament, -Iosif si Aseneth.Mai exista legat de aceste legende, un comentariu interesant facut de Marc Philonenkocare vorbeste cu insistenta "de un nivel ezoteric al apocrifei, in sensul ca intelesul autentic al tramei, nu se arata de la sine, ci a fost criptat cu buna stiinta, si prin urmare, pentru a-l intelege, trebuie sa recurgem la o lectura, simbolic alegorica.Dupa savantul francez, romanul Asenethei, ar reprezenta versiunea iudeo-elenistica, a unui mit egiptean stravechi,avand-o ca protagonista pe zeita Neith , zeita din Saiis stapana "Castelului Albinelor".Citit in aceasta cheie, foarte multe amanunte capata sens si coerenta unitara."
Ipoteza lui Marc Philonenko, trebuie luata cu toata seriozitatea (si admiratia) in seama, fara a o transforma insa intr-un fetis hermeneutic.
Mai am de adaugat urmatoarea informatie, Ca "Iosif si Aseneth, a fost scris probabil in secolul I p.Chr.de catre un evreu din Egipt, apartinand iarasi probabil, uneia dintre sectele mistice, atat de frecvente in acea epoca.(probabil, comunitatea terapeutilor, descrisa de Philon in De vita contemplativa.)
Din clipa aceasta incepe nebunia.Pregatiti-va pentru aceasta nebunie, din care Philonenko, n-a intrevazut decat varful aisbergului.
Daca un roman iudeo-elenistic, cu caracter legendar a fost criptat cu buna stiinta, cu atat mai vartos aceasta criptare s-a infaptuit in ce priveste lucrarile legendare care au intrat incuprinsul Vechiului Testament.Ori cel care a scris cartea celor trei apocrife, dupa ce il admira cu toata seriozitatea pe Philonenko, ne cere noua, ceea ce incearca sa faca si el:Sa nu transformam ipoteza lui Philonenko, intr-un fetis hermeneutic.In clipa insa cand a dat aceasta sentinta, fiti siguri de cateva lucruri:
-Ca el habar nu are cum se poate aplica hermeneutica la aceste texte cu caracter legendar.
-De aici derivand si cumintenia de a bate apa in piua, ceea ce este mult mai simplu, si productiv, decat sa te faci de bafta vorbind despre lucruri pe care nu le cunosti.
-Nu cunoaste mecanismele criptarii, motiv pentru care a mers pe drumurile acelea batatorite care nu au dus nicaieri, dar sunt mai sigure, pentru ca nu iese nici un lup din padure care sa o manance pe inocenta Scufita Rosie.
-Autorul cartii, cat si cel al comentariilor, au stat langa acest sit, privind ceea ce le ofera numai aparenta, fara sa stie ca sub picioarele lor se gaseste o adevarata comoara.
-Dar comoara aceasta nu se poate descoperi, decat printr-un studiul hermeneutic.Altfel continuam sa vedem apa fara sa vedem pestii care inoata in adancurile acesteia.
Va trebui sa mai facem ceva.Sa adaugam la aceste doua legende apocrife Vetero-Testamentare, 1)legenda Calatoriei lui Iosif la fratii sai, prinderea, inchiderea in groapa si vinderea lui caravanei de ismaeliti, care il vor duce in Egipt.2)Legenda salvarii miraculoase a lui Moise, din sarcofagul acela de papura smolita, salvare la care a contribuit Batia, fata lui Faraon.3)Povestea lui Harap-Alb.4)Balada Miorita.
"Şi mai merge el cât merge, şi numai iaca ce aude o bâzâitură înăduşită. Se uită el în dreapta, nu vede nimica; se uită în stânga, nici atâta; şi când se uită în sus, ce să vadă? Un roi de albine se învârtea în zbor pe deasupra capului său şi umblau bezmetice de colo până colo, neavând loc unde să se aşeze. Harap-Alb, văzându-le aşa, i se face milă de dânsele şi, luându-şi pălăria din cap, o pune pe iarbă la pământ, cu gura-n sus, şi apoi el se dă într-o parte. Atunci, bucuria albinelor; se lasă jos cu toatele şi se adună ciotcă în pălărie. Harap-Alb, aflându-se cu părere de bine despre asta, aleargă în dreapta şi în stânga şi nu se lasă până ce găseşte-un buştihan putregăios, îl scobeşte cu ce poate şi-i face urdiniş; după aceea aşază nişte ţepuşi într-însul, îl freacă pe dinăuntru cu cătuşnică, cu sulcină, cu mătăciune, cu poala sântă-Măriei şi cu alte buruiene mirositoare şi prielnice albinelor şi apoi, luându-l pe umăr, se duce la roi, răstoarnă albinele frumuşel din pălărie în buştihan, îl întoarce binişor cu gura în jos, îi pune deasupra nişte captălani, ca să nu răzbată soarele şi ploaia înlăuntru, şi apoi, lăsându-l acolo pe câmp, între flori, îşi caută de drum."
Va reamintiti din cele citate mai sus, motivul intalnirii dintre Harap Alb, din Povestea cu acelasi nume, a lui Ion Creanga, cu albinele.Va reamintiti ca Zeita Neith, era din Saiis si templul ei se numea "Castelul albinelor."Amintiti-va iarasi ca tot o albina va fi aceea care se va aseza pe printesa pe care Harap Alb o va alege dintre fetele lui Faraon, putand-o sa o identifice, s-o personalizeze fata de celelalte.Ori fata+ albina, inseamna doua lucruri:
-Printesa albinelor, Sau zeita Neith, ca formulare generala,
-Sau Printesa Asnath, ca reprezentare lumeasca a zeitei Neith, si sotia viitoare a lui Iosif.
In Miorita lui Alecsandri, referirea la frumoasa Asnath, va aparea de trei ori.In doua cazuri, ciobanasul din Canaan,-cu care Asnath din apocriful lui Iosif si Asnath nu vroia sa se marite,va spune acelasi lucru, si anume ca sotia sa este zeita cereasca Asnath sau Neith:
1)Sa le spui curat,
Ca m-am insurat,
Cu-o mandra Craiasa,
A lumii mireasa.
Aici, explicatia de subsol, este urmatoare:
"Moartea!Ea domneste ca o regina asupra omenirii, si este totodata mireasa lumii.Tot omul este logodit cu moartea din minutul ce el intra in viata."
2)In finalul baladei, referirea la zeita cerului, Neith/Asnat este facuta de doua ori:
"Ca la nunta mea,
A cazut o stea.
Soarele si luna,
Mi-au tinut cununa.
(...)
Pasari lautari
Pasarele mii
Si stele faclii."
Tot ce este scris aici, apartine domeniului cosmic.Steaua, soarele si luna, stelele faclii, sunt obiecte cosmice.Pasarile apartin si ele cerului pentru ca spre deosebire de om pot zbura prin cer.In acelasi timp, pasarile sunt simboluri ale zeilor.Vulturul care o aduce pe Asnat in ghearele sale si o protejeaza cu aripile , este un simbol al cerului.
Am spus ca Neith/Asnath ar putea fi prezentata hieroglific prin imaginea unei fecioare/femei + o albina, prin imaginea unui vultur care se gaseste langa un prunc sau o fata, sau, imaginea unei femei,alaturata unui ochi, sau mai multor ochi, reprezentand stelele cerului.Alecsandri, s-ar fi putut sa fi facut o mare greseala, in momentul cand a amestecat imaginea divina a Zeitei cu imaginea profana a lumii, vcorbind despre munti, brazi si paltinasi, care sunt martori la nunta lui Iosif, intr-o viziune autohtona, cu influente de poezie funerara.De altfel, Noaptea poseda doua deschideri, diferite:
-O poarta care duce catre viata, catre zori, si alta care se deschide nestiuta catre moarte, somnul fiind catalogat cand ca un somn cu vise, sau un somn fara vise, care dureaza o vesnicie, de la care v-a imprumuta chiar acest nume, de somn al vesniciei sau somnul de veci.
Aici mai avem de adaugat ceva.Asnath, trece printr-o criza emotionala, care se manifesta cu furie,"Aseneth, refuza sa mai primeasca de mancare.Se imbraca intr-un sac murdar se tranteste la podea si plange fara oprire, batandu-se cu pumnii peste piept, in semn de cainta, sapte zile si sapte nopti."
Dupa casatorie, fiul Faraonului, pune la cale uciderea lui Iosif, si rapirea Asenethei. Aceste detalii sunt importante, deoarece le vom regasi in alta parte.Ciobanul din Canaan, cu care printesa la inceput nu vroia sa se marite, vine si o intreaba:
"Miorita laie,
Laie bucalaie,
De trei zile-ncoace,
Gura nu-ti mai tace.
Ori iarba nu-ti place,
Ori esti bolnavioara,
Draguta Mioara?"
Iar oita ii raspunde printre altele:
"Dragutule bace..
(...)
Ca l-apus de soare,
Vor sa mi te-omoare,
Baciul ungurean
Si cu cel vrancean."
Este vorba despre acelasi lucru.Plansetele oilor Domnului din Vechiul Testament, prin care acestea se vaitau de robia egipteana, s-au transformat in plansul Asnethei.Este o simetrie aproape perfecta a variantelor, care vorbesc despre acelasi lucru, chiar daca perspectiva va fi total diferita de la un transmitator la altul.
Sa ne intoarcem la varianta biblica vetero-testamentara,asemanatoare si totusi diferita de varianta apocrifa a legendei lui Iosif si Asnath.Povestea biblica se gaseste in Facerea/Geneza.Iacov ajunge in cetatea Sihem,in tara Canaan, si-si cumpara un ogor de la fiii lui Hamor,tatal lui Sihem.Dina, fata lui Iacov si a Leei, este zarita de Sihem fiul hevitului Hamor, domnitorul tarii."El a pus mana pe ea, s-a culcat cu ea, si a necinstit-o."Prefacandu-se ca sunt de acord cu casatoria Dinei cei doi fii ai lui Iacov, -Simeon si Levi, -"si-au luat fiecare sabia, s-au napustit asupra cetatii,(...) si au ucis pe toti barbatii.Au trecut de asemenea prin ascutisul sabiei, pe Hamor si pe fiul sau Sihem.Au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, si au iesit afara.Fiii lui Iacov, s-au aruncat asupra celor morti, si au jefuit cetatea pentru ca necinstisera pe sora lor.Le-au luat oile, boii si magarii, tot ce era in cetate si tot ce era pe camp.Le-au luat ca prada de razboi toate bogatiile, copiii si nevestele si tot ce se gasea in case...."
Imi pun intrebarea daca intamplarea povestita aici nu cumva depaseste cadrul local al unui conflict sangeros, intre doua triburi aproape prietene, dintre care unul era bine stabilit intre zidurile cetatii iar celalalt era un trib pastoral razboinic.Felul in care se intampla lucrurile ma determina sa cred ca aici a fost vorba de cu totul altceva, povestitorii, din motive numai de ei stiute, diminuand gravitatea faptei prin schimbarea agresorului, in fapta eroica a unui trib apartinand unei semintii apropiate.
In apocrif, Dina, aseaza fata fata nascuta sub un maracine, si vine un vultur care ia pruncul in ghiare si il duce in zbor pana la altarul lui On din Heliopolis.Dar cetatea Saiis si zeul On se gasesc amandoua in Egipt.In a sa Biblioteca Istorica, Diodor din Sicilia, vorbind despre fluviul Nil, spunea:
"Cel mai vechi nume al fluviului, este Oceane, adica, talmacit in greceste,-Oceanos.Mai apoi, din pricina marilor revarsari de ape a fost numit Vulturul.In urma a porimit numele de Aigyptos dupa numele unui rege din aceasta tara."Dar numele fluviului se extinde la un moment dat asupra poporului care locuieste in preajma lui, si prin aceasta devenind cuprinzator, devine un apelativ recunoscut, chiar daca pierdut pe parcursul timpului, al tarii respective.Prin urmare, se intampla in Sihem un conflict armat, oamenii sunt trecuti prin foc si sabie, femeile copiii,plus bunurile cetatii sunt luate si totul este dus catre Egipt.
Aceasta este o parte a legendei confirmata ulterior de catre Vechiul Testament, prin varianta cunoscuta sub numele de: "Iosif vandut de fratii sai".Haideti sa vedem despre ce este vorba aici:
Iacov, il trimite pe Iosif la fratii sai care pasteau oile la Sihem.Iosif nu-i gaseste la Sihem ci la Dotan.Aici fratii il arunca intr-o groapa, simuleaza moartea lui prin hainele pline de sange, si il vand ca rob, unei caravane de ismaeliti care il duc si il vand ca rob, unde credeti?In Egipt.Pruncul fetita al Dinei, potrivit versiunii apocrife a legendei, este adoptat de catre Putifar.Ia sa vedem oare cine il va cumpara pe Iosif? "Iosif a fost dus in Egipt.Si Potifar, dregatorul lui Faraon, capetenia strajerilor, un egiptean, l-a cumparat de la Ismaelitii care il adusesera acolo."Atat pruncul Dinei, cat si Iosif, pleaca de la Sihem si ajung in Egipt, la un preot si respectiv un mare demnitar al carui nume este Putifar.Coincidentele acestea curioase, nu pot fi explicate decat prin faptul ca ne aflam in fata a doua variante ale aceleiasi intamplari.Ne punem urmatoarea intrebare.Observand ca Sihemul si Egiptul, sunt legate in mod misterios unul de celalalt, nu cumva am putea descoperi cauza acestor stranii coincidente in istoria Egiptului?
Iata ce citim in "Micul Dictionar biografic, al Civilizatiilor Orientului Antic, a lui Horia C. Matei:
"1878-1842-Domnia faraonului Sesostris III, din dinastia a XII-a.Prin energie, talent organizatoric si militar, se impune ca cel mai stralucit reprezentant al Regatului Mijlociu.Unul dintre cei mai admirati suverani ai intregii istorii egiptene.(...)Sesostis III, poarta patru campanii victorioase in Nubia, (...) iar in Palestina, armatele Egiptene, conduse de Faraon, ajung pana in apropierea orasului Sekmen(biblicul Sichem?).Fiul sau Amenemhet III(1842-1798)construieste in oaza Faium piramida funerara, si complexul arhitectonic, cunoscut sub numele de Labirint."In legenda apocrifa, Iosif a domnit 48 de ani.Amenemhet a domnit 44 de ani.Diferenta cronologica, ar putea fi un defect de memorie sau de calculare a anilor .

Erata:Dintr-o greseala, s-a strecurat in loc de Heliopolis, numele Saiis.Va rog sa tineti seama de aceasta modificare atunci cand veti citi celer scrise .
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:31

Legenda Cagotzilor.
Exista un articol interesant intr-o revista al carei nume este:Enigme neelucidate/la frontierele extraordinarului, nr.28.Articolul, se numeste: “”Un popor care a cazut din cer:cagotzii.” Autorul, Marian Deaconu, ne povesteste ca in jurul anilor 800 d.H. sub domnia Carolingienilor, locuitorii orasului Lyon, au vazut niste obiecte coborand din cer, s-au apropiat de acestea si au facut prizonieri pe cei care au coborat din ele, rastignindu-i pe scanduri si aruncandu-i pe apele lui Saon si Rhonului.In felul acesta, locuitorii credeau ca vor scapa de stranii vizitatori care venisera poe Terra, pentru a deteriora recoltele prin bubuiturile teribilelor lor masinarii zburatoare.Ulterior, aceste creaturi au venit in numar foarte mare si au sfarsit prin a fi tolerate cu societatile lor aparte alcatuind mici triburi la marginea oraselor unde isi construisera propriile lor targuri autohtone.Aceste fiinte au fost numite chrestiani, gezitani, gaheti, agotzi sau cagotzi.Aceste fiinte sunt descrise pretutindeni la fel:
Paroase, nu aveau pavilioanele urechilor vizibile, -se distingeau in locul acestora niste gauri ca la soparle sau dinosauri,aveau mainile si picioarele palmate si degajau o caldura corporala anormala.Din cauza aspectului lor respingator, erau obligati sa fie imbracati complet intotdeauna cu ceva poe cap si cu incaltaminte.Trebuiau sa poarte pe hainele lor,, vizibil pe piept, o laba de gasca uscata si pictata in rosu.Acest simbol, amintea populatiei autohtone, ca aceste fiinte stranii aveau picioarele si mainile palmate.Cagotii traiau in grupuri izolate.Ambroise Pare,(1509-1590), noteaza capacitatea deosebita a acestora de a practica mumifierea prin magnetism personal.Astfel, un cagot, care tinea un mar in mana, il putea face sa devina la fel de arid ca si cum ar fi fost expus la soare timp de opt zile.Pare a explicat acest fenomen prin caldura anormal de ridicata degajata de corpul cagotului.De altfel el a mai spus ca in timpul unei sangerari, din venele sale,a iesit un lichid aproape fierbinte,si cu o tenta intre albastru si verde.Caracteristicile speciale ale cagotzilor, a determinat autoritatile sa ia masuri speciale ca aceste fiinte sa nu se amestece cu oamenii.Ele aveau propriile cimitire, unde erau inhumati fara preot sau ritual religios.Nu aveau voie sa exercite alte meserii decat aceea de dogar.Ele aveau un simt dezvoltat pentru comertz.Se poate descoperi potrivit vechilor arhive notariale, un nivel de viata foarte evoluat.Textele arata ca aceste fiinte posedau o capacitate juridica relativ evoluata pentru acea perioada.Cagotzilor le era interzis de a se casatori si a avea relatii amoroase cu oamenii.Ipotezele originii lor sunt multe.Unii sustineau ca ar fi fost leprosi, altii ca ar fi fost urmasii sarazinilor ramasi in Europa dupa invaziile lor.Cronicile medievale spuneau ca ei purtau parul lung , blond ca graul in soare.Erau vikingi?Extraterestri? Nimeni nu a putut sa dea un raspuns cat de cat satisfacator la aceasta intrebare.
Acest articol, este scris asa cum a fost gandit de autor. El este un act de mitologie, atata timp cat un eveniment real istoric, s-a transformat prin intermediul povestitorilor lui intr-o poveste mitologica incarcata de simboluri.Acelasi mecanism care functioneaza si in cadrul basmelor , poate fi observat si aici.Fiecare exeget are metodele lui de cercetare, respectiv de interpretare a mitului aflat in fata sa.Deoarece aceasta prezentare se face" acum," primul lucru pe care trebuie sa il facem, este de a verifica in ce masura informatia este corecta.Ne-am propus sa cautam ce s-a intamplat in istoria orasului Lyon, in jurul anului 800 d.C.In felul acesta am gasit ceva interesant cu privire la acest subiect in cartea arhiepiscolului de Lyon, -Agobard (sau Argorbard), carte cfare se numeste: "Lober Contra Insulam Virgi Opinionen".
Agobard s-a nascut in Spania in anul 779, a ajuns arhiepiscop la 37 de ani si a murit in anul 840.A fost considerat ca fiind unul dintre prelatii cei mai celebri si mai savanti ai secolul al IX-lea. In cartea despre care am amintit, arhiepiscopul povesteste despre un astfel de incident semnificativ.
"Noi am vazut si ascultat o multime de oameni care (...) cred ca exista o regiune pe care ei o numesc Magonia unde nave plutesc pe nori pentru a aduce in acest loc fructe ale pamantului, pe care le-au distrus grindina si furtunile.(...) Am vazut pe unii scotand dintr-o adunare patru persoane strans legate, trei barbati si o femeie care poretindeau, au cazut din aceste nave.Dupoa ce i-au pazit in captivitate, i-au adus in fata acestei multimi, (...) in prezenta noastra pentru a fi lapidati.Dar adevarul a invins."
Desigur, ca regii acelor timpuri, au fost tulburati primind astfel de rapoarte despre acesti oameni care zburau poe cer, sau demoni aerieni, care posedau o adevarata flotila de masini zburatoare.S-a interzis taranilor orice fel de troc sau vanzare de bunuri si produse catre oamanii din Magonia.Agobard si preotii sai, i-au prevenit pe oameni asupra acestor intamplari explicandu-le ca astfel de schimburi comerciale co oamenii din Magonia sau demonii aerieni, sunt poacate de neiertat.
Tot ce este aici, reprezinta informatie .Singura problema este modul cum reusim sa interpretam datele prezentate.Poate mintea omeneasca sa faca acest lucru, sa citeasca mitul si sa se intoarca la evenimentul istoric care l-a provocat? Eu cred ca da.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:34

Am citit despre existenta unui tinut antic al carei nume este: Magonia.Intrebarea pe care mi-o pun, este daca numele folosit de autori corespunde realitatii sau el apare doar ca o greseala lingvistica.Este interesant de stiut in ce masura, numele Magonia, isi pastreaza fonetismul intact, sau acest fonetism, este redat diferit in diferite limbi, datorita anumitor caracteristici de scriere a cuvintelor cum apar in alte limbi spre deosebire de limba noastra.Termenul de Magonia este pronuntat in felul acesta in limba Romana.Francezii il scriu tot asa, sau il scriu altfel?Sa ne amintim spre exemplu ca “Munte” in limba franceza se scrie: “Montagn”, de unde deriva si termenul “Montagnard”, adica, “Muntean”Pronuntia acestor cuvinte in limba franceza este “Montani” si respectiv, “Montaniard.”Deci grupul “gn” se citeste “ni”.Ceea ce noi citim in limba romana ca fiind “Magonia”,ar putea fi scris in limba franceza, “Magognia”, cu aceeasi pronuntie fonetica ca in limba noastra.Ori cuvantul Magog este intalnit in Biblie,impreuna cu Gog, acestia doi fiind gigantii antichitatii . Ei sunt pomeniti si in traditiile evreilor, figurand sub numele de Gog si Magog. Cea mai veche legenda despre Gog si Magog o aflam la Ezechiel.
In una dintre profetiile sale, proorocul evreilor Ezechiel, ameninta pe evrei ca Iehova va aduce asupra tarii lor pe regele Gog din tara Magog, cu oastea sa cea superba de cai si calareti, inarmati cu sabii, lanci, arcuri , sageti, scuturi si coifuri.
Acestia, venind de la Miazanoapte, calarind pe cai, vor da navala ca o furtuna asupra tarii lui Israel ca sa o prade si sa o distruga. Ei vor cutreiera pamantul in triumf, vor duce pe evrei in captivitate, apoi implinindu-si misiunea lor, vor fi distrusi cu totii de mania Cerului.
Lucrurile se vor intampla intocmai.Sa ne reamintim ca exista doua mari momente in care copiii lui Israel au stat sub robia unor tari si imparati straini. Primul moment si cel mai vechi este cel legat de Egipt si de Faraon(fara ca acesta sa fie insa numit) si al doilea se va intampla pe vremea lui Nabucodonosor regele Babilonului.Daca Gog este unul si acelasi cu Nabucodonosor (dar poate fi in acelasi timp si ultimul rege al Babilonului care a pierdut batalia cu Cirus cel Mare ), Magogul, poate fi tara acestuia in care este inclus Babilonul (domnul Roshului (?)), Meshekului si Tubalului.
Se vorbeste despre aceste fiinte din Magonia ca fiind paroase.In Povestea "Motanul incaltat,"chiar acest motan, nu este altcineva decat un locuitor din Magonia.El nu este -in felul in care este descris, decat un substitut, un simbol al unei fiinte umane a carui parosenie naturala l-a determinat pe povestitorul initial sa recurga la o astfel de comparatie.Aceasta, mai tarziu s-a transformat intr-un substitut.Animalul cu care a fost comparat omul, a ajuns sa il inlocuiasca la un moment dat in cadrul povestirii.Mai exista o idee, care nu ne da pace.Este posibil, ca acolo unde apar astfel de creaturi paroase in basme si povesti, fie sub forma de animale sau cu aspect antropomorf (pe care noi am considerat-o ca o referire la omul preistoric de tipul :omul padurii, Yeti sau Chuchuna, Bigfoot sau Alma, sa fie printre multe altele si o aluzie voalata la prezenta magonezilor.Caracterul lor oriental, la care adaugam si pilozitatea excesiva, apare la un moment dat si in descrierile vetero-testamentare.In Geneza apare acel dialog ciudat despre care am mai pomenit si cu alte imprejurari:
"Iacov, a raspuns mamei sale:
-Iata, fratele meu Esau este paros si eu nu am par deloc."
Pentru a obtine binecuvantarea tatalui, Rebeca va recurge la o smecherie:
"I-a acoperit cu pielea iezilor mainile si gatul care erau fara par."
Substituirea a mers la perfectie din moment ce insusi batranul Isaak va spune in sinea sa:
"-Glasul este glasul lui Iacov, dar mainile sunt mainile lui Esau."
"Nu l-a (re)cunoscut, pentru ca mainile ii erau paroase ca mainile fratelui sau Esau.Si l-a binecuvantat."
(Geneza/Facerea,27)
A doua mare referire este acea lege a Nazireatului, care nu permitea celui ce o respecta sa isi taie parul si unghiile.Legea apare in basmul:Fratele cel rufos al lui Scaraoschi.Fiind vorba insa despre doi frati, basmul face aici aluzie la intamplarea Esau, Iacov.Sa ne reamintim in acelasi timp, ca Samson a respectat aceasta lege a Nazireatului, iar Iisus Cristos era la randul sau Nazireu.
Ceea ce este important sa fie observat, este ca o legenda, nu vorbeste doar de dragul de a spune vorbe fara rost.Ea transmite la fel ca si oricare alt produs folcloric, informatii-chiar daca aceste informatii sunt denaturate,- despre istoria universala.
Geneza Romaneasca , intr-o noua restituire istorica.
Geneza Romaneasca, este ceea ce unii exegeti numesc , ca fiind un mit cosmogonic romanesc.(Vasile V.Filip, "Universul colindei romanesti", pg.29.)
"Culturile populare sud-est europene, conserva singurul mit cosmogonic din Europa, in conditiile in care, toate cosmogoniile non-biblice, au disparut din folclorul Europei occidentale.Pentru teritoriul romanesc acest mit a fost inregistrat in mai multe variante, dintre care cele mai numeroase au fost publicate si studiate de Tudor Pamfile, Elena Niculita Voronca, Simion Florea Marian si I.A.Candrea, iar mai recent, interpretat de catre Mircea Eliade, Gh.Vladutescu, Ovidiu Barlea, Mihai Coman,Romulus Vulcanescu, A.Sustea, si Victor Kernbach.
Iata continutul acestui mit, dupa Tudor Pamfile(1913, passim):
Dumnezeu si Dracul se intalnesc deasupra noianului de ape de dinaintea creatiunii, si se intreaba de nume, prezentandu-se drept Fartate si Nefartate.Dumnezeu il trimite pe dracul in fundul marii sa ia pamant in numele lui, dar apa i-l imprastie,(alteori pamantul este acela care il arde, dracul fiind nevoit sa il arunce, dar devenind -prin acumularea efectelor-negru).
Au loc trei incercari repetate,iar Dumnezeu stiind ca dracul nu-i respecta porunca, ii ingreuneaza sarcina, asezandu-i si gheata deasupra apei.Cand in sfarsit dracul ia pamant si in numele lui Dumnezeu, ii mai ramane dupa scufundare putin opamant pe sub unghii,din care Dumnezeu va face o turtita, pe care o mareste cat un pat, pentru a se putea odihni amandoi noaptea.Dumnezeu adoarme si dracul vrea sa il rostogoleasca in apa, dar pe masura ce il rostogoleste, (succesiv in cele patru parti ale lumii, trasand in felul acesta involuntar o cruce,)pamantul creste ajungand in cursul acelei nopti la dimensiunile de astazi."
Folosind Hermeneutica Miturilor ca mijloc de interpretare, observam cateva lucruri interesante, care duc catre doua chei, una de natura vetero-testamentara si cealalta catre o cheie istorica.
In primul rand, mitul cosmogonic romanesc, nu este chiar atat de romanesc cat incearca sa ne convinga exegeza, ci este un mit cu valoare universala.El se gaseste in Biblie, la capitolul Facerea/Geneza si acolo se spune clar ca la inceputul inceputurilor, Dumnezeu plutea deasupra apelor.
O alta versiune a mitului, care nu este mentionata in citatul pe care l-am folosit, dar este considerat tot o versiune nationala (desi nu este), povesteste ca Dumnezeu plutind asa deasupra apelor primordiale, necajit ca nu are nici un prieten cu care sa se sfatuiasca sau sa isi omoare plictisul, s-a infuriat deodata, si-a smuls de la brau baltagul si l-a aruncat in apa.Din apa a iesit arborele lumii, iar la radacinile lui era sarpele sau dracul.(O varianta tot in proza a acestui mit cosmogonic, o vom gasi in basmul lui Ion Creanga,-"Danila Prepeleac", cand Danila va arunca cu toporul dupa niste pasari care inotau prin mijlocul apei, iar ulterior din balta aceea avea sa iasa dracul)
In cele doua versiuni "apocrife " ale Facerii/Genezei , care au circulat in spatiul nostru cultural,sunt surprinse simbolic, doua intamplari istorice, -una, care datorita vechimii ei este deja transformata in legenda, iar cealalta, isi pastreaza inca valoarea istorica de la care a plecat.
Prima se refera la Exodul.Dumnezeu/Moise, va ajunge pe malurile Marii Rosii, si isi va intinde mana in care va tine toiagul catre mare si marea va seca incat copiii lui israel, vor putea trece prin apele acesteia ca pe un pod, sau ca pe uscat.Mentiunea va apare si in primul capitol al Bibliei, cand Dumnezeu va desparti apele si va da astfel nastere sau va face sa apara uscatul.Trimiterea dracului in fundul apelor sa ceara pamant, poate fi inteleasa ca fiind napustirea carelor de lupta a lui Faraon in apele Marii Rosii dupa israeliti, revenirea apelor in matca, provocand pierderea acestor trupe de elita.Culoarea inchisa a pielii dracului, nu se datoreaza arderii de catre pamantul luat din fundul apei, deoarece exista chiar un termen consacrat acestei culori negre, sau care sugereaza o fata arsa.Numele grecesc,-"Etiops"-inseamna chiar acest lucru: "Fete arse".
A doua cheie o gasim in razboaiele medice.
"Inainte de a porni prima sa expeditie impotriva Eladei (Grecilor), Darius incearca sa intimideze lumea greceasca , printr-o campanie diplomatica.Solii Marelui Rege, vizitara pe grecii insulari , apoi pe grecii continentali, ca sa le ceara: "Pamant" si "apa",ceea ce la persi insemna supunere.Multe cetati din insule, in frunte cu Tasosul si Egina, ii dadura lui Darius acest gaj simbolic,dar la Sparta si Atena, solii au fost aruncati in fantani, sa-si ia "pamant" si "apa"de acolo, cat doresc."
Obiceiul persan al lui Darius, s-a pastrat si la noi pana in zilele noastre, si amintim numai faptul ca marii nostri conducatori sunt primiti in anumite zone culturale ale tarii, de catre reprezentantii localnicilor, cu paine si apa, ca semn de respect si cinste, ceea ce in trecutul istoric era doar un semn al supunerii neconditionate.Sa mai amintim aici despre balaurul care pazeste fantana si nu da apa decat in schimbul unei fecioare.Fecioarele sunt cetatile grecesti, iar balaurul a ramas ceea ce a fost inca de la inceputuri, regatul persan cu regele sau, care a devenit in Vechiul Testament(vezi Isaia sau in Apocalipsa lui Ioan Teologul) imaginea ingerului damnat, satana, regele Babilonului, si a imperiului sau care s-a distrus datorita schimbarilor vremilor.
Sfantul Gheorghe.

Cred ca este important la un moment dat, ca Citatepedia sa posede un Dictionar de mitologie, chiar daca in aceasta directie, exista mai multe dictionare in cultura romana, cu referire la mitologia greaca, romana, ebraica (vezi Dictionarul Biblic in trei volume), etc.In acelasi timp, dictionarul este inportant chiar daca wikipedia (pentru care avem un deosebit respect), va apare in aceasta lume virtuala, concurential, dar in acelasi timp-credem noi si complementar pentru ceea ce vom scrie aici.Deocamdata, ceea ce ne propunem, este sa elaboram un articol pe aceata tema, punand laolalta informatiile existente, cat si acele detalii informale, care din nefericire au scapat exegezei, pe masura elaborarii texteloracestea avand o tematica similara.
La ora actuala, in wikipedia, din nefericire, nu exista inca un articol pe aceasta tema, asa ca prioritate va avea citatepedia.Potrivit Dictionarului de Mitologie Generala a lui Kernbach, "Sfantul Gheorghe, "cunoscut la noi si sub denumirea de Sangerz, si care mai purta si epitetele de: "Gheorghe purtatorul de trofeu," si "Omoratorul balaurului", a fost un ostean martir din hagiografia crestinismului.(...) Conform portretului sau hagiografic, Sf.Gheorghe s-a nascut in Cappadocia intr-o familie nobila si fiind soldat roman,a fost decapitat pentru apartenenta la crestinism, sub Diocletzian (sec.IV., fiind sarbatorit ca sfant, la 23 Aprilie.)Iconografia curenta il reprezinta calare pe cal, omorand cu lancea sau cu sabia, un dragon.Datarea martiriului, anul 304, e incerta iar ispravile apocrife pot fi simboluri.
Aceasta tema a osteanului care salveaza populatia unei regiuni de prezenta pustiitoare a unui dragon,este foarte frecventa in antichitate,si se intalneste in diferite areale culturale , ca India, China , Egipt Hellada, Scandinavia si altele.
In acelasi timp, Sfantul Gheorghe, este vazut ca un ocrotitor al ostenilor viteji,dar si ca un simbol al primaverii, un patron al agriculturii, vanator care ucide fiarele salbatice raufacatoare, cat si zeul care moare si inviaza in fiecare an.Iata o expunere foarte succinta a Sfantului Gheorghe,si desigur, cu cat particularitatile personalitatii sale se inmultesc, ele exprima, influentele pagane ale diverselor arii culturale, care au contribuit la formarea in timp, prin acumulare , a acestui personaj.In ciuda a ceea ce am scris aici dupa Kernbach, definitia este incompleta.
Dupa Candrea si altii, Sf.Gheorghe, a fost un razboinic, care se lupta calare, si a omorat scorpia sau balaurul care manca lumea.La bavarezi si silezieni, era credinta ca Sfantul Gheorghe, era protectorul cailor.
Ziua Sfantului, era socotita ca fiind inceputul primaverii.Legat de ritualurile care se fac in aceasta zi, sunt aratate diferite mijloace de de izgonire a duhurilor rele, care incearca in noptile de 21-23 aprilie sa se apropie de casele oamenilor si sa faca rau animalelor din gospodarii.
"Unul dintre mijloacele cele mai eficace pentru gonirea duhurilor rele, a varcolacilor a strigoaicelor, etc, este zgomotul infernal.Trebuie tipat, zbierat, cantat din fluier, si din tot felul de instrumente,mai mult sau mai putin muzicale, trebuie chiar lovit in vase de arama, etc., pentru ca acesti dusmani sa se sperie si sa nu se poata apropia de victimele pe care le pandesc."
In Dictionarul de Mitologie a lui George Lazarescu, citim ceva foarte interesant despre cureti:
"Nume dat de Titani, preotilor Cibelei, care cu sunetele instrumentelor lor galagioase, au acoperit tipetele lui Zeus, abia nascut, pentru a nu fi devorat de Cronos.//Dupa o alta legenda, ei au fost demoni in vechea mitologie cretana."
Singura entitate mitologica care se va opune cu fermitate Scorpiei sau Balaurului, a fost Zeus.Amintesc in acest sens lupta acestuia cu Titanii, Gigantii, si Typhon.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Mesajde vanghelis007 » 31-Dec-2009, 09:38

Amor si Psyche
Lazar Saineanu spune bine ce spune. Legenda este romana, dar imprumutata de la milesieni. Desi aici imparatul va avea trei fete frumoase, amintind de Egipt, in realitate, imparatul in acest cadru este Zeus, iar fetele lui sunt cele trei zeite grecesti, Hera, Afrodita si Atena. Pe intelesul nostru profan, -legea sau cea care conduce, frumusetea si intelepciunea.
Oracolul din Milet va da urmatoarea profetie:
"Fecioara(adica zeita si respectiv cetatea Atena), gatita ca de nunta, sa fie parasita (parasita de toti aliatii ei), pe o stanca prapastioasa ( Acropole),si acolo isi va afla un sot (Regele persilor Xerxe I ), nu din neam de muritor, ci o dihanie din soiul serpilor,cruda si cumplita, groaza lui Joe (Jupiter in exprimarea romana si Zeus in cea greaca )si spaima Styxului."
(Lazar Saineanu,-Basmele Romane pg. 82).
Legenda "Amor si Psyche," cuprinsa de Apuleius in "Magarul de aur", reprezinta conflictul legendar dintre greci si persi, conflict cunoscut in istorie sub numele de "Razboaiele medice".
Aceste razboaie vor fi oglindite in cele doua carti ale lui Homer, "Iliada" si "Odiseea", in "Ramayana", celebrele dialoguri ale lui Platon: "Timaeus si Kritias " dar si in "Cantecul Nibelungilor", "Tristram si Isolda," "Legendele Regelui Arthur al Camalothului", cat si in folclorul nostru national.
Scufita Rosie.
Nu exista un singur raspuns pentru basmele pe care le citim, deoarece raspunsurile sunt legate de variantele poe care le avem la dispozitie. Aparitia unui motiv , poate adanci cercetarea sau o poate apropia de vremurile noastre.Din acest motiv, am mai oferit doua raspunsuri, care pentru cititorul neavizat, poate sa suna diferentiat.Iata o varianta povestita in Franta in secolul al XVIII-lea:
"A fost odata ca niciodata o fetita careia mama ei ii spuse sa-i duca bunicii, niste paine si lapte.Mergand fetita asa prin padure, ii aparu in cale un lup, care o intreba incotro se duce:
-La casuta bunicii raspunse ea.
-Si ce carare alegi? Cararea cu ghimpi sau cararea cu spini?
-Cararea cu spini.
Atunci lupul o apuca pe cararea cu ghimpi, si ajunse primul la casuta.O omora pe bunicuta, ii stoarse sangele intr-o sticla, ii taie carnea in bucati si o aseza pe o tava.Apoi se imbraca in camasa ei de noapte si se puse sa astepte in pat.
-Cioc, cioc.
-Intra draguta.
-Buna ziua bunicuta.Uite, ti-am adus niste paine si lapte.
-Mananca si tu ceva draguta. Ia niste carne si vin din camara.
Astfel, fetita manca ce gasi si pe cand manca o pisicuta ii zise:
-Nenorocito, mananci carnea si bei sangele bunicii tale.
Apoi lupul spuse:
-Dezbraca-te si treci in pat langa mine.
-Unde sa-mi pun sortul?
-Pune-l pe foc, n-o sa mai ai nevoie de el.
Pentru fiecare haina,-pieptar, fusta, camasuta , ciorapi, fata punea aceeasi intrebare si de fiecare data, lupul raspundea:
-Pune-le pe foc, n-o sa mai ai nevoie de ele.
Cand se vara in pat, fata spuse:
-Vai bunicuto, ce mult par ai!
-Ca sa-mi tina de cald draguto.
-Vai bunicuto, ce umeri mari ai.
-Ca sa duc lemnele de foc draguto.
-Vai bunicuto, ce unghii mari ai.
-Ca sa ma scarpin mai bine draguto.
-Vai bunicuto, ce dinti mari ai.
-Ca sa te mananc pe tine draguto.
Si o manca."
Basmul "Sufita Rosie", povesteste intr-un limbaj popular, misterele crestine, dar in cadrul basmului, apar si o serie de motive care sunt extraordinar de vechi, acestea regasindu-se in epopeile de la inceputurile civilizatiei omenesti.Vom vorbi mai intai despre acest strat arhaic.Intr-o epopee foarte veche ajunsa fragmentar pana in vremurile noastre, se povesteste in versuri despre "Coborarea in infern a zeitei Ishtar". Acolo, ajunsa in fata portilor infernului, portarul sau pazitorul portilor, o deposedeaza de haine si de podoabe in mod succesiv pe masura ce aceasta trece de fiecare poarta care desparte lumea vie de lumea mortilor:
"Cand o facu sa treaca de prima poarta, ii scoase luandu-i de pe cap, coroana mare.
-De ce-mi iei de pe cap, strajer, coroana mare?
-Zeita, intra.Este porunca Reginei Lumii de Apoi (Ereshkigal)
Cand o facu sa treaca de a doua poarta ii scoase
Luand cerceii ei de la urechi.
(...)
Cand o trecu de a treia poarta ii scoase
Luandu-i de la gat siragul cel de perle.
(...)
Cand o facu sa treaca de a patra poarta-i scoase,
Luandu-i de la piept gateala scumpa.
(...)
Cand o facu sa treaca de-a cincea poarta-i scoase
Luandu-i de pe solduri braul cu piatra nasterii in el.
(...)
Cand o facu sa treaca de-a sasea poarta ii scoase,
Lasandu-i si fara vesminte si trupul in partea de jos."
Exista in basmele populare romanesti acelasi motiv arhaic atunci cand eroul este trimis sa aduca din lumea infernala coroana regelui celui batran.Acolo, tot ritualul si-a pierdut semnificatia ramanand numai acest ordin care la un moment dat in cadrul narativ, isi pierde semnificatia.
Sa nu uitam ca zeita Ishtar, este zeita fertilitatii, respectiv a dragostei in natura:
"Cum cobora Ishtar , Zeita, in Tara-Fara-Cale-Intoarsa,
Pe junci n-a mai sarit un taur,asinul n-a mai venit spre-asina,
Pe ulita nici omul n-a mai oprit femeia,
Dormea barbatul singur in odaie,
Dormea sotia in cotlonul ei."...
Desi basmul Scufita Rosie ca ar trebui sa figureze potrivit Basmelor Romane a lui Saineanu in Ciclul incestului, potrivit aspectului aparent al acestuia, cat si interpretarilor scolii de psihanaliza si a reprezentantilor sai:Erich From si Bruno Betelheim,-despre care vom vorbi putin mai tarziu,-basmul reflecta un mesaj Nou Testamentar. Exista mai multe elemente care concura catre aceasta idee.
Sa ne amintim ce o intreaba Lupul pe Scufita Rosie:
"-Si ce carare alegi, cararea cu ghimpi, sau cararea cu spini?"
Iar Scufita Rosie ii raspunde:
"-Cararea cu spini."
Intelesul acestui dialog care la un moment dat pare absurd, are o dimensiune initiatica, deoarece Lupul o intreaba pe Scufita Rosie:
-Ce drum iti alegi in viata pana la moarte? Credinta in Iisus Cristos(Cararea cu spini) sau lipsa de credinta(Cararea cu ghimpi,) a necredinciosilor?
De ce va spun asta? Pentru ca in Noul Testament, Evanghelia dupa Matei, citim:
"Au impletit o cununa de spini, pe care i-au pus-o pe cap..."
De la aceasta coroana cu spini, s-a nascut aceasta superba imagine a cararii pe care omul poate sau nu sa o urmeze in viata.Daca aceasta carare, ar fi fost singura la care se face referire in text, atunci, gradul de incertitudine ca acest basm sa fie un apocrif Nou-Testamentar ar fi fost mult mai mare.
Dar Lupul, o determina pe Scufita sa manance din carnea bunicii si sa bea sangele ei, ceea ce pisicuta i-o va reprosa, desi semnificatia va fi cu totul alta.Deci pisica ii spune:
"-Nenorocito! Mananci carnea si bei sangele bunicii tale."
Iata descrierea aceleiasi scene care apare in Noul Testament, la Cina cea de taina:
"Pe cand mancau ei, Iisus a luat o paine. si dupa ce a binecuvantat, a frant-o si a dat-o ucenicilor, zicand:
-Luati, mancati.Acesta este trupul meu.
Apoi a luat un pahar, si dupa ce a multumit lui Dumnezeu, l-a dat apostolilor, zicand:
-Beti toti din el.Caci acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou, care se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor."
In afara acestor doua episoade semnificative, mai exista Scufita Rosie, care este un simbol al Fecioarei-fara a se specifica daca ea este Maria Magdalena sau Maria, mama Mantuitorului. Este posibil ca cele doua femei sa figureze in cadrul basmului in ipostaza fetitei(Maria Magdalena ) si in ipostaza Maicii Batrane(Maria , mama lui Cristos.)De asemeni, Vanatorul care le salveaza pe cele doua femei din pantecul lupului (sau a Mortii), este Cristos.Ceea ce mai transmite basmul intr-un limbaj hermetic, este ca aceasta credinta in Cristos va duce la Inviere.
Erich From si Bruno Betellheim, elevi si colegi ai lui Freud si Jung, au interpretat basmul Scufita Rosie din punctul de vedere al psihanalizei.Ei au sugerat ca povestea are ca subiect, confruntarea unei adolescente cu sexualitatea adulta.Potrivit acestora, Scufita Rosie este un simbol al menstruatiei,iar sticla, un simbol al virginitatii.Lupul reprezinta masculul seducator.Cele doua pietre introduse de vanator in burta lupului, dupa ce le salveaza pe bunica si pe Scufita Rosie ar reprezenta sterilitatea ca o pedeapsa pentru incalcarea unui tabu de natura sexuala.
Din toate aceste interpretari, unele dintre ele obscene, plecand de la teoria unor sisteme inchise,Dvs, aveti de ales un drum.Si va intrebam asemenea lupului din poveste:
-Dvs., ce drum va alegeti in viata? Cel cu spini, sau cel cu ghimpi?
Despre Sfantul Petru.
In cartea "Tudor Pamfile/Sarbatorile la romani/Studiu etnografic (Introducere de Iordan Datcu, Editura Saeculum I.O. Bucuresti 2005 ),putem citi doua intamplari interesante despre Sfantul Petru/Apocriful. Primul episod suna in felul urmator:
"Zilele treceau spre bucuria batranilor dar vesnic isi aduceau aminte dascalul de osanda ursitoarelor (ca cei doi vor fi omorati mai tarziu de cel caruia ii dadusera viata,) si pentru asta, facand sfat cu baba, se hotara sa-si aseze feciorul intr-un sicrias frumos si sa-i dea drumul la vale pe apa Iordanului.(...) Pluti sicriul mult, pana cand intr-un tarziu ajunse la castelul cel mare si luminat al celor trei ursitori.Si ursitorii acestia ce-s?Trei mocani.Cei trei mocani dara s-au sculat cand l-au vazut venind, l-au prins cu cangile si cercetandu-l, gasira intr-ansul odorul si-l scoasera afara.Si s-au bucurat mult s-au bucurat ca pot sa creasca si ei un suflet venit de peste ape."
In cadrul acestui episod, se gasesc laolalta cateva motive folclorice , care la un moment dat s-au amestecat, s-au sudat atat de bine intre ele, incat nu mai pot fi restituite decat cu o oarecare dificultate in forma lor legendara primordiala.In acelasi timp, motivele folclorice nu mai respecta succesiunea cronologica a intamplarilor vetero-testamentare descrise.Din acest motiv apare motivul Moise cel dintai/sicriasul lasat pe apa, reprezentandu-i simbolic pe copiii lui Israel inchisi in robia Egipteana dar si in acest tinut , aceasta tara a Mortilor, ca intr-un mormant.Parintii sfantului Petru este Canaanul, iar faptul ca sfantul ii va omora, se refera la cucerirea acestui Canaan de catre Moise si mai ales de urmasul sau, ceea ce se va intampla prin foc si sabie.
Cei trei mocani, ii reprezinta pe printii ciobani, sau pe hicsosii care se gasesc deja in Egipt. In acelasi timp, ei ii reprezinta pe fratii lui Iosif, la care a fost trimis Iosif de catre tatal sau, frati care ii vor schimba destinul, prin inchiderea lui intr-o groapa/fantana si apoi il vor vinde unei caravane de ismaeliti care se va indrepta spre Egipt/Tara Mortilor. Bucuria de a creste un suflet venit de peste ape, se refera la relatia dintre Faraon si Iosif.Numai ca aceasta bucurie nu a fost pe parcursul ei, la fel de constanta pe cat este ea sugerata aici.
Al doilea episod apocrif, se refera la robia egipteana si in cadrul discursului narativ, ia forma urmatoare:(pg.86)
"Iisus Cristos in marea sa milostenie pentru neamul omenesc,merse odata in iad, sa cerceteze pe pacatosii ce se muncesc acolo,si sa vada de nu este vreunul care sa-si fi ispasit pacatele si sa aiba parte de indurarea sa cea mare, ca sa-l ierte de osanda de veci.
Domnul Cristos, era cu Petrea Apostolul.Dupa ce strabati iadul in piezis si curmezis, Domnul Cristos iesi afara.Petre se uitase acolo privind la chinurile grozave ale pacatosilor si nu baga de seama cand iesi Cristos.
(...)
(Sf.Petru ) se prefacu ca ia masura iadului cu o ata ce se afla la dansul din intamplare.Incepu a bate la taruse in lung si in larg/lat, cu niste bete ce gasi pe acolo, si se facea ca tot socoteste si tot insemna mereu.
Tartorul dracilor, trimise un scoloian de dracusor la dansul, sa afle ce face.
(...)
-Ce faci aici, Petre?
-Ce sa fac.Iaca iau masura sa cladesc o biserica.
-O biserica-D-apoi da.
(...)
Auzind tartorul de unele ca acestea facu un semn si toti dracii mari si marunti , batrani si tineri, se-adunara pe langa dansul.Nu stiu ce le sopti pe la ureche, ca unde mi se repezira necuratii frunza si iarba asupra sfantului Petru, il luara cu nepusa masa, il dusera pe sus pana la poarta iadului si-l imbrancira afara."
Asa cum primul motiv va constitui nucleul pentru balada Miorita sau Povestea lui Harap Alb, coborarea lui Cristos in Iad se refera la prologul baladei, si respectiv la plangerile copiilor lui Israel aflati in robia egipteana.Acest moment apare foarte bine definit in discutia purtata de catre Dumnezeu din rugul de foc, cu Moise, pe muntele lui Dumnezeu, Horeb.Intamplarea prin care trece Sf.Petru, reprezinta ceea ce vede Moise in Egipt.Evenimentul, va fi povestit cu umor in povestea lui Creanga , "Danila Prepeleac".De asemenea, Iesirea sau Exodul, sub forma gonirii lui Ivan Turbinca din Iad o vom regasi in povestea cu acelasi nume apartinand tot lui Creanga. (In cadrul povestii Ivan Turbinca mai apar si alte informatii Vetero-testamentare, asupra carora trebuie sa fim atenti, deoarece la fel ca si mitul grecesc al lui Sisif se refera sub forma apoocrifa la un alt moment istoric identificat in scrierile biblice.) Interesant ca si la greci vom intalni aceeasi secventa vetero-testamentara a Iesirii, acolo unde Ulise il va recunoaste pe eroul Achile printr-o stratagema, dintre fetele lui Licomede.
Ciclul incestului.
In "Basmele romane" ale lui Lazar Saineanu, intre ciclurile basmelor enumerate, se numara si cel cunoscut sub numele de" ciclul incestului".Lazar Saineanu, afirma in introducerea sa la aceasta tema(pg.445):
"Ideea despre casatoria unui tata cu propria sa fiica,este foarte veche si dateaza dintr-o epoca cand nu existau inca legile relatiunilor conjugale, care guverneaza societatile culte,cand moralitatea era inca necunoscuta.In primele epoci de evolutie sociala, legaturile cele mai sacre de rudenie, n-au impiedicat intru nimic asemenea casatorii incestuoase."
Inainte de a merge mai departe, vreau sa subliniez un lucru.Citind cu atentie cele scrise de Saineanu, imi dau seama ca aceasta tema a "incestului"(pornind daca vreti chiar de la folosirea acestui termen care defineste un anumit tip de relatii), este abordata din perspectiva unui om care a trait in vremurile noastre, sau cel putin, apropiate de noi.Aceasta inseamna ca autorul , la fel ca si mine sau altii,este tributar modelului social cultural care l-a format , de aici si perspectiva de a judeca lucrurile, tinand cont nu de legile sociale care existau in acele vremuri , ci de legile care exista in vremurile noastre.Este adevarat ca in acele vremuri de inceput, nu existau:"legile relatiilor conjugale".Totusi, fara a fi partinitori, cum am putea noi sa respectam astazi-spre exemplu, -niste legi ce ar apare in anul trei mii sau patru mii, din moment ce acestea ar reprezenta o emanare a unor conditii specifice evolutiei sociale la momentul respectiv.Acelasi lucru il putem spune despre moralitate.Privind lucrurile din perspectiva unui om apartinad cultural secolului XXI,este foarte usor ca sa concludem ca cei din vechime nu erau morali,dar sa nu uitam ca aceasta comparatie este facuta cu secolul nostru, unde moralitatea este oglindita sub diferite aspecte in legile sociale, dar nu intotdeauna respectate.(Evident, afirmatia din urma nu se refera la un aspect general , ci intamplator, dar totusi si sub aceasta forma accidentala, nu putem sa-i suprimam realitatea cu desavarsire.De aici si sanctiunile sociale aplicate persoanelor prinse in flagrant.Despre ceea ce nu stim si nedovedit ca atare, nu putem spune absolut nimic.)
Putem trage prin urmare concluzia ca in acele vremuri pierdute in timp, sau aproape uitate de timp si de oameni, cei care traiau pe planeta Pamant, nu aveau o moralitate identica cu a noastra,dar acest lucru nu inseamna ca ei erau imorali.Aveau un alt tip de moralitate, aveau o alta idee despre "casatorie" si "relatiile de cuplu."Aceste experimente sociale, accidentale sau legiferate, au facut posibile aparitia legilor noastre de astazi.Nu uitati, inainte de a acuza de imoralitate, ca tocmai aceasta imoralitate, a stat la baza relatiilor sanatoase de astazi.
Lazar Saineanu, aminteste istoric de "Partii si Persii cei vechi,-dupa Strabon-care se casatoreau cu propriile lor mame,si in vechea Persie era sanctificata unirea dintre fiu si mama. "
Pentru a fi cat mai rezumativi, amintim ca astfel de casatorii erau admise la tatari si huni, iar Atila s-a insurat cu propria sa fiica Esca.Casatorii similare erau autorizate in unele familii regale,regii egipteni trebuiau sa ia in casatorie pe propriile lor surori, si aici avem ca exemplu,Cleopatra care a luat in casatorie pe fratele sau Ptolemeu.
Acelasi lucru se va intampla cu mult inainte tot in Egipt, protagonistii fiind faraonul Mykerinos si fiica acestuia,caz care prin vechimea lui deosebita a patruns memorial intr-o serie de basme, si amintim aici de basmele domnului Ionel Oprisan
, asupra carora vom reveni mai tarziu.Legi identice exista si la inca-peruvieni, la karenii dinTenasserim(casatorii intre frate si sora, tata si fiica).Mitologia greaca cat si cea indiana, cunoaste de asemenea legaturile incestuoase dintre tata si fiica.
Legenda despre Myrrha, nu povesteste acelasi lucru?
Myrrha-mama lui Adonis, pe care l-a nascut din dragostea incestuoasa, pe care a nutrit-o pentru tatal ei Cinyras(vezi si Adonis).A fost metamorfozata intr-un arbore de smirna.
In dictionarul lui George Lazarescu, despre Myrrha aflam urmatoarele:
"Fiica a lui Cinyrus,rege al Ciprului.Si-a iubit tatal peste masura, intr-atat incat a avut fara ca el sa stie, de aceasta legatura incestuoasa, un copil, pe Adonis (Domnul), caruia i-a dat nastere intr-un desert unde s-a ascuns de ochii tuturor.A fost schimbata apoi de catre zei intr-un mirt."
Legenda aceasta siriana, se pare ca va figura in Vechiul Testament avandu-i ca protagonisti pe Lot si fetele lui.In Geneza sau Facerea, vom intalni episodul erotic,-"Juda si Tamar":
"Juda a vazut-o si a luat-o drept curva, pentru ca isi acoperise fata.S-a abatut la ea din drum si i-a zis:"Lasa-ma sa ma culc cu tine!"Caci n-a cunoscut ca era noru-sa".(Geneza/Facerea,38;15-16).
La indieni, zeul vedic Indra, va comite acelasi sacerilegiu,(potrivit moralei noastre actuale) cu fiica sa Ahalya.
Aceasta este o foarte scurta trecere in revista a unor intamplari istorico-legendare,care fara sa preamareasca incestul, vin si arata ca acesta se practica foarte liber in antichitate, fara prejudecatile noastre actuale.Este oferit aici inca un exemplu din poezia noastra populara, si anume, balada "Soarele si luna",despre care insa vom vorbi mai tarziu.
Hai sa fugim prin camerele vaste
Imagine
Avatar utilizator
vanghelis007
Contactaţi Administratorul
 
Mesaje: 3064
Membru din: 15-Sep-2007, 12:17
Localitate: Ploiesti
Puncte de reputaţie: 0

Următorul

Înapoi la Bloguri

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: CommonCrawl [Bot] şi 4 vizitatori